luni, 30 iulie 2012

Jacqueline Monsigny-1. Floris, dragostea mea






                                         

 

Jacqueline Monsigny

                                            CICLUL FLORIS




1. Floris, dragostea mea

 









„- Petru, Petru, iată-te, dragostea mea, ai venit să mă cauţi, în sfârşit sunt a ta... Petru.
Şi Maximilienne se prăbuşi în braţele tremurânde ale lui Adrien, care o întinse binişor pe pat, îi mângâie părul lung şi-i închise pentru totdeauna frumoşii ei ochi de culoarea violetei.
Durerea lui Adrien era ceva mai puţin violentă acum, de când îşi văzuse mama atât de fericită, încât i se părea cu adevărat că marea dragoste a vieţii ei venise s-o caute pentru a o duce în Rai.”
-
În istorie, ţarul Petru cel Mare, a rămas ca cel mai mare reformator monarh rus. În 1717, în timpul unei vizite de stat în Franţa, pe cand călătoreste incognito, el o întâlneşte pe frumoasa  Maximilienne, contesa de Villeneuve-Caramey. Între ţar şi contesă se naşte o frumoasă poveste de dragoste. Abandonată de soţ Maximilienne, mama a unui baieţel de doi ani Adrien, porneşte într-o aventură incertă spre Rusia alaturi de ţar .
Poveste de dragoste adulteră dintre Petru cel Mare şi contesa franceză naşte o gelozie intensă din partea împărătesei Ecaterina. Ura Ecaterinei atinge punctul culminant atunci când Maximilienne naşte ţarului un fiu: Floris.
După opt ani fericiţi petrecuti în Sankt Petersburg basmul are un final brusc: ţarul moare. Împărăteasa vede în această întalmplare şansa ei de a scăpa  de contesă. Maximilienne şi copiii ajung în închisoare.
Situaţia pare fără speranţă, dar, un prieten vechi al ţarului, prinţul Romodanovski îi ajuta să evadeze.
Alături de copiii ei Maximilienne, străbate stepele îngheţate ruse, se ascunde în peşteri adânci de munte şi trece râurile îngheţate. După o călătorie istovitoare prin Ucraina si Odesa, Maximilienne împreuna cu Floris şi Adrien, revin în Franţa. Dupa moartea Maximiliennei Floris si Adrien  intra in slujba regelui Ludovic al XV lea.


“Luară calea răsăritului cu Feodor, Li Kang şi Grégoire, galopând în tovărăşia lor alături de rădvanul acelei misiuni extraordinare. De la sosirea lor la Versailles trecuse un an. Lui Floris i se părea însă un secol.
― Vom urma acelaşi drum ca şi mama noastră, şopti Adrien.
― Mama! Doamne, mamă, de ce nu eşti cu noi!
                                                        6/6

