Rivali divini - Rebecca Ross

Categoria: Romane Fantasy

Autor: Rebecca Ross

Editura: CORINT

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 448

 

Viața lui Iris Winnow, în vârstă de optsprezece ani, a fost pașnică până când fratele ei a fost chemat la război. Mama ei își îneacă durerile în alcool, își pierde locul de muncă, iar întreaga responsabilitate pentru familie revine fetei. Din acest motiv, ea își depune candidatura pentru un post de editorialist la ”Oath Gazette”, unul dintre cele mai populare ziare din orașul lor. Ea concurează cu ambițiosul și chipeșul Roman Kitt, care este opusul ei - fiul unor părinți bogați care nu trebuie să lupte în fiecare zi pentru supraviețuire. Lipsa de știri de la fratele ei de pe front o împinge pe fata să-i scrie acestuia scrisori. Când le pune în dulap, ele dispar prin magie și ajung în mâinile rivalului ei. Corespondența misterioasă care ajunge accidental în mâinile lui Roman îi va oferi un avantaj în lupta pentru postul de editorialist? Ce se va întâmpla când Iris va descoperi cui i-au fost trimise scrisorile? Sentimentele care apar ca urmare a unei coincidențe atât de ciudate au șansa de a supraviețui într-o lume atât de nemiloasă?

” Scrisorile tale au fost lumina pe care am urmat-o. Cuvintele tale au fost un răsfăț sublim care mi-a dat putere când eram înfometat. ”

Ideea complotului a fost interesantă Zei, corespondenți de război, mașini de scris magice, o poveste de dragoste într-o lume în declin. Cu toate acestea, mă așteptam la ceva diferit. Am impresia că totul s-a redus la minimum, de parcă autoarea ar fi trebuit să-și încadreze povestea într-un format mediu „Războiul zeilor” despre care anunța coperta a fost de fapt o tensiune pe care nu am înțeles-o pe deplin, pentru că încă nu știu ce a dus la escaladarea acestui conflict. Aflăm puține despre zei înșiși, aceștia sunt ca niște fantome, legende despre care toată lumea a auzit, dar nimeni nu i-a văzut, iar singura dovadă a existenței lor este distrugerea și devastarea pe care le lasă în urmă. Acțiunea nu ar fi fost influențată în niciun fel de omiterea zeilor, ceea ce este păcat pentru că ar fi putut fi dezvoltată într-un mod cu adevărat interesant

De asemenea, avem o poveste de dragoste, dar puțin... fără fantezie. Relația personajelor principale se desfășoară fără surprize. O poveste obișnuită, plăcută și drăguță. Nu există izbucniri de euforie sau dorință. Dacă este suficient pentru cineva, grozav, mie s-a părut extrem de plictisitor.

Lumea prezentată este pur și simplu Primul Război Mondial cu elemente magice. Nu-mi s-a părut interesant. Nu avem descrieri groaznice ale războiului, de fapt avem astfel de imagini în poate 3-4 capitole.

Cartea nu mi-a plăcut, a fost o lectură care nu m-a făcut să simt nicio emoție.

Cu siguranță nu este ceva uimitor și unic.

Cu siguranță nu o sa citesc partea a doua.

 

Aspecte pozitive:

• Tema mașinilor de scris magice și a trimiterii corespondenței.
• Fragmentele din mitologia construită de autoare, chiar dacă în poveștile inventate de ea se văd multe asemănări cu poveștile create de grecii antici cu personaje precum Hades, Persefona sau Orfeu.

 

Aspecte negative:

