An
aparitie: 2017
Autor: Alina Pavelescu
Categoria: Istoria
Romanilor
Colectie: Istorie cu blazon
Editura: CORINT
Nr. pagini: 271
Prințesa Bibescu este una dintre
acele personalități care au trăit în perioada de glorie Belle Epoque. Prințesa s-a născut Martha Lahavary în anul 1886 la
București. Ea a fost a treia fiica a lui Jean Lahavary Președintele Senatului,
ministrul de externe și ambasador în România, și prințesa Ema Mavrocordat, descendentă a unei familii grecești. Ea
a crescut în zona Balotesti (România), dar își petrecea vacanța la Biarritz.
În anul 1901, ea
s-a căsătorit cu prințul
George Bibescu cu șase ani mai mare. Prințul face parte din
una din cele mai importante familii din România. Mama lui vitregă este nimeni
alta decât Prințesa Valentine
Caraman-Chimay.
Cuplul are o fiică
numită Valentine în anul 1903. În ciuda nașterii fiicei sale
Valentine și a cercului mare de prieteni, prințesa este plictisită. Soțul
ei este ales în anul 1905 de către regele Carol al României pentru
prima misiune diplomatică la Șahului Persiei Shah Mozaffaredin. Martha
Bibescu își notează toate impresiile într-un jurnal. Ea
se oprește în Yalta la Marea Neagră, unde îl întâlnește pe Maxime Gorki,
aflat în exil. Prințesa își publicată în anul 1908 impresiile despre această călătorie, la recomandarea lui
Barres, și critica o primește cu entuziasm. Acesta este începutul unei
cariere literare fructuoase.
Romanele sale au fost scrise parțial în limba franceză, cel mai cunoscut
și vândut, este „Katia“ (imortalizat în film de Danielle Darieux și Romy
Schneider) și „Papagalul verde“, publicat în anul 1924. Au urmat o serie de povești, povestiri, nuvele,
articole și eseuri. Prințesa Bibescu face parte din saloane literare și mondene ale vremii. Ea
l-a întâlnit, de asemenea, pe Marcel
Prous , despre care a scris o carte. Îl cunoaște și pe celebrul Abbe Mugnier,
poreclit „apostolul din Faubourg
Saint-Germain“ , care mai târziu devine sfătuitorul său și o încurajează
să se convertească la Ortodoxie de la catolicism. Arthur
Mugnier, a fost mai bine cunoscut sub
numele de Abbot Mugnier, cel care a fost, de asemenea, poreclit „ preotul nebun “, „ Păstorul cel bun“, a avut mai mult aspectul unui preot de țară, cu sutana jerpelită și pantofii
cu toc pătrat, cunoscut pentru cuvintele sale amabile și răspunsurile date
celor agresivi. Cei doi s-au cunoscut în saloanele din Faubourg Saint-Germain, în ante-camerele scriitorilor, unde abatele a fost fermecat de inteligența si cultura
Marthei, foarte discretă și delicată. De
asemenea, a fost mișcat de bunătatea ei,
un suflet trist, neiubit. Prințesa Bibescu i-a părut plină de tandrețe și
compasiune. Ei au schimbat o
corespondență lungă între anii 1911-1944, până la moartea starețului.
Citind scrisorile adresate de prințesa preotului și vice versa, am observat un atașament profund între cei doi.
29 IANUARIE 1943-
SCRISOARE A ABATELUI MUGNIER CĂTRE MARTHA BIBESCU
"Doamnă
prințesă,
Adorabila dumitale
scrisoare de Crăciun a ajuns la mine și am cerut să-mi fie citită și răscitită,
pentru a fi mai aproape de dumneata, pentru a nu te părăsi niciodată.
Tocmai am primit
vizita ducesei de Bisaccia, care mi-a spus la plecare: "Îi voi scrie prințesei noastre. "
Îi voi mulțumi lui
Dumnezeu până la ultima mea suflare pentru darul deosebit pe care mi l-a făcut
permițându-mi să te întâlnesc și să mă atașez instantaneu de dumneata. Căci s-a
întâmplat ca un miracol. O improvizație, un curent electric.
