miercuri, 20 mai 2015

Conacul Bantuit Vol. 1 Seria Lockwood Si Asociatii - Jonathan Stroud



An aparitie: 2015
Categoria: Literatura Romana
Editura: RAO
Nr. pagini: 320

 
Înfiorătoare, tulburătoare și originală,
o poveste cu fantome imbatabilă.


         
Dacă  există o singură întrebare pe care să ți-o pui  înainte de a începe a citi acest articol, ar fi aceasta: crezi cu adevărat în fantome? Dacă răspunsul este da, atunci ceea ce urmează te  va fascina,teroriza. Dacă crezi că fantomele sunt doar capcane, proiecții ale minții slabe și torturate,  atunci trebuie să îți dovedesc că toate acestea  nu sunt doar "prostii".

„Două bubuituri puternice se auziră pe scări. O pală de aer rece îmi pălmui obrajii. Înainte să pot mișca un deget, ceva mare , moale și incredibil de greu ateriză la picioarele mele. Izbitura făcu să-mi clănțane dinții.Am sărit înapoi și mi-am scos spada. M-am lipit de perete, cu arma în mână ,tremurând din toate încheieturile, privind agitată in stanga si-n dreapta.”

          Când noaptea cade, ceața spectrală se transformă și sunetele devin mai mult decât murmure, temperatura începe să scadă, frisoane alerga prin noi. Cuvintele  prind viață. Inima ta sare o bataie, apoi repornește la viteza maxima. Tensiunea și frica devin palpabile. 

„Am simţit un fior brusc pe şira spinării. Era într-adevăr mult prea frig. Şi nu mă refer la răcoarea tipică pentru mijlocul lunii noiembrie. Era genul de frig care-ţi preschimbă răsuflarea în aburi în timp ce dormeai. Era genul de frig care lasă flori de gheaţă pe la ferestre. Răcoarea aceea care se răspândea, te amorţea şi îşi tăia respiraţia. Îmi era atât de familiară.
Mi-am deschis larg ochii.”
 
            Jonathan Stroud ne introduce într-o Londra modernă plină de fantome. Autorul descrie perfect cadrul natural, cu fantomele care sperie oamenii și nu-i lasa sa trăiasca in pace. De fapt, toată lumea se confruntă cu "problema" creșterii dramatice  a  bantuirilor, din motive încă nedezvăluite.  Parte a "problemei "pare să fie că adulții nu sunt suficient de sensibili la perturbările fantomatice și, prin urmare, nu sunt prea eficace în vânătoarea fantomelor. Dar copiii sunt mai sensibili la comportamentele paranormale. Astfel, în lumea imaginată de autor, copiii sunt singurii care pot combate aceste pericole. Spiritele sunt foarte periculoase si atingerea lor  poate fi fatală. Oamenii, prin urmare, depind de agențiile de investigatii paramormale de când "problema" a apărut.

„Unii susțin că Problema există de cănd lumea.Fantomele nu sunt o apariție recentă, ci s-au comportat mereu la fel. (…)În prezent în Londra sunt zeci de case bântuite și, pe zi ce trece, numărul lor crește în ciuda agențiilor specializate.În Antichitate fantomele erau apariții neobișnuite.Acum avem de a face cu o epidemie. Mi se pare la mintea cocoșului că Problema e un fenomen recent.

           Agenția Lockwood este una dintre cel mai puțin cunoscute în Marea Britanie, care nu se bucură de o mare faimă și nici un caz mare rezolvat. Nu dispune ,de asemenea, nici  de adulți pentru supraveghere  Compusă din doi băieți și o fată, agenția este amenințată de o serie de evenimente care îți fac părul măciucă ... Când un accident teribil se intampla in timpul unei misiuni, agenția este amenințată cu închiderea și doar un industriaș bogat pare capabil să o salveze. Dar pentru aceasta, agenții vor trebui să accepte una dintre misiunile cele mai periculoase. Vor reuși oare acolo unde alții au eșuat, cu riscul vieții lor?

„Când păşeşti într-o casă bântuită de un Vizitator, e bine să intri cât mai repede. E una dintre primele reguli pe care le-nveți. Nu ezita, nu şovăi în prag. De ce? Pentru că în acele câteva clipe încă nu e prea târziu. Dacă stai în prag, mângâiat pe spate de adierea răcoroasă, încercând să desluşeşti ceva prin bezna din faţa ta, ai fi tare prost dacă nu ţi-ar veni să te răsuceşti pe călcâie şi s-o iei la sănătoasa. În clipa în care devii conştient de acest lucru, voinţa ţi se scurge prin tălpi, groaza te ia în stăpânire şi gata, asta a fost tot, ești terminat înainte de a începe misiunea.”
„E bine să nu-ţi faci cunoscute sentimetele în prezenţa Vizitatorilor... teamă, furie sau alte emoţii puternice. Se hrănesc cu ele şi devin mai rapizi şi mai agresivi.”

         Cu un vocabular simplu și un stil direct, romanul este narat la persoana întâi din perspectiva lui  Lucy   Ea are cincisprezece ani și a trăit o copilărie dificilă. A început să lucreze la vârsta de opt ani pentru agenția locală Ghostbusters dar s-a mutat la Londra, din cauza unei diferențe de opinie cu angajatotul.  Ajunsă în Londra caută de lucru la mai multe agenții,  dar în final este angajată la  Lockwood & Asociații.
           Mi-a placut personajul Lucy, pentru că este un personaj plin de resurse, care se confruntă cu  temerile sale. Este, de asemenea, o persoană sensibilă, care nu  ezită să se pună în pericol pentru a restabili adevărul.
            Anthony Lockwood, este proprietarul agenției și are o personalitate foarte puternică și distinctă.  El este un tânăr  pierdut în lumea lui fără probleme și liniștită. În multe momente mi-a amintit de Sherlock Holmes, pentru că poartă mereu o haină lungă neagră și are același mod de a rezolva misterele.
           Al treilea membru al agenției Lockwood este destul de bizar. George preferă să-și petreacă timpul făcând cercetări cu privire la cazurile care trebuie rezolvate, mai degrabă decât să ia legătura cu fantomele.
          Personajele au personalitati foarte diferite, dar reușesc să se potrivească ca un puzzle. Fiecare cu nesiguranța lui, problemele lui ... Deși, atunci când sunt împreună nu îi poate opri nimic

 „Când mergi la vânătoare de spirite malefice, lucrurile simple sunt cele mai importante. Vârful de argint al spadei scânteind în beznă; pilitura de fier împrăştiată pe podea; canistre sigilate de foc grecesc, pentru situaţii extreme... Totuşi, numeroasele pliculeţe de ceai negru, de preferinţă de la Pitkin Brothers de pe Bond Street, sunt deopotrivă cele mai simple şi cele mai importante.”

        Mi-a placut stilul lui  Stroud. A fost fluid, umorul a fost bine dozat  și acțiunea a fost  foarte convingătoare.  Atât de reală că nu  recomand sufletelor sensibile să citească  seara , înainte de a merge la culcare această carte .  Mai ales dacă crezi în fantome. Am citit acest roman urmărită de  ochii fantomelor și cu  frisoane în spate.
             Pe scurt, "Conacul bântuit" este o carte plină de mister, teroare, aventură și emoție, pe care o recomand persoanelor de toate vârstele . În opinia mea, puțini autori au capacitatea de a crea o atmosferă misterioasă și care te face să simți o furnicătură de frică și Jonathan Stroud este unul dintre cei puțini. Este cu siguranță o carte care nu poate lipsi de pe raftul dumneavoastră .

 Pozitiv:
·         Un stil foarte fluid, usor de urmat, chiar și pentru cei care de obicei nu citesc
·         O poveste originala, cu idei foarte bune
·         Un peisaj foarte realist care uneori  îți dă fiori
·         O carte atât pentru cei care cred în fantome,  dar și pentru cei care nu cred

 Negativ:
·         Enigmă care stă la baza este , probabil, un pic prea simplă pentru mintea celor  obișnuiți cu serialele de televiziune și thrillere


Conacul Bantuit  mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie! Mulţumesc foarte mult!
După cum majoritatea ştiu, pe site-ul Libris se pot găsi cărţi onlineLibris fiind o librărie online ce oferă cititorilor accesul atât la cărţi în română, cât şi la cărţi în engleză. Puteţi găsi aici aproape orice carte vă doriţi.

sâmbătă, 16 mai 2015

Îngerul Pierdut - Javier Sierra

 
 
 
 
An aparitie: 2015
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 448 
 
 
Un secret care poate schimba soarta omenirii.
Un thriller captivant.
O călătorie incitantă, plină de istorie si mister.

 
  Îngerul pierdut”  este prima  carte pe care am citit-o de  de Javier Sierra. Aceasta carte este un thriller plin de mister, cu revelații care imbină fantezia, povestiri din Biblie, Arca lui Noe, Potopul, ingeri, profeți, zei, pedeapsa divină, Scara lui Iacob ... Roman foarte interesant , care lasă în urmă toate convențiile genului, împingând cititorul într-o aventură pe care nu o  va uita.
 
“Fiind papă , Sfântul Grigorie călătorea frecvent la Roma.Într-o zi, în timp ce vizita una dintre piețele de sclavi din oraș, a dat peste un grup de copii care urmau să fie vânduți la licitație. Toti erau incredibil de frumoși.Aveau ochi albaștri, părul deschis la culoare și expresii suave, care păreau să emane bunătate în cea mai pură stare.Pontiful , curios, s-a apropiat de ei și i-a întrebat despre originea lor. Suntem anglos, au răspuns aceștia. Dar el a înțeles angelos, iar acel moment de confuzie-oare?- avea să schimbe cursul istoriei. După ce a aflat de unde proveneau , i-a cumpărat, i-a eliberat și a hotărât că  că avea să convertească țara la credința lui Hristos.După aceeaa, l-a trimis pe Sfântul Augustin ca să ne predice religia adevărată și i-a mai spus să numească acele pământuri Angeland.De aici provine termenul England. Pământul îngerilor. ” 

             Romanul începe în Santiago de Compostela, unde  Julia Alvarez restaurează porticul Gloriei din celebra Catedrală Santiago.  Anumite evenimente o vor determina pe Julia să se implice într-un conflict vechi de secole între două fracțiuni ce  luptă să obțină  două pietre foarte speciale, care ar putea permite contactul cu  însuși Dumnezeu. Acțiunea, care va include participarea agenților CIA, temuții yazidii și chiar președintele Statelor Unite, ne va lua din Santiago (Spania) și ne va purta în micul oraș Noia (Galicia), pentru a ajunge la  sfârșit pe Muntele Ararat, unde tradiția catolică localizează punctul în care Arca lui Noe a eșuat.
Muntele Ararat
        Dacă adăugăm la  toate acestea că acțiunea are loc în doar 72 de ore avem un roman  numai bun de citit într-o singură respirație, în cea mai bună tradiție a lui Dan Brown.

“Toate tradițiile sfinte vorbesc despre noi și arată cum am fost condamnați să rămânem în această lume pentru că ne-am amestecat cu oamenii.Suntem copii unor exilați. Chinuiți. Voi înșivă ne-ați învinuit pentru toate relele.”

             Printr-un limbaj simplu,  scriitorul reuseste să rețină atenția cititorului. Cu mare abilitate, Sierra, introduce treptat evenimentele cele mai tulburătoare și personajele într-un "crescendo", care implică cititorul. Suntem antrenați într-o aventură care ne va duce într-o  regiune situată la granița dintre Iran, Turcia și Armenia, care amesteca stiinta si religia într-un complot despre originile și destinul umanității, folosindu-se de  texte ca cele din  "Cartea lui Enoh ", și" Epopeea lui Ghilgameș ", cea mai veche carte scrisă de om. Mai mult, pasaje biblice sunt luate din context și răsucite în interpretarea lui la extrem.
             Personalitatea Juliei nu este foarte dezvoltată și relația sa cu celelalte personaje, mai ales soțul ei este foarte artificială, cu comportamente care sunt aproape imposibil de crezut. În mod normal, îmi place  să mă identific cu personajele, să mă atașez de ele, dar în acest roman am avut  sentimentul că Javier Sierra a preferat să lase greutatea acțiunii romanului, pe simbolismul legat de Biblie și diverse apocrife  ale religiilor evreiești și creștine, mai ales  legate de mitologia lor . Recunosc că aceste subiecte pe mine mă fascinează, deoarece acestea sunt aspecte despre care religiile nu vorbesc, sunt ignorate.

