Sabia și brocartul- dramă chineză 2021

De când am văzut trailerul pentru serialul„Sabia și brocartul” în urmă cu câteva luni, am așteptat cu nerăbdare această dramă, deoarece doi actori chinezi care îmi plac foarte mult jucau în ea. La combinația dintre Tan Song Yun și Wallace Chung, nu m-am așteptat niciodată. Existând o diferență de vârstă de 16 ani, nu credeam că ar putea juca împreună. Dar când am văzut primele fotografii mi-a plăcut cuplul. Apoi, când am văzut un videoclip al producției, m-am îndrăgostit. Și da, interacțiunea dintre ei este minunată și au o chimie excelentă.

Îmi place foarte mult performanța reușită de Tan Song Yun. Este un rol complet diferit de cum obișnuim să o vedem: vioaie, ștrengăriță. Acum întruchipează o doamnă nobilă, zâmbitoare și calmă.

Wallace Chung a fost întotdeauna frumos în acele haine de epocă și armuri. Mărturisesc că îmi place să-l văd mai mult în aceste drame decât în cele contemporane.

„Sabia și brocartul” este o dramă adaptată după un roman scris de Zhi Zhi. Acțiunea este plasată în timpul dinastiei Ming. Această dinastie, care a fost penultima dinastie chineză, a domnit între anii 1368 și 1644. 

Personajul principal feminin este Shi Yi Niang, care face parte din familia Luo, statutul ei nu este prea bun, deoarece este fiica unei concubine. A fost interesant pentru mine că mama sa a trebuit să se căsătorească așa, chiar dacă era dintr-o familie de învățati din cauza unor probleme financiare.

Generalul Xu Ling Yi este căsătorit cu sora mai mare a lui Shi Yi din recunoștință. Când tatăl și fratele lui Ling Yi au murit, clanul Luo i-a susținut mama și familia. La începutul poveștii avea două concubine. Nu se îndrăgostise niciodată, dar își îndeplinea întotdeauna obligațiile familiale. Soția lui pe moarte îl roagă, ca ultimă dorință, să se căsătorească cu sora ei. El ajunge să accepte. Ea face același lucru cu Shi Yi, căreia îi cere să aibă grijă de fiul ei.

Shi Yi și Ling Yi se ciocnesc.  Ea este directă, clară și îl scoate din sărite. El începe să fie intrigat. Când el încearcă să se apropie, ea nu  permite. Între timp, concubinele aproape fug după el, în timp ce Shi Yi îl respinge...

Puteți urmări această dramă pe viki, cu subtitrarea in lb română.

Cronicile din Arthdal - serial corean 2019

”În timpurile străvechi când oamenii au coborât din copaci, au învățat să facă focul și au început să facă arme ascuțite, au inventat roata și au început să croiască drumuri și în sfârșit au învățat să cultive plante și să se așeze într-un loc. Nu aveau o națiune sau un rege. Homo sapiens nu avea vise și nu ajunsese în vârful marii piramide a naturii. Tărâmul glorios al străvechilor noastre mame.

Locul acesta, Arth.”

Plasat la începutul civilizației, în epoca bronzului, adica cu mai bine de 2.000 de ani înainte de Hristos, Cronicele din Arthdal este o poveste despre eroii mitici, lupta lor și dragostea pentru un ținut numit Arth.

Seria se bazează pe povestea lui Dangun, legendarul rege care s-a proclamat întemeietorul primului regat coreean din Gojoseon (2333 î.Hr.-108 î.Hr.). Trebuie menționat că inspirația pentru scenariul serialului, potrivit scriitorilor înșiși, a venit și din lectura cărților de antropologie precum „Sapiens. Scurta istorie a omenirii” de Yuval Noah Harari,  „Viruşi, arme şi oţel. Soarta societăților umane” de Jared Diamond, precum și a melodiei„ Imagine” , de John Lennon. 

De fapt, conflictele și relațiile dintre diferitele specii și presupusul pericol generat de temuții metiși Igutu - se află în centrul acestei k-drama, care are loc într-un loc mitic numit Arth, condus de un lider a unuia dintre diferitele triburi care formează așa-numita Uniune Arthdal. Practic, complotul serialului ne invită în orice moment să acceptăm pluridiversitatea, promovând în același timp o critică pentru exacerbarea ambiției și idealurilor de evoluție ale societății, când descrie bătălia pentru puterea șefilor concurenți pentru tronul primei națiuni fondate pe continent.

Legenda care înconjoară întemeierea Arthdalului spune că Aramun Haesulla, a fost un saram trimis de marea mamă spirituală, Asa Sin, în urmă cu aproximativ două sute de ani pentru a uni diferitele triburi care trăiesc în Arth într-un singur popor. Legenda mai spune că reîncarnarea lui Aramun Haesulla s-ar întoarce la Arth sute de ani mai târziu pe Kanmoreu (cel mai rapid cal, descendent direct al liniei lungi a primului născut, primul cal care a existat vreodată).

De fapt, Uniunea Arthdal ​​nu numai că s-a format având la baza legende și povești cunoscute de membrii diferitelor triburi despre fondatorul său, dar conducătorii săi, au vizat o extindere teritorială liberă, în detrimentul modului de viață primitiv ale altor popoare - așa-numitele popoare libere. Printre triburile care contestă puterea de a conduce  a Uniunii, tribul Saenyeok, tribul Hae și tribul Muntelui Alb se evidențiază în narațiune. Ca un exemplu de triburi considerate primitive, este evidențiat tribul Wahan.

Construcția universului fictiv al Cronicilor din Arthdal poate fi mult mai bine înțeleasă, atunci când avem în vedere cele trei tipuri de rase pe care le întâlnim. Deși sunt rase fictive, acestea servesc pentru a ne aminti cât de crude pot fi ființele umane pentru simplul fapt de a avea o piele diferită (în acest caz, sânge).

 Prima rasă este formată din Neanthali, ființe care coexistă în armonie cu natura, nu se leagă prin legături și nici nu întemeiază orașe. Una dintre cele mai vizibile caracteristici ale rasei Neathal este puterea lor, mult superioară celei a saramilor, pe lângă faptul că au sânge albastru și văd perfect în întuneric.

Saramii, pe de altă parte, sunt ființe care reprezintă rasa umană, au viclenia și inteligența de a dezvolta arme și echipamente, precum și strategii ancorate în ambiția și dorința de cucerire și subjugare a altor popoare. Cu toate acestea, are puțină sensibilitate pentru a face față naturii și diferenței. De fapt, prima parte a seriei ilustrează destul de răspicat cum în timpul Marelui Război, datorită unei strategii militare a saramilor, mai exact a carismaticului Tagon (Jang Dong Gun) din tribul Saenyeok, fiul liderului de atunci al Uniunii Arthdal, Sanung , au obținut o victorie aproape absolută asupra Neanthalilor.

Cu toate acestea, din moment ce liderii Uniunii Arthdal ​​nu au reușit să extermine întreaga rasă Neanthal, au avut o contribuție la evenimentele neimaginate dinainte. Mai presus de toate, nașterea a doi copii gemeni concepuți de Asa Hon (o descendentă a familiei Asa, din Tribul Muntelui Alb), care a servit naiv ca țap ispășitor al Uniunii Arthdal, ducând la moartea Neanthalilor, va fi punctul de plecare pentru povestea fraților Igutu (mestișii de sânge purpuriu) numiți Eun Seom și, respectiv, Saya (Song Joong Ki) .

Eun Seom a călătorit împreună cu mama sa, Asa Hon, în ținutul îndepărtat al Iarcului, un ținut simplu și pașnic, care nu cunoaște civilizațiile din jur și nici nu domesticește animale, să cultive pământul sau să facă arme, trăind în armonie cu natură și ceea ce ea ofera in mod natural. Cert este că Asa Hon a visat că copiii pe care i-a născut vor aduce dezastru în lume. După ce a descoperit că Ragaz a fost ucis și l-a văzut pe celălalt copil, care era cu tatăl său în mijlocul pădurii, luat de Tagon, fiul conducătorului Uniunii, decide să plece la Iarc cu celălalt fiu al său, pentru că a crezut că a fost blestemat de Aramun Heasulla.

Contrar tuturor așteptărilor, Tagon, tânărul cuceritor, îi crește pe celălalt geamăn a lui Asa Hon și Ragaz (Neanthal) ca fiul său, având ajutor și sprijin din partea iubitei sale Taelha (Kim Ok Vin), fiica ambițiosului lider al tribului Hae. Ulterior, Saya va deveni un mare aliat al lui Tagon, căutând în același timp un sens pentru propria sa existență. Închis timp de 20 de ani, Saya își caută locul în lume, știind că este diferit de ceilalți sarami, pentru că are sânge purpuriu. Se limitează la a urma ordinele presupusului „tată”, Tagon. Desigur, Saya este bănuitor privind originile sale, în timp ce Eun Seom și Tanya îl abordează din ce în ce mai mult pe parcursul narațiunii.

De fapt, punctul culminant al poveștii evidențiază o profeție străveche din Arthdal, care susține că acela (sau cei) care ar distruge Arthdal, s-ar naște sub semnul cometei Albastre. O astfel de zi nu numai că marchează nașterea gemenilor lui Asa Hon și Ragaz, iguții Eun Seom și Saya, ci și a Tanyei, moștenitoare a poziției de matriarh și șaman a tribului Wahan, descendentă directă a  Lupului Alb care a fondat tribul Wahan. Cert este că Tanya, Eun Seom și fratele său geamăn, Saya, sunt copiii marii profeții, obiectele cerești care au apărut împreună în urmă cu două decenii, în lume. Sabia pentru a ucide pe toată lumea (Eun Seom), clopoțelul pentru a răsuna în jurul lumii (Tanya) și oglinda pentru a aprinde lumea (Saya). Aceste trei lucruri, atunci când sunt reunite, după cum spune profeția, vor pune capăt lumii, iar omul care și-a ucis propriul tată va lupta împotriva obiectelor cerești și va împiedica sfârșitul lumii. Acest rol îl are Tagon, actualul lider al Uniunii Arthdal, după ce și-a ucis tatăl într-o confruntare directă, în prezența lui  Eun Seom.

Personaje principale:

Eun Seom este eroul acestei povești. Un băiat care și-a văzut mama murind după ce l-a dus la siguranță în Iarc. El a fost întotdeauna diferit de ceilalți din tribul Wahan, pentru că poate visa, lucru pe care numai cei cu putere spirituală și Neanthal îl pot face. Este plin de viață, îndrăzneț, curajos și oarecum naiv, iar scopul său este să-și elibereze oamenii de sclavie. Eun Seom s-a născut cu destinul de a aduce nenorociri asupra poporului său, dar când descoperă că este un Igutu și ce înseamnă asta, totul se schimbă ...

Tania (Kim Ji Won) este sortită să fie Marea Mamă spirituală a tribului Wahan-ului, dar nu a fost niciodată pregătită. Pregătirea ei este stângace și lentă și nici măcar nu visează. Tania simte o mare dragoste pentru natură, pentru oamenii ei ... și pentru Eun Seom, de care este unită printr-o mare legătură. Cu toate acestea, viața ei se destramă atunci când Wahanul este capturat și înrobit. Dar Tania este curajoasă și, după ce a trecut de la a fi sclavă la a-și păstra viața în cel mai viclean mod, Tania află un mare adevăr despre ea însăși.

Saya este fratele geamăn al lui Eun Seon, dar nici unul nu știe de existența celuilalt. Tânărul a fost crescut de veneratul războinic Tagon, care l-a adoptat în secret ca fiul său și l-a crescut într-un turn izolat de lume. În acel turn Saya a avut contact doar cu cărțile sale și cu un număr limitat de oameni. Este un savant și vrea mai mult decât oricine ca tatăl său să devină regele Arthdalului, spre deosebire de fratele său, Saya este un manipulator, capabil să facă orice pentru a-și atinge scopul final.

Principalul antagonist,Tagon, este  fiul liderului Uniunii. El are propriul său anturaj de bărbați care îl venerează pentru priceperea sa, un secret care l-ar putea ucide și o slăbiciune foarte evidentă: Taealha, precum și o relație chinuitoare cu tatăl său. Tagon a șters rasa Neanthal în Marea Vânătoare, dar a adoptat un mic Igutu pe care l-a găsit în pădure, păstrându-l în secret. În prezent, aspiră să devină cel mai puternic om din Arthdal ​​și nu va ezita să facă orice este nevoie.

În concluzie, cred că tot ceea ce este prezentat în Cronicile din Arthdal ​​poate să nu fi fost altceva decât o mare legendă sau poveste de la începutul umanității, așa cum o știm astăzi, din moment ce Neanthalii înșiși au fost practic uitați de-a lungul întregului complot (după ce s-a considerat că toată lumea a murit, oamenii au încetat să se îngrijoreze din cauza lor  și chiar în evoluția faptelor au fost dați deoparte, până când au reapărut spre final, fără a indica însă că vor reveni la importanța pe care o aveau în primele momente) și au existat multe dispute pentru putere, una dintre ele pentru cunoștințele despre fabricarea armelor.

Și modul în care s-a încheiat, ne mai spune că totul s-a mișcat spre acel moment, în care au început toate legendele, un indiciu despre cum au evoluat lucrurile de acolo, cu regi, războaie, domenii religioase, opresiune, stăpânirea unui popor asupra altuia, de la o cultură la alta. Evoluția speciei umane, descoperirea de noi materii prime etc. Din acest motiv, cred că nu va mai exista un al doilea sezon, pentru că cel de-al doilea sezon ar fi chiar istoria umanității, până în zilele noastre. Cu alte cuvinte, al doilea sezon sau următorul, ar fi cărțile de istorie, chiar și cu părțile mistice.

Dar aceasta este doar concluzia mea, poate am greșit și chiar sper că este așa, pentru că mi-ar plăcea o continuare, un sezon 2.

Partners for Justice2 -serial coreean 2019

La un an după primul sezon”Parteneri pentru Justiție”, Doctorul Baek Beom este din nou pe micul ecran pentru un sezon 2, care reușește miraculos să fie superior primului. ”Parteneri pentru Justiție” Sezonul 2 își păstrează toate promisiunile și se impune cu ușurință ca unul dintre cei mai bune thrilere pe care le-am vizionat. Jung Jae Young se dovedește încă o dată excelent într-un rol personalizat pentru el, în timp ce No Min Woo ne-a încântat cu o performanță surprinzătoare.

Complotul din ”Parteneri pentru Justiție 2” începe la un an după încheierea primului sezon. Legistul Baek Beom (Jung Jae Young) se îndoiește de moartea criminalului Oh Man-Sang. În timp ce își continuă investigația, el întâlnește un individ poreclit „Dr. K”, care pare să fie implicat în diverse cazuri de omor. 

K-drama ”Parteneri pentru Justiție, este diferită de dramele de investigație cu care suntem obișnuiți, pentru că  abordează subiectul medicinii medico-legale necenzurat, iar indiciile crimelor nu sunt descoperite de detectivi, ci de legist. Abordarea acestui subiect a fost, de asemenea, un factor important, deoarece scenariul pune accentul și pe importanța ființei umană chiar și după moarte, mai ales că organismul uman vorbește și este posibil să ofere mai multe indicii care să permită  rezolvarea  cazului printr-o autopsie,  în locul anchetei „de bază”.

Secvențele cu autopsiile reprezintă unul dintre punctele forte ale acestei k-drame. Bazându-se pe o stadializare dinamică, ele sunt îmbogățite de realism clinic care accentuează fiecare gest al medicului. În timpul acestui ritual imuabil, medicul pragmatic Baek Beom pare să-și asume un rol cvasi-divin, acela de a primi pe decedat în anticamera morții, pentru a le asculta poveștile și a dezvălui adevărul lor lumii. Aceste scene funcționează ca motoare pentru rezolvarea puzzle-urilor dificile pe care scenariul le oferă. Drama menține suspansul în jurul apariției unui posibil criminal în serie, pe fondul corupției agravate din cadrul parchetului. Răpirea fetiței reprezintă unul dintre cele mai de succes cazuri ale sezonului. În ceea ce privește cazul idolului k-pop, care își ascunde dependența de droguri în timp ce joacă teatru cu ochii în lacrimi în față fanilor săi, face trimitere deschis la scandalul  lui Park Yoochun.

Taciturnul dr. Baek Beom, ne ține în suspans, în așteptarea fiecăreia dintre revelațiile sale. Atitudinea lui sinceră și directă face ca personajul să fie foarte simpatic, în ciuda dispozițiilor sale și a cuvintelor sale directe.

Principalul colaborator al Dr. Baek Beom este procurorul Eun Seol (Jung Yoo Mi). Eun Seol este un procuror care este fan al seriilor de investigații precum CSI, așa că ajunge să creadă că dacă va munci din greu, va putea rezolva cu ușurință cazurile care ajung la ea, dar se confruntă cu o realitate cu totul diferită de cea așteptată. În principal pentru că va trebui să lucreze cu oameni precum Dr. Baek Beom (Jung Jae Young), căruia nu-i pasă de oamenii vii din jurul său. Este foarte cinic, direct și plictisitor, dar este excelent în ceea ce face. 

Mi-a plăcut Eun Seol deoarece a fost una dintre puținii care au crezut în dreptate și s-a lăsat condusă de emoții, crezând că asta face parte din ființa umană și poate determina multe într-un caz de investigație.

De asemenea, colaborează cu unele personaje minore, care sunt infinit mai frumoase decât cele principale, cum ar fi Cha Soo Ho (Lee Yi Kyung), un detectiv care aduce de obicei cazurile de investigat, Kang Dong Sik (Park Jun Gyu) și Cheon Mi Ho ( Park Hee Jin) care fac parte din echipa procurorului EunSeol. Stella (Stephanie Lee), Jung Sung Joo (Ko Kyu Pil) și Han Soo Yeon (Noh Susanna) care lucrează cu Dr. Baek Beom.

De partea procurorilor, Lee Dong Guk  afișează un zel remarcabil pentru a face din Gal Dae Cheon unul dintre cele mai execrabile personaje văzute în acest an.

Pe scurt: Acest serial coreean care îl are în prim plan pe actorul Jung Jae Young ne ține lipiți de ecrane de-a lungul a șaisprezece episoade. Unul dintre cele mai bune seriale vizionate în acest an. Recomand!

Yanxi, palatul suspinelor - Serial chinezesc(2018)

Nr. Episoade: 70
Data de lansare: 2018
Gen: Ficțiune istorică

Țară: China

Astăzi vreau să vă  vorbesc puțin despre o dramă chineză pe care o urmăresc (și de care m-am îndrăgostit). Această supraproducție este  „Yanxi, palatul suspinelor” (2018). Potrivit BBC, a fost cel mai popular serial în anul 2018. Este un serial cu o documentație istorică foarte atentă cu privire la costume, decorațiuni și obiceiuri. Întregul este bazat pe romanul "Yan Xi Gong Lüe" (" Yanxi, palatul suspinelor") scris de Zhou Mo. Acesta este, la rândul lui, o versiune literară a adevăratei povești a uneia dintre concubinele împăratului Qian Long din dinastia Qing. Interesant este că Ying Luo în serial este din Han, de unde a venit marea familie imperială - dinastia Han.

Povestea începe din anul 1745, în care o fată de 18 ani, Wei Ying Luo , intră  servitoarea la curtea imperială chineză din motive personale (pe care le veți descoperi), până la moartea ei în anul 1775. Din acel moment, viața sa se desfășoară în Orașul Interzis, unde le întâlnește pe împărăteasa și concubinele împăratului Quian Long . 

Wei YingLuo  este o tânără frumoasă, dar fără a fi o frumusețe spectaculoasă. Ea iese în evidență în principal din cauza agilității minții sale. Este capabilă să-și exprime opinia dincolo de protocoalele stricte ale vremii sau de ceea ce ar corespunde unei femei din poziția sa, mai ales în fața unor persoane cu un rang social, cultural și/sau economic mai mare. Toate acestea o fac să câștige inima unora (cea a împărătesei Xian) și ura celorlalți (aproape toate concubinele), pe care este capabilă să le neutralizeze cu inteligența ei naturală.

Personalitatea ei provoacă confuzie în mintea împăratului Quian Long care, cu siguranță, nu a putut identifica când sau cum s-a îndrăgostit de ea, dar a făcut-o. Desigur, va trebui să așteptăm câteva episoade, întrucât, mai întâi, trebuie să apară un număr bun de dezacorduri, neînțelegeri, respingere de ambele părți, interferențe ale părților interesate și rău intenționate, pentru a crede că povestea lor poate ajunge în cele din urmă la acel nivel de complicitate, pe care numai traversând cele mai grele căi, o au cei care cu o singură privire, pot citi sufletul și inima celuilalt.

Wei YingLuo a fost și a reușit să rămână, în limitele poziției sale, o femeie iubită de un bărbat inteligent, care a știut să-și pună în valoare calitățile înnăscute.

  Împăratului Quian Long al Chinei, a domnit din 11 octombrie 1735 până la 8 februarie 1796, într-o perioadă considerată o epocă de aur a civilizației chineze și asta a marcat măreția dinastiei Qing.

Arogant, cu un aer de superioritate, nu suportă vulgaritatea. Un om foarte cult, care, indiferent de deciziile puternice pe care trebuia să le ia pentru rangul său și pentru tradițiile milenare ale țării sale, are o inimă bună și se îngrijește de cei pe care îi iubește. Chiar și așa, importanța rangului său a făcut uneori dificil să distingă cine îi este aproape din interes și cine din afecțiune reală.