Nu mai departe decât
ieri, Andre d Ormesson îmi vorbea despre România, despre dumneata, mereu despre
dumneata.
Domana de Castries
s-a dus să-și vadă fiica, pe Marie, și sper că se va reîntoarce cât mai curând
posibil. (...)
Doamna Gimonet lecturează interminabil, tot
Victor Hugo, nici mai mult, nici mai putin, dar pe mine nu mă împiedică nimic
să declar până la capăt admirația pentru preferata mea, pana lui Chateaubriand.
Memoriile sale sunt un nec plus ultra al istoriei
intime, al istoriei generale a țării sale și a timpului său. Nimeni nu a vorbit
despre Napoleon așa cum a vorbit el. Aceea natură pe care o iubești atât de
mult, mugurii și arborii, nu lipsește niciodata din paginile lui. Nu face nici
un portret de ministru fără să evoce numaidecât și copacul sub care l-a zărit,
pasărea care cânta în acel moment anume. Secretul geniului său este această
alianță perpetuă și detaliată dintre lumea exterioară, a creației vizibile și
personajele cele mai abstracte ale vechimii monarhii și ale Restaurației.
Dumneata, prințesă,
procedezi la fel și de aceea paginile dumitale vor trăi până la sfârșitul
timpurilor, iar prea bătrânul preot care sunt se va bucura citindu-le și îți va
trimite, peste pădurea din Perche, cea mai afectuasă admirație.
Mulțumesc încă o
dată, mulțumesc pentru tot și te rog să crezi, dragă prințesă, în umilul și
desăvârșitul meu devotament.
A. Mugnier "
Prințesa Bibescu călătorește mult
și cunoaște mulți oameni. Europa
este la un pas de revolte sângeroase și Martha este sfâșiată între Occident și
Balcani. În această perioadă îl cunoaște pe prințul Wilhelm, fiul
împăratului Germaniei, de care o leagă o mare prietenie și cu care va împărtăși
o corespondență caldă și pasionată. Dar
primul război mondial a întrerupt acestă relație, deoarece prietenul a devenit
inamicul.
Căsătoria
ei cu prințul George Bibescu a fost doar o căsătorie de fațadă. Divorțul la momentul respectiv era sinonim cu moartea
socială, în înalta societate. Timp
de aproximativ 10 ani are o relație cu prințul
Charles Louis de Beauvau-Craon. În cele din urmă epuizată de eșecurile sale romantice și depărtarea de
soțul ei, ea se refugiază la matușa ei Jeanne Bibescu, stareța și fondatoarea ordinului
Carmel din Alger. Ea a dorit chiar
și divorțul, dar s-a răzgândit. Ușor de înțeles, soțul ei i-a
oferit în anul 1912 castelul său
de familie, castelul de la Mogoșoaia. La scurt timp înainte de Marele
Război, prințesa a făcut o excursie în Spania, pe urmele lui
Chateaubriand, scriitorul ei preferat.
Când România a intrat în război
de partea Aliaților în anul 1916, Prințesa Bibescu s-a înrolat ca asistentă
medicală într-un spital din București, înainte de a se alătura fiicei sale în
Geneva. După război duce o viață pariziană și cosmopolită. Ea numară printre
prietenii ei apropiați pe Jean Cocteau,
Francis Jammes, Max Jacob, François Mauriac, Rainer Maria Rilke sau Paul Valéry.
În anul 1925, fiica ei Valentine se căsătorește cu prințul Dimitri Ghica în
prezența Reginei Sophie a Greciei,
Prințesa Aspasia a Greciei și a Reginei Maria a Iugoslaviei.
Martha Bibescu continuă să
aibă un stil de viață
generos. Aceasta este împărțită între numeroasele sale călătorii în Europa
și Statele Unite, între castelul său din România și un apartament pe care
îl ocupă în conacul unui văr. De asemenea, ea
a devenit apropiată de Sir Winston Churchill și Ducele de Devonshire,
pe care îi vede întotdeauna cu plăcere în timpul sejururilor sale la
Londra.
