Soția perfectă - J.P. Delaney

 An aparitie: 2021

Autor: J.P. Delaney

Categoria: Carti thriller

Colectie: Buzz Books

Editura: LITERA

Nr. pagini: 448

 

Aceasta este a treia întâlnire cu acest autor și, din păcate, cea mai puțin reușită, deși după ce am citit opinii și recenzii despre ”Soția perfectă”, m-am așteptat să fie invers.

Personajul principal este Abbie, un robot de ultima generație creat după imaginea soției lui Tim, care a dispărut cu cinci ani în urmă, în circumstanțe inexplicabile. Tim este un vizionar din Silicon Valley, antreprenor din domeniul tehnologiei. Robotul Abbie a fost echipat cu amintirile și sentimentele prototipului său. Nu este doar inteligență artificială, ci are și inteligență emoțională, sensibilitate și compasiune. Trebuie adăugat că Tim a fost acuzat că și-a ucis soția, dar din cauza lipsei unui corp și a altor dovezi, aceste acuzații au fost abandonate

Nu aș încadra acest roman drept thriller psihologic, ci mai degrabă thriller SF. Și pentru mine, acesta este cel mai mare dezavantaj al acestui roman, deoarece nu mă uit la filme și nici nu citesc cărți cu astfel de motive. Știam că subiectul roboților va fi discutat aici, dar am crezut că va fi într-o altă formă și că va fi un subiect secundar. Mi-a fost greu să mă implic în lectură, pentru că în literatură mă interesează oamenii și vreau să citesc despre ei.

Mi-a plăcut faptul că a atins subiecte importante, cum ar fi creșterea unui copil autist (această temă se bazează pe fapte, deoarece autorul crește un fiu care are autism).

Nu mi-a plăcut împletirea capitolelor - prezentul din perspectiva lui Abbie - inteligența artificială, trecutul din perspectiva oamenilor de știință din Silicon Valley. După părerea mea, ultimul tip de capitole nu adaugă practic nimic la întreaga poveste. Personajul lui Abbie în sine este, de asemenea, mult mai puțin interesant decât ar putea fi, la urma urmelor avem de-a face cu un robot super inteligent și se comportă ca un copil în ceață, ezitant, speriat și plin de anxietate. Cu toate acestea, cea mai mare dezamăgire este finalul în sine. Mă așteptam la ceva mult mai bun și am avut un final teribil de superficial, cu o surpriză minimă. Per total, m-am pregătit pentru ceva mult mai bun.

Fetița pierdută - Emily Gunnis

 Gen: Fictiune

Autor: Emily Gunnis

An publicare: 2021

Nr. pagini:352

 

Rebecca Waterhouse are doar 13 ani când tatăl ei o ucide brutal pe mama ei în anul 1960 și apoi se sinucide. Rebecca este acasă când are loc crima și este ulterior interogată de polițiști, care simt că există ceva ce nu spune. Pe cine a auzit Rebecca bătând la ușă chiar înainte de crimă?

50 de ani mai târziu, Rebecca este încă afectată de evenimentele din copilărie, iar fiicele ei, Jessie și Iris, știu că este inutil să o facă să povestească despre acea noapte fatidică. Dar când  Jessie dispare fără urmă cu bebelușul ei nou-născut, care este grav bolnav, Iris și Rebecca trebuie să deschidă ușa trecutului.

Povestea alternează între prezent din punctul de vedere al diferiților membri ai familiei, precum și trecutul vieții pe care a dus-o mama Rebeccăi după război.

Mi-au plăcut foarte mult jurnalele lui Harriet despre viața ei cu Jacob - o femeie incredibil de dură și foarte puternică care mi-a plăcut imediat și care m-a surprins de multe ori. 

Din păcate, nu mi-au plăcut deloc restul personajelor. Unii se simt vinovați de orice, alții resping orice responsabilitate pentru greșelile pe care le fac și nimeni nu este capabil să-și ia viața în mâinile proprii. De multe ori mi s-au părut cam prea imature.

„Fetița pierdută” este un roman care aduce în atenția noastră probleme precum: violența domestică, traumele de război, psihozele și arată, într-o oarecare măsură, cum au fost tratate tulburările mentale la mijlocul secolului trecut și modul în care societatea le-a perceput. Desigur, psihozele sunt boli dramatice, iar cei afectați pierd orice contact cu realitate. Povestea pare copleșită de această temă, pentru că subiectul domină întregul roman.

Când am cumpărat cartea, am crezut că mama a fost răpită împreună cu copilul ei nou-născut și mă așteptam la o crimă sau un thriller psihologic. Pacat. Nu mi-a îndeplinit gustul personal. Dar dacă privesc complotul obiectiv, este o carte bună. 

Un moment magic - Kristin Hannah

Autor: Kristin Hannah

Editura: Litera

Colectia: Blue Moon

Data aparitie: 2021

Pagini: 416

  

O poveste frumoasă, emoționantă, despre legătura dintre o fetiță abuzată cu cruzime și Julia, un psihiatru, care o tratează și are grijă de ea.

 ”Un moment magic” este un roman foarte emoționant, care arată cum dragostea și sentimentul de siguranță pot transforma un copil „sălbatic”, înfometat, tăcut, care crește în pădure, într-o fată plină de căldură și încredere.

Pentru mine, această carte a fost magică - am petrecut un „moment magic” cu ea. A trecut mult timp de când am citit o carte care să mă captiveze atât de mult. Eram curioasă de progresele ulterioare ale dezvoltării fetei și de soarta ei. Vor fi găsiți părinții ei biologici? Firele laterale, țesute în complotul principal, au făcut lectura mea mai plăcută.

Mi-a plăcut și felul în care autorul a creat un portret psihologic al unui copil „sălbatic” și etapele de dezvoltare din lumea „reală”.

Frații de la Auschwitz - Malka Adler

An aparitie: 2021

Autor: Malka Adler

Categoria: Romane inspirate de Holocaust

Editura: RAO

Nr. pagini: 424

 

  

Am citit multă ficțiune istorică bazată în special pe al doilea război mondial, dar trebuie să mărturisesc că aceasta a fost una dintre cele mai grele cărți pe care le-am citit vreodată. După ce am lecturat primele două capitole, nu am vrut să citesc mai mult, pentru că este o poveste sfâșietoare. Uneori este brutală și greu de citit. Emoțiile sunt extreme și realiste. A fost un moment teribil din istorie, iar atrocitățile împotriva poporului evreu sunt de neiertat. Nu am abandonat această lectură pentru că simplul act de a citi nu reprezentă nici măcar 1% din durerea prin care au trecut acești oameni în timpul Holocaustului.Stilul autoarei este copleșitor uneori, dar se potrivește cu atmosfera cărții. Cartea m-a zguduit puternic, pentru că  vorbește  și despre efectele continue ale Holocaustului pentru restul vieții acestor supraviețuitori.

Această carte este în trei părți, aproximativ egale; perioada holocaustului, perioada imediată de „recuperare” postbelică și în cele din urmă viața lor în Israel. Fiecare capitol alternează între relatările lui Dov și Yitzhak despre aceleași evenimente, acest stil oferind cititorului ocazia să vadă aceleași evenimente din perspective diferite, dar este, de asemenea, un mod excelent de a-l urmări pe fiecare frate cât sunt separați.

Călătoria lor cuprinde experiențele lor în mai multe lagăre de concentrare, lagăre de muncă precum Zeiss, marșuri ale morții, spitale de după război, repatriere în satul lor natal și călătoria și viața lor în Israel.

     Viața lor a fost determinată de mișcarea degetului unui ofițer SS pe rampa trenului de la Auschwitz. Orchestra. Mirosul crematoriului. Vă voi lăsa să descoperiți care au fost reacțiile lor fiziologice la miros în timpul captivității. Comportamentul urât al nemților a fost șocant, dar și ungurii, rușii și mulți alții a fost la fel de răi.

Condițiile din lagăre erau mai proaste decât mi-am imaginat. Rezistența persoanelor care au supraviețuit a fost remarcabilă, dar perioada de recuperare de după război a fost la fel de traumatică, au rămas cu cicatrici și răni fizice și psihologice (de obicei, ambele).

Viața lor în captivitate și-a pus amprenta asupra lor. Mult după încheierea războiului, ascundeau pâine sub perne sau în buzunarele lor.

Am fost întrebată recent: „Cum poți citi o astfel de carte?” Cred că întrebarea trebuie să fie: „Cum să nu putem?”. Cărțile de acest gen ar trebui citite de cât mai mulți oameni posibil. Genocidul, epurarea etnică, crimele împotriva umanității au avut loc în trecut, dar se întâmplă și în prezent.

Farul cu secrete - Santa Montefiore

Autor: Santa Montefiore

Editura: Litera

Data aparitie: 2021

Pagini: 416

 

 

O arte frumoasă, doar puțin previzibilă. Personajul principal este Ellen, o femeie de treizeci de ani care decide să se despartă de viața „perfectă” din Londra și să o viziteze pe mătușa ei până acum necunoscută - Peg în Irlanda. Peg este sora lui Madelaine, Lady Trawton, mama lui Ellen, care, dintr-un anumit motiv, și-a păstrat familia în secret de-a lungul anilor. La sosirea la Connemara, Ellen este surprinsă că a găsit-o nu numai pe sora secretă a mamei sale, ci și pe cei patru frați ai ei și familiile lor.

Complotul este construit după un scenariu  tipic unor astfel de romane. De obicei, tiparul este același - personajul principal fuge de viața ei pentru că cineva a murit sau pentru că nu știe ce vrea și merge într-un loc liniștit asociat familiei sale, pe care nu l-a cunoscut până acum.

Acțiunea are loc pe două planuri. Există un mister pe care Ellen decide să-l dezlege și aceste fire sunt împletite. Secretul este legat de farul în care a murit o tânără în urmă cu câțiva ani. În unele capitole, spiritul acestei femei este cel care povestește evenimentele. Fantoma lui Caitlin a rămas în același loc după moartea ei, pentru a veghea asupra copiilor și a soțului Conor și pentru a împiedica iubitul ei să se îndrăgostească de altcineva. Există, de asemenea, o a doua enigmă și are legătură cu mama lui Ellen.

Nu mi-a plăcut deloc tema fantomei lui Caitlin - la început a fost geloasă și răutăcioasă, apoi s-a schimbat brusc ... Foarte enervant. Mi-a plăcut cel mai mult povestea de dragoste a lui Ellen și a lui Conor, deși dragostea lor s-a „dezvoltat” puțin prea repede. Și, desigur, sfârșitul romanului nu ar fi putut fi un final mai fericit decât a fost. Mă așteptam la un roman cu un mare secret în fundal, și am obținut o poveste de dragoste tipică..

Este un roman ideal pentru cititorii care  iubesc  atmosfera  castelelor vechi,  cărora le plac poveștile de dragoste, dar și pentru cei care vor doar să se relaxeze cu o carte.

Farmacistul de la Auschwitz - Patricia Posner

An aparitie: 2020

Autor: Patricia Posner

Categoria: Romane istorice

Colectie: Biblioteca Rao

Editura: RAO

Nr. pagini: 304

  

Omul este rău din fire? Este răul o trăsătură națională sau socială și se naște mai ușor în anumite medii? Sau poate că în fiecare dintre noi există același potențial pentru bine și rău și ceea ce se va dezvălui depinde de circumstanțe?

Povestea lui Victor Capesius nu este nici prea șocantă, nici surprinzătoare, cel puțin în comparație cu poveștile altor criminali de război. Reprezentantul farmaceutic, care în niciun caz la alegerea sa, a devenit farmacist-șef la Auschwitz, a distribuit fenol și Zyklon B și a participat activ la selectarea deținuților noi. Lăcomia lui mi s-a părut excepțional de dezgustătoare – fura/profana cadavrele fără ezitare, iar bogăția astfel acumulată îi asigură un viitor prosper după război.

Cartea lui Posner este, de asemenea, povestea celui mai mare conglomerat industrial al Germaniei naziste, IG Farben. Capesius a lucrat pentru compania farmaceutică Farben-Bayer. După cum ilustrează cartea, Farben însuși a beneficiat de munca sclavilor în imensul lagăr de concentrare pe care l-a construit lângă Auschwitz.

Cartea este, de asemenea, o sărbătoare a unui tip rar de eroism, prezentând povestea fascinantă a lui Fritz Bauer, care s-a dovedit a fi ferm în vânătoarea lui Capesius și a altor naziști și în aducerea lor în fața justiției. S-ar putea spune că povestea prezentată evoluează de la lumea întunericului și terorii din Auschwitz la curajul a doi bărbați - supraviețuitorul lagărului, Hermann Langbein și procurorul evreu Fritz Bauer, care după 20 de ani au reușit să obțină pentru Capesius o condamnare pentru crimele sale.

Cititorii pot observa că, la Auschwitz, Capesius a degenerat dintr-un cetățean aparent obișnuit, care respectă legea, într-un ucigaș și oportunist nefast, deși a negat în numeroase ocazii după război. Cuvintele rostite de Capesius în timpul șederii sale la Auschwitz: „Sunt Capesius din Transilvania. Mulțumită mie veți ști cine este Diavolul” arată clar schimbarea care a avut loc în el.

O mare parte din carte este dedicată proceselor judiciare îndelungate după sfârșitul războiului. Posner ne amintește că Statele Unite și Germania au încercat să măture sub covor atrocitățile naziste la scurt timp după război și s-au asigurat că persoanele și corporațiile responsabile nu sunt pedepsite. IG Farben și compania sa Bayer, pentru care Capesius a lucrat înainte de război, i-au ajutat pe naziști în nenumărate moduri, dar  proprietarii lor nu au fost niciodată responsabili pentru acțiunile lor.

”Farmacistul de la Auschwitz” arată - deși știu cât de cumplit sună - „fabrica” și „mașina administrativă” care erau lagărele de concentrare din Germania nazistă.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult în întreaga poveste au fost descrierile mediului politic, informații despre Farben / Bayer și economia acelor vremuri. Ultimele capitole m-au plictisit puțin.

        Recomand celor pasionați de istorie.

Cele sapte surori. Sora luna. Povestea lui Tiggy - Lucinda Riley

An aparitie: 2021

Autor: Lucinda Riley

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Blue Moon

Editura: LITERA

Nr. pagini: 608

 Trecutul are o putere enormă, poate oferi un sprijin pozitiv, dar poate avea și un impact negativ asupra unei persoane. Secretele ascunse în el, chiar nedescoperite, modelează  uneori soarta generațiilor următoare. Uneori trebuie să te adâncești  în istoria familiei pentru a-ți cunoaște nu numai strămoșii, ci și moștenirea și a te privi dintr-o altă perspectivă.

Întreaga saga familială se concentrează pe istoria femeilor, pe cât de important este rolul acestora, subliniind importanța familiei și a iubirii în viața tuturor. Femeile din serie sunt puternice, deși pierdute, fug de propriile lor probleme lumești pentru a-și găsi rădăcinile. Cunoscându-și istoria familiei, ele se cunosc mai bine și, prin urmare, sunt capabile să își abordeze propriile probleme cu o perspectivă nouă și proaspătă.