Deși recunoaște virtuțile pe care trebuie să le aibă o femeie cu un anumit rang, încearcă să fie iubit cu adevărat, pentru sine, dincolo de poziția sa socială și de puterea sa politică și economică. Modul în care își manifestă iubirea depășește cuvintele. Când face greșeli, le rezolvă cu  fapte, nu cu cereri ridicole, goale de iertare a intenției reale.

El o urăște pe Wei Ying Luo și ar fi fost în puterea lui să o decapiteze, dar, așa cum Împărăteasa l-a făcut să vadă, nu a ajuns niciodată să o facă, deoarece în străfndul  inimii sale, fără ca el să știe, a început să o admire, să o respecte, să ... se îndrăgostească de ea? Fără îndoială, el nu a putut ignora inteligența cu care rezolvă multe situații dificile.

 De fapt, Wei YingLuo o consideră pe împărăteasă Fucha, sora pe care a pierdut-o tragic, iar afecțiunea ei reală și sinceră este consolidată prin experiențe grele, rezolvate cu inteligență și cu o mare conduită morală.

Wei YingLuo are o servitoare personală, Ming Yu. La început nu s-au înțeles, dar în cele din urmă au devenit cele mai bune complice (fără a ajunge la afecțiunea filială pe care Wei Ying Luo a simțit-o pentru împărăteasa Fucha). O prietenie sinceră, emoționantă, care culminează cu căsătoria lui MingYu, cu unul dintre paznicii imperiali.

Despre  intrigile palatului, vă puteți imagina. Multe dintre concubine și consoarte provin din familii bune, așa că toate aspiră la rangul de nobilă consoartă și chiar de împărăteasă.  Se consideră superioare celor de rang inferior, iar Wei Ying Luo trebuie să învețe să le „citească”, să le evite și să suporte umilințe, din cauza mediului social umil de unde provine.

Copii ai Nimănui (Children of Nobody) - serial corean 2018

 „ Cine sunt eu să-l judec?”

  „Copii ai Nimănui” este un thriller psihologic cu un subiect greu: abuzul asupra copilului. Una dintre cele mai bune drame ale genului pe care le-am văzut vreodată. Un thriller intrigant, puternic și crud.

Această drama începe cu o competiție sportivă pentru copii. Acolo, îl întâlnim pe băiatul Si Wan, de care suntem intrigați, pentru că, fără motiv, se va arunca de pe scări. Acesta este momentul în care o cunoaștem pe Cha Woo Kyung, psihologul copilului. Vorbește bine, așa cum trebuie să fie un profesionist, este căsătorită, are o fiică dulce și este însărcinată cu al doilea copil. Cha Woo Kyung are grijă de sora ei care se află într-o stare vegetativă la spital și se ocupă zilnic de copiii care au nevoie de consiliere și tratament psihologic la un centru pentru copii.

Cha Woo Kyung (Kim Sun A)  este devastată după ce accidentează mortal un băiețel și vrea cu orice preț să îi găsească familia pentru a se răscumpăra. Dar întâmpină dificultăți deoarece băiatul a fost neglijat. În mod ciudat, ea se implică în alte cazuri de copii abuzați și abandonați și cu cât se implică mai mult, cu atât mai multe crime sunt comise. Pentru a face lucrurile mai rele, Cha Woo Kyung nu se poate descurca foarte bine cu toate acestea și toată viata începe să i se schimbe. Ea începe sa vadă o "fată într-o rochie verde" pe care nimeni altcineva nu o vede. Fata o conduce la cazuri sinistre.

Kang Ji Hun (Lee Yi Kyung) este detectivul care cercetează accidentul pe care l-a provocat Cha Woo Kyung, dar și cel care va ancheta toate crimele similare care încep să apară. De aceea, detectivul Kang și psihologul Cha Woo Kyung sunt implicați într-o anchetă complexă care implică diverși copii și familiile lor.

Un alt personaj de o importanță deosebită este Lee Eun Ho (N, din VIXX), unul dintre angajații centrului pentru copii unde lucrează Woo Kyung. Eun Ho este un tip drăguț care "face totul" în centru, este dulce, blând și iubește să privească zâmbetele copiilor. În ciuda acestui fapt, el este unul dintre oamenii de care detectivul Kang este intrigat. De fapt, Eun Ho este o altă piesă a acestui puzzle complex. Un actor care a jucat acest rol atât de strălucit încât chiar am uitat că el este N, idolul, din formația VIXX. 

Drama „Copii ai nimănui” este un puzzle care pare să nu aibă sfârșit, unde în prim plan nu este ancheta privind descoperirea "vinovatului", ci luptele personale ale personajelor. Și aceasta este o altă caracteristică uimitoare a acestei drame.

La început, se pare că unele cazuri și suspecți sunt legate prin bucăți de poezie. Nimic nu are sens și întrebările continuă să apară. Toate cazurile implică violențe și abuzuri asupra copiilor, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă o astfel de victimă nu merită ce i s-a întâmplat. În ce măsură putem considera o crimă drept o crimă de fapt ? M-am lăsat prinsă de câteva ori de acest sentiment paradoxal și, atât cât vroiam să-mi spun că mă înșel, nu mă puteam abate de la linia de gândire pe care drama dorea să o arate. În cele din urmă am simțit o furie copleșitoare provocată de cazurile infinite de abuz asupra copiilor, care m-au determinat să mă întreb dacă ucigașul nu cumva a făcut un bine omenirii. În acest fel, multe personaje ajung să gândească și ne fac mai confuzi.

