An aparitie: 2020
Autor: Elisabeth Noreback
Categoria: Literatura Universala
Categoria: Carti thriller
Colectie: Fiction Connection
Editura: TREI
Nr. pagini: 480
Când îmi aleg o nouă lectură, sper
întotdeauna că îmi va oferi o experiență uimitoare, mai ales dacă este un
thriller sau o poveste cu detectivi. De data aceasta a fost similar. După ce am
citit descrierea de pe copertă, nu am mai avut nevoie de încurajări
suplimentare pentru a citi romanul ”Spune-mi că ești a mea” de Elisabeth
Noreback.
Încă de la început, autorul a reușit să
mă propulseze între paginile romanului, de unde am urmărit totul, ca un protagonist
tăcut. Și credeți-vă că am avut ce observa, la ce să mă gândesc, pentru că autoarea
ne duce într-o călătorie tensionată prin labirintul minciunilor și misterelor
nerezolvate din trecut, în care compania principală va fi un climat
incontestabil de obsesie.
Romanul atinge un subiect dificil în
care poți simți profunzimea unei tragedii aproape de la bun început. Stella,
personajul principal, este o mamă care a supraviețuit celei mai grave drame
posibile - și-a pierdut copilul. O zi discretă, o călătorie tipică în familie
duce la o tragedie. O mamă care și-a pierdut copilul, dar nu și-a pierdut
speranța că fiica ei este în viață și, în fiecare zi, zi de zi, Stella încearcă
să-și găsească fiica. Cu toate acestea, mama nu renunță și ani mai târziu, ca
psihoterapeut, la unul dintre pacienții ei, observă trăsături care indică
faptul că Alice s-ar fi putut întoarce. Este aceasta o obsesie? Ce s-a
întâmplat acum mulți ani? Ce s-a întâmplat cu adevărat cu fata? Există vreo
șansă ca tânăra să se dovedească a fi copilul dispărut?
”Spune-mi că ești a mea” nu este doar un thriller, ci și un roman
psihologic perfect construit. La început, romanul seamănă cu un puzzle
împrăștiat, dar acesta începe să se așeze repede. Problema este că unele piese
încă lipsesc din acest puzzle. Găsirea lor se dovedește a fi mai dificilă decât
s-ar putea presupune - și acesta este un plus, deoarece cititorul se implică
foarte mult în soarta protagoniștilor, dorind să afle adevărul cât mai curând
posibil.
Urmărim soarta personajelor din trei
perspective, cartea are capitole dedicate Stellei, Isabellei și lui Kerstin. Acțiunile
personajelor principale, precum și ale personajelor secundare, sunt urmărite cu
atenție, analizând motivele deciziilor pe care le-au luat. Datorită narațiunii
la persoana întâi, am obținut un portret psihologic al celor mai importante
personaje și am putut să privesc în subconștientul lor, care nu a fost întotdeauna
ușor de perceput. Am văzut luptele Stellei, atacul ei de panică, sentimentul de
singurătate și disperare când a făcut primii pași spre trecut, care i-au
deschis calea cititorului direct spre capcana subconștientului uman, unde
visele încep să se transforme într-un adevărată obsesie.
Mi-a
plăcut modul în care autoarea s-a jucat cu sentimentele mele. Într-o clipă, am
fost dezamăgită de comportamentul Stellei, de atitudinea ei autodistructivă și
de comportamentul ei imatur, ca puțin mai târziu să o simpatizez și să o
înțeleg pur și simplu. Același lucru se aplică și celorlalte personaje, autorul
în mod inteligent ne duce pe piste greșite, ceea ce ne face să ne întrebăm cine
este bun și cine este rău.
Până la mijlocul cărții, acțiunea nu
este foarte dinamică, deoarece autoarea s-a concentrat în primul rând pe a ne
arăta toate emoțiile care însoțesc personajele, asupra dilemelor lor interne.
Aici dragostea, frica și anxietatea devin o obsesie. Mai târziu, acțiunea se
accelerează, iar autorul surprinde cititorul cu fapte noi de mai multe ori.
Datorită flashback-urilor, aflăm puțin despre trecutul personajelor și începem
să înțelegem din ce în ce mai mult. Am ghicit câteva lucruri, dar nu am
anticipat multe aspecte și au fost o surpriză destul de mare pentru mine.
Cartea m-a ținut în suspans, am dat paginile cu mare interes, pentru că eram
foarte curioasă cum se va termina totul. Au fost momente care au stârnit multe
emoții în mine. Uneori mă enervau, alteori mă deprimau. Când am citit despre
comportamentul unuia dintre personaje, nu mi-a venit să cred.
”Spune-mi că ești a mea” nu este doar un thriller psihologic bine gândit și construit, ci și o paletă de emoții de neuitat. O poveste despre puterea iubirii materne. Despre perseverență și frici constante. O poveste despre obsesie, dor și regret. Despre iubiri bolnave, care rănesc și lasă urme. Despre bolile sociale, dar mai ales bolile psihice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu