sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Dupa ce te-am pierdut - Jojo Moyes





An aparitie: 2016
Autor: Jojo Moyes
Categoria: Literatura Universala
Editura: LITERA
  
“Înainte să te cunosc” a fost unul dintre romanele care m-au făcut să sufăr, să simt multă   furie și dezamăgire pentru final. Am sperat până în ultima clipă  la un final fericit, știind că va fi marcat de amărăciune, dar vital pentru o a doua șansă. Am sperat intens, împotriva tuturor semnelor  care preconizau finalul. Pentru un moment, după ce am închis cartea, m-am amăgit cu gândul că poate scriitoarea va rescrie finalul și , prin urmare , va potoli durerea de neșters din inima mea. Dar nu întotdeauna  avem parte de finaluri fericite, unele povești  ajung la sfârşit, fara perspective noi. Așa că am încercat să justific decizia lui  Will, pentru că nu a ales să încerce din nou, pentru că nu a ales să rămână  lângă Lou. Am fost foarte supărată pe el și am suferit  alături  de Louisa la clinică când a încercat să memoreze fiecare mic detaliu al feței atât de iubite. Nu trebui să  trăieşte împreună cu  cineva patruzeci de ani pentru a iubi fără reținere. Pot fi suficiente câteva luni și șase luni au fost cele pe care viața le-a dăruit lui Will şi Lou.
Vestea că ar exista o continuare "După ce te-am pierdut", m-a lăsat un pic "perplexă". Pentru mine, povestea lor s-a terminat, lăsând un gol imens, dar am trecut cu vederea un detaliu, şi anume nevoia lui Will de a face pe oameni să înțeleagă că viața este minunată și există întotdeauna o necesitate de trăi, după. Că el a ales să nu facă acest lucru este o altă problemă, ceea ce contează este că alții vor găsi modalități de a merge mai departe. Așa că Jojo Moyes şi-a luat stiloul și a început să scrie o nouă poveste a Louisei, ceea ce ne permite  nouă cititorilor să  ne  exprimăm preocupările și să ne eliberăm inima de durerea pe care  moartea lui Will a generat-o.
La doi ani de la moartea lui Will, Lou este încă deprimată, aproape nu mai doreşte să trăiască. Primele capitole ale romanului, în opinia mea, nu sunt foarte interesante, și am avut impresia că Moyes a scris acest roman, pentru fanii Louisei. Din fericire, pagină după pagină Lou recuperează și romanul împreună cu ea.  În această poveste Will este mereu prezent, în amintiri vii, povestiri, fotografii, dialoguri imaginare în capul lui Lou, și cu o fetiță care bate într-o noapte la ușa lui Lou spunând că Will  a fost tatăl său. O fată problematică, care suferă datorită lipsei de atenţie din partea mamei, prea ocupată cu noua ei familie. Lou se va simți obligată să o accepte pe fată în casă, să o ajute și să o protejeze, pentru că ea seamănă un pic  cu el, și să o aibă alături pe această fată este  ca şi cum l-ar recâştiga un pic pe Will. În viața lui Lou intră, de asemenea, un paramedic, care a salvat-o după un accident. Un prieten, un confident, un amant. Dar, Will va continua să fie întotdeauna prezent în gândurile lui Lou, care curând va realiza că are de ales: sa meargă înainte şi să îşi refacă viaţa sau să continue să iubească o fantomă.

“La început, o să te simţi puţin stânjenită în noua ta lume,
întotdeauna te simţi ciudat când eşti izgonit din zona ta de  confort. Dar în tine, Clark, există o foame de cunoaştere. Curaj.
Pe care l-ai îngropat, aşa cum fac majoritatea oamenilor.
Trăieşte bine. Pur şi simplu trăieşte. “

Cu acest roman, Jojo Moyes mi-a risipit toate îndoielile, scriind un roman nou , care nu are în nici un caz aerul că a fost creat pentru a întinde cu trei sute de pagini o poveste de neuitat. Cuvintele sale, stilul său, capacitatea ei înnăscută de a aduce la viață personajele într - o lume departe de ireal, fac această carte ceva special, dar nu pentru că vorbește încă o dată despre două dintre personajele noastre preferate, ci pentru că ea ne permite să facem față într-o lumină diferită sentimentelor care ne-au fosr rănite în mod brutal la finalul romanului "Înainte să te cunosc". Să le comparam este inevitabil și cred că acest al doilea roman nu atinge nivelurile emoționale ale primului, dar pentru că aceasta carte  vine după o poveste ca cea a lui Will și Lou este , fără îndoială, de înţeles.
"După ce te-am pierdut"  este un roman despre durerea de a pierde pe cineva iubit. Lou este o persoană foarte mult legată de trecut și consideră că nu merită să fie fericită, se simte vinovată pentru moartea lui Will, deşi ea nu este responsabilă pentru ea. Este o reacţie perfect normala, dar Lou a decis  să pună fericirea altora  înaintea propriei fericiri.
În acest al doilea roman, apar două personaje noi , care vor fi foarte importante pentru dezvoltarea complotului. Pe o parte, avem pe Lily, o adolescentă rebelă , care apare în viata lui Lou , în căutarea răspunsurilor și, pe altă parte, avem  pe Sam noul iubit a lui Lou. Lily este un personaj foarte bine definit, are evoluția ei și o voce puternică. Este un personaj bun și foarte interesant.
Și avem  pe Sam ... Sam este fermecător, frumos, educat, construiește și  este paramedic, cum ar putea  face ceva  greșit? În plus,  o ajută foarte mult la Lou, în multe lucruri, nu numai despre Will, dar, de asemenea, cu "problemele adolescenţei". Acesta este foarte realist, foarte credibil și cu totul minunat.
Familia Louisei este de asemenea o prezenţă puternică. Mi -au placut in special parţile in care a fost implicat mama ei. Aș spune chiar că ea este cea cu evoluția cea mai proeminentă din  roman. A fost foarte amuzant. Mama citeşte despre feminism şi  provoacă o revoluție în familia ei. Chiar și bunicul este un pic revoluționat de toate! Și ce este cu tata? El nu înțelege foarte bine ce înseamnă feminismul şi de ce soţia sa nu mai pregăteşte masa de prânz în zilele de duminică.
  În concluzie, va sfatuiesc pe cei care doresc să se bucure cu adevărat de această carte să o citească cu mintea deschisă, să fie pregătiţi psihologic și să nu fie prea atașaţi de evenimentele din cartea anterioară. Este o lectură profundă, o adevarată calatorie in interiorul emotiilor Louisei. Jojo Moyes a abordat cu delicatețe mai multe teme dragi mie: familia, prietenia, dragostea sau filiația, alegerea unei  noi vieți, lupta contra  prejudecăților, neînțelegeri, dorinţe, schimbări sau căutarea unei noi fericiri. Deci, mai multe teme care se reflectă în viața de zi cu zi.

Alte  recenzii care te-ar putea interesa:

sâmbătă, 19 noiembrie 2016

TAG: Cina Literară


Ce ar fi  dacă ai putea fi gazda unei petreceri la care oaspeții  sunt personajele tale preferate?  Cineva  a avut această idee și  Roxi m-a invitat să raspund la un TAG  numit Cina literară, format din zece întrebări despre personajele pe care le-aş invita la  o cină…literară. 




    1. Un personaj care poate / vrea să gătească
Jonathan Lempereur din "Chemarea îngerului". Un fost bucătar de clasă mondială nu poate  decât  să încante papilele noastre gustative!





2. Un personaj care are bani să plătească  cina.
Desigur, eu sunt gazda, dar cum plata ei nu intră în planurile mele, investiția vine de la Gabriel Emerson  din trilogia lui Gabriel (autor Sylvain Reynard) pentru că are mulţi bani și este specializat în Dante , astfel încât conversația va  fi instructivă, deloc plictisitoare, și  imi poate şopti citate la ureche:)))).





3. Un personaj care poate provoca o scenă
Oricine a citit o carte  sau  o serie cu Sherlock stie  că poate cauza multe. Atenție! Dacă planificați o cină pentru a ascunde un cadavru în grădină, mai bine renunţaţi, Sherlock Holmes știe tot!!!




4. Un personaj care este foarte popular.
Robert Langdon, profesor celebru de simbolistică la Harvard, popular pentru toate misterele  în care a fost implicat în cărțile lui Dan Brown. Extrem de inteligent, cu siguranță  poate  descoperi un nou mister în  simbolurile feţei de masa. :D






5. Un personaj amuzant.
 Tyrion Lannister, fără îndoială. sarcasmul său și umorul negru întotdeauna m-au făcut să râd și cu siguranță că oaspeții s-ar distra cu conversațiile sale intelectuale.

6. Un personaj negativ
Acestă invitaţie  merge direct la Joffrey. Este unul dintre personaje negative pe care le  urăsc cel mai mult, împreună cu Dolores Umbridge(Harry Potter). Cu toate acestea, Joffrey are o aroganță și o prostie atât de mare, încât şi-a câștigat dreptul la această invitație.



7. Un cuplu (nu trebuie să fie romantic)
  Aș trimite invitaţia la Elizabeth și dl Darcy, pe care i-aş întreba cum  a fost  viața de după căsătorie. Ar fi imposibil să se organizeze o masă fictivă fără a invita acest cuplu legendar!


8. Un erou sau  o eroină
Lisbeth Salander (saga Millenium). Lisbeth nu are super puteri, este doar Lisbeth (fata super-talentată). eroina mea preferată, deoarece, chiar dacă este uneori fragilă, ea reușește să iasă din orice situație. Imaginaţi-vă discutia  spumoasă dintre Lisabeth şi Sherlock Holmes….






9.  Un personaj subapreciat.
Hades din  Percy Jackson și Olimpienii. Bietul om a fost trimis să răspundă de  lumea interlopă, el a fost mereu în umbra fraților săi , chiar dacă este cel mai mare.





10. Un personaj la alegere

Oh la la! Ce dilemă! Cred că invitaţia merge la  Marius, unul dintre cei mai în vârstă vampiri din Cronicile Vampirilor de Anne Rice, din moment ce el a fost născut în anul 30 î.Hr.. Un personaj care a trăit  atât de mult ar trebui să fie interesant!


11. Un loc pentru cină
Sala Mare de la  Hogwarts (Harry Potter)
Să ne imaginăm cina de vis sub acest acoperiș!

Iar tu,  pe cine  ai invita? Avem un oaspete comun? Spune-mi!


Provoc la rândul meu pe:
Evident că oricine poate lua leapșa, dacă  își dorește.

vineri, 18 noiembrie 2016

Jumatăte de război - Joe Abercrombie



An aparitie: 2016
Autor: Joe Abercrombie
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Nautilius
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 432



Joe Abercrombie ne aduce în "Jumătate  de război" sfârșitul aventurii începute de Yarvi în "Jumătate de Rege", care a parcurs un drum lung și greu de la statutul unui  sclav  la cel al unui cleric respectat. De data aceasta, povestea începe cu prințesa Skara martoră  la distrugerea familiei regale şi a poporul său, dar reușește să scape și decide să se pregătească și să conducă lupta (împreună cu noi aliați) împotriva amenințării  care vine din partea Marelui Rege. Pentru a atinge victoria finală părintele Yarvi pornește în căutarea unor arme ale elfilor și diferite personaje puternice se pregătesc pentru luptă, fiecare cu  motivații personale, dar cu o lecție comună pe care şi-o însuşesc: doar jumătate de război este impus cu arme ...
"Jumătate de război" este o lectură foarte interesantă  care vine să accentueze ideea că în război strategiile, alianțele și trădările pot cântări la fel de mult sau mai mult decât ciocnirile armate.
Orice se poate întâmpla ... de fapt, totul se întâmplă într-un crescendo de tensiune emotionala care ne copleșeşte ca un potop. Povestea este plină de răsturnări de situație, de asemenea, extrem de dramatice, o  poveste în care diferența dintre învingători și învinși devine  şi mai subțire și în care binele și răul au limite extrem de neclare.
Scopul scuză mijloacele? Atunci când mâinile lor vor fi pline de sânge, vor putea ei apoi să se întoarcă la plug? Când războiul  îşi culege victimele, supraviețuitorii reușesc să găsească puterea să privească spre viitor? Deci, mai multe întrebări cu care Joe Abercrombie ne confruntă... iar răspunsul, așa cum se întâmplă adesea, lasă un gust amar, deoarece adevărul nu este niciodată simplu.
Încărcat cu emoție, răsturnări de situație neașteptate, Abercrombie pune capăt  trilogiei "Marea Sfărâmată", cu un volum final, cu dialoguri și fraze lapidare care rezonează în mintea  cititorului plină de violență și sânge peste tot. După cum deja  a demonstrat în "Prima lege", Abercrombie este un as în a descrie bătălii, amintind fapte mari, creând imagini puternice în minţile  noastre, oferind o proză remarcabilă.
Unul dintre aspectele care mi-au atras atenția este cronologia poveştii. Fiecare carte continuă cu aceeași poveste, dar întotdeauna începând la câțiva ani după romanul precedent. Personajele principale, în jurul cărora se dezvoltă fiecare carte se schimbă și toate poveștile, la rândul lor , constituie povestea principală, începută în "Jumătate de rege".  Mi-a plăcut acest aspect pentru că  în fiecare carte cronicile, aventurile și experiențele acestor personaje, ne oferă o nouă perspectivă asupra  conflictului care leagă  volumele din trilogia "Marea Sfărâmată".
Așa cum s-a întâmplat  şi în "Jumătate de lume", avem trei personaje noi( Skara, Raith şi Koll) , care au apărut în  volumele anterioare, dar  care aici  ne spun povestea.  Noi știm personajele din cărțile precedente dintr -o altă perspectivă, am văzut cum reacționează alții la acțiunile lor: Thorn, Brand, Uthil, Rulf, Yarvi, Skifr și celelalte personaje…
Îmi plac personajele  acestei trilogii pentru că sunt atât de umane și pline de nuanțe și foarte carismatice, cu caracteristici care le fac unice. Vocea narativă este din  perspective diferite în funcție de cea a  personajului pe care se concentrează  autorul și este fascinant  să vedem  rolul fiecăruia separat, precum și interesele, cunoștințele sau doar sentimentele  după care se ghidează. Toată lumea este convinsă de situația lui, dar, în același timp, toţi au obiective care conduc fie să concureze  între ei fie să se ajute reciproc pentru modelarea acestor  povești diferite și rețeaua de conflicte create de Joe Abercrombie.
Un alt aspect care mi -a placut la  această carte în comparație cu volumele anterioare a fost că de data aceasta avem un  personaj antagonist  bine definit. În trecut , amenințarea a venit de la Marele Rege și consilierul său, bunica Wexen,  pe care nu i-am simţit ca pe nişte dușmani adevărați, deoarece eu nu i-am "văzut". Din fericire , în "Jumătate de război" Abercrombie prezintă un sinistru spadasin numit Yilling: un soldat însetat de sânge că venerează moartea și servește drept campion al Marelui Rege, comandant  al armatei. A fost un antagonist impresionant care l-am urât din momentul în care acesta a apărut și este o  ameniţare constantă pe tot parcursul romanului.
În acest volum de încheiere relicvele elfilor vor  avea un rol și mai mare. În volumele anterioare  am întâlnit frecvente  referiri la  războiul contra  Zeiţei, lumea imaginată de Abercrombie s-a născut dintr-o catastrofă care a dus la dispariția speciei dominante, "elfi." În "Jumătate de  război" va deveni evident că elfii sunt ființe umane, bărbați  din trecutul îndepărtat, la fel de vechi ca legendele. Ei au fost cei care au provocat mânia Zeiţei, un dezastru nuclear, care bântuie încă ruinele. Elfii suntem noi, iar magia Elfilor nu este altceva decât tehnologia. Mai mult decât atât, " Orice tehnologie suficient de avansată, nu se poate distinge de magie”, pentru a cita  pe Arthur C. Clarke, care este probabil sursa de inspiraţie a lui Abercrombie. Felul în care scriitorul reușește să introducă  tehnologia modernă într-o lume Vikingă este magnific, atât pentru abordarea mistică, cât și pentru modul în care  armele elfilor sunt incluse în poveste.
În cele din urmă, din moment ce suntem  la al treilea roman dintr-o trilogie, trebuie să ne întrebăm: finalul a fost satisfăcător? După părerea mea, da. Dar, dacă vă așteptați la un final și au trăit fericiti, sigur  veţi fi dezamăgiţi. Joe Abercrombie nu este genul care să încheie  ca în filmele Disney. Eu salut în mod special faptul că  la sfârșitul acestui roman  personajele prezintă o moralitate complexă și mai gri decât oricând - mai ales dacă ținem cont de faptul că acestă trilogie  este, în teorie, o carte pentru tinerii cititori. Îmi ridic pălăria în faţa lui  Joe Abercrombie pentru că nu a tratat cu condescendență grupul  căruia îi este  romanul său destinat.
Concluzie: complotul, personajele, setarea ... totul este foarte atent  conceput  de la început până la sfârșit, veţi dori ca povestea să  nu ajungă la final ... da, este una dintre acele povești ... Bucuraţi-vă  de ea !!

