Domnul Masters - T. L. Swan

Autor: T. L. Swan

Editura: LEDA

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 544

 

Julian Masters caută o bona pentru copiii săi. Când o găsește, nu știe încă că l-a mințit în legătură cu CV-ul ei. Brielle Johnson și-a dat seama rapid că minciuna ei are picioare scurte și a trebuit să facă față consecințelor acesteia.

”Mr. Masters” este o poveste cu o temă asemănătoare cu un romantism de birou și o comedie a erorilor, pentru că autoarea a folosit mai multe motive pe care le-a amestecar. Schimbăm biroul cu o casă, dar restul rămâne la fel: personajele fac multe gafe, încearcă să se evite, și totuși apar situații care îi obligă să se confrunte.

Pe scurt: Este o carte clișeu, genul în care atât tipul, cât și fata nu caută o relație, doar sex ocazional, dar o chimie explozivă ”îi chinuie și boom! Ei se trezesc îndrăgostiți nebunește și decid că trebuie să fie împreună.

                  Aspecte negative: 

ü  Personajul principal și prietenii săi sunt adulți bogați, arătoși și care au profesii respectabile, iar conversațiile lor se limitează doar la sex și la lăuda cu cine a făcut sex  și cu câte femei…bleah…

ü  Știu că protagonistului îi place să-și lingă buza de jos. Acest lucru nu trebuie subliniat la fiecare câteva pagini. Mai bine cumpără niște balsam de buze hidratant sau ceva de genul.

ü  Știu că are un Porsche. Autoarea nu trebuie să ne reamintească tot timpul asta.

ü  Și pe fiecare pagină, ochii i se întunecă. Știu și asta!!

ü  ‌ Toate conversațiile și gândurile fiecăruia dintre personajele adulte vor viza, mai devreme sau mai târziu, nu o să ghiciți ce…taaaadam: sexul.

ü  ‌ O mulțime de scene erotice care au fost scrise folosind metoda copy/paste

ü  Intriga ar fi putut fi foarte bună, dar a fost redusă la minimum.

ü  ‌ Protagonistul este judecător, așa că ar putea fi mai bine să arătăm ce face la serviciu, dar tot ce aflăm despre el este că se entuziasmează la vederea noii bone a copiilor săi.

ü  Drame făcute cu forța doar pentru a fi acolo

ü   Personajele sunt plate, au poate câte o trăsătură de caracter fiecare.

ü  Nu sunt descrise situații, doar menționează că personajele au mers la dans, la plimbare etc. Nu există detalii.

ü  Adevărul despre minciuna lui Brielle nu iese niciodată la iveală, în schimb aventura cu șeful ei ajunge rapid în prim plan. 

ü   Diferența de vârstă dintre Julian și Brielle, nu este atât de clar vizibilă. Singura dovadă că Julian este mai în vârstă este meseria și comportamentul lui în sala de judecată... și nimic altceva. Este un pic ca și cum personalitatea lui s-a schimbat complet după ce a părăsit instanța. Când este acasă sau chiar când se gândește la bona copiilor lui, am impresia că are cel puțin aceeași vârstă cu ea.

ü  La început nu știam câți ani are Brielle,din conversațiile pe care le poartă cu prietena ei, am crezut că are în jur de 17 ani, dar, de fapt, ea are 25 de ani. Să mai cred că e și ingineră… vă rog… e cam mult pentru mine!

ü  ‌Sfârșitul este prezentat rapid…

Atlas și cei șase Aleși - Olivie Blake

Autor: Olivie Blake

Editura: BOOKZONE

An aparitie: 2022

Nr. pagini: 520

 

 

O dată la zece ani, șase dintre cei mai talentați magicieni pot fi inițiați în grupul extraordinar și misterios al Societății din Alexandria. Vor dobândi cunoștințe, putere, prestigiu și bogăție. De data aceasta cei aleși sunt Liby, Nico, Reina, Parisa, Callum și Tristan. Dar doar cinci dintre ei vor deveni membri ai societății. Ce se va întâmpla cu a șasea persoană? Cine va fi el? Și cum va fi eliminat? Vor reuși cei șase magicieni să afle adevărul despre cum funcționează Societatea?

