An aparitie: 2017
Autor: Joseph Delaney
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Junior
Editura: CORINT
Nr. pagini: 383
Mi-a plăcut
primul volum din Arena
13 și am fost
foarte curioasă și nerăbdătoare să vad ce se va întâmpla cu Leif în acest
al doilea volum. Și trebuie să spun, nu am fost dezamăgită, deoarece
este încă la fel de intens și interesant. După primele câteva
capitole, am găsit tot ce am iubit în primul volum: lupte foarte interesante,
limbi și coduri, istoria lumii și creaturile sale.
Universul creat de Joseph Delaney m-a ademenit cu o forță egală
unei tornade. Este o lume cu
totul nouă, de o inventivitate uluitoare care fascinează! Este, totuși, o atmosferă întunecată,
sumbră și, uneori, înfricoșătoare, dar este atât de bine construită încât tot
ce mi-am dorit este să mă cufund și mai adânc în misterele care învăluie acest univers!
La sfârșitul primului an de ucenicie, Leif decide să meargă
să viziteze poporul tatălui său, misterioșii
Genthai. Acolo, el va afla mai
multe despre el însuși, originile sale, dar, de asemenea, și despre tatăl său. Acesta din urmă nu a vorbit despre
trecutul lui și Leif simte că este
important să afle mai multe. La sfârșitul probelor inițiatice teribile, el va
descoperi o altă față a lumii post-umane
în care trăiesc. După câteva săptămâni, alături
de poporul Genthai se întoarce
la Gindeen, dar atmosfera din oraș este apăsătoare. Întoarcerea lui va fi crucială pentru toată lumea, deoarece
încerca să înțeleagă modul în care îl poate învinge pe dușmanul lor și
găsește ajutor unde nu se așteaptă. Leif este determinat să se lupte cu Hob,
mai ales pentru că acesta a amenințat să îl separe de cei pe care îi iubește. Atașamentul față de Kwin devine din ce mai puternic, deci se teme că ea ar putea
fi în pericol…
“Un sir de pietre albe margineau iarba, iar,
odata ajunsi la ele, uriasul s-a oprit si s-a uitat urat la mine.
— Sa te descalti inainte sa treci de linie! mi-a poruncit el. Spatiul acesta se numeste marae. Este locul sacru de adunare.
Ne-am descaltat amandoi.
— Lasa-ti geanta aici! N-o sa se atinga nimeni de ea, m-a indemnat el.
M-am supus, dupa care m-am asezat la coada.
Inainte sa iau loc, am aruncat o privire pe deasupra capetelor celor din fata mea.
In intunericul din cladire am deslusit doua siluete care stateau fata in fata si discutau.
Uriasul a asteptat alaturi de mine si nu a mai scos un cuvant pana cand nu mi-a venit randul. In momentul acela, mi-a facut semn spre usa, a slobozit un marait si m-a condus spre barbatul asezat pe scaun, cu mainile incrucisate la piept.
Am observat ca, desi cladirea era facuta din lemn, pe unul dintre pereti se gaseau trei semineuri mari din piatra. Am ridicat ochii si am vazut sute de chipuri cioplite in cei patru pereti. Aveam senzatia ca ma urmaresc in timp ce trec pe labga ele.
Cand m-am apropiat, l-am recunoscut pe Konnit. Avea aceeasi mustata care ii ascundea buza superioara si tatuajele fioroase care ii brazdau fata.
— Acesta e baiatul, stapane, a spus razboinicul. Il cheama
Leif.
— Mi-l amintesc bine, Garrett. S-a luptat cu un Ciucure pe dealul care urca la citadela lui Hob. S-a luptat si a invins, dar nu a avut curajul sa dea lovitura fatala.
Vorbele lui Konnit mi-au umplut sufletul de amaraciune. Daca te luai dupa vorbele lui, victoria mea nu insemnase nimic. Ma acuza cumva de lasitate? Poate ca fusese o nerozie din partea mea sa vin aici.
Konnit mi-a aratat spre podeaua din lemn si ne-am asezat amandoi fata in fata. Garrett a ramas in picioare, aproape de noi, privind in tacere semineurile. Erau pline de cenusa, iar aerul era racoros, chiar mai rece decat afara.”
— Sa te descalti inainte sa treci de linie! mi-a poruncit el. Spatiul acesta se numeste marae. Este locul sacru de adunare.
Ne-am descaltat amandoi.
— Lasa-ti geanta aici! N-o sa se atinga nimeni de ea, m-a indemnat el.
M-am supus, dupa care m-am asezat la coada.
Inainte sa iau loc, am aruncat o privire pe deasupra capetelor celor din fata mea.
In intunericul din cladire am deslusit doua siluete care stateau fata in fata si discutau.
Uriasul a asteptat alaturi de mine si nu a mai scos un cuvant pana cand nu mi-a venit randul. In momentul acela, mi-a facut semn spre usa, a slobozit un marait si m-a condus spre barbatul asezat pe scaun, cu mainile incrucisate la piept.
Am observat ca, desi cladirea era facuta din lemn, pe unul dintre pereti se gaseau trei semineuri mari din piatra. Am ridicat ochii si am vazut sute de chipuri cioplite in cei patru pereti. Aveam senzatia ca ma urmaresc in timp ce trec pe labga ele.
Cand m-am apropiat, l-am recunoscut pe Konnit. Avea aceeasi mustata care ii ascundea buza superioara si tatuajele fioroase care ii brazdau fata.
— Acesta e baiatul, stapane, a spus razboinicul. Il cheama
Leif.
— Mi-l amintesc bine, Garrett. S-a luptat cu un Ciucure pe dealul care urca la citadela lui Hob. S-a luptat si a invins, dar nu a avut curajul sa dea lovitura fatala.
Vorbele lui Konnit mi-au umplut sufletul de amaraciune. Daca te luai dupa vorbele lui, victoria mea nu insemnase nimic. Ma acuza cumva de lasitate? Poate ca fusese o nerozie din partea mea sa vin aici.
Konnit mi-a aratat spre podeaua din lemn si ne-am asezat amandoi fata in fata. Garrett a ramas in picioare, aproape de noi, privind in tacere semineurile. Erau pline de cenusa, iar aerul era racoros, chiar mai rece decat afara.”
Trebuie sa recunosc
ca mi-a fost puțină teamă că
tonul acestui volum va fi dat de conflictul dintre Hob și Leif, dar autorul a planificat o lovitura de maestru și a adăugat un nou personaj, care a adus
un plus de prospețime. Acest
personaj este Ada. Ea este enigmatică,
inteligentă, o mare modelatoare, un suflet încarnat din timpul când Imperiul
era la apogeu. Mi-am dorit să aflu mai multe despre ea, dar într-un alt sens, îmi place misterul care se învârte în jurul ei. Un alt personaj la fel de misterios ca
Ada este Thrym. Un personaj special, deoarece
este un lac (o ființă creată de la
zero, dar cu o conștiință).
Desigur, vom regăsi toate personajele din primul volum, dar
fiecare s-a schimbat în lumina evenimentelor. S-au
maturizat, iau lucrurile mult mai în serios,
mai ales Kwin. Denion este și el
prezent, iar autorul dezvăluie puțin despre viața lui de acasă, cine este și
cum a ajuns să studieze cu Tyron. În
ceea ce îl privește pe Tyron,
este întotdeauna același: morocănos, dar are și momente când este duios dintr-o dată.
În ceea ce privește
complotul, trebuie spus: el devine din ce
în ce mai sângeros și stresant. Între timp, lupta este din ce în ce mai grea, dar Leif continuă cu pregătirea
sa. El este gata să se confrunte cu Hob, deși teama îl macină. Hob ajunge să fie și mai josnic ca înainte, iar personajele se găsesc
în poziții foarte dificil de menținut. Ei
trebuie să ia decizii, care vor afecta în mod
inevitabil, viitorul fiecăruia.
Vorbind
de Leif, mi-a plăcut foarte mult modul
său de a lupta pentru ceea ce el crede, în ciuda obstacolelor. El va descoperi
o altă lume alături de poporul Genthai, va învăța să lupte în
mod diferit și va vedea lumea dintr-o perspectivă ușor
diferită. Mi
se pare serios, curajos și
grijuliu, toate cu o anumită cantitate de vulnerabilitate care atinge. Și, în plus, nu se poate spune că el are doar 15 ani, mi s-a părut mult mai matur decât
vârsta lui.
În recenzia mea a primului volum, îmi amintesc că am spus că mi-ar fi plăcut să știu mai
multe despre cum era umanitatea înainte
și în această carte, autorul dezvăluie multe despre acest aspect. Mi-a plăcut, de asemenea, că acest volum furnizează informații despre
djinni, aspectul lor, și așa mai departe! Și
întărește și mai mult curiozitatea mea despre poporul Genthai. Sper ca în volumul următor autorul va
dezvălui mai mult. Și am încredere
în Joseph Delaney că ne va surprinde cu
privire la acest punct ca întotdeauna.
Sfârșitul, deși surprinzător într-un mod bun, avertizează că ultima carte poate fi chiar mai bună decât predecesoarele sale, și sper să o citesc cât mai repede pentru a descoperi cum se termină această poveste!
Sfârșitul, deși surprinzător într-un mod bun, avertizează că ultima carte poate fi chiar mai bună decât predecesoarele sale, și sper să o citesc cât mai repede pentru a descoperi cum se termină această poveste!
Concluzia: Un
roman captivant si terifiant cu eroi care luptă într-o lume în care
regulile sunt neclare și supraviețuirea este o luptă care are loc în fiecare zi. Acest
al doilea volum oferă mai multe lupte in arenă, dar, de asemenea,
povestea devine tot mai complexă. Între speranță și disperare, îl însoțim
pe Leif în căutarea lui imposibilă, urmărind o licărire de optimism.
Un autor care știe perfect să țeasă povești fantastice, cu unelte de pescuit machiavelice. Evident că nu m-am plictisit nici o secundă, pentru că am devorat toată cartea într-o singură seară.
Un autor care știe perfect să țeasă povești fantastice, cu unelte de pescuit machiavelice. Evident că nu m-am plictisit nici o secundă, pentru că am devorat toată cartea într-o singură seară.
Alte recenzii care te-ar putea interesa