luni, 29 iunie 2015

Andreas Steinhöfel - Umbrele misterioase (recenzie cititor)



 

                  În primăvara acestui an , am avut marea surpriză și bucurie ca editura All să mă provoace să citesc o carte pentru copiii de toate vârstele, Oskar și Riko  de Andreas Steinhöfel .Cu mare drag am răspuns acestei provocări (Rico și Oskar - Andreas Steinhöfel  ), dar am simțit că nu am reușit să redau întreaga frumusețe a prieteniei dintre Rico și Oscar, motiv pentru care, am rugat-o pe  mica mea prietenă, Raluca (12 ani), să citeasca cartea și să vă povestească despre prietenia și aventurile celor doi băieți. După cum veți observa,  Raluca este o "vrăjitoare" a cuvintelor!
 
Umbrele misterioase-Rico si Oskar


Timpul se scurge cu voiosie printre succesiunea de intamplari, dar cu mai mult patos iti numara secundele, minutele, atunci cand te scufunzi in cuvintele cartii, incepand sa le devorezi cu privirea infometata de cunoastere.
Iata, deci, pierduta intr-o asemenea ,,mare'' de cunostinte am hotarat sa impartasesc fiecare pestisor al actiunii gasit in aceasta carte tapata cu mister si certitudine cu voi, oameni speciali in teatrul cartii.
        Cortina, sustinuta de ardoare se trage... Un baiat ,,misterios dotat'' ne zambeste dand frau liber imaginatiei sale zburatoare. Alaturi de mama sa: o femeie ,,bine'' ,cum ii placea sa ii spuna, isi petrecea intreg timpul jucandu-se la un club, jocuri cu bile ce, mai tarziu lui Rico ii trezeau adevarate dureri incercand sa le desluseasca telul. Rico, se intelegea cu toti vecinii uitandu-se la filme (cu d-na. Dahling), ingrijind gradinile lor (a RB-ILOR) sau urandu-i ( pe d-nul Fitzke) . Totusi nu intelegea de ce nu are prieteni, de ce mama sa nu isi gaseste un nou ,,aliat'', sau de ce-si pune pe unghii mici pestisori jucausi, uneori atroce.
Usor-usor, aceste neintelegeri incepeau sa se speteasca din funia groasa a enigmei oricarei minti, acest Rico-si gaseste un prieten , Oskar,  pe care-l poate admira datorita cunostintelor sale numeroase devenindu-i prieten, iar acea veche mama a sa (dupa care toti iti intorceau cu duiosie capul teleghidati de telocomanda inimii) , si-a gasit un Büg; in aceasta succesiune de idei, chiar sub nasul lor, infractorul Mister 2000 i-a spulberat visele lui Rico luandu-i-l pe Oskar de sub nas.
Parintii erau disperati ca acest faptas le defriseaza copii nu doar la propriu ci si la figurat cu vorbe reci si mancare de la Mc'Donalds, daca nu-i vor improspata contul bancar cu un parfum revigorant a 2000 de euro.
Politistii incercau sa-i gabuiasca ascunzisul, dar toate-nzadar, chiar aveau nevoie de putin ajutor care sa le lumineze drumul. Iata, deci, cum un mic pici ,,misterios dotat'' i-a asezat pe toti in fata lui, ca a unui rege, reusind sa-l prinda pe aspiratorul euroilor, fiind defapt Marrak (un vecin de la 4) , ce acum i-a accentuat ura fata de vecinii misteriosi.
Oskar si-a revenit la normal, la viata sa plictisitoare in care se ascundea mereu de un termen ce i se parea ,,superfluu'' , dar care il definea cu exactitate: HANDICAPAT.
Concluzie: Lumea textului parca renaste sub privirile noastre, reusind sa ma farmece cu totul aproband citatul din Diana Peterfreund : ,,Câteodată, doar cei tineri sunt îndeajuns de nebuni pentru a schimba lumea.'' , incat, desi Rico avea anumite probleme de sanatate care ii acopereau ca o pata neagra gandirea sa ampla, a putut sa schimbe lumea-n bine, colorand-o in cele mai frumoase nuante ale nepasarii, indiferentei, desenand deasupra capului nostru adevarate curcubee ale intelepciunii.
Pot spune ca aceasta lectie de viata, despre evolutia continua a unui mic bob de suflet printre sufletele mai mari si negre de ura poate deveni fluosforescenta reflectand bucurie. Nu pot numara pe cerul mintii impresiile care mi-au fost oferite pe tava de catre aceasta carte, incat mi-a placut!          



Medeleanu Raluca-Andra  

duminică, 28 iunie 2015

The disney song book tag


 
 
Am primit această leapșă de la Lily de la Romance of pages căreia îi mulțumesc că s-a gândit la mine.
 
Mi-a plăcut mult să fac această leapsă. 
 