Înainte de a vă spune câteva cuvinte despre avantajele și dezavantajele acestui roman, voi spune câteva cuvinte despre partea grafică a acestui titlu. În total, această carte este formată din opt părți, fiecare dintre acestea începând cu o ilustrație frumoasă. Când le-am văzut, nu m-am putut abține să nu fiu uimită - aceste ilustrații sunt foarte frumoase și înfățișează personajele romanului!

Cartea a început grozav, un prolog interesant, personaje bine create și o idee de intriga foarte convingătoare. Din păcate, cu cât am intrat mai profund în complot, cu atât mai mult i-am observat neajunsurile.

La început, povestea m-a interesat foarte mult: recrutarea participanților, descrierea personajelor, toate acestea au fost un plus. Totul se învârte în jurul recruților, cum sunt, cum diferă, ce pot face. Dar există foarte puțină acțiune, aproape nimic nu se întâmplă. Povestea este scrisă din șase perspective, așa că fiecare protagonist are propriile sale pagini. Ideea cărții este foarte interesantă, dar potențialul nu a fost exploatat pe deplin. Multe necunoscute și puține răspunsuri. Vei iubi sau urî personajele. Avem intrigi, seducție, trădare și o societate secretă. Fiecare personaj se gândește să câștige… unii încearcă să înșele pe cineva, alții fac alianțe sigure, alții se tem de trădare …

Finalul mi-a îmbunătățit cu siguranță părerea despre acest roman, dar cred că dacă acțiunea ar fi fost mai dinamică sau pur și simplu nu s-ar fi târât atât de mult, cartea ar fi fost mai bună după părerea mea

Aspecte pozitive:

• O societate misterioasă care recrutează Madeeni cu abilități extraordinare.
• Tema competiției și eliminării.
• Un mister care trebuie dezlegat;

Aspecte...gri +/-

• +/- stil - drăguț și accesibil, atâta timp cât autoarea nu elaborează prea mult, pentru că atunci sună ca o snoabă care vorbește doar de dragul de a vorbi și spune multe pentru a suna inteligent, dar nu transmite nimic.
• +/- magie - în sens micro, îmi place împărțirea puterii între personaje. Fiecare dintre ei are abilități bine adaptate caracterului lor și, în general, se completează frumos. Din păcate, în termeni macro, sistemul magic este... teribil de neclar și nu are prea mult sens.

Aspecte negative:

• Conceptul Madeenilor este foarte interesant și are potențial, dar din păcate, după părerea mea, nu a fost folosit.
• Multe fire, în special cele istorice, nu au fost bine dezvoltate, sau mai degrabă au fost suprimate, deoarece autoarea s-a concentrat mai mult pe prezentarea și creația personajelor, decât pe dezvoltarea intrigii.
• Nu înțeleg de ce oamenii se referă la această carte ca „academia întunecată” când singurul lucru referitor la o bibliotecă este că personajele trăiesc într-o bibliotecă mare.
• Din păcate, nu știm practic nimic despre lumea în care trăiesc personajele.
• Nu este explicat de ce unii oameni au magie și alții nu. Nu știu care este raportul dintre magicieni și non-magicieni.
• Mi-ar plăcea să înțeleg mai bine puterile tuturor personajelor, pentru că de fapt simt că, după ce am citit întreaga carte, știu exact la fel de multe despre ele ca și după primele capitole.
• Mult prea multe perspective. Consider că prezentarea evenimentelor din atât de multe perspective nu a fost o alegere bună. Probabil că avea scopul de a ne prezenta abilitățile și gândurile lor, dar, din păcate, după părerea mea, s-a dovedit a fi haos.
• Dinamica dintre Nico și Libby a fost destul de drăguță și speram la mai mult, dar asta probabil este în a doua parte, la care s-ar putea să ajung dacă simt niște tendințe masochiste.
• Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre colegii de cameră ai lui Nico (oricum cine este Max?), mama lui Gideon, trecutul lui Dalton sau imaginea reală a lui Callum.
• Callum este un personaj atât de iritant încât ori de câte ori vorbea am vrut să-l sugrum.
• Atlas (al cărui nume este în titlu) a apărut doar de câteva ori și nu mi s-a părut deloc intrigant, chiar și în ciuda răsturnării finale a intrigii, care a fost destul de bună de altfel.
• monologuri, dialoguri și snobism - stilul este frumos... atâta timp cât autoarea nu se îndrăgostește de propria voce și începe să scrie paragrafe promiscue care nu duc la nimic.
• structura - sau mai bine zis lipsa acesteia. Începutul este grozav, dar apoi aproximativ 40% din timp lucrurile doar... Nu se mai întâmplă. Pentru următoarele 40-50% din roman, personajele nu fac altceva decât să facă schimb de dialoguri despre filozofie, fizică, moralitate și altele. Orice să sune inteligent. La final, ceva se întâmplă în sfârșit, dar cumva de nicăieri.
• Complotul romantic cu reprezentarea LGBT. 