“Iar eu, bineînțeles, cred până și în ingeri.

         Pe scurt, un roman pe care îl recomand celor care iubesc romanele ce îmbină romanul istoric cu cel de mistere şi romanul cu teme ezoterice.Autorul a reusit sa creeze o poveste care m-a captivat.  Un roman care ridică  o serie   de întrebări care se reflectă și asupra cititorului, un set de întrebări care aduc îndoiala și asupra celui ce citește romanul nu doar asupra celor ce sunt implicați direct în acțiune.

 

Multumesc librariei online libris pentru ca mi-a trimis aceasta carte spre recenzie; librărie unde puteti găsi atât cărți in limba romana cat si in limba engleza iar transportul este gratuit.


duminică, 10 mai 2015

Zeita Orezului - Rani Manicka




An aparitie: 2013
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 576

 
 
Sunetele, mirosuri și arome din Malaezia.
Viețile tulburi a patru generații de femei
.


          Sunetele, mirosurile și gusturile secolului al XX lea în Malaezia - o lume senzuală si exotică, populată de mituri si magie, zei și fantome - se reunesc într-o combinație înțeleaptă de traditie si realism magic pentru a spune o poveste despre  pierderi , dragoste și trădare, care este, în esență, povestea vieții a  patru generații de femei.

„M-am născut in Ceylon în 1916, într-o vreme când spiritele mergeau pe pământ asemenea oamenilor. Înainte ca luciul electricității și tumultul civilizației să le sperie și să le gonească în adâncurile neștiute ale pădurilor, și-au găsit adăpost în copacii enormi, cu umbră mare, răcoroasă, de un verde-albăstrui.În liniștea aceia ai fi putut să întinzi mâna și să le simti prezența mută, uluită, în timp ce tânjeau după formă fizică.”

          Pe insula Ceylon, la începutul secolului al XX-lea, Lakshmi(numele zeiței hinduse a bogăției și frumuseței) creste zguduită de poveștile magice ale mamei, într-o copilarie care dispare brusc, ca aroma dintr-o ceașcă de ceai. Mireasa adolescentă a  unui om mai în vârstă, pleacă de acasă spre Malaezia, unde a devenit mama a șase copii.  Cu mare determinare și rezistența apără bunăstarea copiilor săi și face față ocupației feroce  a japonezilor, dar familia sa este marcată în mod inevitabil de urme adânci, care vor afecta generațiile viitoare.Cu toate acestea, adevărata moștenire a Lakshmei nu va da roade până cînd  strănepoata ei  Nisha nu v-a reconstituie bucăți din istoria familie și secretele din trecut ies la  iveală .

"Tata zicea că Dimple este ca primăvara și eu ca vara. Sora mea are frumusetea linistita a unui  boboc de trandafir nedeschis,  încă verde la vîrfuri,  iar  eu par o orhidee  de seră, un petale cărnoase, deschise și voluptuoase. Sunt ca o floare de vară întârziată, având frumusețea elaborată, colorată a păunului fălos. "

           Acest sagă de familie, care se întinde pe patru generații, este un portret intens al relațiilor uneori dificile  dintre membrii săi.  Autoarea descrie puterea femeii, fie prin iubire, frumusețe sau prin resursele materiale ale  familiei. Barbații sunt întotdeauna văzuți slabi sau răi.

"O femeie îndrăgostită va dori întotdeauna mai mult. O prostituată vrea doar conținutul din  portofelul  unui  bărbat . Dar o femeie îndrăgostită vrea să știe ce conține  inima unui bărbat și dacă imaginea ei este gravată pe pereții acesteia. "
 
            Romanul orbiteaza în jurul Laskshmei, zeița orezului, figura controversata a familiei, al cărei temperament puternic și dur va afecta viețile tuturor personajelor din roman. Ca cititor am admirat-o pe  Lakshmi pentru  curajul și puterea de  a lupta pentru  familia ei.
"Dragostea vine si pleaca ca vopseaua care dă culoare unei ținute. Familia este rochia."

