An aparitie: 2016
Autor: Malin Persson Giolito
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 443
O crimă într-un
liceu de elită.
Un singur
acuzat.
Toată lumea este
nevinovată până la proba contrarie.
La o școală de prestigiu din Stockholm
are loc un macel. Mai mulți elevi și un profesor sunt uciși; un elev este grav rănit. Maja Norberg a fost arestată: este
considerată autoarea a două crime și complice la altele. Ea se confruntă acum
cu un proces, deși opinia publică a condamnat-o deja. Dar este cu adevărat Maja
vinovată? Părinții ei, care nu cred că este vinovată, au angajat cel mai bun
avocat din țară.
Desigur, premisa de la care a plecat acest
roman a fost foarte interesantă. Personal, faptul că o mare parte din roman are
loc în timpul unui proces, a fost un plus care nu este neglijabil. Și totuși am
sentimente amestecate privind acest roman. Nu pot să spun că mi-a plăcut, dar
nici că mi-a displăcut. Este un roman care se citește repede, ușor și am fost foarte curioasă să aflu adevărul, dar
rezultatul nu a fost ceea ce m-am așteptat, răspunzând așteptărilor mele doar
pe jumătate...
Știrile despre adolescenții care introduc
pistoale în școli, sunt din păcate relativ comune. Adevărat ca astfel de fapte
se petrec mai ales in Statele Unite ale Americii, dar și în Suedia. Din
romanele nordicilor deducem că Suedia nu este țara idilică și liniștită care
pare la început, și că acolo, la fel ca în orice altă țară, au loc infracțiuni
teribile ca aceasta.
Încă de la început, autorul ne introduce
în miezul problemei. După câteva rânduri care au rol de prolog, din care aflăm
locul și momentul tragediei și vedem că o singură persoană a supraviețuit, ne
vom muta câteva luni mai târziu, în timp, în momentul când începe procesul
Majei Norberg.
Cartea este relatată la prima persoană, din perspectiva Majei. Acest aspect este
interesant, pentru că vedem cum cineva atât de tânăr ( abia a împlinit
optsprezece ani) se confruntă cu ceea ce s-a întâmplat: moartea prietenului ei,
a celei mai bune prietene și a colegilor ei, fapt pentru care este ea
considerată vinovată. Problema a fost ca nu m-am putut conecta cu Maja. Eu am
perceput-o ca pe o persoana rece și modul în care expune ceea ce s-a întâmplat,
m-a determinat să percep tragedia ca și cum pentru ea ar fi fost la ani lumină distanță.
Și sincer, mi-ar fi plăcut mai mult entuziasm. Vinovată sau nevinovată, totuși,
cred ca o asfel de tragedie trebuie să trezească niște sentimente. Pe de altă
parte, narațiunea la prima persoană este părtinitoare. Fiind relatată de Maja, avem o vedere parțială a tot ceea ce se întâmplă. Cititorul
știe tot ce trece prin capul protagonistei, dar cât de adevărat
este? Oare modifică realitatea? Aceste două întrebări sunt foarte
prezente în paginile sale. În plus, Maja nu poate fi în toate scenariile
posibile, astfel încât exista unele aspecte care ne scapă și asupra cărora
putem doar specula. Poate că în acest caz ar fi fost adecvată o combinație de
naratori: desigur, Maja, dar, de asemenea, și un narator omniscent, sau un alt
personaj narator care să ne facă cunoscute și alte versiuni.
Personajele
sunt interesante, deși unele dintre ele sunt destul de arhetipale. Ca
Sebastian, săracul băiat bogat, sau Samir imigrantul dintr-o școală de elită,
sau prietena cea mai bună care este o tipă frivolă. Maja este fără îndoială
personajul cel mai interesant. Știm că Maja este o fată bună, părinții ei au
bani și ea, deși este un pic nestatornică
uneori, este o fată bună și un elev bun. Dar, proasta companie o va duce
pe căi greșite. Când Sebastian, cel mai popular tip din liceu și fiul unuia
dintre cei mai influenți miliardari din Suedia, o observă, întreaga ei viața
pare să atingă perfecțiunea. Dar nu tot ce strălucește este aur.
Sebastian are probleme și Maja se simte datoare să îl ajute...
Romanul
nu are multe intrigi. Mai mult sau mai puțin, știm aproape totul de la zero. Tot ce trebuie să
mai aflăm este dacă Maja a fost spectator, sau participant activ în dezastru.
Și, bineînțeles motivele care au dus la ceea ce s-a întâmplat. Adevărul este că
până aproape de final am avut îndoieli în ceea ce o privește pe Maja.
Probabil mulți se așteaptă să spun
cât de mult mi-au placut peisajele suedeze, dar, de fapt, nu este ceva ce apare
foarte des. Ce apar sunt festivalurile și închisorile.
Cred
ca această carte este considerată thriler, dar nu sunt de acord, chiar și
încadrarea ca thriler psihologic mi se pare cam mult... Nu am simțit nici o provocare, nici o dorință
compulsivă de a ști mai mult. A fost o lectura ușurică, confortabilă, dar nimic
mai mult.