miercuri, 23 februarie 2022

Sânge auriu - Namina Forna




Editura: TREI

An aparitie: 2021

Autor: Namina Forna

Colectie: Fiction Connection

Categoria: Romane Fantasy

Nr. pagini: 464

 

”Sânge Auriu” este o fantezie feministă puternică și captivantă, inspirată din Africa de Vest. Adolescenta Deka locuiește cu tatăl ei într-un sat din regatul Otera. Deka se confruntă cu așa-numitul ritual al purificării, care va decide ce statut va avea în societate. Datorită culorii ei mai închise a pielii, ea a fost întotdeauna considerată o străină, dar ritualul dezvăluie că sângele ei este auriu și, prin urmare, Deka este un alaki, un demon. Acum toată lumea - chiar și tatăl ei - se întoarce împotriva ei. Este ucisă de mai multe ori, chiar și de propriul ei tată, dar se vindecă mereu.  
            Doar un decret al împăratului o poate salva acum de la moartea finală. El adună o armată de nemuritori Alaki pentru a lupta împotriva Săltătorilor: urlătorii morții - creaturi înfricoșătoare care amenință toată Otera.

Cunoscând pericolele care o urmăresc, dar tânjind după acceptare, Deka decide să părăsească singura viață pe care a cunoscut-o vreodată. Dar pe măsură ce călătorește în capitală pentru a se antrena pentru cea mai mare bătălie din viața ei, va descoperi că marele oraș are multe surprize. Nimic și nimeni nu este exact ceea ce pare a fi – nici măcar Deka însăși.


Aspecte pozitive:

- coperta  mi se pare frumoasă și reflectă foarte bine esența poveștii acestei cărți

-numărul mare și diversitatea de creaturi pe care le-a creat autorul: urlători ai morții, alaki etc. Toate creaturi foarte originale atât prin aspectul lor, cât și prin abilitățile lor.

-am fost foarte intrigată de povestea Dekăi, alaki și misterul urlatorilor morții.

-mi-a plăcut tema purității sângelui și dualismul pe care autorul l-a creat între femei și demoni pentru că mi s-a părut o modalitate foarte bună de a introduce aceste idei în intriga.

- personajul meu preferat a fost Mâini-Albe.Mi-a plăcut pentru că este un personaj foarte enigmatic și autoarea ne dă informații foarte puține despre această femeie de-a lungul poveștii.

-autoarea a reușit să reprezinte într-un mod uimitor și interesant cât de mult influențează cultura, educația, religia și frica condiționarea umană. În plus, a reușit să surprindă cât de dificil este să pui la îndoială ceea ce ai știut dintotdeauna și aduce în prim plan și probleme precum maltratarea, abuzul, războiul și, cel mai important, fraternitatea.

- povestea Dekăi dorește să le transmită fetelor că sunt mai puternice decât par

 

Aspecte negative:

-în primele două-trei capitole totul este un pic confuz. Nu există nicio introducere.

-îi lipsește profunzimea. Ideea este bună, dar nu a reușit să o dezvolte pe deplin.

 -frăția dintre personajele feminine vine de nicăieri și îi lipsește o construcție elaborată.

-nu sunt 100% o fană a modului în care este dezvoltată tema feministă pentru că nu-mi place aceasta tehnică  care prezintă femeile doar bune și eroine, iar bărbații întotdeauna răufăcători, și acest aspect este destul de accentuat în roman.

- decorul mi s-a părut cam sărac, aș fi preferat să fi fost dezvoltat puțin mai mult.

- este folosit clișeul Alesului pentru a explica motivul puterilor pe care le are Deka. Mă așteptam la o explicație care nu era atât de evidentă.

- nu mi s-a părut foarte original- faptul că cineva trebuie judecat pentru ceva, că trebuie să fie pus la încercare, că trebuie neapărat să arate o anumită putere  fizică sau psihică. 

-poveste dintre Deka și Keita. Băiatul este absent multe capitole, la început este și nepoliticos cu Deka, ca apoi când reapare să îi facă ochi dulci Dekăi și aceasta să se creadă  îndrăgostită de el. Cum este posibil asta dacă nici măcar nu vă cunoașteți? La un moment dat am început să cred că am omis câteva bucăți în timp ce citeam. 

- finalul a încheiat destul de multe intrigi și a răspuns la majoritatea întrebărilor, așa că simt că nu a lăsat prea mult loc pentru o continuare. 

            Această carte este pentru tine dacă... îți plac poveștile fantastice, cu creaturi și zeități noi, secrete, evenimente neașteptate și femei care luptă pentru controlul vieții lor

luni, 21 februarie 2022

Lucruri prețioase - Janelle Brown


Editura: Litera

Autor:Janelle Brown

Colectie:  Buzz Books

An Apariției:  27 ian. 2022

Numar Pagini:  560

 

 Janelle Brown, în noua sa carte, ne poartă într-o călătorie prin întunericul sufletului uman, plin de minciuni și secrete care sunt ca o bombă pe care o țin în mâini protagoniștii. Ei doar așteaptă să explodeze și să distrugă totul și pe toți cei din jur.

Nina este o tânără care a trecut prin multe în viața ei. Și nu a fost o experiență plăcută. Împreună cu iubitul ei are o ocupație destul de neobișnuită. Cuplul a jefuit tineri bogați pe care îi „agăță” urmărindu-le conturile de instagram. Celebrităților le place să se laude cu bogăția și stilul lor de viață luxuriant. Nici nu-și dau seama că în acest fel ispitesc potențiali hoți care doar așteaptă o oportunitate. Când mama Ninei se îmbolnăvește de un cancer care necesită un tratament foarte costisitor, femeia decide să se implice într-un ultim jaf. Ea vizează pe Vanessa Liebling, o celebritate de pe Instagram. Prejudiciul suferit de Nina din cauza familiei sale a fost o motivație suplimentară de a acționa. Cu toate acestea, este răul făcut cu ani în urmă o motivație bună pentru fraudă? Ce se întâmplă dacă apare o a treia persoană și le prinde în capcană pe ambele femei? Nina și Vanessa vor ști la timp că ele înșiși au devenit victime?

Aflând mai multe despre soarta ambelor fete, vom vedea cât de adevărat este proverbul „nu tot ce strălucește este aur”. Autoarea ne dezvăluie adevărata față a Instagramului, care ne îndeplinește dorința de a fi cunoscuți și apreciați, ne poate face să ne simțim importanți. Pe măsură ce adepții cresc, apar oferte de cooperare și bani, iar noi devenim Influenceri pe nesimțite. Dar totul are avantaje și dezavantaje și întotdeauna este plătit un preț.

Acest thriller psihologic nu are o acțiune rapidă și o avalanșă de evenimente, dar intriga sa psihologică este de prim rang. Acest lucru se datorează personajelor, pentru că niciunul nu este alb-negru și fiecare își ascunde propriul secret pe care îl vom descoperi încet. Capitolele scrise din punctul de vedere al fiecăruia dintre cele două fete sunt împletite între ele și permit o perspectivă asupra vieții lor interioare. Spunându-și propria poveste, Nina și Vanessa ne spun cum se văd. Abia mai târziu, pe măsură ce povestea se desfășoară, obținem o perspectivă semnificativ diferită. Fiecare detaliu aparent mic contează aici, iar odată ce avansăm cu lectura, secrete întunecate sunt dezvăluite. Cine este vinovat aici? Poate că ar fi mai bine să ne întrebăm: a cui vină este cea mai grea? A cui „crimă” a fost prima care a declanșat o avalanșă de evenimente?

Atitudinea Ninei mi s-a părut iritantă la început. Tipul de fraudă pe care îl practică, pare ușor de justificat. Cu tot corpul strigă la cititor: uite, poate fur, dar de fapt iau doar câte ceva, de la cei care au prea mult, și dau celor care nu au nimic. Același lucru este și cu Vanessa, care întruchipează tot ceea ce este respingător la „elite”, inclusiv detașarea lor de realitate, și ceea ce autoarea încearcă – la prima vedere – să justifice, explicându-i comportamentul cu un fel de „povara” a bogăției.

În ceea ce îl privește pe Lachlan, prietenul Ninei – dacă mă scuzați – i-aș fi agățat o parte a corpului de un copac înalt. Este o persoană îngrozitoare, falsă. Bănuiesc că antipatia mea pentru el și comportamentul lui a stimulat dorința de a citi, pentru că am înghițit romanul ”Lucruri prețioase” într-o duminică după-amiază. Chiar îmi doream să i se întâmple ceva rău.

În „Lucruri prețioase” am găsit multe descrieri, în special despre interiorul conacului de la Stonehaven. Acest lucru poate descuraja cititorii care nu sunt fanii acestora, dar în timp ce unele cărți dau impresia că descrierile sunt doar pentru a exista, aici prezența lor este justificată de intrigă. La urma urmei, Nina este o escrocă desăvârșită, iar principalul ei interes sunt antichitățile, așa că ar fi greu să sari peste listele detaliate cu ceea ce se află în conacul antic. Existența lor face ca profesia Ninei să nu fie ceva ce a fost pur și simplu comunicat undeva în roman, ci un element viu al intrigii și al personalității ei.

Pe scurt: „Lucruri prețioase”este un thriller psihologic desenat cu măiestrie, care derutează și amețește ca un drog puternic. Tensiune copleșitoare, acțiune imprevizibilă, o rețea zdrobitoare de minciuni crude, portrete psihologice strălucitoare, extrem de complexe, iar pe fundal o realitate Instagram perfect desenată care se poate dovedi a fi o capcană extrem de periculoasă.

duminică, 20 februarie 2022

Sanatoriul - Sarah Pearse



Editura: NEMIRA

Colectie: Armada

Categoria: Carti thriller

Autor: Sarah Pearse

An aparitie: 2022

Nr. pagini: 432

 

 

Una dintre cele mai interesante cărți pe care le-am citit recent este „Sanatoriul” de Sarah Pearse. Cred că mi-a plăcut atât de mult, pentru că diferă semnificativ de propunerile care domnesc în prezent pe rafturile librăriilor. Sunt un fan al ficțiunii criminale de stil vechi: unde acțiunea este lentă și detectivul conduce investigația ghidat de deducție și analiza probelor strânse. Sunt supărată pe moda contemporană a romanelor în care autorii se întrec în brutalitate și numărul de cadavre care crește rapid cu fiecare capitol citit, iar polițistul responsabil de anchetă este o combinație între Chuck Norris și Hercule Poirot.

Nu o vom găsi în acest roman. Este o poveste extrem de atmosferică, a cărei acțiune se desfășoară fără grabă și, datorită acesteia, putem urmări desfășurarea evenimentelor pas cu pas într-un hotel elvețian de lux, rupt de lume de o furtună de zăpadă, în care un criminal își face de cap... El este urmărit de o polițistă englezoaică aflată într-o scurtă vacanță. Ea se confruntă nu doar cu un adversar periculos, a cărui țintă devine și ea, ci și cu propriul trecut, traumatizat de moartea fratelui ei mai mic.

Elin Warer este departe de a fi un personaj indestructibil. Ajungem să o cunoaștem ca pe o rătăcită, nesigură de propriile ei aptitudini, un ofițer aflat în concediu medical din cauza unei traume psihologice. Elin este greu de plăcut, mult timp mi s-a părut iritantă, dar până la urmă cred că asta câștigă inimile celor mai mulți cititori.

 Atmosfera neobișnuită a locului în care se petrece acțiunea se adaugă la decorul sinistru al romanului. Un hotel modern, construit pe locul unui fost sanatoriu de tuberculoză,  plin de secrete și povești care au fost ascunse cu grijă de ani de zile, in fata lumii.

 „Sanatoriul” este un thriller care m-a surprins de mai multe ori și mi-a făcut inima să bată mai repede. Atmosfera acestei povești este unică, întunecată și rece. O mulțime de personaje, un spațiu închis și un criminal care își așteaptă victimele... Recomand! Pătrunde acum în paginile sale și descoperă slabiciunile și punctele forte a lui Elin, relația ei cu Isaac, fratele ei, și iubitul ei Will, și toate obstacolele pe care le va găsi în drumul ei către înfricoșătorul ucigaș. Și bineînțeles descoperă sanatoriul, acel vechi spital transformat într-un hotel de lux atât de înfricoșător. Sau nu îndrăznești să îți petreci câteva zile alături de Elin?

                                          Aspecte pozitive:

  • De la bun început, am emis o ipoteză despre cine este criminalul, dar recunosc că m-am înșelat.
  •  Mi-a plăcut foarte mult decorul. Un hotel modern pe locul unui fost spital de tuberculoză. Tot timpul am simțit o atmosferă întunecată, care cu siguranță m-ar însoți și dacă aș vizita acest loc în persoană.
  • Ancheta în sine este interesantă și am vrut să înțeleg ce se ascunde în spatele acestei serii de crime brutale, vizibil legate de istoria clădirii.         
  • Deși reacțiile lui Elin nu sunt întotdeauna foarte logice, mi-a făcut plăcere să o urmăresc în căutarea adevărului.
  • Capacitatea de a face cititorul să se simtă izolat în hotel, la fel ca personajele.
  • Autoarea reușește să povestească evenimentele din trecut fără a recurge la salturi în timp care creează adesea confuzie cititorului.

                                          Aspecte negative:

  •  Autoarea s-a concentrat mult pe tulburările emoționale ale protagonistei.
  • Will, iubitul lui lui Elin Warner, este oarecum inconsecvent, contradictoriu în acțiuni. Will, se pare, și-ar dori ca partenera sa să se întoarcă la munca pe care o iubește. Dar când dorința lui se împlinește, când Elin se implică în ceva după luni de zile în care nu a făcut nimic, este de neconsolat.   

marți, 1 februarie 2022

Scrisoarea pierduta de la Auschwitz - Anna Ellory


Colectie: Corint Fiction

Autor: Anna Ellory

An aparitie: 2021

Editura: CORINT

Nr. pagini: 480

 

De ceva vreme, editurile ne inundă cu romane noi pe tema celui de al doilea război mondial, și asta e bine, pentru că este un subiect important, dureros și, din păcate, încă de actualitate. În epoca renașterii tendințelor naționaliste, merită să cunoaștem acest tip de lectură pentru a nu face greșelile generațiilor precedente și a nu fi induși în eroare de lozinci pseudo-patriotice. Cu cât sunt mai multe lecturi pe tema holocaustului, cu atât este mai probabil ca acestea să ajungă la un public larg și să schimbe ceva în viziunea asupra lumii a oamenilor sau să îiunească într-o viziune tolerantă asupra lumii. De ani de zile, eu însumi mă întorc constant la subiectul lagărelor, exterminarea evreilor, al doilea război mondial și, deși trebuie să iau pauze în lectură epuizantă din punct de vedere mental, cred că merită să cunosc trecutul, să îl aprofundez și să trag concluzii înțelepte din poveștile dramatice.

După ce și-a părăsit soțul, Miriam Winter are grijă de tatăl ei bolnav; mama ei a murit cu câțiva ani în urmă. Femeia, cufundată în propriile probleme, ignoră inițial numele repetat de tatălui ei: Frieda. Abia când descoperă un număr tatuat pe încheietura lui, știe că există ceva ce părinții ei nu i-au spus niciodată: unul (sau ambii) au fost într-un lagăr de concentrare. Confirmarea trecutului trist este uniforma cu dungi de lagăr pe care Miriam o găsește în garderoba mamei sale; acum e aproape sigură că mama ei decedata fost închisă între zidurilor lagărului. Și totuși, când își trece mâna peste materialul aspru, simte ușoare proeminențe, care se dovedesc scrisori scrise în germană și franceză. Autorul scrisorilor este misterioasa Frieda, iar destinatarul este tatăl lui Miriam. Când Miriam începe să citească scrisorile, deschide inconștient o poartă de mult închisă către trecutul părinților săi, care ascunde o poveste care, pe de o parte, dovedește existența unei iubiri reale, profunde, una care poate supraviețui literalmente la tot ceea ce îi poate sta în cale; pe de altă parte, o poveste terifiantă, monstruoasă, despre cruzime și durere, care este greu de imaginat, cu atât mai puțin să o experimentezi pe propria ta piele.

Scrisorile cusute în vechea uniformă nu numai că îi vor permite lui Miriam să înțeleagă că nu știa prea multe despre tatăl și mama ei, dar mai ales îi vor schimba ireversibil propria viață...

”Scrisoarea pierdută de la Auschwitz” este o combinație subtilă a firelor trecutului și prezentului.Cu toate acestea, protagoniștii nu ne dezvăluie totul imediat. Poveștile lor le descoperim treptat. De-a lungul celor câteva sute de pagini, fiecare dintre ei devine altcineva. Miriam nu este doar o fiică obișnuită care nu poate crede prin ce a trecut tatăl ei. La început, caracterul ei poate fi iritant, iar comportamentul ei este greu de înțeles. Cu toate acestea, cu cât ne adâncim în această poveste, descoperind următoarele fragmente ale puzzle-ului pas cu pas, începem nu numai să remarcăm tragedia acestui personaj, ci și să simpatizăm cu ea și să sperăm că se va putea elibera de lanțurile care o leagă. Henrich, dintr-un soț și un tată minunat, se dovedește a fi cineva pe care singurul său copil nu l-a cunoscut, iar Frieda se dovedește a fi nu doar o cunoștință obișnuită din trecut. În acest roman, nicio poveste nu este întâmplătoare. Fiecare intriga și fiecare personaj este aici pentru ceva și se maturizează odată cu cititorul.

Romanul Annei Ellory aduce în prim plan subiecte dificile și o face cu mare sensibilitate. Povestea lui Miriam se împletește perfect cu experiențele emoționante ale tatălui ei din timpul războiului și cu experiențele misterioase ale Fridei în lagăr, creând o imagine subtilă a sclaviei în vremuri și locuri diferite, deoarece această carte este despre sclavie înțeleasă pe scară largă. Vedem femei pline de viață care, înăbușite, își schimbă complet personalitatea, bărbați care fac rău, și ne dăm seama dintr-o dată că toate aceste fapte nu s-au întâmplat doar în trecut, se întâmplă și în prezent. Torționarul nu este doar un ofițer SS, iar privarea de demnitate față de o altă ființă umană poate avea loc în fața ochilor noștri, fără să realizăm acest fapt, pentru că suntem atât de adânciți în activitățile de zi cu zi, încât nu observăm durerea altei persoane până când nu devine o adevărată dramă.

Cartea este cu siguranță dominată de femei. Pe lângă Miriam și Frieda, mai întâlnim și pe cele care au devenit cobai. Scrisorile descoperite arată amploarea brutalității care se putea întâlni în lagăre. Deși viața de zi cu zi a femeilor prizoniere este grea, mi-a plăcut mult mai mult povestea despre Miriam. Poate pentru că știam sfârșitul vieții în lagăr... Poate pentru că Miriam a avut o șansă.... Poate pentru că arată că nimic nu este doar negru sau doar alb, pentru că viața este mult mai complicată. Știu totuși un lucru sigur: Romanul ”Scrisoarea pierdută de la Auschwitz” merită citit!