          Povestea ne permite să vedem un scenariu aproape necunoscut la noi: Malaezia în secolul al XX lea în care răspândirea bruscă a modernității se ciocnește de persistența lumii antice, legată de tradițiile sale, uneori crude. Supraviețuirea culturii este  aspectul cel mai frapant, deaorece familia Laskshmei este   înconjurată de o lume într-o schimbare rapidă.Malaezia descrisă este ca o țară care salută primele frigidere și modernitatea, dar încă neagă pielea inchisa la culoare, care nu ezita  să încheie căsătorii  și barbaria absurdă împotriva femeilor

 "Este în natura umană să vrea partea întunecată a Lunii."

          Scrisul este destul de fluid, cu o narațiune plăcută și destul de concisă,deoarece Manicka știe cum să creeze situații și cum să își plaseze  personajele . În general, este un roman foarte bine scris și ușor de citit .
Concluzia: O poveste  plină de sentimente, mituri, tradiții care ne arată viața într-o țară ce poate părea dură, dar oferă, de asemenea, momente de mare bucurie. O carte superbă cu o poveste complexă care mi-a plăcut foarte mult !

"O văd! Îi cresc sub tălpi flori, dar nu este moartă. Anii nu i-au slăbit puterile  zeiței orezului. E' forte e magica. Este puternică și magică. Nu mai dispera și strig-o și ai să vezi că  o să vină aducându-ți un curcubeu de vise! "

sâmbătă, 9 mai 2015

Cantecul maorilor - Sarah Lark



  
 

An aparitie: 2014
Autor: Sarah Lark
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 620
 

            De la primele pagini, autoarea ne duce în  cealaltă parte a lumii într-o o epocă trecută, cu altfel de facilități. Am fost încântată să regăsesc pășunile verzi din  Canterbury Plains deși pasajele despre  această arie geografică sunt puține, deoarece intriga are loc în special în Greymouth, un oraș minier de pe coasta de vest a insulei. În timp ce în primul volum,   "În țara norului alb   " am descoperit perfecțiunea marilor întinderi verzi pentru creșterea ovinelor, care a fost una dintre primele activități ale "coloniștilor englezi" pe "insulă” înainte de  începutul goanei dupa aur, acest volum,numit „ Cântecul maorilor”, are loc cincisprezece ani mai târziu și se concentrează mai mult pe dezvoltarea activitatii miniere de pe insula, riscurile acesteia și condițiile de viață ale minerilor.
Dacă Helen și Gwyneira au fost eroinele din În țara norului alb  , cele care sunt evidențiate aici sunt Elaine și Kura, ambele nepoate  ale Gwyneirei, una fiind fiica lui Fleurette și cealaltă a lui Paul. Amândouă au moștenit  caracterul bunicii lor, dar fiecare  se exprimă un mod diferit. Elaine este (cel puțin la început) o femeie tânără plină de viață, inteligentă care are totul pentru a fi fericită.  Dar dezamăgită în dragoste de William va suferi cumplit. Se îndoiește de sine și va avea nevoie de o lungă perioadă de timp pentru a își reveni. Kura în schimb le are pe toate: bogată, cu o frumusețe de neegalat, ea are un mare talent pentru muzică și dorește să își  facă o carieră la Londra.Dar nu este la fel de usor de multumit publicul din  orașele în care nimeni nu o cunoaște și unde talentul ei nu mai pare atât de "unic" ca publicului din orașul natal. Din fericire propria sa iubire va fi suficient de importantă încât să rămână încrezătoare orice s-ar întâmplă și să nu își piardă  capul! Ambele  tinere vor lupta pentru a ieși din situații dificile, de multe ori cu  mari sacrificii.