 
1.        Part of Your World (Mica Sirena). Ce lume dintr-o carte te-ar putea schimba pentru ca tu sa faci parte din ea?

Aceasta este o întrebare foarte grea, deoarece există atât de multe lumi în care mi-ar plăcea să trăiesc. Mi-ar plăcea să fiu în lumea lui Harry Potter, dar , de asemenea, nu m-ar deranja să trăiesc în Twilight . Mi-ar plăcea să fiu un vampir care  trăiește veșnic și nu a ucis oameni. Aș putea trăi chiar în lumea din Game of Thrones. O lume nemiloasă, cu siguranță  înfricoșătoare: dar îmi place !! Aș putea chiar flirtă cu Lannister, eu sunt fan ai ambilor frați și ai Briennei.

2.Let It Go (Frozen). Există vreo carte care ți-a plăcut într-atât încât să nu vrei să o termini?

Mândrie și prejudecată de Jane Austen . O carte despre prejudecăţile claselor din secolul 19 şi mândria ce îi ţine pe îndrăgostiţi  departe unul de celălalt.

3. Beauty and the Beast (Frumoasa și Bestia). Ce carte nu vei uita niciodată?

Din nou foarte dificil de ales ... Dar eu voi fi fidelă marii mele iubiri: Peter Pan! Deci, acesta va fi Peter & Wendy de JM Barrie.Îmi place universul, personajele, dorința de a nu crește ...

 

4. So This is Love (Cenușăreasa). Ai sfârșit prin a iubi o carte, deși la început ai ezitat în privința ei?

Jocurile Foamei. Este prima carte  distopică pe care am citit-o. Deși mulți cititori spuneau cât de minunată a fost, eu eram neîncrezătoare. M-am gândit că este supraevaluată , dar am ajuns  să o iubesc și de atunci am încercat să fiu  mai deschisă la cărțile distopice.





5. Friend Like Me (Aladdin). Ce personaj ai vrea să-ți fie cel mai bun prieten?


Hmm. Tocmai am terminat o re-citit Dansul Dragonilor, așa că personajele lui  Martin sunt  blocate  în capul meu! Deci  să mergem cu Tyrion Lannister. Imi place Tyrion . Este foarte amuzant, adica  perfect pentru mine!
În caz contrar, trebuie să spun, că ador personajele secundare, deoarece acestea oferă de multe ori cea mai bună sursă de divertisment și sunt, de obicei, cei mai fideli  prieteni.


6. Reflection (Mulan). Ce carte ți-a schimbat modul de a gândi? 

În liceu am citit o carte care m-a marcat: Mai este oare acesta un om? - de Primo Levi.  Pentru cei care nu știu  este o carte autobiografică, Primo este un supraviețuitor al lagărelor de concentrare.  Ce a trăit în infernul lagarelor de exterminare este oribil și am avut coșmaruri. Cartea m-a făcut să mă gândesc la rasism : Nu înțeleg ura față de un popor, o religie, o culoare!   Este imposibil.

 
7. Colors of the Wind (Pocahontas). Cui îi dai mai departe acest tag? 
 

O dau mai departe tuturor bloggerilor şi tuturor celor care nă  urmăresc sau nu.
Totusi, as vrea foarte mult  ca Andrei de la Where the rain falls  să aibă această leapsă.
 

marți, 23 iunie 2015

Mâna Fatimei - Ildefonso Falcones




An aparitie: 2012
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 986


O țară împărțită între două religii.
Un om care luptă pentru propriul destin.
O iubire fără limite.
 

          Un scriitor bun creează interes pentru lectură de la primele trei sau patru rânduri din cartea sa.  Dar un mare scriitor te face să îl urmezi 986 de pagini(numărul de pagini al romanului "Mâna Fatimei" de Ildefonso Falcones) am călătorit în timp alături de scriitor, vizitând o Spanie zgomotoasă, religioasă, fascinantă.
                 Povestea este fermecătoare, intrigantă și este situată în satele din Alpujarras, o regiune din Andaluzia, care a fost colonizată de arabi în secolul al șaptelea  și recucerită de creștini în 1492.   Mulți știu că musulmanii care au stat în Peninsula după recucerire au  avut multe probleme si au fost expulzați într-o stare groaznică, dar nu știu cum a fost viața lor, problemele și stilul lor de viață. Acest lucru este, printre altele, ceea ce  Falcones ne dezvăluie în "Mâna Fatimei".
           Narațiunea debutează în anul 1568 și începe în Alpujarras Granada, unde maurii sunt continuu hărțuiți  de vechii creștinii. Ei sunt obligați să participe la ceremoniile de cult creștine și  să respecte simbolurile religioase creștine . Din cauza acestei situații care devine din ce în ce mai insuportabilă, maurii se ridică împotriva creștinilor într-o luptă crudă și sângeroasă.
                Personajul principal, Hernando,  este centrul și oglinda comunității maure care rătăcește prin diferite regiuni din sudul Spaniei, în căutarea unui loc pentru a trăi și dezvolta ideile lor liber. Hernando Ruiz / Hamid Ibn Hamid este fiul unui musulmane și a  unui preot creștin, având caracteristici maure, dar trăsături creștine. El trăiește pe marginea ambelor lumi, nu este acceptat de către musulmani, pentru că tatăl său a fost un preot creștin. Pentru creștini, este doar un alt musulman, detestat din cauza culturii, a familiei și obiceiurilor pe care le au. El a fost educat în ambele religii, dar în inima lui este musulman. În timpul revoltei cunoaște brutalitatea și cruzimea celorlalți, dar își găsește, de asemenea, dragostea în curajoasa Fatima cu  ochii negri.  