Intriga este foarte puternică, crudă și întunecată. Personajele dramei sunt rănite fizic și psihologic. De la copii la adulți, toată lumea are traume care îi bântuie. Dialogurile intense și profunde mi-au tăiat respirația. Am urmărit fiecare secundă a acestei drame cu inima strânsă. Scenariul este genial și are de la primul episod la ultimul, un suspans bine dozat, care m-a captivat total. Am emis multe ipoteze pentru această dramă și am ajuns să fie surprinsă din nou și din nou ... Am pierdut numărul de câte ori am fost păcălită de acest scenariu magnific. 

Nu pot să închei fără să menționez distribuția copiilor care este senzațională. Kim Eun Seo, fiica lui Woo Kyung (Joo Ye Rim), dulcea Han Shi Wan (Kim Kang Hoon), Ha Na, frumoasa fata în verde (Chae Yu Ri), Bit Na (Yoo Eun Mi)... și așa mai departe. Copii care au câștigat un loc în inima mea.

Concluzia: A fost o serie cu adevărat impresionantă. Concentrându-se pe abuzul asupra copilului, drama ne arată care sunt consecințele abuzurilor asupra victimelor: copil, adolescent sau adult. Este clar că justiția poate fi indiferentă la strigătul de ajutor al victimelor,dar de asemenea, drama expune cât de greșit este să ne facem singuri dreptate. 

Viața pe Marte (Life on Mars) -serial coreean 2018

"Nu vă gândiți prea mult, răspunsul este simplu: locul unde puteți trăi zâmbind este realitatea voastră adevărată".

  

Nimic nu este mai corect decât să pornim această prezentare cu una dintre frazele care au marcat această dramă, deoarece vorbim despre una dintre cele mai nebunești povești pe care le-am văzut și, cu siguranță, una dintre cele mai captivante. Această dramă sud-coreeană a difuzată în perioada 9 iunie-5 august 2018 și are un total de 16 episoade de câte 1:55 minute fiecare. Are un casting cu greutate, bazându-se pe nume precum Jung Kyung Ho și Park Sung Woong ca protagoniști!

"Viața pe Marte" îl are ca personaj principal pe Han Tae Joo (Jung Kyung Ho), un investigator al Poliției Metropolitane din Seul, care a respectat întotdeauna cu strictețe regulile și legile. El este un om rece și rațional, dar mai multe evenimente îl fac pe Tae Joo să se gândească la acțiunile sale și mai ales la ceea ce este cu adevărat bine și rău. Pe când anchetează un caz de crime în serie, el  suferă un accident. Când se trezește, se află în anul 1988 și îl întâlnește involuntar pe Kang Dong Chul (Park Sung Woong), căpitanul unei echipe de la omucideri. Și Tae-Joo descoperă că a fost numit inspector-șef al echipei. Din nou, talentul lui Jung Kyung Ho strălucește. Din momentul în care Tae Joo se trezește, el întotdeauna se întreabă dacă se întâmplă ceea ce chiar trăiește sau dacă este doar un vis. El are viziuni și ascultă din când în când pe cineva care îl cheamă în anul 2018, dar nu știe cum să se întoarcă. Când își dă seama că este prins în interiorul acelei realități alternative, începe să rezolve cazurile care par să indice un răspuns la tot ce se întâmplă cu el. În acest nou mediu, el încă mai trebuie să învețe să relaționeze cu acești oameni noi, cum este Căpitanul Kang Dong Cheol. 

Actorul Jung Kyung Ho a fost incredibil în această dramă! L-am văzut și în alte roluri și  întotdeauna am fost impresionată de minunatul spectacol, expresiile lui reușind întotdeauna să transmită foarte bine gândurile și sentimentele personajelor cărora le dă viață, iar în "Viața pe Marte" nu este deloc diferit!

Kang Dong Cheol, jucat de Park Sung Woong, este căpitanul unității crime violente 3 (UCV3) și are o personalitate complet diferită de Tae Joo. Întotdeauna foarte zâmbitor și jucăuș, nu dă multă atenție dovezilor și preferă să ia în considerare instinctele și intuiția sa pentru a rezolva cazurile. El este foarte suspicios față de abilitățile și personalitatea lui Tae Joo, dar în curând își dă seama că poate toată răceala pe care o afișează Tae Joo este doar o acoperire. Este incredibil să vezi cum evoluează relației dintre ei, deoarece odată cu trecerea episoadelor apare încrederea, se leagă prietenii.

Un alt personaj esențial al UCV3 este ofițerul de poliție Yoon Na Yeong (Go Ah Sung). Mărturisesc că nu știam prea multe despre  actriță, dar aici, de la început, mi-a câștigat inima. Yoon Na Yeong este o femeie puternică, inteligentă și foarte capabilă în munca ei (ea a studiat psihologia și analizează comportamentul suspecților); dar foarte devalorizată în unitatea sa. La inceput, se pare că rolul ei se reduce la a face cafea, a curăța camera și a spăla hainele colegilor sai. Han Tao Joo este primul care o tratează cu respect pe Na Yeong ca și coleg de muncă. Întotdeauna îi cere ajutorul, opinia și o tratează ca pe un membru esențial al acelei echipe, uneori chiar îi mustră pe colegi atunci când o manipulează.