           În primul rând, personajele în acest roman mi sau părut mult mai complexe și prin urmare, mult mai interesante. În romanul precedent, atât Gwyn cât  și Helen au fost caracterizate ca femei puternice, inteligente, cu personalitate ... un prototip  standart al femeilor în literatura historical romance. Complexitatea și personalitățile opuse ale celor două verișoare, Kura si Elaine, au îmbogățit povestea. Ele au un caracter mai puțin maniheist și, de asemenea, evoluează pe parcursul întregii cărți. Chiar daca  au defecte sunt mult mai umane (Elaine la prima lectură este o tânără cu o mândrie de nesuportat iar Kura, manipulatoare). De asemenea, personajele de sex masculin sunt mult mai interesante. Mai ales William, al cărui caracter laș  și egoist este combinat cu abilitățile sale de mare comerciant și capacitatea de supravietuire. Apoi, există Tim, care este destul de plat (omul tipic: bun, loial, cinstit și cu fiecare femeie ar dori să formeze un cuplu).
         Romanul este foarte dens, peste șase sute de pagini, dar l-am găsit deosebit de interesant. Ca și volumul precedent este narat într-un stil simplu, astfel încât a fost ușor să urmăresc poveste. Descrierea dezvoltării Insulei de Sud a Noii Zeelande in secolul al 18-lea este bine gestionată. Am găsit foarte interesantă muzică Maori, care joacă un rol important în carte. En la novela se alterna en la justa medida los diálogos con la narración lo que hace que sea una lectura muy fácil y atractiva.
          Este evident că lucrarea Sarei Lark,  „Cântecul maoriloreste departe de a fi un roman istoric, departe de a oferi cunoștințe despre istoria Noii Zeelande și  viața maorilor, oamenii care locuiau acolo înainte de sosirea coloniști. Dacă sunteți în căutarea unui roman care să detalieze aceste aspecte, cartea vă va dezamagi complet. Este adevărat că autoarea oferă  multe detalii despre descoperirea Noii Zeelande, despre cum maori au sosit în șapte canoe, cum flota olandeză a venit pe acest pământ și chiar relatează o catastrofă care s-a întâmplat într-o mină în 1896 , când șaizeci și patru de oameni au murit, dar în cele din urmă este o poveste fictivă.
            Pe scurt, "Cântecul  Maorilor" este o evadare perfectă de rutina vieții noastre de zi cu zi și o călătorie fascinantă într-o țară de vis . Acest roman este recomandat pentru cei care s-au bucurat de "În țara norului alb", și pentru toți cei cărora le plac poveștile în care există iubire, suferinta, înșelăciune, trădare și secrete.
 Alte recenzii care te-ar putea interesa:
 

miercuri, 6 mai 2015

În țara norului alb - Sarah Lark








An aparitie: 2010
Autor: Sarah Lark
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 704

  

           O poveste zdrobitoare, bine scrisă, frumoasă, care ne prinde și ne învită într-o excursie impresionantă. Fiecare pagină, fiecare capitol, mi-a stimulat dorința să citesc mai mult și mai mult, iar când  am ajuns la final am simțit o dorință incredibilă de a continua lectura.
            Nu am mai auzit înainte de Sarah Lark, dar după unele cercetări, mi-am dat seama că povestirile sale  se desfășoară în  Noua Zeelandă. Inițial am crezut că asemenea  Australiei a fost colonizată de către foști deținuți. Dar nu. Aparent, ei au fost oameni obișnuiți din Marea Britanie care au decis să investească în această  țară atât de frumoasă și oarecum similară cu a lor.  De fapt, prezența străină în Noua Zeelandă este foarte târzie.  Colonizarea a început în jurul anului  1830 și în 1840 în urma  ​​Tratatului de la Waitangi,  Noua Zeelandă  a devenit colonie a Imperiului Britanic. Un tratat despre care se vorbește în carțile de istorie și este controversat și astăzi.

„Fâșii de ceață acopereau țărmul. Daca echipajul nu ar fi dat emigranților asigurări că în spatele norilor se ascunde Insula de Sud, nu ar fi dat nici o importanță deosebită acestui strat de nori. Abia când se apropiară de țărm, se profilară prin ceață munții și contururi aspre de stânci, în spatele cărora se buluceau din nou nori. Arăta ciudat , de parcă munții ar fi plutit în albul acela strălucitor ca vata.”