Alte  recenzii care te-ar putea interesa

Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarul trimis spre recenzie.

miercuri, 9 noiembrie 2016

Jumătate de lume - Joe Abercrombie

             
An aparitie: 2016
Autor: Joe Abercrombie
Categoria: SF & Fantasy
Colectie: Nautilus
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 411


Joe Abercrombie  ne arată încă o dată că este un maestru contemporan al genului fantasy.
 În “Jumătate de rege” ne-am întâlnit cu Yarvi, cel mai tânăr fiu al regelui, care, din cauza unui defect la una din mâinile sale și incapacitatea ulterioară de a deveni un războinic decide să folosească cel mai mare dar pe care îl posedă, o inteligență sclipitoare, pentru a deveni un viitor cleric al regatului. Din nefericire, vestea că tatăl și fratele său au fost uciși și că Yarvi, va deveni noul rege  îl îndepărtează de planurile lui …

“Proștii  se umflă în pene cu ce vor realiza, în timp ce eroii acţionează.

          “Jumătate de  lume” a lui Joe Abercrombie este a doua carte a trilogiei “Marea Sfărâmată”, setată câțiva ani după evenimentele din prima carte, “Jumătate de rege ”.
  Acum, Yarvi este  primul consilier al regelui și reginei, care de altfel este, de asemenea, mama lui, și este “ prins” în dificila arta de manipulare a faptelor și oamenilor care vin în contact cu viziunea "lui"  despre un viitor incert. Inteligent, aparent naiv și fragil este, de fapt forjat din oțel pur și cu o voință de neclintit.
Suntem într - un moment deosebit de sensibil pentru Împărăție, pare să se nască o alianță între Marele Rege și Grom-gil-Gorm, care împreună sunt gata să atace și să anexeze toate teritoriile învecinate. Situația este dramatică din toate punctele de vedere; mijloacele disponibile pentru apărare sunt insuficiente, iar Yarvi trebuie să găsească aliați dispuși să dea o mână de ajutor împotriva tiranului.
Complotul se învârte în jurul echipajului de pe corabia Vîntul de Sud, format din oameni care nu au nimic de pierdut şi care este dispus să meargă în ținuturi îndepărtate pentru a găsi ajutor. În  “Jumătate din lume”, îl însoţim pe  Yarvi în călătorie, dar mai ales  pe Thorn și Brand.
“- Pe zei! şopti Brand.
Ruinele elfilor erau adunate pe ambele maluri ale raului, turnuri ce se înălţau semeţe, blocuri şi cuburi, sticlă lăsată de elfi, acum sparta, strălucind când razele plâpânde ale soarelui se loveau de ea.
Râul Divin avea o albie atât de largă aici, incat era aproape ca un lac, cu dinţi de piatră sparţi şi degete de metal ieşind din apa puţin adâncă. Totul era acoperit cu plante agăţătoare, peste tot răsăreau mlădiţe de copaci, sufocate de grămezi de rugi străvechi. Nici o pasare nu ţipa, nici măcăr o insectă nu bazâia pe deasupra apelor nemişcate precum sticla neagra, doar câte o undă slabă acolo unde lamele vaslelor se cufundau în apa şi totusi lui Thorn i se facu pielea de gaină, căci se simţea de parcă era privită de la fiecare fereastra goală.
Toată viaţa fusese avertizată să nu se apropie de ruinele elfilor. Era singurul lucru asupra căruia mama si tatăl ei căzuseră mereu de acord. Oamenii riscau in fiecare zi să-şi facă navele să eşueze, apropiindu-se prea mult de coastele Gettlandului pentru a păstra distanţa faţă de insula bântuită, Strokom, de care Preotesele interziseră oricui sa se apropie. Boala pândea acolo, şi moartea, şi lucruri mult mai rele, caci elfii mânuiseră o magie suficient de puternică, încât s-o sfărâme pe Zeiţă şi să distrugă lumea.