• Universul și lupta zeilor, care trebuia să fie axa evenimentelor, sunt schițate superficial. În general, nu aflăm prea multe despre lumea în care trăiesc Iris și Roman.
• Războiul zeilor: a avut mult potențial, după părerea mea, dar din păcate a fost irosit. Am observat că autoarea a încercat să descrie un război crud și brutal, cu numeroase pierderi, dar rezultatul seamănă cu un basm.
• Cea mai mare parte a intrigii este prezentată prin intermediul unor legende sau povești transmise din generație în generație.
• Sistemul magic este aproape inexistent.
• Personajul principal, Iris Winnow, deși încearcă să-și apere familia în timpul războiului zeilor, rămâne un personaj blând, fără motivații sau trăsături de caracter mai profunde. Cât despre Roman... eu nu m-am alăturat grupului de fani ai acestui protagonist. Aventurile lui m-au plictisit și am fost uşurată să citesc capitolele următoare din perspectiva lui Iris.
• Relațiile dintre personajele principale au progresat prea repede. Având în vedere că abia au vorbit între ei, marea lor dragoste a fost prea bruscă. La începutul cărții, deși se urăsc, Iris oftează după frumusețea lui (serios, fată? Îl urăști sau nu?). Mi-a lipsit mai multă interacțiune între ei, sau chiar conversații obișnuite, sau orice profunzime. Și așa cum se întâmplă în cărțile de acest tip - el este bogat, ea este săracă.
• Personajele au adesea gânduri despre experiențele dificile pe care le-au trăit, dar le lipsește profunzimea de a emoționa cititorul și de a-l pune pe gânduri.
• E greu să te identifici cu personajele. În general, le cunoaștem vârsta, iar ei dau impresia că au peste 30 de ani, nu că sunt adolescenți.
• Nu este menționat explicit cât timp au petrecut personajele în Avalon Bluff. Aveam impresia că au fost cel mult două săptămâni, dar judecând după descrierile de la final, probabil că a fost mai aproape de o lună, dacă nu mai mult.
• Avalon Bluff seamănă practic cu o stațiune. Ei bine, războaiele nu funcționează așa. Economia lumii prezentate se prăbușește până la temelii. Și a te ascunde de bombardamentul de SUS este o prostie totală.
• Spre final, acțiunea se accelerează semnificativ, ceea ce pe de o parte este bine, pentru că există tensiune, dar pe de altă parte, nu neapărat, pentru că tensiunea se rupe la fiecare câteva pagini. Ar trebui să fie o situație periculoasă, dar vino să-mi arăți grădina, se pare că trebuie să fugim, dar te rog, dă-mi o lecție de șofat și un moment de liniște ca să pot face un lucru important din punct de vedere emoțional.
• Dialogurile din unele fragmente, în special cele de la sfârșitul cărții, sunt foarte rigide.

Domnul Masters - T. L. Swan

Autor: T. L. Swan

Editura: LEDA

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 544

 

Julian Masters caută o bona pentru copiii săi. Când o găsește, nu știe încă că l-a mințit în legătură cu CV-ul ei. Brielle Johnson și-a dat seama rapid că minciuna ei are picioare scurte și a trebuit să facă față consecințelor acesteia.

”Mr. Masters” este o poveste cu o temă asemănătoare cu un romantism de birou și o comedie a erorilor, pentru că autoarea a folosit mai multe motive pe care le-a amestecar. Schimbăm biroul cu o casă, dar restul rămâne la fel: personajele fac multe gafe, încearcă să se evite, și totuși apar situații care îi obligă să se confrunte.

Pe scurt: Este o carte clișeu, genul în care atât tipul, cât și fata nu caută o relație, doar sex ocazional, dar o chimie explozivă ”îi chinuie și boom! Ei se trezesc îndrăgostiți nebunește și decid că trebuie să fie împreună.

                  Aspecte negative: 

ü  Personajul principal și prietenii săi sunt adulți bogați, arătoși și care au profesii respectabile, iar conversațiile lor se limitează doar la sex și la lăuda cu cine a făcut sex  și cu câte femei…bleah…

ü  Știu că protagonistului îi place să-și lingă buza de jos. Acest lucru nu trebuie subliniat la fiecare câteva pagini. Mai bine cumpără niște balsam de buze hidratant sau ceva de genul.

ü  Știu că are un Porsche. Autoarea nu trebuie să ne reamintească tot timpul asta.

ü  Și pe fiecare pagină, ochii i se întunecă. Știu și asta!!

ü  ‌ Toate conversațiile și gândurile fiecăruia dintre personajele adulte vor viza, mai devreme sau mai târziu, nu o să ghiciți ce…taaaadam: sexul.

ü  ‌ O mulțime de scene erotice care au fost scrise folosind metoda copy/paste

ü  Intriga ar fi putut fi foarte bună, dar a fost redusă la minimum.

ü  ‌ Protagonistul este judecător, așa că ar putea fi mai bine să arătăm ce face la serviciu, dar tot ce aflăm despre el este că se entuziasmează la vederea noii bone a copiilor săi.

ü  Drame făcute cu forța doar pentru a fi acolo

ü   Personajele sunt plate, au poate câte o trăsătură de caracter fiecare.

ü  Nu sunt descrise situații, doar menționează că personajele au mers la dans, la plimbare etc. Nu există detalii.

ü  Adevărul despre minciuna lui Brielle nu iese niciodată la iveală, în schimb aventura cu șeful ei ajunge rapid în prim plan. 

ü   Diferența de vârstă dintre Julian și Brielle, nu este atât de clar vizibilă. Singura dovadă că Julian este mai în vârstă este meseria și comportamentul lui în sala de judecată... și nimic altceva. Este un pic ca și cum personalitatea lui s-a schimbat complet după ce a părăsit instanța. Când este acasă sau chiar când se gândește la bona copiilor lui, am impresia că are cel puțin aceeași vârstă cu ea.

ü  La început nu știam câți ani are Brielle,din conversațiile pe care le poartă cu prietena ei, am crezut că are în jur de 17 ani, dar, de fapt, ea are 25 de ani. Să mai cred că e și ingineră… vă rog… e cam mult pentru mine!