Condamnarea celor vii - Marco De Franchi

Categoria:Carti thriller

Autor: Marco De Franchi

Editura: LITERA

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 688

 

Comisarul Valentina Medici se confruntă cu prima ei anchetă serioasă. Poliția trebuie să stabilească ce s-a întâmplat cu un băiat care a rătăcit singur pe străzi în miezul nopții. Fosco susține că a fost răpit, dar a reușit să scape. Valentina știe că în spatele poveștii băiatului se află ceva mai mult... Deodată, un alt băiat este răpit. Cel mai ciudat lucru este că Fosco și Andrea seamănă foarte mult unul cu celălalt. Răpirile lor nu pot fi întâmplătoare... Din păcate, numărul disparițiilor crește, iar anchetatorii descoperă un fapt terifiant. Răpitorul este obsedat de artă și visează doar să-și transforme victimele în... opere de artă.

Citatul de pe copertă („Este o adevărată capodoperă”) și informația că romanul îmbină crima și arta mi-au dat un fior de emoție. Am citit peste 200 de pagini și nimic, nici o chimie. În mod clar, mi-a lipsit ceva, în ciuda interesului meu pentru artă și dragostea pentru tot felul de povești criminale. Totuși înțeleg parțial entuziasmul altor cititori. Ideea cărții este de fapt interesantă și originală. Din păcate, implementarea este mult mai slabă. Se presupune că autorul, fost polițist, a vrut să reflecte realitatea muncii acestei categorii profesionale, dar s-a dovedit a fi o caricatură. În general, toate forurile de conducere a poliției italiene, polițiști obișnuiți sunt portretizați incredibil de negativ – corupți, leneși, falsi și inepți. Personajul principal se luptă cu toată lumea și, bineînțeles, doar un polițist cu probleme o poate ajuta. Complotul unui criminal care este activ de câteva decenii este neverosimil.Și la sfârșit, se dovedește că multe probleme rămân neexplicate - inclusiv: cum a ajuns protagonista în situația finală? Potențialul poveștii a fost irosit, dar pe de altă parte, este debutul autorului și poate că titlurile ulterioare vor fi mai bune.

Pe scurt: Povestea este brutală, tristă și macabră. Cititorii cu nervi slabi ar trebui să se gândească dacă vor să intre în această lume plină de psihopați și monștri.

                  Aspecte negative:

• Coperta sugerează că ar fi vorba de un roman istoric…
• Nu mi-au plăcut personajele principale Valentina și Costa.
• Portretele psihologice ale personajelor principale sunt foarte sărace - mai ales personajul Valentinei - cum este posibil ca această polițistă frumoasă, tânără, încăpățânată, hotărâtă, să nu aibă familie, prieteni, cunoștințe... oameni care ar căuta-o dacă s-ar opri din a răspunde la telefon? Și exact asta se întâmplă aici...
• Dialogurile mi s-au părut artificiale.
• Concentrându-se pe munca poliției, care, să fim sinceri, adesea nu este captivantă, ci plictisitoare, pentru că înseamnă pur și simplu hârțogărie, autorul nu a menținut tensiunea întregii povești.
• La final acțiunea este confuză, neveridică și întinsă. Iar finalul – nu mi-a plăcut!