vineri, 27 iulie 2012

Mandrie si prejudecata de Jane Austen





,,Este un adevăr universal recunoscut că un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de o nevastă.” Asa începe Jane Austen cel mai popular roman al sau Mandrie si Prejudecata.”
Eroina principală Elizabeth Bennet este una dintre cele cinci fiice ale unei familii sărace. Dificultăţile pentru surorile Bennet (minunata Jane: frumoasa, incapatanata, inteligenta Elizabeth sau Lizzie, Maria, Kitty care urmează docile, sora  cea mai tânăra Lydia) îşi au originea în faptul că  nu au nici un frate, însemnand că moşia tatălui lor, va trece la un văr, pomposul preot domnul Collins. Soluţie pentru familia numeroasă este ca cel puţin una dintre fete  „să se căsătorească foarte bine" cu un domn cu avere. Domnul Bingley, un tanăr om bogat, ce închiriază Netherfield, devine cel mai eligibil burlac din Hertfordshire. În mod ridicol Doamna Bennet îl selectează pentru Jane, sperand ca fiica ei sa facă o căsătorie avantajoasă  cat mai curand .
Când armata vine în oraş, Lizzie il cunoaste pe fermecătorul George Wickham cu care se împrieteneşte crezand toate lucrurile  pe care i le spune despre domnul Darcy. În acelaşi timp la Longbourn îşi face apariţia  vărul Collins care vine în  vizită cu intenţia de a se căsători cu una dintre fetele Bennet. Iniţial atenţia lui se opreste asupra lui Jane dar în urma unei discuţii cu doamna Bennet, o cere în căsătorie pe Lizzie.
Jane Austen, este recunoscută, pentru ironia ei (Ironia este, evidentă doar cititorului care are avantajul de a cunoaşte modul în care lucrurile se dezvoltă pe masură ce cartea progreseaza.
De exemplu, în urma cererii în casatorie a domnului Collins nu ma pot stapani sa nu chicotesc:  
― Sînteţi prea grăbit, domnule, strigă Elizabeth. Uitaţi că nu v-am dat nici un răspuns. Daţi-mi voie s-o fac, fără să mai pierdem timpul. Primiţi mulţumirile mele pentru omagiul pe care mi l-aţi adus. Sînt foarte impre­sionată de cinstea cererii ce mi-aţi făcut, dar îmi este im­posibil să fac altfel decît s-o resping
― Nu aflu acum pentru prima oară, replică domnul Collins, cu o fluturare a mîinii, că printre tinerele domni­şoare se obişnuieşte a respinge propunerile bărbatului pe care, în secret, au de gînd să-l accepte, cînd acesta le soli­cită mîna pentru întîia oară, şi că uneori refuzul este re­petat a doua şi chiar a treia oară. Nu sînt deci deloc des­cumpănit de ceea ce mi-aţi spus şi sper să nu treacă mult şi să vă conduc în faţa altarului.
― Pe cuvîntul meu, domnule, strigă Elizabeth, speranţa dumneavoastră este extraordinară, după cele ce v-am spus. Vă asigur că nu fac parte dintre acele tinere dom­nişoare (dacă există cumva astfel de tinere domni­şoare) care sînt atît de curajoase, încît să-şi pună fericirea în joc, luîndu-şi riscul unei a doua cereri. Refuzul meu este foarte hotărît. Dumneavoastră nu m-aţi putea face fericită şi sînt convinsă că eu sînt ultima femeie din lume care v-ar putea face fericit. Ba mai mult, dacă prietena dumneavoastră, Lady Catherine, m-ar cunoaşte, am con­vingerea că m-ar găsi din toate punctele de vedere ne­indicată pentru această situaţie.
Refuzul domnului Collins de-a lua în serios refuzul lui Elizabeth este destul de amuzant. Un strat suplimentar de umor este în răspunsul lui Elizabeth pentru cei care ştiu ce se întâmplă mai târziu. Deşi ea insistă asupra faptului că ,, nu fac parte dintre acele tinere dom­nişoare (dacă există cumva astfel de tinere domni­şoare) care sînt atît de curajoase, încît să-şi pună fericirea în joc, luîndu-şi riscul unei a doua cereri” este  exact ceea ce se întâmplă, în mod neintenţionat, între Elizabeth şi domnul Darcy: ea refuză propunerea lui, dar  în cele din urmă îşi dă seama că în acest caz ea a aruncat o şansă la fericire.
Lizzie crede că Jane şi domnul Bingley sunt perfecţi împreună, motiv pentru care este  furioasă când îşi dă seama că  Domnul Darcy, prietenul lui Bingley, l-a convins pe acesta că Jane este lipsită de afectiune pentru el si  Bingley începe să-şi îndrepte atenţia în altă parte.