ü  ‌Sfârșitul este prezentat rapid…

Toate fetele dispărute - Megan Miranda

Categoria: Carti thriller

Autor: Megan Miranda

Editura: LEDA

An aparitie: 2022

Nr. pagini: 464

 

Faceți cunoștință cu Cooley Ridge, un oraș mic tipic american. Înconjurat de pădure, situat la poalele munților, existența sa pare să confirme toate stereotipurile care au apărut despre astfel de locuri. Aici a fost crescută Nicolette, o adolescentă tipică care se crede specială și merită mai mult decât viața plictisitoare din Cooley Ridge. Fără să se uite înapoi, când se se ivește ocazia, pleacă cu hotărârea fermă că nu se va mai întoarce niciodată. Trebuie să recunoaștem că evadarea a fost bună pentru ea. Ca adult, locuiește în Philadelphia, are un logodnic înstărit și un viitor strălucit. Din păcate, soarta, după cum știm, poate fi perversă, iar situația o obligă să se întoarcă - se presupune că doar pentru o perioadă mai lungă. Împreună cu fratele său Daniel, trebuie să asigure vânzarea locuinței familiei, iar asta nu poate dura pentru totdeauna, nu? Cu toate acestea, nimic nu va fi atât de ușor pe cât și-a imaginat ea. De îndată ce ajunge în Cooley Ridge, amintirile îi revin. Sentimentele adânc îngropate pentru iubitul din liceu vor cere atenție, vor reapărea conflictele în relația cu fratele său, vor reapărea emoțiile și temerile. Cel mai important lucru cu care va trebui să se confrunte, însă, este cazul lui Corinne...

Prietena lui Nic a dispărut fără urmă în urmă cu zece ani când a părăsit parcul de distracții singură. Revenind în casa în care a copilărit, protagonista noastră trebuie să se împace încă o dată cu faptul că pentru locuitorii orașului va fi doar „fata aceea”, una dintre „cei doi” care au putut să facă rău fără a lua în considerare consecințele, și „cea care a plecat”. Până la rezolvarea misterului, Nico nu poate scăpa din trecutul său. Cu siguranță nu în Cooley Ridge. Mai ales că,în mod ciudat, o altă fată dispare imediat după sosirea ei. Ambele cazuri sunt în mod evident legate: Annaleise, s-a interesată foarte mult de cazul Corinnei și de circumstanțele în care aceasta a dispărut, și apoi i-a împărtășit soarta. Nic are motive să se teamă din nou.

În timp ce citeam „Toate fetele dispărute” de Megan Miranda, am auzit în mod constant vocea lui Dr. House spunând celebrul  său dicton „Everybody Lies” în capul meu. Maxima lui îi descrie perfect pe locuitorii orașului Cooley Ridge, unde toată lumea are ceva de ascuns, toată lumea încearcă să se distanțeze de evenimentele tragice din urmă cu zece ani și să-și refacă viața.

Așadar, cum ne putem apropia de adevăr? Cine va fi suficient de puternic pentru a lupta pentru adevăr?

                Aspecte negative:

•  Personajele sunt superficiale și nu cred că vreunul dintre ele chiar trezește empatia cititorului. Cel puțin așa a fost cazul meu. Nici Nic, nici fratele ei, logodnicul sau fostul iubit... nimeni nu mi-a trezit emoții pozitive. Poate Corinne ar putea aduce puțină viață aici, dar din păcate a dispărut acum zece ani, ceea ce i-a luat automat dreptul de vot. Deci nu putem simpatiza cu nimeni aici. Se poate presupune că personajul principal al romanului este de fapt o minciună omniprezentă și copleșitoare.
• Nic este, din păcate, un personaj iremediabil de plictisitor. Ea spune ceva, ea experimentează ceva, dar performanța ei este pur și simplu fadă. Din motive evidente, autoarea  nu a putut permite protagonistei să dezvăluie prea multe cititorului și, în consecință, a creat o persoană nesigură din punct de vedere psihologic. Chiar și narațiunea la persoana întâi și faptul că eroina, concentrându-se pe sentimentele ei, poate dezvălui doar ceea ce este necesar pentru a ne ține în frâu până la sfârșit (adică la început) nu au ajutat.
•  Felul în care a fost scrisă această carte m-a enervat. Aici avem o cronologie inversă. În primul capitol, eroina se întoarce în orașul natal, iar apoi capitolele sunt inversate și avem evenimente de la sfârșit până la început. Ziua 14 a șederii lui Nic la Cooley Ridge, ziua 13, ziua 12... Care a fost scopul? Pentru că acțiunea are loc de fapt în primele zile de la întoarcerea protagonistei și apoi nu s-a întâmplat nimic, de aici și plictiseala din prima jumătate a poveștii. Probabil că autoarea a vrut să strălucească, a vrut să fie originală, dar ei bine, nu a ieșit. Această formă este foarte supărătoare, deoarece este greu de înțeles când fiecare capitol următor prezintă evenimente care au avut loc cu o zi înainte, înaintea celor pe care tocmai le-am citit. Pentru mine a fost o tortură ... 
•  Intriga este destul de previzibilă, cel puțin pentru oamenii care au citit deja o mulțime de thrillere și povești de acest tip. Autoarea a urmat un tipar foarte comun, pe care probabil fiecare dintre noi l-a întâlnit deja într-o poveste de genul „... și s-a întors în orașul din care a scăpat și trebuie să înfrunte demonii trecutului...” . Serios?!?  Sunt multe exemple. Desigur, poveștile pot diferi, dar doar conturul acestei idei începe să mă descurajeze. „Toate fetele dispărute” nu prezintă nicio intrigă elaborată. Nu este greu de ghicit următoarele evenimente. Trebuie să recunosc că au existat câteva fragmente interesante, dar nu au fost suficiente pentru a salva această carte. Din pacate.
• Mesajul secret pe care l-a primit Nicolette mi-a amintit de ”Micuțele Mincinoase”.
• Tensiunea a fost minimă și s-a acumulat doar în ultimele 20-30 de pagini. Prin urmare, nu l-aș numi un thriller, ci mai degrabă un roman cu câteva momente de suspans.
• Nici finalul nu m-a impresionat în mod deosebit, deoarece mi s-a părut exagerat și totuși oarecum prea simplu, cu multe povești pierzându-se în gol și unele aspecte rămânând neexplicate.