Protagonista din ”Sora Lună” este Tiggy. Ne întâlnim cu aceasta într-un moment dificil din viața ei. După moartea tatălui său, ea se angajează pe o  proprietate scoțiană deținută de bogatul cardiolog Charlie Kinnaird. După multe aventuri la moșia Kinnaird, Tiggy decide să plece pentru a-și întâlni trecutul. Dintr-o scrisoare primită de la Pa Salta, află că urmează să caute o ușă albastră, pe dealul Sacromonte, vizavi de minunata Alhambra. Și așa merge în însorita Spania, unde vom descoperi istoria familiei  lui Tiggy pe ritmuri nebunești de flamenco.

Ca în fiecare roman Riley, există o mulțime de personaje interesante aici, nu numai pozitive, ci și negative. În Scoția, ne întâlnim cu Cal (omul bun la toate de pe moșia Kinnard), Beryl (menajera) și mica familie Kinnard (Charlie, Ulrika și Zara). Fiecare dintre acești oameni contribuie la poveste și este nevoie de ei. În Spania, există Angelina și Pepe (unchiul lui Tiggy), de la care aude povestea strămoșilor săi și a lui.

Partea istorică ne duce în Spania în anii 1920. Ne întâlnim acolo cu Lucia, o mică  țigăncușă care are un talent extraordinar pentru flamenco, iar cea mai mare ambiție a sa este să devină cea mai faimoasă dansatoare din istorie. În curând acest vis începe să se împlinească. Datorită ambițiilor și muncii sale (a ei și a tatălui ei), ea este remarcată și, pas cu pas, cucerește inimile spaniole și, după ceva timp, internaționale. Cu toate acestea, nu este un mod de viață ușor și plăcut. Datorită originii sale, ea nu poate conta întotdeauna pe ajutorul altora. Povestea ei este o imagine a modului în care munca grea te poate ajuta să îți atingi obiectivele. Pe de altă parte, este o imagine a unei femei distrusă de dependențe, pentru care cel mai important lucru a fost cariera, nu familia. A fost greu să-mi placă Lucia. Înțeleg disponibilitatea ei de a ieși din sărăcie și de a lupta pentru visele ei, dar acest lucru la un moment dat devine din ce în ce mai egoist și mai egocentric. Este un mare contrast cu mama ei (străbunica lui Tiggy) care a sacrificat totul pentru familia ei, chiar și visele ei.

Mi-a plăcut întotdeauna flamenco, dar nu am aprofundat istoria dansatorilor și a dansului în sine. Principala figură istorică a romanului (Lucia), a fost creionată având ca model pe celebra dansatoare Carmen Amaya. Un personaj foarte interesant despre care habar nu aveam până acum. Datorită lecturii, am urmărit câteva videoclipuri pe YouTube și am descoperit dansul ei. 

Cu toate acestea, în afară de muzică, cântat și bucurie, a existat și o latură tristă și dificilă în această poveste. Cititorul are ocazia să citească despre chipul teribil al războiului, să asiste la decizii dificile, sacrificii, lacrimi de disperare și durere după pierderea celor dragi.

Firul de dragoste dintre Tiggy și Charlie m-a iritat puțin, pentru că nu se văd în cea mai mare parte a cărții, așa că din senin apare un sentiment fierbinte de iubire, după două sau trei conversații, unde au avut în majoritatea timpului ocazia să spună „bună dimineața „și„ la revedere ”unul altuia.

 Desigur, întreaga serie este legată de tema morții lui Pa Salta și de a șaptea sora necunoscută. Sunt foarte curioasă cum va fi rezolvată.  Datorită unei descoperiri pe care o face Tiggy, moartea lui Pa Salta va deveni și mai suspectă și mai misterioasă.