Şi iată-i aici, patruzeci de oameni neînsemnaţi călare pe o crenguţă goala, vâslind prin mijlocul celor mai mari ruine ale elfilor pe care le vazuse Thorn vreodata.
- Pe zei! scânci Brand din nou, răsucindu-se ca să privească peste umar.
În faţa lor era un pod, daca un lucru de o asemenea dimensiune putea fi numit pod. Probabil că traversase râul, demult, într-un singur arc ameţitor, un drum îngust clădit între doua turnuri maiestuoase, fiecare dintre ele făcând din cel mai inalt turn din citadelă din Thorlby un pitic.”

Două voci narative, două puncte de vedere diferite, Thorn Bathu și Brand  au luptat toată viaţa lor să îşi îndeplinească visul de a deveni războinicii regelui, dar un incident nefericit distruge toate planurile lor și va forma o parte esențială a destinului lor.  Maturitatea pe care am observat-o la cei doi protagoniști este un deliciu. Mai mult decât atât , prezența romantismului, apărut în mod natural și , treptat, fără a fi un element important în poveste este fantastic.  
Thorn si Brand  mi-au plăcut de la prima pagină. Ei sunt foarte diferiţi  unul de altul, dar ambii au același scop. Thorn este o fată cu o personalitate  puternică ,  are mult curaj. Ea știe că nu este o fată obişnuită. Și Brand. Ce să spun eu despre Brand? Acest tip nu este doar frumos pe exterior, dar este , de asemenea , în interior. El caută să facă bine indiferent de costuri , deși de multe ori face bine, dar norocul nu e de partea lui. Împreuna cu Thorn ei formează o echipă mai ciudată. Sincer, ei se ceartă  la fel  de des ca câinele și pisică, dar treptat aceste certuri sunt gestionate  şi o prietenie frumoasă se leagă între ei , care îi determină să aibă încredere deplină unul în celălalt.
Yarvi  din” Jumătate  de Lume”  este foarte diferit de ceea ce am văzut în “Jumătate de rege”. În plus, deși saga Mării Sfărâmate nu are nimic de-a face cu  “Prima lege” relațiile dintre protagoniști săi, deși neintenționat  sunt destul de evidente, deoarece întregul trio de personaje principale, ne aminteşte de acţiunile personajelor din trilogia “Prima lege”. De exemplu, am găsit un Yarvi mai matur, devenit cleric cu drepturi depline, capabil de orice pentru a îşi îndeplini obiectivele și a cărui malformații  nu este un motiv să nu fie respectat de către unii și temut de alții. Cred că inchizitorul Glokta  ar fi mândru de el. Și atunci când Abercrombie reflectă la talentele ascunse ale  lui Brand nu ne amintim de  nordicul Logen, alias Nouă Degete ?
Psihologia fină a personajelor este de multe ori ceea ce lipsește în cărțile pentru tineri, dar aici este sarea şi piperul acestei poveşti. Scrisul lui Joe Abercrombie este în sine întotdeauna plăcut, atât de simplu și rafinat, amuzant și serios, cinic și ironic ... Cu acest al doilea volum, extinde universul său și pune totul în joc pentru marele război care se   anunţă.   Povestea  este mai izbitoare și autorul știe cum să joace la perfecțiune cu nervii și emoțiile noastre. Tensiunea este omniprezentă și sugerează, de-a lungul aventurii, evenimente serioase și riscuri permanente.  
Concluzia: Al doilea volum al acestei fresce epice în jurul Mării Sfărâmate și a Imperiului de Sud,  are toate ingredientele necesare unei poveşti de succes: lupte bune, un dram de romantism, acțiune în toate capitolele și o poveste care te face să nu te poți desprinde de pagini.