Toți suntem malefici - Amanda Foody

 

Colectie: Leda Edge

Autor: Amanda Foody, C.L. Herman

Editura: LEDA

An aparitie: 2022

Nr. pagini: 464

 

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să fii un răufăcător? Să faci lucruri rele și să fii mândria familiei tale? Ar fi interesant, nu?

Aceasta este realitatea protagoniștilor cărții „Toți suntem malefici”. Cei șapte campioni, așa cum au fost supranumiți de mass-media, sunt adolescenți aparent obișnuiți: merg la școală, merg în cârciumi, au propriile vieți și interese, experimentează primele lor iubiri și prietenii. Doar la suprafață. Pentru că atunci când răsare Luna Sângerie, fiecare dintre aceste șapte familii se pregătește pentru un turneu neobișnuit... Un turneu în care, pentru a câștiga, trebuie să-i omori pe ceilalți participanți.

Așa s-a întâmplat până acum, dar odată cu publicarea cărții „O tradiție a tragediei” de către un autor anonim, o carte care dezvăluie adevărul despre turneu lumii întregi, totul a început să se schimbe - nu doar abordarea celor șapte campioni, ci și de asemenea, regulile în sine.

Trebuie să recunosc că începutul romanului a părut promițător. Mi-a plăcut în special povestea lui Alistar. Simt că povestea familiei Lowe a fost mai complexă decât celelalte. Din păcate, de îndată ce a început turneul pentru titlu, întreaga acțiune și-a pierdut cumva din avânt, iar poveștile individuale au fost plictisitoare. Personajele, care de la începutul cărții au fost prezentate ca cei mai mari răufăcători, și-au pierdut brusc atracția. Până și Gavin, care la început părea un potențial candidat pentru titlul de psihopat, s-a dovedit a fi oarecum „mediu”.

Cartea ar trebui mai degrabă să se intituleze „Toți suntem idioți”, pentru că nu există un singur personaj în ea care să nu fie fad și fără minte. Personajele sunt dureros de unidimensionale, nu au trăsături principale de caracter, iau decizii absurde și au reacții aleatorii. Am avut impresia că tot ceea ce au făcut a fost doar pentru a împinge complotul. Comportamentul lor este uneori extrem de nepotrivit, iar motivele lor sunt discutabile și construite superficial, cu baze foarte fragile.

Nu am simțit niciun risc sau anxietate anume, care într-o astfel de situație ar trebui să atârne peste protagoniști ca o umbră. Când cineva își pierde viața, este un personaj care nu are propria narațiune și de fapt nu interesează pe nimeni și nici măcar asta nu se întâmplă foarte repede

Mă așteptam la ceva complet diferit de ceea ce am primit. Speram la o poveste ușoară (deși sângeroasă) într-o lume fantastică, dar povestea s-a dovedit a fi destul de plictisitoare și medie, după părerea mea, fără prea multe de spus despre ea. Voi citi continuarea? Cu siguranța NU!