 Pentru a rezuma, „Sora Lună”, ca orice volum anterior, subliniază cât de important este să îți cunoști propriile rădăcini, propria istorie, pentru a te putea cunoaște pe tine însuți și a funcționa în armonie cu tine în societate. Acest volum subliniază puternic relația cu natura, modul în care totul este legat. Romanul spune o poveste emoționantă, introduce cititorul în cultura și credințele romani, ne duce în lumea dansului. A fost o mare plăcere să mă pot cufunda în această lume de basm. Cu toate acestea, mă cam deranjează finalul, prefigurarea poveștii Electrei, ultima soră găsită, care arată că are cele mai grave probleme dintre toate surorile. În plus, gândul că au rămas doar 2 cărți până la sfârșitul seriei mă întristează foarte mult, nu vreau să se termine această serie ...

Orb în noapte - Ragnar Jonasson

 

An aparitie: 2019

Autor: Ragnar Jonasson

Categoria: Literatura Universala

Editura: CRIME SCENE PRESS

Nr. pagini: 224

 

 

Acțiunea romanului are loc în micul oraș Siglufjordur, uitat de Dumnezeu și de oameni, situat în nordul Islandei. Obișnuia să fie plin de viață, era o zonă de procesare a peștelui. Aceste vremuri, însă, au dispărut de mult și așezarea a căzut în paragină. Într-una dintre casele abandonate, care în urmă cu mulți ani s-a transformat într-o legendă neagră, șeful poliției locale este împușcat mortal. Suspecți? Există mai mulți, printre ei - primarul și viceprimarul, un membru insolent al consiliului orașului, precum și un verișor umbros al unui polițist care investighează alături de Ari. Ancheta este îngreunată de natura dură a locuitorilor din  Siglufjordur; nimeni nu sprijină poliția în rezolvarea misterului. Pentru a înrăutăți lucrurile, o altă crimă are loc la scurt timp. 

Deși Ari Thor Arason locuiește în Siglufjordur de câțiva ani, este perceput tot ca străin, așa că, deși este polițist, viața lui nu este deloc ușoară. Problemele de la locul de muncă sunt, în plus, agravate de neînțelegerile cu soția sa, care în mod clar se sufocă în această comunitate ermetică. Va reuși polițistul să combine firele zimțate ale anchetei într-un singur întreg? Va reuși să descopere dacă trecutul întunecat al orașului are legătură cu moartea polițistului?

Cartea este foarte frumos structurată. Împletirea firelor actuale cu jurnalul unui pacient din spitalul de psihiatrie se potrivește perfect aici. Și amestecarea anchetei cu viața privată a polițistului Ari Thor face cartea mai realistă și mai dimensională.

După lectura cărții, concluzia pe care o trag este că, în spatele ușilor închise ale multor case, în tăcere,  are loc în fiecare zi o tragedie familială, în care victimele sunt copii și femei. Cred că autorul acestei povești a dorit să atragă atenția asupra fenomenului.

Copiii naziștilor - Tania Crasnianski

An aparitie: 2018

Autor: Tania Crasnianski

Colectie: Meteor Istorie

Editura: METEOR PRESS

Nr. pagini: 238

 

 

 

 

Principalii lideri ai Germaniei naziste, cu excepția lui Adolf Hitler, erau și ei părinți și aveau copii. Aceștia au fost capturați și s-au confruntat cu justiția în procesele de la Nurnberg în unele cazuri (Hermann Goring, Hans Frank, Albert Speer, Rudolf Hess) și în alte procese (Rudolf Hoss); alții s-au sinucis fiind capturați (Heinrich Himmler) sau au fugit într-un Berlin ocupat de ruși (Martin Bormann); iar alții au fugit cu succes și au trăit ascunși în străinătate (Josef Mengele). Toți au avut copii și aceștia au trăit într-un fel sau altul cu stigmatul numelui de familie care, i-a dezvăluit, întregii lumi, ca fiind copiii criminalilor și autorilor Holocaustului. Alți copii nu au fost atât de norocoși: Joseph Goebbels nu le-a permis copiilor să supraviețuiască, după căderea Reichului nazist, i-a făcut să moară, „dulce”, în complicitate cu soția sa.