 Alte  recenzii care te-ar putea interesa

Dacă v-a atras atenția acest volum și doriți să-l citiți, îl puteți achiziționa de pe site-ul Editurii Nemira. Mulțumesc Editurii Nemira pentru acest volum și pentru tot sprijinul acordat.

sâmbătă, 5 noiembrie 2016

Pasărea furtunii - Conn Iggulden


An aparitie: 2016
Autor: Conn Iggulden
Categoria: Literatura contemporana
Colectie: Suspans
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 520 

Un regat.
Două familii.
Treizeci de ani de război.

Secolul al XV -lea a fost un timp dominat de  război, discordie și mașinațiunile din Insulele Britanice. In cadrul acestui secol tumultuos a avut loc așa - numitul Război al celor Doua Roze (1455-1487), o luptă dinastică pentru putere între Casa de Lancaster și Casa de York, ale căror embleme erau doi trandafiri, unul alb și unul roșu, de aici și numele acestui conflict. Recunosc că știu aproape totul despre această perioadă fascinantă  (am citit mai multe cărţi despre  dinastia Tudor din secolul al XVI - lea), şi aşa se face că atunci când am văzut că editura Nemira a publicat acest roman, mi-am dorit foarte mult să ajungă şi în biblioteca mea  .
          "Pasărea Furtunii" este prima parte dintr - o trilogie în care autorul, Conn Iggulden, prezintă această perioadă interesantă din istoria Angliei. Acest prim roman aduce în atenţia noastra anii 1443-1454.
Povestea începe cu o scurtă scenă , la patul de moarte al lui Edward al III lea, a cărui urmași vor conduce Casele de Lancaster și York.  După aceste câteva pagini ne găsim proiectaţi  în anul 1443, în timpul domniei lui Henric al VI – lea. Atunci când Henric  al V lea  a murit lăsând brusc un  moștenitor de  câteva luni, Anglia a așteptat ca  fiul celui care a cucerit  o mare parte din Franța, să  câștige  lupte imposibile. Toată lumea așteapta  un războinic, dar Henric al VI-lea este departe de a fi fiul tatălui său. Crescut de călugări, Henric al VI-lea are o sănătate precară, atât mentală cât și fizică,  iar atunci când urcă pe tron vrea pace cu orice preț, dar acest un armistiţiu vine cu o mireasă franceză și cedarea teritoriilor Anjou și Maine. Britanicii au anexat ca  posesiuni proprii diferite părți ale teritoriului francez și  desigur, francezii nu au fost fericiți și au dorit să recupereze aceste terenuri. Dorinţa regelui pentru pace, manipulată de uneltirile lui Brewer, șeful spionilor, va conduce la realizarea căsătoriei cu Margaret de Anjou, unul dintre personajele mele preferate din roman.  Evident că am fost pe partea regelui Henric, mai ales după legătura cu Margaret, care este într - adevăr un personaj fascinant sosit din Franța. Ca adolescentă ea dezvaluie o femeie cu un caracter puternic, capabilă să -și apere soțul și să ajute în luarea deciziilor. Acesta este motivul pentru care am iubit-o pe Margaret: Dar, în Anglia, după cum știm, femeile puternice la putere nu au lipsit niciodată.
O mențiune specială pentru al doilea personaj preferat după Margaret: William Pole. Nu voi dezvălui prea mult pentru cei care încă citesc romanul. Este un personaj onest, bun, corect, din păcate, suferă un tratament cu adevărat injust (pentru el, am dorit cu adevărat să se schimbe istoria!).
Unul dintre succesele acestui roman  este abordare conflictului din perspective diferite: regală, mica nobilime, nobilii disidenţi care caută binele țării (un rege slab  nu poate face nici un bine țarii) , cea a rezidenților  englezi din Franța, care urmează să fie deposedați de pământurile lor... asfel încât cititorul are o viziune de ansamblu perfectă și completă. În timpul lecturii, am simţit simpatie mai degrabă pentru partea franceză, care, la urma urmei, a vrut să recupereze terenurile care au fost odată luate de la ei de britanici. În ceea ce privește intriga, totul depinde de ceea ce cunoaşteţi despre această perioadă. Dacă nu ştiţi cum a evoluat conflictul, aproape veţi trăi emoția de a nu ști ce se va întâmpla,  veţi fi prinşi  într - un vârtej de intrigi, trădare, revolte și revendicări! Este de remarcat faptul că autorul s-a documentat bine  privind perioada istorică și a reușit să transfere pe  hârtia nu numai faptele specifică, dar, în general, intreaga atmosfera a timpului.
"Pasărea Furtunii"  este un roman cu o  poveste cu personaje bune, atât reale cât și fictive. Toate personajele sale sunt bine conturate, credibile și atractive în ochii cititorului Printre cele mai importante personaje reale este Henric al VI lea, rege al Angliei. Un rege cu probleme grave de sănătate, personaj bolnav, slab, mic ... Atribute  care nu îl ajută în domnia lui. Aproape toată munca lui va fi îndeplinită de Ducele de Suffolk și Derry Brewer, un personaj fictiv foarte  bine creionat. Un personaj care are un rol principal pe tot parcursul romanului și câștigă simpatia noastră treptat.  De asemenea, personaj real este şi Margaret de Anjou, soția regelui. Căsătoria lor ar fi trebuit să aducă  pacea între Franța și Anglia. Dar nu  s-a întâmplat acest lucru . Ea se căsătorește  cu regele, așteptându-se la o viață confortabilă și fericită. Dar nici  aici nu a fost cazul. Atunci când află care este slăbiciunea soțului ei, va realiza că nu se poate aștepta să o protejeze…
De asemenea, demn de remarcat este Ducele de York, un personaj care este întotdeauna în așteptare pentru a profita de cea mai mică greșeală a lui Henric al VI-lea.
Un rol important îl va avea, de asemenea, poporul, oamenii simpli. Mai ales coloniștii englezi care au avut de suferit  după ce nobilii au uitat de ei, în timp ce armata franceză i-a alungat din  Franţa. Printre aceştia întâlnim pe  Jack Cade, un personaj real, care conduce o revoltă populară în anul 1450 și Thomas Woodchurch, un personaj creat de autor și  care a servit pentru a reda durerea coloniștilor englezi nevoiți să își părăsească locuințele, care își pierd țara ... tot ce au agonisit …
Pe scurt: O poveste plină de intrigi, trădare, răzbunare, moarte ... O poveste care  ne captează atenția din primul moment și știe să mențină tensiunea până la sfârșitul romanului. 