 

Aspecte negative:

• Descrieri slabe, de-a lungul întregii cărți nu mi-am putut imagina corect nici lumea, nici personajele.
• Sistem magic slab dezvoltat. Practic, tot ce știm despre magie este că există, are niște reguli și niveluri diferite. Nu știm exact cum funcționează sau de unde vine. Nimic nu este suficient explicat. Și de ce sunt cei care fac blesteme atât de importanți când protagoniștii le pot crea ei înșiși? De asemenea mi s-a părut nepractic pentru un turneu ca acesta. Pentru că se spune că o piatră are loc pentru a stoca doar o vrajă. Între timp, campionii aruncă cu vrăji în stânga și în dreapta, dar nu îmi pot imagina adolescenții ucigându-se unii pe alții, acoperiți cu bijuterii din cap până în picioare.
• Am vrut să văd „răufăcători” aruncați într-un turneu din care nu se pot retrage, lupte magice epice în care să fie sânge, dialoguri pline de venin.. și ce am primit? Adolescenți traumatizați, alergând și ascunzându-se în Ilvernath, certându-se la fiecare pas în loc să se lupte, iar când există o ceartă între ei, este nevoie de o pagină. (Una dintre fete a dat vina pe cealaltă pentru că a ucis un participant la turneu . Ce?? Fată, ce bâigui? Nu asta e regula turneului? De ce ești revoltată?)
• Relațiile din această carte sunt foarte prost prezentate și dezvoltate. Niciunul dintre personaje nu este prezentat/ descris suficient de bine pentru a mă face să-l plac, să mă apropii de ei și să-i simpatizez (darămite să-mi imaginez cum arată.). Dragostea apare de nicăieri și înflorește în două secunde.
• Participi la un turneu în care trebuie să omori o grămadă de adolescenți. Tu ești ticălosul din arenă. Moștenitorul ales într-o noapte sângeroasă. Cel mai crud dintre cei mai cruzi!!!
• Ce faci?

              a. Găsesc o bază, punând la cale planuri de eliminare a concurenților.
             b. Rezolv cuvinte încrucișate ascuns într-o peșteră.
           ... Pentru că, știți, personajele din cartea au ales literalmente varianta B

• Cartea a fost scrisă din perspectiva a patru personaje (și șapte dintre ele participă la turneu, ceea ce ne permite să bănuim cine va supraviețui până la urmă și cine nu).
• Acțiunea foarte lentă. turneul în sine nu începe decât peste 200 de pagini mai târziu.
• Nu știm cum a luat naștere turneul, cine a aruncat blestemul.
• Dacă fiecare familie își alege campionul și îl antrenează pentru turneu, de ce să alegi un adolescent și nu adult între douăzeci și treizeci de ani? Maturitatea lor, strategia pe care o pot crea și puterea lor sunt mai mari și i-ar face să aibă șanse mai mari ca campionul lor să fie învingător.
• Și finalul... Nu știu de ce unul dintre personaje a revenit la viață...nu a avut impact asupra intrigii…

Nebuni din dragoste - Lyssa Kay Adams

Categoria:Romane de dragoste/ Carti romantice

Autor: Lyssa Kay Adams

Editura: LEDA

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 384

 

 ”Nebuni din dragoste” este al treilea volum din seria ”Clubul de carte secret al domnilor” de Lyssa Kay Adams. Povestea îi urmărește pe Noah, liderul unei companii de securitate cibernetică, și pe Alexis, proprietara unei cafenele care este și un refugiu pentru femeile victime ale hărțuirii sexuale. Alexis și-a transformat afacerea într-un loc sigur după ce a dezvăluit că a fost victimă a hărțuirii.

Alexis și Noah sunt cei mai buni prieteni. Confidenți, vorbesc în fiecare zi despre orice, împărtășind pasiuni specifice tocilarilor, pizza și zâmbete. Și sunt nebuni de îndrăgostiți unul de celălalt. Ceea ce, desigur, când vine vorba de prieteni, este complicat.

Când o persoană necunoscută din trecutul lui Alexis apare cerându-i ajutorul, în viața ei și a lui Noah apar conflicte, ies la suprafață resentimente vechi și multe temeri ascunse.

Mi-a plăcut prima parte a poveștii. M-am distrat foarte mult cu pisica morocănoasă a lui Alexis de care Noah era speriat de moarte. De asemenea mi-au placut și părțile cu Mack, care își organizează nunta și toate scenele care implică acest aspect au fost hilare.

”Nebuni din dragoste mi s-a părut că seamănă cu o telenovelă mexicană. Personajele sunt mature, dar au conflicte asemenea unor adolescenți. Alexis și Noah, din prima clipă, sunt confidenți. Ei vorbesc despre orice; cele mai mari temeri și nesiguranțe ale lor, vinovăția și durerea pe care le poartă. Este o relație frumoasă, bazată pe onestitate și prietenie. Și există acea dragoste ascunsă în inimile fiecăruia dintre ei și teama de a o lăsa să înflorească, pentru că „voi pierde această persoană dacă știe că o iubesc”. Și este minunat când autorul explorează acest aspect până la limita suferinței. Există acea incredibilă ardere lentă, nerăbdare, privirile, dorința de a comite o nebunie. Numai că Lissa s-a grăbit și Alexis și Noah sunt foarte imaturi. Și da, știu, sunt mulți adulți cu personalitate de copil care și-au pierdut suzeta preferată. Dar, Doamne, nu-mi vinde relația lor de prietenie ca pe ceva matur când nu este!