Soarta intervine şi îi aduce pe Darcy şi Lizzie împreună, ea începand să întrevadă că  acest om mandru are şi o alta latură ascunsă care dezvaluie un om bun a concluzionat ea – fapt  evident atunci când în secret intervine pentru a o salva pe Lidia sora cea mai tanara, de la o soartă mai rea decât moartea: de a fi sedusă dar nu căsătorită cu un ticălos. Treptat, Lizzie îşi dă seama că prima impresie în privinţa lui Darcy "plin de mândrie", a fost o "prejudecată ".
"Ce josnic m-am purtat, exclamă Elizabeth ― eu care mă mîndream cu discernămîntul meu, eu care mă preţu­iam pentru agerimea mea, care am dispreţuit adesea can­doarea generoasă a surorii mele şi mi-am satisfăcut va­nitatea, fiind inutil şi condamnabil neîncrezătoare! Cît de umilitoare este această descoperire! Totuşi, ce dreaptă umilinţă! Dacă aş fi fost îndrăgostită, n-aş fi putut fi mai nenorocit de oarbă. Vanitatea însă, nu dragostea a fost nebunia mea. Încîntată de preferinţa unuia şi jignită de indiferenţa celuilalt, chiar de la începutul cunoştinţei noastre, am cochetat cu idei preconcepute şi cu ignoranţa şi ara gonit raţiunea din toate împrejurările în care era implicat vreunul dintre ei. Pînă în clipa aceasta, nu m-am cunoscut pe mine însămi".
Spre finalul romanului Darcy ajunge la concluzia că relaţiile dintre bărbat şi femeie nu pot fi dictate de clasă sau de avere. 
Am putea povesti ore despre această carte: personajele amuzante doamna Bennet şi Lady Catherine, poveste de dragoste dintre Jane si Bingley, relaţiile existente între surorile Bennet; căsătorii nefericite şi de modul în care Elizabeth este determinată să se căsătorească din dragoste.
Sper ca am starnit interesul celor care încă nu au s-au întalnit cu romanele lui Jane Austen.
                                                                 6/6

miercuri, 25 iulie 2012

Kazuo Ishiguro - Sa nu ma parasesti



,, Am văzut o lume nouă născându-se extrem de rapid. Da, o lume aflată în legătură mai strânsă cu ştiinţa, una şi mai eficientă. Cu mai multe metode de vinde­care a vechilor boli. De acord. Însă o lume aspră şi crudă. Şi am văzut o fetiţă cu ochii strâns închişi, care ţinea la pieptul ei lumea cea veche, o lume mai blândă, cea care – cum o ştia şi ea prea bine în adâncul inimii – nu avea cum să rămână aşa pentru totdeauna, iar ea o ţinea strâns şi o implora; să nu mă părăseşti, să nu mă părăseşti."

 

Ce ar fi dacă am ajunge într-un punct în care oamenii ar fi capabili să se  joace de-a Dumnezeu? Ce s-ar întâmplă dacă ştiinţa ar progresa atat de mult încat boli precum cancerul, boli de inimă etc., ar ar putea fi tratate? Răspunsul la aceste întrebări şi dezbaterea etică care le priveşte este subiectul acestui roman sfâşietor de Kazuo Ishiguro.
             Să nu mă părăseşti este un roman despre Kathy, Ruth, şi Tommy. Ei sunt trei elevi care locuiesc în Hailsham, o şcoală internat, sau cel puţin asta este ceea ce se spune la început. Destul de curând cititorul îşi dă seama că aceasta nu este o şcoală internat obişnuită: profesorii sunt numiti gardieni şi studenţii sunt încurajaţi să creeze poezie şi artă, dar nimic altceva. Un obicei  interesant este cum copiii ajung sa cumpere arta altor copii folosind jetoane. Există de asemenea un personaj cunoscut doar ca Madame care colectează operele cele mai frumoase create de către studenţi pentru o galerie secretă.
         Cititorul află că studenţii sunt acolo cu un scop; un scop care, probabil, este avantajos pentru o societate dezvoltata dar cu siguranţă nu pentru studenţii înşişi. Această revelaţie lentă este, punctul culminant  al  romanului, ceva ce eu sunt foarte tentata să dezvăluie aici dar aleg să nu o fac. Aş dori ca cititorul să descopere singur misterul. Accentul romanului este pus pe dinamica socială dintre Kathy, Ruth şi Tommy. La pubertate, Ruth si Tommy decid că se plac  reciproc şi devin un cuplu. Cu toate acestea, este evident că,  Kathy şi Tommy sunt mult mai potriviti să formeze un cupl . Personajele părăsesc scena unul câte unul. Ruth este prima care ,,pleaca” . Inainte de a muri îi convinge pe Kathy si Tommy sa formeze un cuplu. Ea admite că în trecut a încercat intenţionat sa îi separe  .
                  Pe scurt, acest roman este o poveste despre dinamica socială şi emoţională dintre trei personaje (un triunghi amoros) si despre modul în care îşi traiesc ei viaţa, ştiind că undeva  în viitor va exista un sfârşit.
                       Cu privire la acest roman, părerea de ansamblu este pozitivă. Mi-a plăcut modul în care a fost scris, naraţiunea a fost subtila. În ceea ce priveşte structura, am apreciat stilul în care evenimentele au fost dezvaluite puţin cate puţin cititorului, sarcina acestuia a fost de a pune cap la cap indicii astfel încât sa perceapă imaginea intregului.