Când am aflat despre existența acestei cărți, în minte mi-au apărut mai multe întrebări: Ce relații au menținut cu părinții lor? Cum este să trăiești cu unul dintre cei mai diabolici oameni din istorie? Cum este viața cuiva cu un trecut atât de bântuit și atât de prezent în memoria colectivă?

Aceste mici curiozități mi-au accentuat dorința de a explora ”Copiii naziștilor”o carte pe care am citit-o rapid și cu un amestec de emoții. Crasnianski dedică fiecare capitol unui copil (sau familiei) și ridică o serie de îndoieli care apar dintr-o anchetă asertivă a fostului avocat. Firul ghid al acestei cărți se dovedește a fi „schematic”: mai întâi, spune cine este copilul nazist; apoi, povestea tatălui este dezvăluită; iar la final prezintă greutățile cu care s-a confruntat urmașul.

Ceea ce se constată este că relațiile dintre acești oameni și părinții lor variază. În timp ce unii spun că greutatea numelui lor este copleșitoare, alții sunt mândri de numele pe care îl poartă (cazul lui Gudrin Himmler). Cel puțin, ciudată este și lipsa mărturisită de cunoaștere a unor mărturii în legătură cu ceea ce au făcut părinții.

Un alt aspect explorat de Tania Crasnianski scoate în evidență o lașitate declarată a bărbaților puternici ai regimului nazist deoarece, pe baza informațiilor înregistrate în „Copiii naziștilor”, nu au dezvăluit familiei lor rolul real în dinamica ucigașă a celui de al Treilea Reich - sau amploarea ororilor comise de vina lor. Crasnianski merge chiar până la a scoate la iveală o anumită bipolaritate în exercitarea funcțiilor militare – și propriile familii. Un exemplu concludent este oferit de Rudolf Hoss, comandantul lagărului Auschwitz, care a fost un tată iubitor, dar  nu a ezitat să trimită copii în camerele de gazare.

Chiar dacă a mărturisit deja cât de complicat a fost să scrie o carte ca aceasta, autoarea s-a  raportat la fapte fără să își exprime părerile personale. Această neutralitate oferă credibilitate și permite cititorului să își facă propria părere asupra acestei realități teribile, negre și tulburătoare.

Cântec de leagăn de la Aușchwitz - Mario Escobar

 

An aparitie: 2021

Autor: Mario Escobar

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Biblioteca Rao

Editura: RAO

Nr. pagini: 240

 

Recent, au apărut numeroase publicații, a căror complot are loc în lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau. Din rafturile librăriilor, titlurile care conțin cuvântul „Auschwitz” țipă. Cu siguranță este bine și important să ne amintim și să respectăm oamenii care au suferit și au murit acolo.

 „Cântec de leagăn de la Auschwitz” spune povestea emoționantă a unei germane care, fiind soția unui țigan, a mers voluntar în lagăr împreună cu soțul și copiii ei. Cea mai mare parte a acțiunii are loc în lagăr.

Cu toate acestea, modul în care a fost scrisă cartea nu reflectă atmosfera lagărului, nici măcar vremurile de război. Nu am simțit drama, tragedia oamenilor care au ajuns în tabără. Violență, lipsă de speranță, descrierea vieții de zi cu zi. Cartea prezintă o imagine a unui lagăr unde poți face orice și vei fi doar lovit, nu împușcat sau gazat, dacă te opui. Nu simți frica unei mame pentru copiii ei sau disperarea ei în această carte. Din nou, întreaga tabără este prea ”roz”, iar momentele în care moartea și tragediile au loc în contact direct cu Helen sunt prezentate în așa fel încât să nu trezească prea multe emoții. Oricum, ce pretenții să am la emoții, autenticitate, când, în drum spre întâlnirea cu soțul ei, protagonista  se întreabă dacă arată  bine ...?! În plus, am râs de câteva ori când, de exemplu, Helene vorbește cu mamele copiilor care merg la grădinița ei din lagăr, pentru a le convinge pe mame să-și lase copiii să meargă la grădinița respectivă, pentru că acolo este cald și copiii vor mânca. Și ceea ce face Helene (cel puțin conform autorului), ea chiar  se plânge (toate scrise la persoana întâi) că o dor mâinile de la câte petiții a  scris pentru lucruri de la grădiniță. Serios?  Acestea au fost adevăratele probleme ale oamenilor din lagăr? Știm cu toții cum a fost, iar această carte pentru mine este o versiune pentru copii, care face ca Auschwitz să pară „mai prietenos”.