Lipsa dialogului, care creează conflictul dintre cei doi, este frustrant, iar modul în care acesta se rezolvă singur și apoi revine să-i tulbure devine o repetiție plictisitoare. Nu mai am răbdarea să citesc romanțe cu conflicte bazate pe „dacă vorbești 1 minut, rezolvi asta”.

Problema cu trecutul lui Alexis este destul de interesantă. Mi-aș fi dorit doar să fi văzut mai multe resentimente din partea ei. Tatăl care nu a vrut niciodată să aibă de-a face cu ea are nevoie deodată de un rinichi. Și ea se gândește să doneze. Mama ei s-a luptat toată viața pentru a o întreține, a murit de cancer pe care l-a descoperit târziu din lipsă de bani pentru programările medicale și unde era tatăl ei? Apoi, deodată, apare un tată și, uau, trebuie să ajute. Îmi doream o protagonistă care să spună nu și să nu se răzgândească, dar evident, nu asta o să găsim într-o poveste de dragoste, roz bombon.

Și Noah este...? Personajul tipic masculin care este un înger pentru fată și un ticălos pentru toți cei din jurul lui. M-am săturat de astfel de personaje. Un bărbat adult care face crize de furie ca un adolescent pedepsit. Oh, scutește-mă.

Deși, ”Nebuni din dragoste” nu m-a convins, a fost o întoarcere plăcută la Nashville și a fost minunat să-i revăd pe Gavin, Thea, Liv, Mack, Del, Malcolm, Rusul și pe ceilalți. Sper că voi citi curând volumul următor care îl are ca protagonist pe Rus. Sunt curioasă să-i citesc povestea, mai ales că este cel mai amuzant personaj dintre toți membrii clubului. De asemenea, sper ca părerea mea despre această carte să nu vă descurajeze să descoperiți această serie.

Aspecte pozitive:

• Mi-a plăcut foarte mult stilul de scriere plin de umor și ușor de citit al autoarei.
• Mi s-a părut frumos că acest volum a fost din nou scris din perspectiva celor doi protagoniști, Noah și Alexis, cu accent pe perspectiva lui Noah.
• Momentele comice, de exemplu, între Noah și pisica lui Alexis.

 

Aspecte negative:

• Din păcate, am ratat paralelele cu „clubul de carte”. Da, băieții s-au întâlnit și au discutat lucruri, dar nu mai este vorba de găsirea unor soluțiii de îmbunătățire a relației cu ajutorul unui roman de dragoste. Mi-a plăcut foarte mult asta în primul volum,
• Complotul a fost copiat complet din serialul Anatomia lui Grey - sora o găsește pe o soră vitregă ilegitimă și îi cere să doneze un rinichi pentru tatăl bolnav, căruia nu i-a păsat de ea toată viața. Nici că mi-a placut...
• După prima scenă în pat cei doi nu s-au mai putut opri.. Aceasta este o problemă pe care o au multe romane de dragoste și cumva a devenit rapid plictisitoare aici.
• Mi-aș fi dorit să-l văd pe Noah rezolvând problema cu prietenul tatălui său, deoarece acesta a fost unul dintre cele mai mari conflicte ale lui Noah și am vrut să știu și care a fost rezultatul conflictului dintre Karen și Alexis.
• Noah intră în club ca o simplă formalitate, intrarea în club nu are niciun impact asupra narațiunii principale, nu ia clubul în serios și nici nu învață nimic de la membrii clubului sau din cartea pe care ar trebui să o citească,
• Aș fi vrut să cunoasc finalul cărții (primită de la membrii Clubului) pe care o citea Noah.
• Povestea a fost ușor de citit, dar până la urmă a atins prea multe subiecte care nu aveau suficientă profunzime pe gustul meu.

Dragoste sub acoperire - Lyssa Kay Adams

Autor: Lyssa Kay Adams

Serie: Bromance

Editura: LEDA

Nr. pagini: 384

An aparitie: 2020

 

”Dragoste sub acoperire” este a doua carte din seria ”Bromance”. În urmă cu ceva timp v-am povestit despre „Clubul de carte secret al domnilor”, care arată realitățile familiei într-un mod distractiv, simplu și fermecător. De data aceasta, autoarea sub acoperirea acestei coperți discrete, a abordat subiectul hărțuirii la locul de muncă.

De asemenea vom cunoaște povestea fondatorului celebrului și amuzantului Club de carte - Braden Mack și Liv (Olivia),sora Theei, pe care am cunoscut-o în partea anterioară. O femeie pasionată de cofetărie și care urăște bărbații.