Mulțumesc  EDITURII  NEMIRA  pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta impresiile mele despre  această carte!

joi, 3 noiembrie 2016

Fata cu toate darurile - M.R. Carey


An aparitie: 2016
Autor: M.R. Carey
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Nautilius
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 416


"Nu toata lumea care arata uman este uman"

        "Fata cu toate darurile" este romanul de debut al lui MR Carey.  În prima sa operă literară, Carey surprinde cu o poveste de groază care flirtează cu distopia. Un thriller interesant, a cărui temă deja saturată a fost ceva surprinzător.
 Romanul are setat complotul într-o lume post-apocaliptică, unde oamenii au fost aproape decimaţi de o pandemie, care își are originea în ciuperci și spori, ce au transformat majoritatea omenirii în Flămânzi. Cu toate acestea,  în unele  baze militare, oamenii de ştiinţă cercetează evoluţia virusului: modul în care s-a răspândit şi cum ar putea oamenii să se vindece. Subiecţii studiului sunt nişte  copii speciali, care nu sunt  ca toți ceilalți. Iar acești copii sunt foarte inteligenți, dar au nevoie să fie legați de scaunele lor. În cazul în care unul din copii  s-ar dezlega,  ar putea avea loc ceva teribil. Și printre ei este Melanie, copilul nostru protagonist.
Melanie,  este un personaj pe care este imposibil să nu  îl iubeşti, deoarece are acea spontaneitate și fluența tipică unui copil de 10 ani. Melanie, este o fată care transmite inocenţă. In ciuda faptului ca  are o inteligență ciudată, un geniu, ignoră faptele care îi sunt prezentate în fiecare zi. Răspunsurile la întrebările și preocupările  sale sunt toate disponibile, trebuie doar să conecteze punctele, dar Melanie este atât de pură încât nu poate asimila realitatea.Această lipsă de răutate este ceea ce face  din  Melanie un copil minunat. Chiar știind că fata este o "cutie a Pandorei", cititorul devine atașat de  acesta.

"Melanie îşi spune: atunci când visele devin realitate, realitatea ta se modifică. Nu mai eşti persoana care a avut acele vise, aşa că ai senzaţia că auzi ecoul unor întâmplări de demult. "

  În "Fata cu toate darurile"  intriga se învârte în jurul emoțiilor  umane, abilitatea de a iubi ceva diferit de tine, într-un mediu ostil. Modificările fizice, neurologice și comportamentale ale  celor infectaţi sunt de asemenea importante, dar descoperim toate detaliile pe parcursul lecturii.
  Perspectiva lui Carey pe tema zombie este inovatoare, dacă adăugăm un grup de personaje bine structurate și un protagonist de care este ușor  să ne atașăm, este imposibil sa nu definim "Fata cu toate darurile" un roman excelent. Fiecare aspect  este tratat cu mare atenţie, nu există defecte logice în complot și epidemia, factorul declanșator, fictiv, este justificată științific. Ciupercile există în natură, afectează  numai furnicile și autorul pur și simplu imaginează o evoluție. Originea patologiei prezentate de autor este foarte creativă. Bineînțeles, că nu este ceva neexplorat, același agent patogen (Ophiocordyceps unilateralis) și un scenariu similar au fost folosite ca temă într-un joc, dar abordarea este diferită.
 Povestea este, de asemenea, o rescriere a mitului Pandorei, povestea preferată a Melaniei. Pandora înseamnă "toate darurile", și Melanie are toate darurile necesare pentru a o ajuta să facă alegerile corecte,  din  dorința de a învăța și de a înțelege, de a îşi folosi propria judecată .
"Fata cu toate darurile" nu este o carte care te plictiseste,  ci o carte  în care, fără să realizezi, vei fi aspirat de evenimente. Este o poveste cu multe mistere, care aduce în atenţia noastră probleme vitale, cum ar fi prietenia, obsesia și dezbaterile etice și morale. Atât povestea, personajele, necunoscutele cu care ne confruntăm,  cât şi dezvoltarea complotului,  finalul m-au fascinat.  Ritmul narativ este implacabil, capabil să insufle acel sentiment de risc și aventură, care  din poveștile de acest gen cu siguranță nu poate lipsi!
 O recomand chiar și celor care nu le place exact genul, sau oricui are nevoie de o lectură diferită decât cea obișnuită. Și mai ales dacă vă plac  zombi, scenarii apocaliptice și complicate ... ei bine, atunci  nu poți lăsa să îţi scape !

