Fetița pierdută - Emily Gunnis

 Gen: Fictiune

Autor: Emily Gunnis

An publicare: 2021

Nr. pagini:352

 

Rebecca Waterhouse are doar 13 ani când tatăl ei o ucide brutal pe mama ei în anul 1960 și apoi se sinucide. Rebecca este acasă când are loc crima și este ulterior interogată de polițiști, care simt că există ceva ce nu spune. Pe cine a auzit Rebecca bătând la ușă chiar înainte de crimă?

50 de ani mai târziu, Rebecca este încă afectată de evenimentele din copilărie, iar fiicele ei, Jessie și Iris, știu că este inutil să o facă să povestească despre acea noapte fatidică. Dar când  Jessie dispare fără urmă cu bebelușul ei nou-născut, care este grav bolnav, Iris și Rebecca trebuie să deschidă ușa trecutului.

Povestea alternează între prezent din punctul de vedere al diferiților membri ai familiei, precum și trecutul vieții pe care a dus-o mama Rebeccăi după război.

Mi-au plăcut foarte mult jurnalele lui Harriet despre viața ei cu Jacob - o femeie incredibil de dură și foarte puternică care mi-a plăcut imediat și care m-a surprins de multe ori. 

Din păcate, nu mi-au plăcut deloc restul personajelor. Unii se simt vinovați de orice, alții resping orice responsabilitate pentru greșelile pe care le fac și nimeni nu este capabil să-și ia viața în mâinile proprii. De multe ori mi s-au părut cam prea imature.

„Fetița pierdută” este un roman care aduce în atenția noastră probleme precum: violența domestică, traumele de război, psihozele și arată, într-o oarecare măsură, cum au fost tratate tulburările mentale la mijlocul secolului trecut și modul în care societatea le-a perceput. Desigur, psihozele sunt boli dramatice, iar cei afectați pierd orice contact cu realitate. Povestea pare copleșită de această temă, pentru că subiectul domină întregul roman.

Când am cumpărat cartea, am crezut că mama a fost răpită împreună cu copilul ei nou-născut și mă așteptam la o crimă sau un thriller psihologic. Pacat. Nu mi-a îndeplinit gustul personal. Dar dacă privesc complotul obiectiv, este o carte bună.