Ce a scos în evidență acest volum? Mare simț al umorului! M-am distrat minunat cu ea. Mi-a plăcut la propriu. Nu am vrut să se termine. Am absorbit toate bătăliile verbale dintre personaje, privirile romantice și scânteile care au apărut între ei. Din nou, mi-a plăcut felul în care a fost prezentată romantismul. O idee proaspăta, extrem de draguță si deloc exagerată.

În ceea ce privește personajele, am sentimente puțin amestecate. Cumva mi-a fost greu să-mi placă Liv, a fost mai ușor cu Mack. Au fost momente când nu am putut să înțeleg deciziile fetei, felul ei de a acționa, modul de a gândi și uneori chiar comportamentul față de ceilalți.

Personajul meu preferat este rusul, iar problemele lui gastrice sunt super amuzante. Sunt încântată că acest personaj va avea propriul său volum - în partea a patra a seriei 'Bromance' va fi personajul principal.

Cel mai mare plus al întregii intrigi sunt domnii de la clubul de carte. Cum să nu-ți placă bărbații care, citind romance, explorează secretele seducerii femeilor? De altfel, membrii „Clubului de carte” sunt cei care o ajută pe Liv să îl pedepsească pe fostul ei șef .

Mi-a plăcut că autoarea atinge subiecte precum bullying-ul și hărțuirea femeilor la locul de muncă, dar aceste aspecte ar fi putut fi dezvoltate mai mult. Totuși, autoarea ne arată că există forță într-un grup și că nu merită să ascunzi astfel de probleme sub covor. Și cel mai important - nimeni nu poate scăpa nepedepsit.

Recomand și aștept cu nerăbdare următoarea întâlnire a membrilor clubului de carte secret.

Aspecte pozitive:

• Membrii Clubului de carte merg să cumpere cărți într-o librărie fizică. Ceea ce nu este ușor, pentru că există credința că literatura romantică este pentru femei și un „bărbat adevărat” ar trebui mai degrabă să nu se apropie de astfel de cărți.
• Cocoșul Randy care uraște bărbații.

 Aspecte negative:

• reacția Oliviei la secretul lui Branden,după părerea mea, a fost puțin cam exagerată, mai ales având în vedere în ce stadiu era relația lor în acel moment și cât a durat.
•  mă așteptam la mai multe scene care descriu gătitul, coacerea, pregătirea dulciurilor, deoarece protagonista este de profesie cofetar
•  la un moment dat a devenit prea dulce, iar răzbunarea s-a stins pe fundal.
• limbaj vulgar. 

Clubul de carte secret al domnilor - Lyssa Kay Adams

Editura: LEDA

Autor: Lyssa Kay Adams

Serie: Bromance

Nr. pagini: 336

An aparitie: 2021

 

După ce am citit câteva romane thriller la rând, aveam nevoie de ceva mai ușor. Alegerea a fost „Clubul de carte secret al domnilor de Lyssa Kay Adams”. M-am gândit că, și de această dată, ca la majoritatea cărților de acest tip, voi da din nou peste ceva infantil și enervant, dar am fost plăcut surprinsă.

Această carte este primul volum din seria „Bromance”. Aflăm povestea lui Gavin și a Theei. Cei doi sunt căsătoriți de trei ani și cresc două fete gemene împreună. Cu toate acestea, relația lor nu merge bine și asta chiar de mult timp. Într-o zi, Thea îl dă afară pe Gavin din casă și începe să se gândească serios la divorț. Apoi prietenii lui Gavin îl recrutează în Clubul de carte secret și îi promit că îl vor ajuta să-și salveze relația.

Ce fac bărbații la acest club? Ei bine, ei citesc cărți romantice pentru a înțelege mai bine femeile.

La început, Gavin este sceptic în ceea ce privește acest club, dar pentru a-și recupera soția, este capabil să încerce orice și astfel se cufundă în lectura cărții romantice „Cucerirea contesei”.

Ideea poveștii este originală, interesantă și amuzantă, dar există și câteva teme mai serioase, precum traumele copilăriei sau bullying-ul la școală. Deși povestea este previzibilă, nu este plictisitoare.

Personajele, pentru o carte romantică ușoară, sunt bine create. Mi-a plăcut foarte mult Gavin. Este un tip cool, drăguț, care, în ciuda obstacolelor, vrea să lupte pentru familia lui. Thea a fost bine și ea, deși a avut momente în care m-a iritat puțin pentru că aveam impresia că nu știe ce vrea.

Cu toate acestea, cel mai mare succes al cărții sunt întâlnirile Clubului de carte. A fost foarte amuzant să văd jucători mușchiuloși de baseball, oameni de afaceri care citesc cărți romantice, analizând fiecare scenă și comportamentul protagoniștilor lor.

Limbajul este simplu și distractiv, dialogurile sunt destul de bine scrise și uneori chiar amuzante. Sfârșitul, după cum puteți ghici, este un final fericit tipic.

