Titlu: Inainte sa adorm
Autor:S.J.Watson
Anul aparitiei: 2011
Gen: Thriller
“Simt că-mi pierd minţile. Totul e fluid, totul se schimbă. Gândesc un lucru, iar în clipa următoare, contrariul lui.[..]Am impresia că nimic nu e real, totul pare inventat. Chiar şi eu.”
Cum ar fi dacă nu ti-ai aminti cine esti , trecutul și chiar și pe cei la care tii? Cum ai reactiona daca ai suspecta că singura persoană in care ai încredere nu iti spune tot adevărul? Te trezesti intr-o dimineata si nu ai nici o idee unde esti sau cine este omul care doarme lângă tine.Scoti un strigăt de spaimă și brodezi scenarii in mintea ta. Mergi la baie, dar soc! Iti dai seama ca nu te recunosti in oglinda .Ce s-a întâmplat cu corpul tau? Si de ce esti cu douăzeci ani mai în vârstă! Cum este posibil? Când te intorci in dormitor, omul cu care ai dormit iti spune că e soțul tău, ai avut un accident cu multi ani in urma și în fiecare noapte când dormi uiți tot. În fiecare zi trebui să iți spuna cine ești, cine este el si ce s-a întâmplat cu tine .
Ce??? Nu-mi spune ca nu ai incremeni de spaima. Ei bine, asta e ceea ce se întâmplă cu Christine in fiecare zi de peste 20 de ani. În fiecare dimineață se trezește si nu isi amintește absolut nimic din ceea ce s-a întâmplat în ultimele 24 de ore. Simte un gol de nedescris . Ea nu are nici trecut, nici amintiri. “Închid ochii şi încerc să mă concentrez asupra a ceva. Orice. Crăciunul trecut. Un Crăciun oarecare. Nunta mea. Dar nu-mi vine nimic în minte.” ... Totul este nou și înfricoșător. „Dar cine îmi închipuiam că sunt? […] Închid ochii. Simt că plutesc. N-am repere. Sunt în pericol să mă rătăcesc. Trebuie să mă agăţ de ceva. Încerc să mă concentrez asupra unui lucru concret. Orice. Nu găsesc nimic. Atât de mulţi ani din viaţa mea… Pur şi simplu au dispărut.”
Singurul sprijin al aceastei femeie confuze este soțul ei, Ben. El este un tip iubitor ,atent,super iar tu simpatizezi cu el ca deh omul a petrecut aproape douazeci de ani ingrijind o femeie amnezica . Prima impresie pe care mi-a facut-o a fost ca este un om atent, iubitor, dar deja obosit de luptă.M-am pus în pielea lui și am admirat sacrificiu facut pentru soția sa.“Cred că s-a plictisit grozav să-mi tot spună aceleaşi lucruri în fiecare zi. Şi mă gândesc că poate motivul pentru care scurtează explicaţiile şi modifică poveştile nu are legătură cu mine. Poate că procedează aşa ca să nu înnebunească din pricina a ceea ce trebuie să repete zi de zi.”
Primul lucru pe care mi-a atras atenția la această carte este exact situația Christinei .Ce s-a întâmplat de nu are nici o amintire? Unde sunt prietenii ei? Este posibil să învețe să iubeasca si să respecte un om de care nu isi aminteste? Această carte te face să iti pui pantofi de detectiv. Misterul m-a intrigat si am încercat tot timpul împreună cu Christine sa descopar misterele vieții sale. Ritmul este rapid și plăcut.De la mijlocul cartii până la final m-am trezit gândindu-ma la alegerile pe care le facem în viață și consecințele acestora.
Christine: Pot spune cu certitudine absolută că am trăit povestea împreună cu ea. La începutul cărții m-am gândit că este o persoană slabă. Dar nu!Chris s-a dovedit a fi inteligenta si puternică. Am simtit durerea, disperarea și groază psihologică a Christinei de fiecare dată când își dă seama că nu mai este aceeași și nici nu știe cine este
SJ WATSON s-a dovedit a fi un povestitor fabulos care reușește să surprindă cititorul până la ultimele pagini .Fiecare pagină vine cu noi întrebări și îndoială însoțește cititorul de la început până la sfârșit.Abia la final totul este dezvaluit și atunci am putut vedea cât de geniala este cartea. O carte cu personaje foarte bine construite si o intriga incitanta. Toate evenimentele sunt legate și toate personajele sunt posibili suspecti.Nu am putut descifra cine este personajul negativ. În timp ce povestea se derula am devenit mai suspicioasa și singurul lucru care imi trecea prin cap a fost "trebuie să termin carteapentru a afla cine este vinovatul."
“Ştiu că jurnalul acesta — a doua mea carte, îmi dau seama cu mândrie — poate fi periculos, dar este şi necesar. Nu e o ficţiune. Şi ar putea da la iveală lucruri care mai bine ar rămâne ascunse. Secrete care nu ar trebui să lasă la lumină.”