  Aspecte pozitive: originalitatea povestii, personaje complexe și finalul.
 Aspecte negative: uneori poate fi un pic mai lentă spre mijlocul cărții.


 Câteva fragmente din "Fata cu toate darurile"
"Ştii cum se zice: nu cheltui tot ce ai, mâine nu ştii de ce dai. Ophiocordyceps nu înghite pe nerăsuflate întregul sistem nervos al victimei. Dar dacă vreuna dintre creaturile astea, pe care tu le consideri elevii tăi, simte miros de carne de om, de feromoni umani, atunci vei avea de-a face cu ciuperca. Primul lucru pe care îl va face va fi să-şi consolideze controlul asupra cortexului şi a reflexului primitiv de hrănire. Se răspândeşte mai cu seamă prin salivă. Muşcătura hrăneşte organismul-gazdă şi, în acelaşi timp, împrăştie infecţia. "

"Cureaua este în aşa fel concepută că nu au nevoie să îşi mişte mâinile prin faţa ei. Câteodată Melanie spune: „Nu muşc”. E o glumă, dar oamenii Sergentului nu râd niciodată. "

"Melanie ridică din umeri. Nu vrea să-i spună. Este drumul pe care l-a memorat, de la laboratorul doamnei doctor Caldwell şi până la scara care coboară în Bloc. Până la scara spre celula ei. Este drumul spre casă şi l-a desenat chiar dacă ştie că niciodată nu va mai ajunge acolo, niciodată nu va mai sta în clasă alături de ceilalţi copii. Ştie că locul căruia îi spune casă a devenit doar o amintire şi că niciodată nu va mai fi real. "


Mulțumesc  EDITURII  NEMIRA  pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta impresiile mele despre  această carte!

miercuri, 2 noiembrie 2016

Fratele Grimm - Craig Russell






An aparitie: 2007
Autor: Craig Russell
Categoria: Carti thriller
Editura: RAO
Nr. Pagini: 384



“Fratele Grimm” este un roman  politist care are ca un punct de plecare basmele culese de Frații Grimm. Este cunoscut faptul că aceste relatări  sunt diferite de versiunea îndulcită Walt Disney. Diferitele versiuni de basme au fost povești  care alertau și avertizau,  poveşti care condensau înțelepciunea populară și ,de asemenea , temerile lor. Sensul lor real este ascuns și a fost dezbătut timp de secole. În acest roman polițist basmele sunt bine introduse în complot, marcând geneza unei serii de crime care au loc în Hamburg. Jan Fabel(bine, o anagrama a cuvântului fabulă, Russell  este amuzant)  si echipa sa vor trebui să folosească toate resursele de care dispun și mintea lor  pentru a se confrunta cu acest criminal psihopat. Un profesor, un scriitor și  un ex-iubit par a fi principalii suspecți ai acestor crime. Pot ei, Fabel si echipa sa,să gaseasca dovezi pentru a incrimina pe unul dintre ei complet? Vor preveni mai multe decese? Sau se vor prăbuși sub presiunea cazului și pierderilor recente din  echipa? Ce  doreşte să demonstreze criminalul?
Deşi cartea ca un întreg este uluitoare ceea ce m-a fascinat cel mai mult a fost construcția narațiunii și cercetările despre  simbolistica basmelor și modul în care acestea pot fi percepute de societatea noastră. Spre deosebire de primul volum, personajele sunt mai bine definite, descoperim personalitatea lor pe masură ce cresc. Grupul lui Fabel este eterogen, combativ și  bine sudat, cu toate că toţi suferă  după moartea violentă a unuia din membri în timpul unei misiuni anterioare.
Pe scurt: Am găsit această carte genială. Acesta ar trebui să captiveze pe cei care apreciază atât thrillerele cât şi  lumea basmelor şi simbolistica lor. Acest roman face parte dintr - o trilogie despre poliție, mituri scandinave și credințe. Cei care s-au bucurat de volumul anterior nu vor fi dezamăgiți de acesta.

Alte  recenzii care te-ar putea interesa: