luni, 16 decembrie 2019

Nu scoate un sunet - David Jackson


 An aparitie: 2019
Autor: David Jackson
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 384



— Avem niște vești pentru tine, spuse Malcolm. Ceva de care suntem foarte entuziasmați.

De trei ani, micuța Daisy este captivă într-o cameră (închisoarea ei este numită camera copilului), fără să poată ieși vreodată din ea. Harriet și Malcom Benson au răpit-o pentru a o  forța să fie fiica lor.
Dar Bensonii doresc să își extindă familia și o răpesc și pe Poppy, care are șase ani. Totuși acesta din urmă este mult mai puțin ascultătoare și scoate la iveală fața adevărată a cuplului, în special violența uneori necontrolată a lui Malcolm. Bensonii nu sunt vecini obișnuiți. Sunt ca o bombă cu ceas, un viitor pericol pentru siguranța copiilor închiși ...
Inspectorii Nathan Cody și Megan Webley de la Unitatea de incidente majore vor fi responsabili de investigarea dispariției lui Poppy. 
„Nu scoate un sunet” este prima parte a seriei despre aventurile sergentului Nathan Cody. Un erou cu o poveste dramatică și intrigantă în fundal, care luptă cu înverșunare cu demonii trecutului. Inspectorul Cody va trebui să-și lase fantomele trecutului în dulap, pentru ca fetițele să fie salvate.
 Un roman cu o poveste fascinantă de la început până la sfârșit!  Nu am putut să las cartea din mână până nu am citit și ultimul rând. Nu vreau să pretind că are un complot original - răpirea copiilor poate fi găsită în fiecare al treilea thriller. Totuși, este vorba în principal de modul în care ne-a fost prezentată povestea. În primul rând, mi-a plăcut că nu este doar un triller psihologic, ci avem un fir narativ și cu polițiști. Dacă nu ar fi fost detectivii în poveste, ar fi fost o lectură mult mai deprimantă, dar datorită prezenței lor, am avut speranța unui final bun.
Cartea are un ritm bun, personajele trezesc curiozitate (iar trecutul lui Cody dă speranță că volumele următoare ale seriei îi vor  dezvăluite secretele). Și ca să fim sinceri, curiozitatea noastră nu este trezită nici de făptuitor și de motivația lui, ci de caracterul personajului principal. Acest polițist se simte cel mai bine nu în spatele biroului sau în fața computerului, ci pe stradă, în prima linie a luptei împotriva infractorilor. El a lucrat sub acoperire ani de zile,dar din păcate, el și colegul său au fost descoperiți.
Autorul nu s-a concentrat foarte mult asupra trăsăturilor psihologice ale personajelor. Se concentrează în schimb pe cartografierea gândirii bolnave a unui individ care a suferit unele traume. El nu preia rolul de avocat pentru astfel de oameni, ci încearcă să ne arate cealaltă parte a monedei. Pentru că fiecare acțiune este determinată de ceva. Este bine să condamnăm astfel de oameni care acționează cu intenții bune conform conștiinței lor? Autorul nu dă un răspuns clar la această întrebare. Ca și cum imaginea generală a celor întâmplate ar fi mai importantă decât fapta în sine. Merită să condamnăm ceea ce au făcut Bensonii. Dar acțiunile care le-au determinat faptele sunt și mai grave.
 Cel mai puternic personaj, în opinia mea, este Daisy care este  închisă de ani buni. Ea este un copil  înțelept care știe că nu trebuie să îi supere pe cei pe care îi urăște, deși  trebuie să-i numească tată și mama. Un copil care nu îndrăznește să creadă că poate exista un sfârșit al calvarului său și a noilor prizonieri.
 Concluzia: O carte palpitantă, o poveste fascinantă, cu  un final absolut neașteptat! O frumoasă descoperire pentru mine. Recomand!!