“Să nu mă părăseşti” da senzaţia unui coşmar transformat în realitate. Este o carte elegiacă, captivantă, profund îngrijoratoare şi extrem de emoţionantă.”
                                                                                       Sunday  Herald
                                                              6/6

luni, 23 iulie 2012

,,Micuta englezoaica” de Catherine Sanderson



,, Daca as fi trecut pe langa el intr-o zi, fara acel crescendo de e-mailuri, fara acel  preludiu electronic, as fi intors capul dupa el? In ce masura ma lasasem dusa de val de romantismul ideii de a ma indragosti de un cititor care o adulase pe Petite Anglaise inainte sa ma vada la fata?”

,,Micuta Englezoaica” este o lectură interesantă. Catherine Sanderson a scris despre  viata personală reflectand schimbările aduse de către "un click de mouse."
Catherine este o tânără englezoaică ce traieste la Paris cu partenerul ei (domnul Broscoi) şi fiica lor (Mormoloc). Sanderson, isi face un blog anonim din plictiseala si frustrare. Pe blog Catherine împărtăşeşte detalii intime ale vieţii ei sperand că ceea ce scrie va fi citit de către domnul Frog dar, în schimb, atrage atenţia multor bloggeri şi cititori de bloguri, aparent 100.000 de vizitatori pe lună.
Ascunsa sub numele de ,,Micuta Englezoaica”, Sanderson descrie povestea ei de dragoste cu un cititor fidel al blogului. Sentimentul este reciproc, dar nu am de gand sa va spun ce se intampla cu domnul Broscoi si Mormoloc.
Pentru a te bucura cu adevarat de o carte scrisa la persoana intai, trebuie sa ai capacitatea de a empatiza cu personajul principal. Bănuiesc că cineva care a experimentat sentimentul de a fi inselat de partener, va fi înclinat să o displaca  pe ,,Micuta Englezoaica”. Sentimentul predominant pe care l-am avut cand am citit ,,Micuta Englezoaica” a fost ca patrund in intimitatea vietii altei persoane, ca si cum as fi citit jurnalul ei. Se pare că nu numai eu am simtit asfel, pentru ca  atunci când personajul vorbeşte despre unele  aspecte  foarte personale,  comentariile cititorilor referitoare la acele pasaje, sunt: "nu este  nevoie sa citim despre acest lucru".
Un  aspect care nu mi-a placut, a fost dialogul personajelor Conversaţiile par false - ca şi cum acestea au fost fabricate de autorul  unui roman  de fictiune.
In final va mai spun   Catherine Sanderson scrie încă pe blog-ul ei  .

                                                           4/6



sâmbătă, 21 iulie 2012

La Paradisul femeilor - Émile Zola

Titlu original: Au Bonheur des Dames
Anul apariţiei: 2007

 (Publicat iniţial in 1883)

    
      
Romanul spune povestea Denisei Baudu, o fata de 20 de ani care impreuna cu cei doi fraţi mai mici soseste din provincie pentru a-si încerca norocul la Paris. Cu părinţii lor morti, Denise, îşi asumă rolul de mamă şi ia decizia de a se muta la Paris sperand sa primeasca ajutor de la unchiul lor care are un magazine de stofe. Din păcate, magazinul unchiului  este în declin, la fel ca toate magazinele din cartier şi Baudu, nu poate oferi Denisei un loc de muncă. El este plin de mânie şi resentimente faţă de magazinul lui  Mouret "stăpânul acestei teribile maşini”.