„Credem în același Dumnezeu, cel al lui Avraam – a scris el. (…) Știu creștinii acest lucru? Ne socotesc drept simpli câini, ca și cum am fi niște catâri ignoranți; nici unul dintre ei nu s-a îngrijit să afle care sunt adevăratele noastre credințe, iar polemiștii, ai noștri ori ai lor, cu scrierile și certurile lor, aprofundează mai mult în tot ceea ce ne desparte, decât în ceea ce ne-ar putea uni.”

        "Mâna Fatimei"  este o poveste despre xenofobie, lupta pentru putere și intoleranță religioasă.  Dar este, de asemenea, o poveste de dragoste a unui tânăr  maur, care trăiește între două culturi și două religii inamice. E catolic sau musulman? Trebuie să pretindă că este un bun creștin, dar în inima lui stăpânește partea musulmană.
           Hernando, ca personaj, este unul dintre marile puncte  forte ale autorului în acest roman pentru că spune povestea din perspectiva unui musulman integrat într-o societate creștină prin forță. Ni se permite asfel  să avem o perspectivă  diferită de punctul de vedere al creștinilor, care ne spun că maurii au fost un popor teribil, însetați de sânge, eretici … În această carte, putem vedea cum singura diferență dintre mauri și creștini  era că unii nu aveau putere politică.  Ambele popoare au fost la fel sângeroase și  brutale .
             Hernando, care reprezintă generozitatea și toleranța, într-o epocă dominată de fărădelege și lupte între religii este un personaj care are multe suișuri și coborâșuri, atât sociale cât și economice în viața personală sau de familie de-a lungul viații lui.
                Romanul lui Ildefonso Falcones ne poartă literalmente spre unul dintre momentele cele mai tulburi pe care  locuitorii peninsulei l-au trăit. Falcones ia cititorul de mână și îl conduce pe calea pe care Hernando  lupta pentru propriul destin și propriul popor . De-a lungul narațiunii cititorul urmează tradițiile de zi cu zi ale musulmanilor, într-o regiune dominată de creștinism.  Am descoperit istoria unui întreg popor, umilit, oprimat din motive religioase. Cartea m-a impresionat și mi-a dat senzația că am  intrat cu adevărat în această lume atât de îndepărtată de a mea.
          Acuratețea istorică și povestea fascinanta a episodului de xenofobie, care constituie istoria Spaniei, face Mâna Fatimei un roman epic de excepție.  Falcones are descrieri bogate și frumoase în care ne prezintă munții și văile spaniole, Moscheea din Cordoba profanată de către creștini și străzile din vechiul cartierul arab.
           De asemenea, descoperim prin personajele secundare, statutul femei și mai ales a copiilor care sunt primele victime ale cruzimei de care dau dovadă oamenii.
           În plus, vom învăța, de asemenea, o mulțime de lucruri, nu numai cu privire la aceste două religii și existența grea din Spania în XVI-lea, dar , de asemenea,  aflăm  informații detaliate cu privire multe alte probleme, în special îngrijirea cailor, reproducere și modul de a lucra cu ei.                
          Concluzia:   O carte excelenta care portretizează perfect lupta religiilor, frumos încadrată cu standardele istorice, demonstrând aproape matematic, pagină cu pagină, inutilitatea luptei, deoarece duce numai la moarte și vărsare de sânge.
 
"MânaFatimei" mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie! Mulţumesc foarte mult! După cum majoritatea ştiu, pe site-ul Libris se pot găsi cărţi onlineLibris fiind o librărie online ce oferă cititorilor accesul atât la cărţi în română, cât şi la cărţi în engleză. Puteţi găsi aici aproape orice carte vă doriţi.

joi, 18 iunie 2015

Dragonul Maiestatii Sale – Naomi Novik





 Anglia.  Secolul al XIX-lea.
Un amestec de istorie și fantezie.
Dragoni și războaiele  napoleoniene.

 
   Ambiția lui Napoleon este disproporționată și întreaga Europă își mobilizeză toate forțele împotriva lui: infanteria, Marina ... si dragonii ei.  Ideea este originală și Naomi Novik oferă posibilitatea de a revizui perioada războaielor napoleoniene.  În acest prim volum, cititorul ajunge să cunoască două personaje a căror aventuri le urmează de-a lungul seriei Temeraire.
Primul este un Will Laurence, englez prin naștere nobil , care de la vîrsta de 12 ani servește în Marina, și a cărui carieră militară se va termina odată cu sosirea neașteptată a unui dragon pe puntea navei sale. Al doilea este nimeni altul decât dragonul în cauză, Temeraire , care îl alege pe nefericitul nostru căpitan, drept companion de zbor. Cititorii au posibilitatea să descopere împreună cu Laurence tot ce era de știut despre folosirea dragonilor ca armă de război și să se familiarizeze cu Corpul aerian ( Aviația), corp reglementat de coduri și operațiuni care  sunt în contrast destul de puternic cu tradițiile și etica societății engleze a timpului.
„Laurence se culcă din nou lângă Temeraire în seara aceea, cuibărit în braţele sale şi învelit cu mai multe pături de lână, ca să-l ferească de gerul dimineţii. Se trezi înainte de primele raze de lumină şi văzu vârfurile goale ale copacilor aplecându-se în direcţia opusă răsăritului: un vânt de la est bătea dinspre Franţa.
— Temeraire, îl chemă el încetişor şi botul imens se ridică deasupra lui, adulmecând aerul.
— S-a schimbat direcţia vântului, constată dragonul şi se aplecă să-şi frece botul de el.[...]
— Sper că nu ţi-am provocat niciodată suferinţă, dragul meu, spuse el cu blândeţe.
— Niciodată, Laurence, răspunse Temeraire, cu glas scăzut."
             Personajele sunt convingatoare și foarte repede te atașezi de ele. Naomi Novik a avut o grijă deosebită pentru creatiile sale, dragonii,  care sunt departe de a fi simple arme sau mijloace de locomoție, fiind înzestrate cu propriile abilități, personalități și caracteristici fizice, în funcție de rasă și țara lor de origine.  A fost imposibil să nu simpatizez cu Laurence care vede cum cariera sa suferă un colaps în urma acestei numiri.  Aviatorii sunt  indispensabile pentru apărarea Angliei și cu toate acestea, sunt la marginea societății: întotdeauna trăiesc alături de dragonii lor , locuiesc în afara orașului și nu își întemeieză familii și nu mențin legături stabile.
             Relația dintre Laurence si Temeraire este centrul poveștii. Mi-a placut cum Laurence își  tratează dragonul  de parca acesta ar fi o persoană.
               Mi-a plăcut acest prim volum al seriei , deoarece autorul a amestecat o perioadă istorică și imaginația pentru a crea un univers care imbina realitate și ficțiune în cazul în care nimic nu pare ireal, ci foarte natural, care reflectă foarte bine obiceiurile epocii din secolul al XIX-lea, cu un rezultat orbitor. Scenele de lupta sunt cu adevărat spectaculoase, autorul având talentul de a ne atrage mai aproape de acțiune, fără a ne  pierde în prea multe detalii tehnice. Sunt  entuziasmată că am văzut o perspectivă neobișnuită a marilor bătălii care au marcat timpul.
            Concluzia: O poveste frumoasă despre  prietenia și afecțiunea pe care un animal o are pentru proprietar.  O lectură plăcută.

sâmbătă, 13 iunie 2015

Serial HBO - John Adams (2008)

 
            Unul dintre cele mai mari succese  din istoria televiziunii. 7 episoade de puțin peste o oră care au costat 100 milioane dolari. Pentru a vă face o idee,  trilogia "Stapanul Inelelor"a costat  integral 300 milioane.  Ce poți face cu  acești bani? Poți închiria o distributie de la  Hoollywood care îl evidențiază remarcabil pe Paul Giamatti în cel mai bun rol din cariera sa. Puteți avea un machiaj și scenografie la cel mai înalt nivel și o coloană sonoră care  îți dă  fiori. Și toate acestea pentru ce? Pentru a spune povestea unuia dintre personajele uitate ale independenței Statelor Unite...   
               Subiectul seriei este vast și ambițios: independența Statelor Unite și tensiunile contradictorii care au apărut între fondatorii acestei națiuni tinere .  Privitorul este condus spre a trăi anumite evenimente istorice mai aproape, în spatele scenei, cum ar fi negocierile feroce din jurul semnării Declarației de Independență. Dar uneori  doar prin referințe indirecte, de departe, vedem cum a fost construită această țară, cum a fost adoptată Constituția.
            În toate etapele critice  din istoria fondării S.U.A. , John Adams a jucat un rol-cheie și este considerat unul dintre părinții fondatori ai națiunii. Dar nu a fost un lider carismatic și nu  a avut o personalitate captivantă, nici nu a fost îndrăgit de populație (nu aspira la un astfel de lucru). John Adams a fost un avocat foarte competent, și, ulterior, un om politic cinstit și strict, care   a suferit intens datorită propriilor limitări și defecte, nu mai puțin de acuzații ca  trădare, crimă și alte ofense provocate de alții. În mass-media timpului  era  caracterizat ca un chel bătrân", orb, gras, infirm, fără dinți , hermafrodit".
             John Adams a murit pe 04 iulie 1826, la nouăzeci de ani, pe când sărbătorea  50 de ani de Independență.  În aceeași zi după cum este indicat, cu  câteva ore înainte lui Adams a murit la conacul său din Monticello, Thomas Jefferson. Două vieți paralele, Doi rivali politici, la sfârșitul doi prieteni.
          Compusă din șapte episoade, John Adams atrage atenția, în primul rând, datorită  producției extraordinare cu  care se mândrește. Nu este o coincidență  acest fapt, mai ales că Tom Hanks și Gary Goetzman  au fost producători executivi  ai serii.  Cei doi au fost de asemenea responsabili și pentru producerea seriei Pacific.  Atmosfera și recrearea cinematică pentru  fiecare episod din serial este credincioasă și detaliată până la cel mai mic detaliu: costumele sunt împrumutate de la un muzeu, iar  mobilierul pare achiziționat din aceea epocă . În ceea ce privește performanțele actorilor, menționez că Paul Giamatti, actorul care îl interpretează pe Adams este fenomenal !! Laura Linney, în rolul soției , Abigail Adams , este pur și simplu colosală; Stephen Dillane - interpretează  pe  aristocraticul Thomas Jefferson; David Morsey pe George Washingtoniar Tom Wilkinson, îl  reînvie pe ecran pe Benjamin Franklin. Despre ceilalți actori și actrițe oricine ar putea crede că tocmai au ieșit dintr-o cutie a timpului pentru a spune istoria Statelor Unite. Îmi  este foarte greu să îmi imaginez acești actori cu haine moderne  sau blugi...
          Giamatti impresioneaza nu numai ca  mare lider politic, dar mai ales ca soț și egal al soției sale, Abigail Adams (interpretată  de talentata Laura Linney).  În secolul al 18-lea, barbatii care își tratau soțiile ca de la egal la egal puteau fi  numărați pe degetele de la o mână, dar acest tip de relație au avut Abigail și John Adams: au fost spirite înrudite.  John a avut un mare respect pentru soția sa și întotdeauna a luat în considerare opinia sa, ceva neobișnuit pentru acea vreme! Chimia dintre cei doi actori este extrem de reală. Fără a fi o relație de dragoste , există respect și atracție palpabilă fizic și intelectual între Giamatti și Linney.
Concluzia: Mai mult decât un film biografic, John Adams se dovedește a fi o miniserie fascinantă, prin istorie, politic, dar, de asemenea, profund umană, care ne dezvaluie originile democrației americane.
 

joi, 11 iunie 2015

Trandafiri – de Leila Meacham

 
 
 
Secrete și revelații
Lupte pentru putere
Pasiuni interzise.

           Leila Meacham ne spune o frumoasă poveste de dragoste care ne captivează și ne provoacă.  Am întors ultima pagină a acestui roman în urmă cu câteva zile, dar încă simt  atmosfera și ambianța sa.  De la prima pagină a romanului m-am simțit absorbită de poveste. A fost foarte dificil să las cartea jos pentru a mă odihni. Aproape că am devorat cele 500 pagini.

„Femeia a închis pentru o clipă ochii, iar pe chipul i s-a citit oboseala.Când i-a deschis din nou, privirea îi era plină de afecțiune.
-Amos, dragul meu, ai intrat în viața noastră când poveștile noastre  erau deja încheiate.Ne-ai cunoscut în momentele noastre cele mai bune, când toate faptele noastre tragice și triste fuseseră lăsate în urmă și când trăiam deja cu consecințele lor. Vreau să o împiedic pe Rachel să facă aceleași greșeli ca mine și să sufere aceleași consecințe inevitabile. Nu vreau să o las sub blestemul Toliver.”

           În ultimele zile ale vieții sale, Maria Toliver decide să vândă pământul  pe care l-a iubit din momentul în care a deschis ochii , Somerset, plantația de bumbac pe care tatăl său i-a lăsat-o moștenire în detrimentul fratelui său mai mare și a mamei sale. Această vânzare implică, de asemenea o schimbare în testamentul său și o privează pe nepoata ei , Rachel, de domeniul Somerset. În acest sens, bătrâna speră că tânăra va scăpa de blestemul familiei Toliver.

’’Erau vremuri disperate, când femeile, la fel ca bărbaţii, încercau orice şiretlic ca să-şi asigure o slujbă şi nişte favoruri.’’

       Dar pentru a înțelege acest blestem, trebuie să ne întoarcem la începutul secolului al-XX-lea la Howbutker, înfloritorul oraș Texas, fondat de Warwick, operatorii care introduc pe piață produse din lemn, Toliver, cultivatorii de bumbac și DuMont, vanzatori de bunuri . Datorită lor, orășelul în care locuiesc  au putut să se extindă și să se îmbogățească.
        Când Mary Toliver, la șaisprezece ani, moștenește plantația tatălui său, sunt sădite primele semințe ale  discordiei. Pentru ea această moștenire este logică, dar fratele ei și mama sa, se simt jefuiți. În ciuda tinereții sale, Mary este plină de dorință și este hotărâtă să salveze  domeniul de creditori, chiar dacă pentru a reuși trebuie  să renunțe la iubirea sa pentru Percy Warwick. Alegerea este sfâșietoare: plantația sau omul pe care îl  adoră.  De-a lungul anilor, copiii și nepoții Mariei și ai lui Percy  sunt cei care vor avea de suferit legea implacabilă a Somerset-ului.

"Sunteți ca uleiul și oțetul, o combinație perfectă atunci când se amestecă Poate că asta e ceea ce ai nevoie : Un amestec bun"

           Cu un stil narativ simplu autorul ne poartă prin aproape 100 de ani de istorie de familie, în care vom cunoaște relațiile lor, secrete de familie, cultura bumbacului, declinul acestor culturi .
             Cartea este împărțită în patru părți, care sunt narate la persoana întâi de către fiecare dintre personaje. Astfel, putem avea perspectiva fiecăruia pentru unele dintre aceleași situații și să înțelegem modul în care alegerile de azi sunt  influențate de cele de ieri.
            „Trandafiri”  este un roman viu, plin de sentimente despre relații, atașament (dragoste, prietenie, pământ, familie, strămoși) și sacrificiu. Personajele sunt foarte minuțioase și realiste. Ei arata ca noi, cu slăbiciunile și obsesiile lor.  Mary Toliver, are un temperament de foc  și este o femeie care a iubit un singur barbat toata viața, dar faptul că nu s-au căsătorit a influențat pentru totdeauna viețile urmașilor lor. Am o mare admiratie pentru personajul principal, Mary Toliver pentru tăria ei de caracter, dar, de asemenea, pentru determinarea de care dă dovadă, dar  și fragilitatea subtil sugerată.
        Am devorat această saga de familie, vrăjită de povestea lui Percy Warwick, Mary Toliver și Ollie Dumont , trei personaje teribil de duioase, deși foarte diferite. Oportunități ratate, suferinta , iubiri secrete , reuniuni și sacrificii toate ingredientele pentru o poveste șocantă.
               Este o poveste care te prinde imediat, care te învață cum un cuvânt nerostit la timp, o decizie luată într-un moment de slabiciune sau de furie, cum o informație ascunsă, deși cu cele mai bune intenții, poate să cauzeze mult rău și de regulă platesc descendenții. Câte familii nu moștenesc dușmani sau probleme și , uneori, nimeni nu își amintește  originea problemei ? „Trandafiri”  nu este o poveste despre Somerset, o plantație de bumbac, ci o poveste despre iertare și consecințele pe care experiența vieții le poate provoca. Percy, Ollie și Maria sunt dovada vie a modului în care trecutul influențează viitorul fără speranță și ceea ce rămâne este un complex intrigant.            
          Scrisul este fluid, și este o carte ușor de citit.  Putem simți emoțiile personajelor aproape ca și cum ar fi ale noastre și de mai multe ori m-am întrebăm ce aș fi făcut în diverse situații.
Concluzia  Este o poveste de dragoste intensă, profundă, cu o narațiune și personaje captivante.  Pentru mine dintre cele mai bune lecturi ale acestui an, complet copleșitoare!
 
Mulțumesc  EDITURII LITERA  pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta impresiile mele despre  această carte  !

sâmbătă, 6 iunie 2015

Serial Turn: Washington's Spies


   
          De-a lungul timpului mai multe filme și seriale ne-au familiarizat cu  istoria  Statelor Unite ale Americii despre fondare . În anul 2014 a avut  premiera o serie a postului AMC ,  serialul TURN,  care se axează pe povestea lui Abe Woodhull (Jamie Bell), un fermier din New York care a fondat împreună cu prietenii săi din copilărie Culper Ring un grup de spioni, care schimbă direcția luptei SUA pentru independență.
            Serialul TURN  ne duce în vara anului 1778, al treilea an din ceea ce americanii numesc Revoluția americană și Războiul de Independență al celor treisprezece colonii din America de Nord și țara lor de origine Marea Britanie. Un moment crucial în istoria SUA, care a dobândit o însemnătate  mondială odată cu semnarea unui tratat de alianță între rebeli și Franța ce a dus la echilibrarea forțelor navale și terestre.

             O mare parte a parte  din personajele prezentate în serie au fost reale, începând cu Generalul George Washington și personajul principal, Abraham Woodhull , unul din membrii cei mai importanți ai Cercului de Spioni Culper. Abe este un fermier care trăiește in zona Long Island , zonă ocupată de britanici,și , de asemenea, este prieten cu un cavalerist educat la Yale, Benjamin Tallmadge, pe care îl cunoaște din copilărie. Grupul Culper a fost organizat de Tallmadge(Seth Numrich), la ordinele personale ale lui George Washington și a acționat în cel mai mare secret. Tallmadge a  recrutat un grup de oameni de încredere în New York. Cei mai mulți membri ai grupului au fost convinși să acționeze , deoarece erau  revoltați de modul în care armata britanică trata rebelii americani. Ei  formau Culper Ring, numele de cod a doi membri de frunte , Abraham Woodhull și Robert Townsend, cunoscuți sub numele de Samuel Culper și Samuel Culper Jr..In afară de aceste alias-uri au folosit pentru identificare numere, mai degrabă decât numele lor reale.
                 Serialul se bazează pe romanul lui Alexander Rose - Washington Spies: Povestea Primului Spion American , care explorează prima rețea de spioni ai Statelor Unite , o lume întunecată , cu agenți dubli, coduri și mesaje secrete, operațiuni cheie pentru a dezvolta rețeaua spionilor, răpiri și executarea dezertorilor care au acționat în zona New York, Long Island si Connecticut , ocupate de britanici.Washington avea nevoie de informații care să îi permită să cunoască mișcările și planurile vrăjmașilor pentru a putea anticipa mișcările lor. Ei au acționat folosind coduri secrete în ziare și metode cum ar fi cerneala invizibilă(acid galic), dar s-au bazat pe participarea femeilor , ca în cazul Annei Strong(Heather Lind), mai puțin suspectate că ar fi implicate în acte de război. Pericolul de a fi spion a fost demonstrat în septembrie 1776 când ofițerul Nathan Hale a fost spânzurat de britanici .
         Cea mai mare realizare a  grupului de spioni Culper Ring, a avut loc în 1780, când au intrat in posesia unor planuri britanice pentru o ambuscadă în Rhode Island. Tot în același an au contribuit la capturarea maiorului John Andre.
         Scenariul seriei este scris de Craig Silverstein(Nikita) și produs de Barry Josephson(Bones), la care  adăugăm participarea lui Jamie Bell ca Abraham Woodhull, Kevin McNally  ca  judecătorul Richard Woodhull , Burn Gorman ca Major Hewlett, Daniel Henshall ca  Caleb Brewster, JJ Feild ca maiorul John Andre , șeful serviciilor secrete britanice în New York, Heather Lind ca Anna Strong , fermiera care a acționat ca agent de legătură in Culper Ring.
Pe scurt , TURN este un serial foarte bun mai ales daca va plac filmele/serialele istorice.
 
 

miercuri, 3 iunie 2015

Serial Madam Secretary

 
           Au fost drame de televiziune despre președinți.  Și agenți FBI.  Și agenți CIA.Și agenți dubli transformați în eroi , apoi transformați în congresmani etc  Dar acum - în cele din urmă - CBS ne-a dat o nouă dramă, " Madam Secretary ", despre un secretar de stat fictiv .
           Seria Madam Secretary  o  are pe Tea Leoni in rolul lui Elizabeth Mc Cord. Fost analist CIA, Elizabeth a fost lector  înainte de  a îi fi oferit postul de secretar de stat, echivalentul ministrului de externe, o poziție de prestigiu foarte  importantă în administrația SUA. Seria tratează  subiecte foarte actuale ca relațiile SUA cu  Afganistan, Irak, relațiile complexe cu Rusia și China etc.
          Elizabeth este o femeie puternică, sarcastică, una dintre acele femei care nu se teme să aibă o opinie și  să se exprime. Este o femeie de succes, dar interesant lucru este că, în ciuda succesului la locul de muncă, Elizabeth a reușit să mențină echilibru intre muncă și   viața de  familie.
           Tea Leoni se dovedeste a fi o alegere foarte buna pentru a da viață acestei femei  puternice.  Actrița reuseste sa fie convingătoare ca secretar de stat, mamă, câștigand din  primele minute simpatia privitorului. Inteligentă, strălucitoare, plină de putere ,  Elizabeth McCord este un personaj placut.
Pe scurt : Doamna secretar este o serie care vorbește despre politică, nu de o femeie într-un rol de putere.

luni, 1 iunie 2015

Hoțul Cuantic - Hannu Rajaniemi


 
 
An aparitie: 09.03.2015
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Nautilus SF
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 328


         Copleșitor. Acesta este sentimentul pe care l-am avut după ce am citit  ultima pagină din „Hoțul cuantic”,  un roman excelent. Am fost încântată să descopăr acest autor.  Romanul are multe puncte în favoarea sa: este exotic, diferit de alte oferte ale genului și are un număr mic de pagini.               

„Nevăzut și neauzit de nimeni, Regele se plimba printre puzderia de venetici: avataruri din Tărâm, locuitori slaăbănogi de pe Centură în exoscheletele lor ca niște meduze, Rapizii forfotitori, etnici zoku saturnieni cu trupuri standart.(…)Își lăsă mintea să zburde prin mulțime, privind prin alți ochi, căutând urme de manipulare în amintiri recente ca niște frunze răvășite în pădure.”

           Într-un viitor indefinit , un hoț zace  în închisoarea Dilema, condamnat    lupte  la nesfârșit în dueluri, bazate pe teoria jocurilor. Din fericire, este  salvat de Mieli, o războinică în serviciul Sobornost-ului (colectivul de conducere a sistemului solar). Acest ajutor nu este gratuit și Jean îi datorează o favoare. Dar înainte de a îndeplini misiunea lui Mieli, el trebuie să își  recupereze memoria.  Mieli și Jean, prin urmare, vor merge pe  Marte, în orașul  Oubliette , unde  Jean, a trăit într-o existență anterioară. Evident, povestea este la fel de  complexă ca universul pe care l-a creat Hannu Rajaniemi .

„Corpul masiv al orașului se deslușește în depărtare ca un al doilea cer, mai greu cu fracturi și cusături acolo unde se întâlnesc diferitele platforme, deplasându-se și alunecând încet, ca mecanismul unui ceas.Din acest unghi , picioarele par o pădure de bare și de articulații mult prea fragile pentru a-i susține  greutatea. Ideea unui cer care s-ar putea prăbuși îi dă o stare de anxietate , așa că după o perioadă se hotărăște să-și concentreze privirea pe scanteia licuriciului.”

            Viața în Oubliette este aspectul pe care l-am  găsit cel mai interesant.  Orașul  pare să fi  fost construit  după o revoluție care se presupune că ar fi eliberat cetățenii din jugul unui rege care i-a ținut în robie. Toate acestea, desigur, într-o lume în care virtualul și realitatea, de multe ori se suprapun. Oamenii trăiesc într-un sistem elaborat pe  nivele de acces  și  "bariere gevulot" .Sistemul "gevulot"(cuvânt care vine din ebraica si inseamnă "de frontieră" sau "bariera") protejează viața privată a cetățenilor. Deci, personajele pot  merge incognito în fața  celor din Oubliette, dezvăluind doar câteva  informații despre ei .  Hanu Rajaniemi a dezvoltat o lume interesantă cu idei frumoase și personaje complexe, dar stilul și universul său sunt mai degrabă tulburătoare.
           Moneda este timpul. Toată lumea are un ceas care servește ca portofel – se plătește în nanosecunde, în secunde, în câteva minute - dar, de asemenea, contabilizează timpul rămas să trăiască în formă umană normală. Atunci când o persoană a  epuizat stocul său de timp, "moare" și devine un "Tăcut ". Tăcuții  sunt roboți de toate mărimile și toate formele al căror rol este de a asigura toate activitățile necesare pentru întreținerea orașului  (inclusiv cea  de a circula continuu pe suprafața planetei Marte) și, de asemenea, de a o  proteja de răufăcători care doresc să o  invadeze.  După un timp petrecut ca Tăcut, au dreptul la o nouă perioadă într-un corp uman.


„-Cum a fost? Să fii Tăcut?
-E greu de explicat.Se întâmplă foarte abrupt:când ți se termină Timpul are loc transferul. Oamenii de la Resuscitare vin să-ți ridice trupul, dar tu te afli deja acolo. E ca și cum ai avea un atac cerebral. Dintr-o  dată creierul tău funcționează diferit, într-un  corp diferit, cu simțuri diferite.Dar după ce trece șocul inițial, nu e chiar așa de rău.

            Scriitorul are o proză magnifică și posedă  arta de a descrie întâmplări  minunate și trepidante. În viața mea, am citit despre multe orașe , dar nici unul la fel de dinamic ca Oubliette, cu cartierele lui mobile.  Străzile, orașul și cei care locuiesc acolo, sunt portretizați atât de minunat, cu atât  de multe detalii, că este imposibil să nu  vizualizezi acele locuri . Același lucru este valabil pentru închisoarea mentală sau schimbările din  măruntaiele orașului.

„Străzile se deplasează și se modifică, pe măsură ce platformele mergătoare se alătură sau părăsesc configurașia orașului, însă Bulevardul acesta revine întotdeauna, indiferent ce s-ar întâmpla.(…)Societatea din Oubliette se bucură de intimitate absolută, cu excepția agorelor. Aici ești obligat să te arăți publicului. Oamenii își schimbă comportamentul în mod instinctiv atunci când trec din Bulevard în agoră:își îndreapta spatele și toți par să pășească exagerat de atenți, salutându-se unii pe alții cu scurte înclinări ale capului.Ceea ce se întâmpla acolo rămâne accesibil în memoria tuturor.”

          Lucrarea nu este perfectă, în opinia mea are doua probleme majore, în primul rând utilizarea excesivă a neologismelor, ceea ce face citirea inițială indescifrabilă, dar acest lucru este redus la minim, în timp ce intriga romanului se desfășoară.  Un alt factor enervant  este utilizarea continuă a flashback-uri unor personaje ce nu sunt implicate direct în complot și  care discută despre evenimente necunoscute cititorului.

„-Mulțumesc că m-ai adus în infern, spune Mieli.
-În infern se află toți oamenii interesanți, îi spun eu.”

           Personaje ca Jean le Flambeur, Mieli ,nava Perhomen sau detectivul Isidore Beautrelet sunt greu de uitat. Introduse fără preaviz, încetul cu încetul ele devin mai mai bine conturate pe măsură ce povestea progresează.
          Jean Le Flambeur , personajul principal al acestui roman, este inspirat din unul dintre personajele preferate ale autorului, hoțul Arsene Lupin, și nu întâmplător începe cu un citat din una dintre poveștile dedicate lui.

„…vine o vreme când nu te mai recunoști printre toate aceste schimbări, ceea ce este foarte trist. Acum mă simt pesemne ca omul care și-a pierdut umbra.”

        Concluzia:  Romanul este stabilit într-un viitor în care post-oamenii au colonizat sistemul solar, folosind tehnologii foarte avansate si de multe ori foarte "exotice". Cu toate acestea, motivațiile personajelor sunt cele ale unor ființe umane normale și, prin urmare, ușor de înțeles pentru cititor.


„Mamă a cerului, dă-mi înțelepciune,
Fiică a cerului, putere dă-mi,
ajută un orfan calea spre cămin să-și afle,
Călăuzește o pasăre rătăcită către miazăzi.

 
Iartă un copil cu mâini însângerate
O biată intruchipare ce lucrarea-ți întinează
                                              Cu fapte urâte și mai urâte gânduri încă,
Cu tăieturi si cicatrice cântecul îți necinstește.”