       Prima carte din această trilogie spune povestea a două fete, Helen și Gwyneira.  Venind din  medii diferite , dar avand in comun promisiunea unui viitor fericit, cele două tinere decid să se aventureze în  Noua Zeelandă, fara sa stie că aceea călătorie  va fi începutul unei prietenii lungi și a unei vieți pline de greutăți.  Gwyneira, de origine nobilă și proprietara unui temperament de foc, este logodită cu fiul unui baron de lână. Helen, cu origini modeste  și un temperament mai senin - dar, de asemenea, cu vise mari - speră să își găsească un soț.  Ambele pleacă cu speranță în fericire, dar ceea ce găsesc este foarte diferit  de ceea ce le-a fost promis. Totuși, pentru că sunt  femei puternice, ele vor găsi forța necesara pentru a depăși dificultățile  întâlnite și de a își construi o viată mai buna, indiferent de obstacolele pe care le au în față. Ceea ce nu vă imaginați este că soarta familiilor lor se împletește dincolo de ceea ce cred și chiar doresc.

“Ținutul care mă înconjoară este de o frumusețe și o întindere nesfârșită, dar pare să lipsească miezul, care ar aduce lumină și dragoste în viața mea.Pe scurt, visez să găsesc un om care să împartă cu mine această existență, care să împartă cu mine succesul construirii acestei ferme, dar care să fie gata să mă ajute să suport eșecurile. Da, îmi este dor de o femeie, care să fie gata să își lege soarta de a mea. Ați putea oare să fiți Dumneavoastră această femeie?”

               Stilul  autoarei este fluid, rapid și acțiunea coerentă.  Evenimentele urmează unul după altul și fără să realizezi au trecut câteva decenii de când cele două personaje principale au venit în această țară. Timpul zboara printre rânduri, iar noi urmăm vietile a două familii inamice, în timp ce vedem dezvoltarea unei națiuni.
            Desi personajele care poartă greul intrigei sunt femei și  personajele masculine ale romanului sunt foarte bine dezvoltate.  Sarah Lark a fost în măsură să ofere mai multe nuanțe ale personalității acestor personaje.  Există personaje masculine fără de care intriga cărții nu ar fi înțeleasă. Animalele au, de asemenea, o prezență importantă în această carte, acest lucru este văzut mai ales în relația personajului Gwyneira  cu calul și câinele său Border Collie.
          O caracteristică importantă a romanului este excelenta investigare psihologică a personajelor, motivele și starea lor de spirit care le diferențiază. De-a lungul intrigii suntem însoțiți de un personaj ascuns, dar foarte important, cu adevărat esențial în economia poveștii: familia, văzută aproape ca o entitate separată, punctul central al tuturor acțiunilor bune sau rele ale personajelor, dar temelia vieții lor. În mod evident, acest aspect conferă autorului posibilitatea de a analiza și înțelege diferitele tipuri de relații de familie (între tată și fiu, mamă și copii, între soți), uneori bine, altele mai puțin și, în unele cazuri, foarte rău, după cum vă puteți imagina.
            Autorul atinge, de asemenea, și alte aspecte importante si fundamentale pentru psihologia femeilor, cum ar fi violența în familie, abuzurile fizice și psihologice, precum și teama, diferențele dintre copii doriți și cei nedoriți, care diminuează mitul că pentru o mamă, toți copiii sunt la fel, indiferent de circumstanțele concepției și nașterii.
             Pe scurt, "În țara norului alb" este o carte care ne face să ne gândim cum ar fi dacă într-o zi ar trebuit să renunțam la tot ceea ce avem pentru a merge într-un loc în care nu am mai fost, alături de oameni pe care nu îi cunoaștem și cum ar fi să ne obișnuim cu acest mediu nou fără a ne  pierde noi pe insine si ceea ce suntem.

O lectură recomandată pentru oricine cauta o poveste epica, o poveste de dragoste și aventură.

           Deși  grosimea cărții vă poate speria, paginile cărții se întorc ca prin  magie. Mi-a plăcut cartea: am suferit,am  râs, și chiar m-am îndrăgostit puțin de  James McKenzie ... În general, toate personajele sunt foarte bine definite, de la  liniștită Helen  și rebela Gwyn până la  eternul  beat  Warden Gerald .  Intriga este originală, iar peisajul este spectaculos.  O carte pe care o recomand din toată inima !

(Vă las , mai jos, un filmuleț cu peisaje din Noua Zeelandă.)