          Aspecte pozitive:

• ~ Prezentarea masculinității nu într-un mod care este adesea impus de lume. Aici, „masculii alfa” pot bea cafea cu sirop de dovleac, pot arăta emoții și pot viziona „Mica Sirenă” alături de fiicele lor.
• ~ Protagoniștii sunt oameni din carne și oase, au slăbiciuni, defecte și fac greșeli, apoi au curajul să le repare și să o facă la scară mare.
• ~ Mult umor. Gavin m-a făcut să râd aproape toată cartea. Conversațiile sale interioare cu Contele Pantaloni –Mulați au fost hilare.
• ~ Mesajul pozitiv al cărții – subliniază importanța comunicării și a conversației sincere într-o relație. Pare atât de evident, dar totuși atât de des oamenii uită de asta.

        Aspecte negative:

• Număr mic de întâlniri ale Clubului de carte.
• Mă așteptam ca bărbații să facă schimb de idei despre romane și să încerce să înțeleagă mai bine femeile lor. În schimb, de multe ori s-a simțit mai degrabă ca un manual de instrucțiuni pentru orice femeie, ca și cum toate suntem la fel. Și este suficient să-i faci cu ochiul femeii și să mergi cu ea la cumpărături și ea este deja dependentă fără speranță și nu mai poate gândi bine
• Thea nu și-a asumat nicio responsabilitate pentru ruperea căsniciei ei și totul a fost pus pe umerii lui Gavin.
• Nu mi-a plăcut sora Theei, Liv. Întotdeauna încearcă să o facă pe sora ei să se simtă prost în legătură cu Gavin. Păcat că personajul meu preferat, Braden Mack, alege această femeie în volumul următor.
• Comportamentul celor două fete gemene a fost, de asemenea, oarecum nerealist. Fiicele Theei și a lui Gavin nu s-au purtat ca niște copii de 3 ani, păreau mult mai mature.
• Așa cum este tipic pentru un roman de dragoste, tensiunea a fost, de asemenea, limitată aici, mai ales că povestea se îndreaptă spre un final fericit destul de previzibil. Ca cititor de thriller, sunt desigur obișnuită cu ceva diferit și am avut impresia că această carte ar fi putut fi scurtată. Cu toate acestea, nu m-am plictisit niciodată - și nu toate cărțile de dragoste reușesc să facă asta! 

Frânturi din ea - Karin Slaughter

Autor: Karin Slaughter

Editura: LEDA

Colectie: Leda Bazaar

An aparitie: 2022

Nr. pagini: 608

 

Andrea este dispecer de poliție. Sarcina ei este să răspundă la apeluri telefonice și să ajute oamenii în situații de criză. De ziua ei, își dorește doar să ia cina cu mama ei și să meargă la culcare cât mai curând posibil. Din nefericire, în restaurantul în care se află, are loc un atac armat. Un tânăr începe să tragă și majoritatea clienților intră în panică, dar nu și Laura. Mama Andreei nu numai că se apropie de atacator, dar îl și ucide cu sânge rece. Se pare că Andrea nu-și cunoaște deloc mama. Cine este ea? Ce secrete ascunde?

Cartea aparent explorează relația mamă-fiică, dar, de fapt, mi-am petrecut cea mai mare parte din lectură urmărind călătoria singuratică a Andreei și încercarea ei de a pune cap la cap trecutul mamei ei. Am observat că sunt multe monologuri interioare ale ei, în care se întrebă iar și iar despre ce este vorba, cine este mama ei, cum a apărut această situație. Înțeleg că i s-a întâmplat un eveniment neobișnuit, că este șocată, dar din păcate acest sentiment de șoc l-a avut prea des, se bâlbâie constant, se blochează, nu știe ce să facă. Mă întreb, cum a putut fi dispecer, dacă oamenii au împărtășit adesea cu ea povești tulburătoare și șocante?!? Acesta nu este tipul de personaj principal la care se așteaptă de obicei cititorul de thrillere.

Laura este un personaj extrem de colorat și interesant care are multe de ascuns. De la bun început am simțit că ceva nu este în regulă cu ea. Intriga are loc pe două niveluri de timp: în anul 1986 și anul 2018. Evenimentele din trecut sunt mai interesante, dar ambele se suprapun în cele din urmă pentru a forma o poveste specifică. Inițial, este greu de ghicit despre ce este de fapt povestea, dar cu timpul piesele puzzle-ului încep să se potrivească perfect, deși uneori aveam impresia că unele fragmente sunt cam confuze.  

Romanul este destul de complex și are multe fire, inclusiv sociale și economice, chiar și cu o mică nuanță de politică care nu-mi place. Intriga devine destul de previzibilă la un moment dat și chiar nu trebuie să fii un geniu pentru a prezice sfârșitul poveștii. Din păcate, aceasta este cea mai slabă carte a acestei autoare pe care am citit-o până acum, dar totuși, nu regret timpul petrecut cu ea.