Este foarte bine să vedem dezvoltarea acestui personaj, deoarece trece prin toate acele situații de necrezut prin care femeile sfârșesc a trece la locul de muncă. Dar este suficient ca cineva să îi recunoască talentul o singură dată, și căpătând mai multă încredere în ea însăși, ajunge să-și câștige propriul loc în echipă. Întreaga evoluție a relației sale cu ceilalți membri, în special cu Tae Joo, este făcută subtil și credibil, trezind speranța că altceva se va întâmpla acolo.

Ceilalți doi membri ai echipei sunt detectivii Lee Yong Ki, jucați de Oh Dae Hwan și Jo Nam Shik, interpretat de Noh Jong Hyuk. De la începutul dramei am perceput afecțiunea imensă pe care o au unul pentru celălalt, afându-se mereu unul lângă celălalt în orice moment, fie el bun sau rău.

Concluzia:  "Viața pe Marte" este o dramă minunată cu un scenariu bine dezvoltat care a reușit să  amestece minunat de bine comedia, cu misterul, suspansul și romantismul. Găsim aici personaje reale, cu probleme reale, care sfârșesc prin a înțelege marea putere a vieții și posibilitățile pe care le avem. Nu găsesc cuvinte care să descrie cât de mult mi-a plăcut această dramă și mai ales evoluția personajului principal. Vine un punct în drama în care nu știi dacă să speri că va găsi răspunsurile pe care le caută și se va întoarce în anul  2018 sau să îți dorești să rămână în anul 1988.

Scriitorul și regizorul au ales în mod special anul 1988, deoarece a fost un an important pentru Coreea. O perioadă plină de contraste: olimpiadele au influențat politica, tehnologia era precară, medicina și legea încă se dezvoltau. Totul a fost frumos portretizat în drama. Yoon Na Yeong, este o femeie care a lucrat ca ofițer de poliție în anii 1980, dar sarcina ei principală era de a servi cafea celorlalți colegi. Absurd? Nu, realitatea goală. O femeie nu putea participa la anchete și nu ar fi putut lupta cu infractorii în gândirea retrogradă a acelor zile. 

Apoi vă gândiți: "Wow, cum am evoluat!" Nu este chiar așa. Am reușit să avansăm în anumite situații, dar există încă domenii deficitare. Na Yeong este o sursă de inspirație. Cel mai trist lucru este acela de a realiza că, la fel ca în trecut, corupția continuă să domnească.

„Cei cu bani sunt întotdeauna nevinovați.
Cei fără bani sunt întotdeauna de vină.
O lege pentru cei bogați și una pentru cei săraci.
Ce țară idioată.”

Scenariul poate părea puțin confuz dacă ne limităm la cuvinte, dar totuși povestea curge impecabil de bine și ne captivează până la capăt. De fapt, căutăm răspunsuri, încercăm să rezolvăm puzzle-urile și ajungem să ne învârtim în cercuri în timp ce complotul ne captivează. 

Oricum, „Viața pe Marte” este o dramă uimitoare, care a făcut să merite fiecare episod urmărit și acum trăiesc cu speranța unei continuări, ca să pot vedea din nou această echipă foarte nebună! Mi-a plăcut, de asemenea, OST-ul acestei drame, care, în ciuda faptului că este foarte scurt, se îmbină perfect! O adevărată capodoperă.

Film: Ca stelele de pe Pamant - Suntem cu toții diferiți

Gen: dramă

Tara de producție: India

Limba: hindi

Durata: 2 ore 45 min

Regizor: Aamir Khan

Scenariu:  Amole Gupte

Muzica:  Shankar-Ehsaan-Loy

 Filmul  „Taare Zameen Pair - Toți suntem diferiți ca stelele de pe Pământ” spune povestea micului Ishaan ( Darsheel Safary), un băiat de nouă ani, care este dislexic. Ishaan este un băiat singuratic și aparent are probleme în mod constant, este foarte neatent și confuz și întotdeauna ajunge să ia vina asupra sa, chiar și atunci când este nedreptățit. De asemenea, prezintă unele dificultăți motorii și este considerat nedisciplinat și leneș.

În familie, fratele său mai mare, Yohaan Awasth ( Plic Engineer ) este opusul fratelui său mai mic: disciplinat și cu cele mai bune note la școală, are atenția tatălui său, Nandkishore Awasthi ( Vipin Sharma ), și speră să devină  un mare jucător de tenis. Astfel, Ishaan este văzut ca oaia neagră a familiei și chiar dacă mama sa Maya Awasthi ( Tisca Chopra) are o relație maternă foarte afectuoasă cu Ishaan, el nu scapă de stereotipurile negative ca fiind "răsfățat, leneș și prost". Cu toate acestea, nu este greu să constatăm că copilul vede lumea și tot ceea ce îl înconjoară într-un mod diferit. Iar pentru a scăpa dintr-o societate care îl vede constant ca pe o figură inadecvată, el pictează și găsește fericirea prin artă.

Cu toate acestea, școală este un mediu tradițional și disciplinat, unde  Ishaan trece prin numeroase constrângeri. Ishaan se numără printre cei care își  direcționează atenția spre fantezie, într-o lume cu numeroase perspective și posibilități, pline de imaginație, iar această lume poate fi exploatată numai cu „timpii morți“. Pe partea opusă, sunt cei care au nevoie de o mână fermă, de muncă disciplinată. Pentru ei, lumea este o luptă și trebuie să fie depășită, astfel încât ei să nu poată fi lăsați în urmă sau să fie deprimați. Lumea fanteziei favorizează lipsa concentrării - ceea ce înseamnă că atenția nu se concentrează asupra practicilor preferate de societatea - este lumea opusă cursei rapide post-modernitate, este o lume care permite zborul inteligenței contemplative. Sau, după cum spun versurile, în timp ce Ishaan întârzie la școală, distras de imaginația sa: "Nu suntem sclavi ai timpului, suntem liberi, avem întâlniri cu fluturii și dezbateri cu copacii ".