    ,,Altădată, când comerţul era cinstit, prin noutăţi se înţelegeau doar stofe, nimic mai mult. Astăzi, se pare că nu există decât interesul de a fura meseria vecinilor…’’

Denise, cu toate acestea, este "uluita şi  atrasa" de magazinul uriaş, în timp ce simte "repulsie ‘’instinctivă fata unchiul ei si de metodele lui demodate in afaceri. Din moment ce unchiul ei nu o poate ajuta, găseşte un loc de muncă la magazinul ,,Paradisul femeilor‘’ şi începe o muncă foarte grea acolo.  Mouret (patronul) este un agent de vânzări remarcabil şi ca un om care iubeste femeile, el a înţeles exact cum sa atraga femeile în magazin pentru a-si  cheltui chiar si  banii pe care nu ii au.

    ,,Dacă în căminul ei femeia domnea ca o regină, adulată şi flatată, înconjurată de atenţie pentru toate slăbiciunile ei, atunci ea domnea ca o regină îndrăgostită ce plătea cu o picătură din propriul sânge fiecare capriciu al ei. Graţie galanteriei sale, Mouret ascundea sentimentul de brutalitate de care putea da dovadă, asemenea unui evreu ce vindea femeia la kilogram; astfel, el îi ridica un templu, o flata folosind o legiune întreagă de vânzători, creând ritul unui nou cult; nu se gândea decât la ea, încercând mereu să găsească tentaţii tot mai mari;”

În timp ce magazinul lui este o minune Mouret este urât de către vecinii săi, pe care  lent ii scoate din afaceri. ,,Paradisul Femeilor "a început ca un magazin de draperii/ perdele, dar de-a lungul anilor, s-a extins pentru a include zeci de departamente diferite, iar acest lucru ii aduce pe vecinii sai in  pragul falimentului .

    ,,Singura dorinţă a lui Mouret era să cucerească femeia. O dorea regină în casa lui, construise acest templu în cinstea ei, pentru a o avea la dispoziţia lui. Aceasta era tactica lui: o ameţea cu atenţii galante, pentru a‑i specula dorinţele şi a‑i exploata patima.’’
Zola este un maestru al  descrierilor . Există multe pasaje superbe, aproape senzuale, pasaje ce prezinta marfurile de la Paradisul femeilor.

    ‘’ În mijlocul raionului, o expoziţie de mătăsuri de vară lumina holul cu strălucirea unei aurore, ca răsăritul unui astru, în cele mai delicate nuanţe ale luminii, roz‑pal, galben‑stins, albastru‑limpede. Erau şaluri de o fineţe pură, surahuri  mai uşoare decât pufurile ce‑şi iau zborul din copaci, pekin‑guri  satinate ca pielea suplă a fecioarelor chineze. Mai erau expuse numeroase mătăsuri de Japonia şi de India, fără a le socoti pe cele pariziene, cu o mie de dungi, în pătrăţele, cu flori, amintind de doamnele în rochii cu volane, ce se plimbau în dimineţile de mai pe aleile umbrite de coroanele copacilor.’’
Magazinul oferă cazare, masă, activităţi sociale pentru angajaţii săi, promovând astfel formarea unei ,,noi clase sociale ,,confuze”.

,,Aproape toate domnişoarele, aflate mereu în contact cu clientela bogată, preluau graţia acestora, ajungând să aparţină unei clase sociale confuze ce plutea undeva între femeia burgheză şi cea muncitoare; dincolo de felul lor de a se îmbrăca, de manierele şi de frazele învăţate, nu exista decât o educaţie falsă, surprinsă din ziarele vremii, din tiradele dramelor şi din toate prostiile ce umpleau străzile pariziene.’’

Sub  strategiile  de marketing, pot fi de asemenea găsite: concurenţa şi bârfă între vanzatori , declinul negustorilor din zona, povesti de dragoste, lupta Denisei pentru supravietuire, avansarea ei  in cariera şi cel mai important, iubirea lui Mouret pentru Denise.
   