În ajunul celui
de al doilea război mondial, Prințesa
Bibescu va coresponda cu un număr mare de politicieni. Soțul
ei moare în anul 1941. Prințesa va încerca prin contactele sale diplomatice să obțină putere în România, în timpul războiului, dar eșuează. Reușește să părăsească țara înainte de dezastru. Când se întoarce la Paris, nu
are nici un ban. Toate bunurile din România i-au fost
confiscate. Fiica ei Valentine și
soțul acesteia nu pot părăsi România până în anul 1958.
Dar prințesa are capacitatea
de a-și reveni. Cu "Nimfa Europei", o carte parțial autobiografică , un mare succes
în anul 1960, ea a devenit o „mare doamnă“ a
literaturii franceze, primită de generalul de Gaulle, care o
apreciază. Când generalul de Gaulle a venit într-o vizită
de stat în România (încă comunistă) în
anul 1968, a adus cu el o copie a romanului
"Izvor, ţara sălciilor"
declarând prințesei: „Ești Europa pentru mine. "
Prințesa Bibescu a murit
pe 28 noiembrie 1973 la Paris. Această doamnă impresionantă și-a
pus amprenta asupra istoriei lumești și
literare.
Volumul "Marta Bibescu si vocile Europei " cuprinde
o colectie de scrisori adresate prințesei, care ne dezvaluie aspecte mai puțin
cunoscute din viata acestei femei extraordinare. O femeie puternică care a luptat până în ultimul moment să
schimbe cursul istoriei în direcția pe care o considera benefică. Printre cei
cu care a corespondat se numără: prințul Wilhelm, Francesco Lequito-ambasadorul
Italiei la Madrid, Stephano Vlasto- prieten care o ajuta cu documentarea la" Nimfa Europei", Martha
Fabricius-soția lui Wilhelm Fabricius, diplomat german, reprezentantul
Germaniei naziste la București, Henri Martin-ministrul Elveției la Lisabona,
George Mavrocordat,Eleanor Roosevelt-prima doamnă a S.U.A., Godfrey L.
Cabot-milionar și filandrop american, Eduard H. Palin-ministrul Finlandei la
București etc.
Dintre
aceste scrisori/ documente inedite mi-a atras atenția următoarea scrisoare .
4 IULIE 1940-
SCRISOARE A PRINȚULUI MOȘTENOR WILHELM CĂTRE MARTHA BIBESCU
Potsdam
Către
Martha Bibescu
România
Mogoșoaia(
lângă Chitila), Ilfov
"Dragă
mică prințesă!
Dintre sutele de
scrisori care mi-au parvenit cu ocazia morții eroice a fiului nostru în Franța,
a dumneavoastră mi-a fost cea mai dragă și cea mai importantă. Prietenia
noastră este așa de veche și a rezistat deja timpurilor furtunoase din timpul
războiului și tuturor confuziilor de după, încât mă bucur deosebit de mult să
văd că vechile relații de prietenie dintre noi
se mențin și în timpul acestui război. M-am gândit adesea la vremurile
frumoase când am fost împreună în Palatul de Marmură, în Berlin, în Kiel, și în
Hamburg. Cât de veselă și lipsită de griji a fost vremea tinereții noastre. Și
dumneavoastră veți fi urmărit cu siguranță cu mare interes și emoție mărețele
evenimente din ultimele luni. Și pentru țara dumneavoastră vor fi existat
situații dificile. Nu putem decât să sperăm cu toții că acest război va duce la
o nouă configurare a Europei care le va permite copiilor și nepoților noștri să
ducă din nou o viață a muncii, a păcii, și a vindecării multor răni cauzate (
de trecut). Să sperăm că momentul în care ne putem revedea nu e departe.
În speranța și cu
dorința că atât dumneavoastră, cât și soțului și ficei dumneavoastră vă merge
bine, rămân cu cele mai calde gânduri și ( îndatorat) vechii ( noastre)
prietenii, al dumneavoastră Wilhelm. "
Recomand
acest roman celor care iubesc documentarele și romanele istorice.
Mulțumesc grupului editorial Corint pentru
exemplarul trimis pentru recenzie!