Cred că este inutil să menționez faptul că modelul liberal de concurență pe piața este o preocupare legitimă  a familiei lui Ishaan, care nu știe că este dislexic, și toate performanța școlară slabă este atribuite în mod unic comportamentului năbădăios a lui Ishaan, mai ales că el repetă clasa a treia și ia mereu note mici. Neînțeles de familia sa, ( subliniez faptul că filmul nu urmează stereotipul „familiei pur ignorante“, deoarece mama sa manifestă o preocupare constantă să își ajute copilul cu cititul și scrisul), dar din ignoranță, Ishaan este supus unor constrângeri și este adesea pedepsit.

Când i se cere să citească propoziții dintr-o carte pentru a identifica adjectivele, Ishaan spune că "literele dansează". Profesoara, nerăbdătoare, interpretând răspunsul copilului ca pe o impertinență, îl dă afară din clasă. "Taare Zameen Pair" este o critică severă a predării tradiționale, în care elevii sunt deseori considerați egali în timpul învățării și care constă în reproducerea cunoștințelor într-un mod automat și mecanic.

Cu toate acestea, critica pune accent pe faptul că fiecare elev are propriile dificultăți și nevoile sale, precum  și calități și propriul potențialul, iar profesorul și școala au obligația de a diagnostica și de trata diferențiat aceste cazuri. Dificultatea de a trata diferențele și de a aprecia numai pe cei care se află în standardele normale, conservatorismul sistemului de învățământ și a familiei sunt principalele puncte de interes ale filmului. Scena în care Ishaan fuge de la ora de matematica pentru a descoperi frumusețea lumii de afară pe străzile din India, este una dintre cele mai frumoase și captivante scene despre procesul de cunoaștere a lumii.

Cu toate acestea, refugiul lui în pictură dispare atunci când părinții săi decid să-l înscrie la o  școală internat. Separarea traumatică de familie a lui Ishaan, oferă una dintre cele mai interesante scene ale filmului, și muzica reflectă pierderea legăturii afective și materne. Performanța strălucitoare a lui Darsheel, ne transmite tuturor un sentiment de neputință și de anxietate, este imposibil să nu să empatizezi și să nu împărtășești sentimentele lui Ishaan, care arată ca și cum și-ar pierde treptat sufletul.

Și exact așa se întâmplă când Ishaan începe să frecventeze școala internat. Micuțul trece prin numeroase constrângeri și pedepse severe, fără a înțelege ceea ce se întâmplă, stima de sine este subminată și este afectat de o depresiv severă: Ishaan, așadar, încetează să mai picteze, activitate care îi plăcea cel mai mult.

Totul se schimbă odată cu sosirea profesorului Ram Shankar Nikumbh pentru a înlocui profesorul de artă, deoarece el crede în abilități pe care le are fiecare copil și face din orele sale un moment distractiv în care copiii își îndreaptă atenția către ceea ce predă profesorul, diferit de metodologia celorlalți profesori și a școlii tradiționale.

Profesor la o școală pentru elevi speciali, Nikumbh ne arată că este necesar să acceptăm diferențele celuilalt, chiar dacă acesta nu îndeplinește standardele unei societăți care pregătește copiii pentru a concura. De asemenea, dislexic, el înțelege curând că Ishaan are o problemă și vede în el reflectarea a ceea ce a suferit în copilărie. De aici, vedem o preocupare pentru înțelegerea și acceptarea dislexiei, a îngrijirii și a recuperării stimei de sine a lui Ishaan. Ora la care Nikumbh vorbește despre oameni de știință celebri, muzicieni și scriitori de-a lungul istoriei, care au avut dislexie și care, într-un fel și-au depăși dificultățile lor și au zguduit lumea cu ideile lor inovatoare atrage atenția Ishaan.

Dar toată activitatea desfășurată pentru depășirea dificultăților lui Ishaan ne spune mult mai mult despre relațiile interpersonale, despre grija pe care o avem cu oamenii, decât despre o simplă conștientizare a ceea ce este dislexia. Și Nikumbh ilustrează acest lucru când vorbește cu tatăl lui Ishaan. 

Este o rușine să constatăm că și astăzi mii de copii trec prin experiențe similare cu ceea ce a trecut Ishaan. Distrugerea inteligenței, a capacității imaginative de a încorpora modele sau cunoașterea sistematizată este una dintre cele mai rele și, din păcate, foarte comune lucruri.

Sfârșitul surprinzător și interesant, prezintă arta ca metodă de reconciliere. Competiția de artă propusă de profesorul Nikumbh creează o atmosferă de veselie și fraternizare între profesori, directori, părinți și studenți.

 În concluzie, Taare Zameen Pa este mult mai mult decât un film despre un băiat dislexic. Acest film ne învață că putem și trebuie să diferențiem valoarea, și ne arată, de asemenea, căile posibile atât pentru a distruge un suflet, cât și pentru a construi relațiile noastre interpersonale. Depinde de noi să aflăm cum să folosim cuvintele și să știm cum să ne îngrijim, astfel încât copacii să nu se usuce și să moară.