                                                                6/6

Spulberă-mă de Tahereh Mafi

Titlu original:  Shatter Me
Autor: Tahereh Mafi
Nr pagini: 352
Aparitie:
2012


             Juliette este închisa de  264 de zile într-un azil.
264 de zile fără sa  vorbeasca sau sa atinga alta persoana.
264 de zile in care s-a gandit la cum era lumea cunoscuta de ea si cum este acum.
Aceasta este lumea în care păsările nu mai zboara, norii nu mai sunt de culoare albastra, animalele sunt moarte iar oamenii mor din cauza foamei. Aceasta este lumea în care eroina are un secret: atingerea ei te poate ucide. Dar,  într-o zi trebuie să împartă celula sa cu Adam. Cine este el? De ce este inchis si de ce pune atâtea întrebări?
          Lumea descrisă în „Spulberă – ma”  este o copie palidă a lumii noastre. Aceasta lume este guvernata de Restauratie care controleaza totul: hrană, apă şi nu ezita sa-i omoare, dacă este necesar. Fiul liderului, Warren isi monitorizează propria armată, cartierul si o vrea  pe Julieta, a cărei secret este pentru el o forţă, o armă.  
Primul aspect pe care vreau să il subliniez, este stilul de scriere distinct şi captivant, frumos, implicat, poetic, metaforic. Prin scris, cunoastem gândurile Julietei şi îi simtim durerile, speranţele. Mi-a placut de la inceput de Adam.Modul sau de a-si aborda fratele m-a făcut să  il indragesc, daca e posibil si mai mult.
Warren, este un "tip rau " prin excelenţă. Acesta este descris ca fiind nebun şi se comportă ca atare. Lipsit de scrupule, singura lui este slabiciune este  Juliette. Deci, nebun şi totuşi ... Acest personaj este la fel de complex ca şi celelelate, de aceea  am dorit sa aflu mai multe despre el.
 Nu in cele din urmă mi-a placut umorul lui  Kenji  care este ca o gura de oxigen in aceasta lume apăsătoare.
Am regretat în special lipsa acţiunii  în prima parte a cărţii, care este mai monotona. De asemenea, mi-ar fi plăcut să ştiu mai multe despre această lume devastată.
Acestea sunt principalele dezavantaje.
           Concluzionand cele prezentate “Spulberă-ma”  m-a captivat si pana nu am terminat cartea, nu am putut sa o las din mana. În cazul în care, nu aţi citit încă această carte este una pe care nu trebuie să o ratati.

                                                                     5/6

vineri, 20 iulie 2012

Robert Ludlum - Operatiunea Omega

Editura: LIDER
Colectia: 0
Nr. Pagini: 342
An aparitiei: 1998

 
“O schimbare reconfortantă”, acest  thriller a lui Ludlum, în loc de un erou care fuge  prin Europa încernd să scape de  asasini misterioşi, de data aceasta, acţiunea este limitată la localitatea de  elită  Saddle Valley.
O poveste care are ca personaj principal pe Jack Tanner, un jurnalist TV, ce este atras într-o misiune sub acoperire de CIA pentru a descoperi grupul clandestin OMEGA, o organizaţie sovietică, formată din numeroase persoane influente din SUA. Doar un singur inconvenient - Omega este în vecinătatea lui, chiar în acelaşi oras cu el. Acţiunea este văzută mai mult  prin ochii lui John Tanner, care, nu are de ales decât să îşi pună familia în pericol pentru a prinde Omega. Omega, lăsa un traseu sângeros de indicii şi de încercări asupra familiei lui Tanner.
Lucru bun cu acest roman, este ca nu se stie niciodată ce răsturnări de situaţie urmează. O persoană obişnuită este pusă în circumstanţe extraordinare şi trebuie să  gasească rezolvarea prin forţe proprii. Ludlum este un geniu care transformă o  persoană obişnuită, speriată, într-un erou care salvează lumea.
Este o carte pe care o recomand pentru fanii suspansului. Aceasta, nu este nicidecum cea mai bună carte a lui Ludlum dar, este o carte bună care se citește repede.

5/6