Marele avantaj al cărții este că povestește despre țiganii ajunși la Birkenau. Până acum, tot ce am citit despre acest subiect a fost doar despre evrei - țiganii sunt rareori menționați. Un avantaj suplimentar este referirea la experimentele doctorului Mengele…... Da, Mengele apare frecvent în acest roman dar experimentele sale nu sunt descrise (cu o singură excepție și câteva observații neobișnuite).  De asemenea, autorul  sugerează că doamna Hannemann nu știa nimic despre ele ... deși era  una dintre puținele asistente medicale. În timp ce conducea grădinița, a observat că copiii dispar, dar nu a întrebat ce li se întâmplă ...

            Din păcate, această carte nu m-a captivat. În ceea ce mă privește, „Cântec de leagăn de la Auschwitz”  este un „basm” despre Holocaust.

Sabia și brocartul- dramă chineză 2021

De când am văzut trailerul pentru serialul„Sabia și brocartul” în urmă cu câteva luni, am așteptat cu nerăbdare această dramă, deoarece doi actori chinezi care îmi plac foarte mult jucau în ea. La combinația dintre Tan Song Yun și Wallace Chung, nu m-am așteptat niciodată. Existând o diferență de vârstă de 16 ani, nu credeam că ar putea juca împreună. Dar când am văzut primele fotografii mi-a plăcut cuplul. Apoi, când am văzut un videoclip al producției, m-am îndrăgostit. Și da, interacțiunea dintre ei este minunată și au o chimie excelentă.

Îmi place foarte mult performanța reușită de Tan Song Yun. Este un rol complet diferit de cum obișnuim să o vedem: vioaie, ștrengăriță. Acum întruchipează o doamnă nobilă, zâmbitoare și calmă.

Wallace Chung a fost întotdeauna frumos în acele haine de epocă și armuri. Mărturisesc că îmi place să-l văd mai mult în aceste drame decât în cele contemporane.

„Sabia și brocartul” este o dramă adaptată după un roman scris de Zhi Zhi. Acțiunea este plasată în timpul dinastiei Ming. Această dinastie, care a fost penultima dinastie chineză, a domnit între anii 1368 și 1644. 

Personajul principal feminin este Shi Yi Niang, care face parte din familia Luo, statutul ei nu este prea bun, deoarece este fiica unei concubine. A fost interesant pentru mine că mama sa a trebuit să se căsătorească așa, chiar dacă era dintr-o familie de învățati din cauza unor probleme financiare.

Generalul Xu Ling Yi este căsătorit cu sora mai mare a lui Shi Yi din recunoștință. Când tatăl și fratele lui Ling Yi au murit, clanul Luo i-a susținut mama și familia. La începutul poveștii avea două concubine. Nu se îndrăgostise niciodată, dar își îndeplinea întotdeauna obligațiile familiale. Soția lui pe moarte îl roagă, ca ultimă dorință, să se căsătorească cu sora ei. El ajunge să accepte. Ea face același lucru cu Shi Yi, căreia îi cere să aibă grijă de fiul ei.

Shi Yi și Ling Yi se ciocnesc.  Ea este directă, clară și îl scoate din sărite. El începe să fie intrigat. Când el încearcă să se apropie, ea nu  permite. Între timp, concubinele aproape fug după el, în timp ce Shi Yi îl respinge...

Puteți urmări această dramă pe viki, cu subtitrarea in lb română.