Înainte să fim ai voștri - Lisa Wingate

 

            An aparitie: 2018

Autor: Lisa Wingate

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Fiction Connection

Editura: TREI

Nr. pagini: 480

„Înainte să fim ai voștri”  este romanul care transformă realitatea în ficțiune, într-un complot disperat și captivant. Familii distruse. Copii separați de părinți și frați. Copilării distruse. Vieți a căror curs au fost schimbate...sau chiar întrerupte. Sună ca povestea unui  film, dar, din păcate, se bazează pe evenimente din viața reală.

" Oamenii nu intră în viața noastră accidental ".

În anul 1939, Rill Foss și cei patru frați ai săi trăiesc pe o barcă care plutește pe fluviul Mississippi. Mama lor este însărcinată și toată lumea așteaptă cu nerăbdare sosirea noii  surioare sau frățior. Dar nașterea este complicată, în special pentru că este o sarcină gemelară și moașa nu o poate ajuta. Ea trebuie dusă urgent la spital. Tatăl o duce pe mamă, lasă copii pe barcă singuri, asigurându-i că se vor întoarce a doua zi. Dar cei care sosesc sunt niște ofițeri ce îi duc la orfelinant, cu forța. Sunt anunțați că frățiorii lor au murit și părinții au renunțat la custodia lor.

În prezent, Avery Stanford este un procuror de succes, fiica unei familii bogate din sud. Tatăl ei este un important om politic. În cursul unei întâlniri, la care își însoțește tatăl, o bătrână pare să o recunoască. Această întâlnire întâmplătoare ridică întrebări dureroase care o împing să cerceteze povestea neștiută a familiei ei, și să descopere secrete care pot duce la distrugere...

Deși povestea familiilor Foss și Stanford este fictivă, povestea de fundal este adevărată. În statul Memphis, între anii 1920-1950, Asociația pentru copii din Tennessee, condusă de Georgia Tann, a dat mii de copii în adopție. Până acum, nimic de reproșat. De fapt, Tann a fost o persoană cu o reputație ireproșabilă, apreciată pentru munca ei. Ceea ce se afla în spatele anumitor adopții, a fost descoperit mulți ani mai târziu: mulți dintre copii dați spre adopție nu erau orfani, nu fuseseră abandonați, ci furați de la părinții lor. Până la adopții, acești copii au trăit în condiții inumane la orfelinat, mulți pierzând lupta cu viața. Acțiunile Georgiei Tann au fost determinat pur și simplu de lăcomie. Copiii au fost doar o marfă, pe care nici măcar nu o cumpăra. Erau preferați copii blonzi, cu ochii albaștri, pentru că ei erau foarte ușor de plasat.

Povestea urmează două planuri care se intersectează mereu. Una este povestea micuței Rill, iar a doua este cea a prezentului, povestea familiei Stanford. Este evident de la început că la un moment dat cele două povești se vor intersecta. Povestea trecutului este mai interesantă decât cea a prezentului.

Personajelele sunt foarte bine descrise din punct de vedere emoțional și psihologic. Cel mai puternic personaj este Rill, care luptă ca o leoaică să iși protejeze frații mai mici. Cu Rill, descoperim temerile și partea întunecată a poveștii, crimele barbare, impunitatea, nedreptatea. Rill este doar un copil, dar cu personalitatea și responsabilitatea unor oameni mari. Un copil care  a trebuit să se maturizeze devreme pentru a încerca să păstreze familia unită. 

Cu Avery, Lisa ne aduce în atenție probleme, cum ar fi îngrijorarea cu privire la statutul, poziția și alte dileme ale familiei. Și în timp ce nevoile familiei ei importante persistă mereu în gândurile și alegerile lui Avery, într-o realitate destul de conservatoare (familia clasică sudică) ea nu prea își arată propria sa personalitate și esență, acționează  întotdeauna în numele unui "bine mai mare" - în acest caz, a familiei și a poziției sale influente. Și asta face ca Avery să câștige multe puncte, deoarece călătoria ei în căutarea adevărului despre trecut este surprinzătoare. Deși nu este o carte romantică, îmi place foarte mult schimbarea lui Avery când îl întâlnește pe Trent.

 Multe merite pentru Lisa, care, prin tranziții și schimbări temporale între protagoniști, impune un ritm frenetic poveștii. Totul este foarte real, toate sunt adevărate și nu sunt delicate. Nici nu ar putea fi. Nu există subtilități. Nu pot fi omisiuni. Lisa știe asta.

" Furia și vina sunt arme puternice. Opoziția știe asta bine . "

Concluzia:„Înainte să fim ai voștri” este un roman despre copiii care și-au pierdut familiile pentru a fi vânduți. Dar este și o poveste în care căutarea identității este foarte prezentă.

Deși știu că sunt personaje fictive, mă întreab încă ce s-a întâmplat cu Camellia, cu Gabyon, pe care nu pot să îi scot din mintea mea și cred că mulți alți copii au trecut printr-un adevărat iad, deoarece acest roman se bazează pe evenimente reale. 

Această poveste, sau mai degrabă, aceste povestiri trebuie să fie spuse, descoperite. Și Lisa Wingate joacă un rol-cheie în această direcție,deoarece ne prezintă o carte bogată în detalii, personaje captivante și un complot uluitor. O carte de care m-am bucurat, datorită prietenilor de la libraria online libris. Fără îndoială, una dintre cele mai bune lecturi ale anului, până acum.

O lectură captivantă pe care o recomand!

Bufnița vânează întotdeauna noaptea - Samuel Bjork

An apariție: 2018

Autor: Samuel Bjork

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Nr. pagini: 411

Cât mi-am dorit să citesc această carte! A fost una dintre cele mai râvnite noutăți ale iernii pentru mine și în sfârșit am reușit să citesc "Bufnița vânează întotdeauna noapte". Mulțumesc prietenilor de la libris, pentru că mi-au îndeplinit atât de repede dorința!

Când am citit romanul "Călătoresc singură" de Samuel Bjorek în luna decembrie, mă întrebam dacă următorul titlu al acestui autor va fi la fel de bun și nu am fost dezamăgită.

Într-o pentagramă marcată de lumânări, pe un pat de pene, este găsită o adolescentă ucisă. Acest aranjament aproape teatral este doar începutul unui thriller captivant.

Se pare că fată ucisă a trăit într-un centru pentru tinerii cu o situație familială dificilă. În plus, tânăra a fost ținută în condiții inumane timp de trei luni. Pentru a obține mâncare (hrană pentru animale!) a trebuit să alerge pe o roata, ca un hamster. Și toate acestea au putut fi urmărite live în pe internet.

Holger Munch, de la departamentul de omucideri din Oslo, este responsabil cu investigația cazului. Pentru a rezolva cazul cere ajutorul Miei Kruger, cel mai bun investigator din unitatea ei, care sufocată de problemele personale, a fost suspendată. Mia se alătură anchetei și își folosește întreaga capacitate deductivă pentru rezolvarea cazului. Și asta în ciuda depresiei sale, a dependenței de pilule și de tendințele suicidare.

Munch Holger este un anchetator experimentat, se bazează foarte mult pe abilitățile Miei - a descoperit-o el însuși când era încă la școala de poliție. În particular, el este un bărbat divorțat, are o nepoțică de 6 ani, Marion.  

Romanul se concentrează asupra anchetei desfășurate de Holger și Mia. Ocazional, el ne duce și în locurile unde se comit crimele. Această carte are puține descrieri, deoarece autorul acordă prioritate acțiunii, el îl face pe cititor să "vadă" ceea ce povestește el, ca și cum ar fi un film. În plus, crimele sunt șocante și ceea ce are cel mai mare impact este ceea ce face ucigașul victimelor înainte să le ucidă.

Autorul norvegian manipulează cititorul ca nimeni altul și devine foarte repede imposibil să renunțăm la această poveste. Fiecare capitol al acestui roman aduce în prim-plan o întrebare, care lasă cititorul în așteptare și îi lasă doar o singură posibilitate de ieșire: să întoarcă pagina și să continue să citească. Cu cât avansăm mai mult în această poveste groaznică și cu atât mai mult suntem mai captivați. Puzzle-ul este construit înaintea ochilor noștri capitol după capitol, dezvăluind în cele din urmă legăturile neașteptate care leagă personajele și povestirile lor personale.

Un narator omniscient este responsabil să ne explice faptele, concentrându-și atenția asupra echipei de polițiști și, uneori, mutându-se în alte locuri pentru a completa diferitele subploturi ale romanului. Intriga este bine construită și dezvoltată. La început ancheta este dificilă și confuză, aproape imposibilă. Nu există indicii, crime asemănătoare și cititorul nu are nici o idee despre ceea ce se întâmplă, exact ca poliția. Răspunsul dorit îl aflăm abia la sfârșit când  descoperim identitatea celui vinovat.

Pe scurt, este un roman complex și bine construit, cu o dozare a informațiilor bine realizată încât ne menține constant în suspans. Și cel mai important lucru este că personajele sunt interesante. Și toți sunt, atât principali, cât și secundari, ceea ce ne face să fim captivați de poveste și să avem sentimentul că soluționăm cazul cu ei.

Aspecte pozitive:

- mi -a plăcut Mia, chiar și cu problemele ei

- personajele sunt umane, nu cyborgi

- complot obiectiv, compact , nu exista interludii inutile

- stratul moral este, dar nu ascunde povestea crimei.

 Aspecte negative:

- familia lui Holger devine victimă vinovaților. Întâi, nepoata, acum fiica – să dăm pace familiei sale!

Lasă-mă să mint - Clare Mackintosh

An aparitie: 2018

Autor: Clare Mackintosh

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Fiction Connection

Editura: TREI

Nr. pagini: 512

Poliția spune că a fost sinucidere.

Anna spune că a fost o crimă.

Ambele ipoteze sunt greșite.

Te-ai întrebat vreodată care este rețeta pentru un thriller bun? Scrierea unei cărți care aparține acestui  gen este cu siguranță o sarcină grea și necesită o îndemânare și o imaginație considerabilă. Pentru mine, determinantul unui thriller foarte bun este surpriza și tensiunea. Clare Mackintosh mi-a dat toate astea și a fost o lectură grozavă, de care m-am bucurat datorită prietenilor de la Libris. Mulțumesc!

   „Lasă-mă să mint” de Clare Mackintosh este un thriller psihologic ușor de citit. Povestea este spusă din perspectiva a două personaje principale și a unei persoane necunoscute. Anna este o tânără mămica care, chiar și după un an, se luptă cu pierderea ambilor părinți: tatăl Annei a fost văzut chiar înainte să se sinucidă, și la scurt timp după acest eveniment traumatic mama Annei pare să fi luat aceiași decizie,distrusă de durerea pierderii soțului ei. Dar Anna nu a fost niciodată convinsă că părinții ei s-au sinucis, iar la aniversarea morții mamei ei, primește un mesaj care pune sub semnul întrebării acest lucru. Pentru a își lămuri toate incertitudinile care o macină, Anna predă mesajul lui Murray, un detectiv pensionar.

Întreaga poveste  are o atmosferă fatală și vibrează de secrete. Clare Mackintosh servește cititorului o întreagă gamă de impresii și emoții și trebuie să recunosc că romanul ei este un campion în toate privințele. Nu am citit un astfel de thriller psihologic de mult timp. Cartea "Lasă-mă să mint" m-a făcut să mă simt ca atunci când merg pe tocuri înalte: tensionată de la prima până la ultima pagină.  Autorul oferă în mod deliberat indicii și soluții înșelătoare, cu care ne confruntăm într-un anumit moment. Am fost surprinsă de întoarcerea întregii situații, pentru că trebuie să recunosc că nu era ceea ce mi-am imaginat. Acțiunea cărții este rapidă de la bun început, dar când ajungem la mijloc, începe să se accelereze în mod semnificativ și să provoace și mai multă confuzie.

Este de remarcat faptul că scriitorul a lucrat în poliție peste douăzeci de ani. Folosește cunoștințele și experiența acumulată în cărțile sale. Fără îndoială, acest fapt are are un impact mare asupra autenticității personajelor și a firelor întunecate, care declanșează frisoane  pe pielea fiecărui cititor.

 Această carte, în ciuda multor caracteristici indiscutabile, nu ar fi atât de bună fără personajele bine concepute. La Clare Mackintosh nimeni nu este lăsat pe din afară, toată lumea are o poveste, trăsături caracteristice care le definesc personalitatea.

Unul dintre cele mai interesante personaje este Murray Mackenzie, detectivul pensionar care o ajută pe Anna. Simpaticul Murray încearcă cu greu să facă față problemelor  dificile din viața sa privată în timp ce încearcă să se concentreze asupra unui caz penal tot mai complex și periculos. El își face griji pentru povestea tinerei Anna și a familiei sale, încercând în același timp să fie alături de soția sa. 

Sfârșitul cărții a fost din nou ciudat în opinia mea și destul de deschis. Romanul lasă cititorului o serie întreagă de întrebări și necunoscute, provoacă emoții extreme și nu poate fi ușor de uitat. Complotul este incredibil, dă dependență și faptele descoperite lent sunt o mare surpriza pentru cititor. Personajele se joacă cu emoțiile cititorului, provocând emoții, furie și frică. Mi-a plăcut totul literalmente la această carte, începând cu povestea minunată și încheind cu complotul și titlu.

Omul focului - Joe Hill

An apariție: 2018

Autor: Joe Hill

Categoria: Literatura Universala

Colecție: Cartile Arven

Editura: HERG BENET

Nr. pagini: 800

Nu am fost niciodată atrasă de romanele lui Stephen King și, ca rezultat, am citit foarte puțin din ce a scris el. Admițând acest lucru, adesea am stârnit consternare printre prietenii mei - dintr-un anumit motiv, oamenii nu vor să creadă că îmi place literatura fantasy, thrillerele și nu citesc ce a scris King. Și totuși. Acest lucru are avantaje neașteptate: pot, de exemplu, să citesc lucrarea lui Joe Hill , fiul regelui romanelor de groază, fără prejudecăți și așteptări excesive.

Romanul „Omul focului” mi-a atras atenția de la apariția sa și Moș Nicolae aka oamenii frumoși de la libris, mi-au îndeplinit dorința și în biblioteca mea a ajuns această frumusețe.

În „Omul focului”, lumea creată de Hill impulsionează imaginația cititorului, prezentându-i o lume la un pas de colaps, toate din cauza unei boli extrem de contagioase, pentru care nu există tratament și care ii face pe oameni literalmente să ia foc. Aceasta pandemie aduce omenirea la un pas de dispariție. Boală înfricoșătoare numită Solzul Dragonului afectează teritoriul Statelor Unite, acoperind corpurile celor infectați cu cruste, înainte de a provoca ardere spontană. Nimeni nu știe de unde provine boala (deși teroriștii sunt suspectați, printre altele), dar aceasta se extinde pe tot teritoriul Statelor Unite, și deși spitalele izolează bolnavii și încearcă să le ofere cea mai bună îngrijire posibilă, moartea lor este doar o chestiune de timp. Harper Grayson este una dintre asistentele voluntare. În fiecare zi se confruntă cu suferința celor bolnavi, iar lumea pe care o cunoaște se transformă încet în ruine în fața ochilor ei. Relația cu soțul ei nu este cea mai bună, dar încă se minte că va fi bună. Când rămâne însărcinată, este fericită, dar și îngrozită, pentru că viziunea de a aduce un copil în această lume în declin nu pare prea optimistă. Situația devine și mai gravă atunci când Harper descoperă tatuajele pictate "solzii dragonului" pe corpul său. Știe că nu mai are prea mult timp, dar își amintește că sunt oameni care au trăit cu boala mult timp, așa că dorește să nască acest copil cu orice preț. Abandonată de soțul ei, ascunsă în propria casă de frica Comandourilor de Incinerare, ea încearcă să supraviețuiască. Un pompier misterios vine  în ajutorul ei. În felul acesta, Harper ajunge într-o comunitate care nu numai că a dezvoltat o cale de a face față unei situații dificile, dar aceasta poate și să controleze boala ...

Joe Hill a reușit să transmită perfect sentimentul de teroare și disperare pe care personajele îl simt în mijlocul acestei distrugeri. Nu numai din cauza epidemiei, ci și din cauza conflictelor rezultate care apar într-o lume transformată de boală. „Omul Focului” reușește să creeze o viziune destul de alarmantă asupra a ceea ce se întâmplă atunci când lumea se întoarce cu susul în jos și oamenii se rătăcesc pentru că se tem.

Povestea dezvăluie multe adevăruri despre noi înșine, despre cum se comportă un om în fața necunoscutului. Ni se pare că știm ce este omenirea adevărată, ce înseamnă cuvinte precum generozitate, măreție sau milă. Dar când ne confruntăm cu necunoscutul, realitatea ne îndepărtează de minciună și ne arată adevărata noastră față. În ceasul adevărului, mulți eșuează mizerabil la examenul care atestă că suntem ființe umane.

Joe Hill arată în mod convingător modul în care oamenii se comportă în contact cu ceva ce nu înțeleg. Lumea treptat depășește teama, panica și haosul cuprinzător. Fanaticii religioși percep epidemia ca o pedeapsă din partea lui Dumnezeu, ajung în prim plan. Lupta pentru putere începe. Binele este înlocuit de rău. Cruzimea și actele de bestialitate sunt justificate de faptul că acestea sunt făcute pentru binele celor care nu au fost afectați de boală.

Eroina principală nu este o persoană deosebit de simpatică, dar cu siguranță o înțeleg și simpatiz cu ea. Mai presus de toate, totuși, este inconsecventă și plină de contradicții interne. Ea lucra la o clinică de avort, acum apreciază viața. Soțul ei o tratează ca și când ar fi cel mai rău lucru din viața lui, o abandonează și ea, deși este furioasă și gata să-l uite, este îngrijorată atunci când se află în nevoie. Și îl ajută, blestemându-se pentru propria ei slăbiciune.

John, pompierul, este un tip aproape magic, literalmente, iar lucrurile pe care le face în legătură cu focul sunt incredibile și șocante în același timp. El este un om chinuit de demonii săi interiori este cineva care mi-a provocat multă simpatie. Întotdeauna foarte carismatic și pentru că apare în momentele cele mai disperate, este aproape ca un erou pentru mulți oameni. Omul este extrem de curajos și nu se teme să intre în contact cu cei care au deja boala. Trecutul său se dovedește extrem de important pentru înțelegerea diferitelor secrete și atitudini ale altor personaje din complot. Unul dintre pasajele cele mai interesante din poveste este cel care spune ce s-a întâmplat în viața sa.

Un alt personaj important este micul Nick. Băiatul captivează cititorul cu inima lui mare și dragostea imensă. Nick este o flacără a unui viitor plin de speranță în mijlocul haosului recurent al narațiunii. Și are un rol important în narațiune.

     Acțiunea romanului este rapidă și autentică. Personajele sunt credibile, iar fundalul este interesant. Acest complot este plin de dialoguri care ne fac să ne întrebăm ce decizii sunt corecte. Dar ceea ce este potrivit pentru unii, nu se termină bine pentru alții. Mesajul cărții arată că datorită diferitelor posibilități nu este ușor să ajungem la o concluzie despre ceea ce este bine și rău. Ai ajuta pe ceilalți cu riscul să te infectezi sau ai face totul pentru a scăpa și a supraviețui? Ai fi suficient de egoist ca să rămâi alături de oamenii pe care îi iubești deși există riscul transmiterii bolii? Aceste și multe alte întrebări mi-au populat mintea în timpul lecturii.

Concluzia: Un roman interesant care arăta povestea nu din punctul de vedere al celor care au reușit să evite epidemia(așa cum se întâmplă de obicei în aceste romane), ci din a celor infectați. Este o poveste despre lupta lor pentru supraviețuire și o luptă purtată nu numai cu boala, dar , de asemenea , - și , probabil , în primul rând - cu cei sănătoși, care reprezintă o amenințare directă, și, prin urmare, un element care ar trebui să fie eliminat fără a ține seama de sentimente.

Sub un cer sângeriu - Mark Sullivan

An apariție: 2018

Autor: Mark Sullivan

Categoria: Literatura Universala

Colecție: Fiction Connection

Editura: TREI

Nr. pagini: 608

Cele mai uimitoare povești sunt scrise de viața însăși. Fiecare dintre noi a citit numeroase povestiri despre oameni extraordinari. Ceea ce au reușit să realizeze în viață ne inspiră și ne motivează să trecem la acțiune, astfel încât este o adevărată rușine atunci când unul dintre acești oameni extraordinari, în ciuda realizărilor sale incredibile, cade în obscuritate aproape complet. Din fericire, Mark Sullivan a descoperit povestea unuia dintre acești eroi uitați și a fondat pe acesta un roman extrem de fascinant. Este o poveste despre curajul și puterea extraordinară a unui tânăr, de șaptesprezece ani într-una din cele mai întunecate perioade ale istoriei. O poveste pe care mi-am dorit foarte mult să o citesc, și de care m-am putut bucura datorită prietenilor de la libris, cărora le mulțumesc!

Când ne întâlnim cu personajul principal, Pino Lella, nu vrea să aibă nimic de-a face cu războiul sau cu naziștii. El este un adolescent italian destul de obișnuit. Vrea să ducă o viață lipsită de griji, să iubească și să fie iubit. Din nefericire, războiul îi subminează planurile. Când apartamentul familiei sale din Milano este distrus în timpul bombardamentelor aliate, Pino se alătură unei organizații subterane care îi ajută pe evrei să scape prin Alpi.

În timp, părinții lui Pino, care doresc să îl protejeze, îl obligă să se angajeze în armata germană. Ei cred că această mișcare îl va proteja de război și, în cele din urmă, de moartea iminentă. Din păcate, nimic nu poate fi sigur în timpul războiului. Pino este rănit în timpul unui bombardament, dar soarta îi oferă o șansă unică, în ciuda uniformei naziste, de a lucra în favoarea aliaților, cu care el solidarizează. Chiar înainte de a părăsi spitalul, este recrutat ca șofer personal al unui general de încredere a lui Adolf Hitler din Italia, generalul Hans Leyers, unul dintre cei mai misterioși și mai puternici comandanți ai celui de-al Treilea Reich.

Pino are inițial îndoieli cu privire la corectitudinea preluării acestei sarcini. Cu toate acestea, împreună cu rudele sale, el vede posibilitatea desfășurării unor activități de spionaj pentru aliați în cadrul Comandamentului Principal German. Cum se va termina povestea lui Pino și a familiei sale? Vor supraviețui războiului?

„Trei degețele ieșeau dintr-o crăpătură din peretele din spate al ultimului vagon de vite. Degetele păreau să-și ia adio de la Pino, în vreme ce trenul prindea viteză. Pino rămase să privească în urma trenului, continuând să vadă degețelele în gând încă mult timp după ce dispăruseră. Îi venea să fugă după tren și să-i elibereze pe oamenii aceia, să-i ducă într-un loc sigur. Dar stătu pe loc, înfrânt, neputincios, înăbușindu-și impulsul de a plânge din cauza imaginii acelor degete, care nu voiau să i se șteargă din minte.”

În timpul lecturii am simțit ceva cu adevărat ciudat ... fiecare cuvânt, propoziție sau paragraf  sunt impregnate cu un realism autentic, ceea ce m-a făcut să cred în povestea scrisă de autor. Romanul "Sub un cer sângeriu" descrie povestea incredibilă  a lui Pino, deci nu e de mirare că ea șochează și ne emoționează. Este dificil să înțelegem povara psihologică cu care trebuie să trăiască un băiat obișnuit. Este imposibil să înțelegem ce se întâmple în inima lui, când vede toată răutatea războiului: copiii exportați în lagărele morții, oamenii lipsiți de toate mijloacele de trai, cruzimea naziștilor, care le poate lua viață ca și cum ar fi un comportament complet natural. Când citim cartea, este imposibil să nu acordam atenție unei alte figuri foarte interesante, și anume generalului Hans Leyers. M-am așteptat ca asociatul apropiat al lui Hitler să fie nemilos și total dedicat nazismului, dar Leyers se comportă cel puțin ambiguu. Pe de o parte, se poate comporta fără milă și fără suflet, dar există și situații în care ar putea fi suspectat că îi favorizează pe vrăjmașii naziștilor. Într-unul din dialoguri, el subliniază chiar ambiguitatea poziției sale. El știe că în anumite părți ale lumii el este perceput ca un criminal, dar pentru alții el este un erou și un model.

Am fost și sunt încă foarte impresionată de ingeniozitatea și curajul celor care au decis să ajute refugiații evrei. Am auzit despre numeroase modalități de a ajuta evreii în timpul celui de al doilea război mondial, dar e prima dată când citesc un roman în care personajul principal a dus oamenii pe trasee foarte periculoase în munți, de unde au trecut în statele vecine. M-a surprins complet.  Nu m-am gândit că cineva poate face ceva atât de îndrăzneț și de nebunesc. Giuseppe Lella nu este un alt erou creat de autor - este un om din carne și oase care și-a păstrat omenia și credința în sine însuși, chiar și în cel mai întunecat moment al omenirii. Inițial, îl întâlnim ca un adolescent obișnuit, interesat de fete și de muzică, planificându-și viața mai degrabă în culori pozitive. Sullivan ni-l prezintă ca pe un erou care știe ce este teama, durerea și tristețea, pentru că Lella experimentează toate aceste sentimente și emoții. El face greșeli, acționează impulsiv, suferă. Nu s-a născut curajos, puternic și hotărât; fiecare experiență șocantă îi modelează personalitatea. În lupta împotriva inamicului monstruos, Lella este ajutat de iubirea pentru familie, prieteni, țară și Anna. Ea a fost forța motrică a curajului, forței și statorniciei sale.

"Sub un cer sângeriu" este un roman amplu, numărând 608 de pagini, dar amintirile incitante ale personajului principal sunt captivante, încât cartea se citește incredibil de rapid și eficient. Citind romanul, puteți vedea cu ușurință respectul autorului față de personajul principal.

Prezentarea acestei povești m-a uimit complet, iar silueta lui Pino mi-a rămas în memorie. Deși această aventură m-a răvășit emoțional, mi-a amintit și de ce îmi place să citesc. M-am pierdut complet în povestea tânărului Giuseppe, simțindu-i curajul, dorința de a face sacrificii, amărăciunea eșecurilor și lacrimi rezultate din dezamăgiri. Timp de câteva zile am trăit împreună cu el și prin el.

Romanul lui Mark Sullivan este scris într-un limbaj simplu, nu foarte sofisticat, însă complotul compensează toate neajunsurile. Povestea lui Pino face ca romanul să se citească repede și este greu să nu te mai gândești la evenimentele pe care le-a trăit. Un alt aspect pozitiv este faptul că acțiunea are loc în Italia, o țară despre care știm relativ puțin în contextul războiului. Mi s-a părut interesant că romanul aduce în prim plan fapte legate de cooperarea a doi șefi - Hitler și Mussolini. 

Concluzia:"Sub un cer sângeriu" este o poveste despre curaj, sacrificiu și cruzimea acestei lumi. O poveste șocantă pentru că este reală. Merită să citiți această carte pentru a o experimenta în felul vostru, pentru a avea propriile dvs. gânduri și a vă gândi dacă ați rămâne aceeași în fața războiului. Merită să citiți astfel de povestiri pentru a ști că trebuie să ne îngrijim de prezent pentru a nu experimenta situațiile din trecut. Acesta este cu siguranță unul dintre cele mai interesante romane lansate în acest an, de aceea va recomand să îl citiți. O carte despre vremuri dificile și alegeri dramatice. 

Fiul - Jo Nesbo

An apariție: 2018

Autor: Jo Nesbo

Categoria: Literatura Universala

Colecție: Fiction Connection

Editura: TREI

Nr. pagini: 559

Jo Nesbo este unul dintre autorii mei preferați. Am citit toate romanele sale care au apărut pe piața din România până acum. De îndată ce am văzut ultima sa carte în librăria online  libris, am știut că trebuie să o am. "Fiul" s-a alăturat colecției mele și a așteptat cu răbdare până am găsit timp pentru el. A durat ceva timp, dar în cele din urmă am găsit.

Trebuie să mărturisesc că în primele pagini am fost surprinsă de lipsa lui Harry Hole, unul dintre cele mai carismatice personaje create de autor. Cu toate acestea, această senzație nostalgică a dispărut în cele din urmă și m-am concentrat pe povestea lui Sonny Lofthus, un tânăr care este întemnițat, chiar dacă este nevinovat de crimele pentru care a fost condamnat.

Sonny Lofthus și-a petrecut jumătate din viață în închisoare. Cariera sa criminală a început atunci când, cu ani în urmă, împreună cu mama lui își descoperă tatăl mort. Se omorâse, copleșit de rușinea de a fi un ofițer de poliție necinstit aflat pe statul de plată a unui mafiot important. Acest fapt a distrus viața lui Sonny, care a lăsat în urmă viitorul său strălucit și a îmbrățișat lumea crimei organizate și a drogurilor. Prețul pentru tăcerea sa, pentru faptul că preia crimele altora, este acela de a avea acces nelimitat la heroina care intră în închisoare. El se bucură, de asemenea, de un statut special printre deținuți, care văd în el un fel de răscumpărător, aproape un Buddha cu mâini vindecătoare, căruia îi pot mărturisi păcatele lor și pot fi absolviți de ele.

Dar există ceva suspect la spirala formidabilă a corupției care a fost montată în jurul lui Sonny. Oficialii închisorii, avocații și chiar un preot disperat sunt implicați. Și toți vor același lucru: să-l țină într-o stare permanentă de stupoare narcotică, întotdeauna în spatele gratiilor din închisoarea de înaltă securitate din Oslo.

Dar când Sonny, printr-un alt deținut, descoperă adevărul despre sinuciderea tatălui său, el va căuta neobosit o cale de scăpare. Când o găsește, se gândește doar la răzbunare. Pentru că știe prea multe despre prea mulți oameni. Sonny nu are nimic de pierdut, nimic de câștigat, a lăsat ambiția și invidia în vestiarul vieții, de aceea numai el poate începe această cruciadă kamikaze.

Povestea cărții pare puțin banală, dar este de fapt uimitoare, profundă. Jo Nesbo ne introduce în lumea consumatorilor de droguri, dealerilor și a corupției. El descrie oameni fără scrupule, oameni pentru care viața umană nu înseamnă nimic, pentru care crima este o plăcere. Dar avem și aici o serie întreagă de eroi, greu de evaluat. Personajele romanului nu sunt în mod fundamental rele sau relațiile lor sunt nesănătoase: sunt persoane cu o poveste care le-a condus pe un drum greșit, dar care doresc cu toată puterea lor să ia decizii diferite în viață și, prin urmare, ei încearcă să se schimbe făcând bine celor din jurul lor. 

Sunt impresionată de rețeaua complexă de conexiuni pe care Nesbo a reușit să o creeze în acest roman. Acesta ne arată lumea coruptă a poliției și multe altele. Personajele acestei cărți sunt greu de judecat deoarece binele este adesea ascuns de rău și invers.

Deși Harry Hole nu apare în "Fiul", există  o figură la fel de interesantă. Este Simon Kefas. Stilul său de lucru se bazează pe metoda pe care Sherlock Holmes o folosește cu plăcere și mulți detectivi literari contemporani au abandonat-o complet - este vorba despre deducere. Împreună cu partenera sa Kari, ei creează un tandem pentru Sherlock și Watson. 

O altă trăsătură a autorului, pentru care îi iubesc cărțile, este complotul original, care se termină cu soluția puzzle-ului într-un mod fenomenal. O întreagă gamă de emoții și acțiuni surprinzătoare m-au determinat să nu mă despart de carte și să vreau să știu ce se va întâmpla pe următoarea pagină și în capitolul următor. Când m-am gândit că știu cum se termină povestea, există o schimbare rapidă a evenimentelor și povestea merge într-o direcție complet diferită. Sfârșitul este uluitor și face cititorul să experimenteze momente minunate.

 Concluzia:În opinia mea, această carte este puțin mai slăbuță decât cele cu aventurile lui Harry Hole, în special ultimele părți. Cred că după crearea unui personaj specific ca Harry, va fi dificil pentru el să creeze un alt caracter neconvențional. Totuși, acest aspect nu schimbă faptul că este o carte polițistă foarte bună, care ar trebui să satisfacă chiar și cele mai exigente, gusturi așa că, bineînțeles, o recomand tuturor.

Călărețul de aramă - Paullina Simons

 An aparitie: 2018

Autor: Paullina Simons

Categoria: Literatura Universala

Editura: EPICA

Nr. pagini: 928

 „Călărețul de aramă” este una dintre cele mai frumoase și dramatice povești de dragoste scrise vreodată. O carte pe care mi-am dorit foarte mult să o am și pe care datorită prietenilor de la Libris, am avut marea plăcere să o citesc. Mi-a plăcut această carte, am absorbit-o și am trăit-o, am ajuns în simbioză și nu am putut ieși din ea. Puterea sentimentelor despre care ne vorbește Paullina Simons este incandescentă, voluptoasă. Autoarea a scris un roman de neuitat, plin de iubire atemporală, chinuită, putem spune și nefericită și fără un viitor, dar destul de puternică încât să dea naștere iluziei eternității, a speranței într-un viitor.

„Călărețul de aramă” este un roman care m-a captivat în totalitate, teleportându-mă în Rusia, când orașul rusesc Leningrad (actualul St Petersburg) a fost asediat de către forțele germane în timpul celui de-al doilea război mondial.

Contextul istoric este prezentat în detaliu, chiar și cel mai tragic și mai ciudat. Leningrad este blocat de invadator. Alimentele sunt raționalizate din ce în ce mai mult, în fiecare zi care trece, iar frigul neobișnuit, pe lângă foamea persistentă, face victime, ducând la un adevărat masacru. O moarte lentă și inexorabilă, care transformă oamenii în canibali, care se luptă să trăiască, să continue cel puțin încă o zi.

În această dramă istorică, totuși, dragostea înflorește ca un ghiocel în zăpadă. O iubire adevărată, incitantă, interesantă. O iubire care luptă împotriva tuturor dificultăților pe care le scoate în cale destinul implacabil. O iubire copleșitoare și în mișcare. Dragostea dintre Tatiana și Alexander.

Viețile lor erau destinate să se ciocnească: în după-amiaza însorită din 22 iunie 1941, în timp ce radioul a țipat anunțul asediului german, ochii unei tinere cu rochie înflorată s-au întâlnit cu cei de caramel ai unui ofițer înalt și fermecător și, din acea zi, viața lor s-a schimbat pentru totdeauna. Ochii celor doi sunt ancorați și uniți într-o intimitate veșnică, tacită și de neînțeles.

Crezi în destin? Îmi place să cred că totul este deja scris, predestinat, că evenimente aparent inexplicabile se reunesc reciproc cu scopul de a aduce doi oameni într-un anumit loc într-un anumit moment al vieții lor. Dacă în acea zi Hitler nu ar fi decis să atace Rusia, probabil că  Tatia și Șura nu s-ar fi îndrăgostit niciodată. Sau poate că soarta l-ar fi condus pe Alexander pe alt drum decât cel al familiei Metanova.

Povestea de dragoste pe care o trăiesc aceste două personaje este plină de furie, neînțelegeri și obstacole, așa că, dacă te gândești să citești acest roman, trebuie să te pregătești psihologic pentru o mare poveste de dragoste, dar plină de momente triste.

În momentul în care între ei apare iubirea, se simt nemuritori, capabili să învingă totul, să supraviețuiască durerii, nedreptății și pierderilor. Dar calea pe care Tatiana și Alexander o au în fața lor este o alee întunecată, iluminată de teroare, de război, de foame, de frig, de lipsa certitudinii că vor supraviețui, pentru că războiul este capabil să genereze doar decese și eroi și nu există loc pentru dragoste sau mai bine spus, nu există o inimă capabilă să facă față războiului fără să fie ruptă, sfărâmată în bucăți.

 „Soldat! Lasă-mă capul să ți-l țin în poală și chipul să ți-l dezmierd! Lasă-mă buzele dulci să ți le sărut și dorul să mi-l strig peste mări și țări!... Luga, Ladoga, Leningrad, Lazarevo...Cândva m-ai purtat în brațe, dragul meu Alexander. Acum te voi purta și eu întru eternitate...

Și armăsarul negru și sălbatic, cu tropot greu, în galop mă urmărește, pe când cu pași grăbiți, spre Finlanda, Suedia și America mă îndrept. Inima și arma ta pe vecie îmi vor fi leagăn și mormânt.

Te port în suflet, de la ivirea zorilor până la căderea nopții, iar dragostea mă îneacă, picăturăcu picătură, ca apele râului Kama. De mă vei căuta vreodată, în Lazarev tu mă vei găsi, căci acolo mă voi afla până la sfârșitul zilelor mele.”

În timp ce povestea lor de dragoste continuă, cu toate acestea, țara este afectată de război, iar nemții ajung și mai aproape de Leningrad. Alimentele devin rare, rațiile scad și încet, dar inexorabil, în fiecare familie apare spectrul foamei și al morții. Chiar și familia Tatianei este obligată să plătească un omagiu dramatic războiului: fratele Tatianei, părinții, bunicul și verișoara fetei, se prăbușesc unul după altul, sub chinurile foamei, loviturile germanilor și frigul nemilos al Rusiei.

În încăperea care până atunci a fost ocupată de familia Metanova, rămân doar Tatiana și Dasha, cu Alexander întotdeauna prezent, gata să aducă mâncare pentru a hrăni pe cele două fete. Dar și el trebuie să-și plătească tributul Uniunii Sovietice și războiului: băiatul ascunde, de fapt, un secret dramatic despre identitatea sa, pe care îl dezvăluie Tatianei.

Într-o societate fără loc de intimitate, unde două familii trăiesc într-o cameră, Tatiana și Alexander redefinesc  cuvântul intimitate. Ca și cum ar fi un costum de camuflaj, dragostea lor încearcă să treacă neobservată între realitatea care îi lovește zilnic. Ca și cum ar fi o ființă autonomă, dragostea dintre Tatiana și Alexander se luptă să supraviețuiască.

Există numeroase povești de dragoste setate în timp de război, dar aici găsim un război în cadrul unei povesti de dragoste.

Cu toate acestea, activitatea de cercetare pe care Paullina Simons a făcut-o pentru a povesti despre războiul care a lovit Europa, concentrându-se pe Leningrad, precum și despre comunism, este remarcabilă. Ponderea informațiilor istorice nu este resimțită niciodată în poveste, și totuși rigoarea documentară este absolută.

Zilnic, între iunie 1941 și martie 1943, absorbim cruzimea, durerea, frigul, foamea și asprimea războiului, așa cum nici un manual școlar nu ne-ar putea transmite.

Întotdeauna am fost de părerea că istoria nu se învață doar la școală, și că literatura și cinematografia sunt un excelent instrument de sprijin în acest sens. Romanele - bine scrise, desigur - sunt capabile să transporte cititorul în epoca prezentată și să arate ceea ce manualele nu arată: împărțirea vieții cotidiene care te face să înțelegi cu adevărat ce înseamnă să trăiești sub bombardament, într-o iarnă rusească fără încălzire și electricitate.

Cu toate acestea, intenția autorului nu este să denunțe ororile războiului. Pentru că, în realitate, ceea ce reiese clar din cuvintele sale este că, mai degrabă decât Germania, inamicul real al Rusiei a fost mereu, numai Rusia însuși. În acest sens, mânia lui Simons pare îndreptată mai mult spre Stalin și comunism - și nu în mod greșit, aș adăuga. Cu această ocazie, autorul ne prezintă unul dintre cele mai infame și mai urâte personaje pe care le-am întâlnit vreodată: Dimitri Cernenko. Dimitri este prietenul oportunist și invidios al lui Alexandru, pe care l-am urât de la început până la sfârșitul cărții.

În ceea ce privește restul personajelor, vedem povestea de cele mai multe ori din punctul de vedere al Tatianei și ea este cea pe care o cunoaștem cel mai bine. Este un personaj cu adevărat unic: trăiește într-o familie care o sufocă, atât sora ei, cât și părinții ei nu o iau în considerare prea mult, de fapt, în majoritatea cazurilor ei nu o respectă deloc, în timp ce ea le dă totul. Acest lucru este demonstrat de faptul că, atunci când află că sora ei este îndrăgostită de Alexander, face un pas în spate, în ciuda suferinței, pentru a nu creea dezacorduri în familie. Tatianei nu-i place riscul, dar în cursul romanului se dovedește în mod repetat că este foarte curajoasă și foarte puternică .

Tatiana și-a câștigat dreptul de a face parte din primele cinci eroine literare pe care le prefer, alături de Elizabeth Bennet. I-am iubit altruismul, bunătatea și jertfele constante făcute în numele familiei - chiar dacă uneori am vrut să o strâng de gât. Dar, mai presus de toate, i-am iubit puterea, inventivitatea și acel pic de încăpățânare și neglijență care o caracterizează.

Pe de altă parte, am apreciat mai puțin caracterul lui Alexander, uneori prea posesiv și agresiv, dar încă în conformitate cu setarea și cu mentalitatea unei ere foarte îndepărtate și foarte diferite de a noastră.

Alexander este un personaj foarte interesant din cauza poveștii sale personale, complicată dincolo de imaginabil. Este o persoană care, în ciuda vârstei tinere, are un trecut foarte dificil în spatele lui, dar mai presus de toate este un tânăr matur. El se îndrăgostește de Tatiana din primul moment, dar respectă alegerea ei de a lăsa loc pentru Dasha și a rămâne cu familia ei.

Concluzia: Acțiunea, dragostea, războiul, entuziasmul și aventura sunt punctele-cheie ale acestei mari narațiuni de proporții epice. Dragostea mișcă întreaga poveste, dar este și un roman al supraviețuirii, al luptei, al războiului, al istoriei ... Este un crescendo de emoții, durere, moarte, dar totuși, în tragedie există speranța și dorința celor doi oameni care se luptă să aibă un viitor împreună.

Filiera de la miezul nopții - Lee Child

An apariție: 2018

Autor: Lee Child

Categoria: Literatura Universala

Colecție: Fiction Connection

Editura: TREI

Nr. pagini: 458

Jack Reacher s-a întors. Eroul celei mai bine vândute serii scrisă de Lee Child, încearcă să-și găsească locul în lume.

După ce s-a despărțit de Michelle Chang, Jack Reacher pleacă din Milwaukee. Călătorește cu autobuzul fără o destinație specifică prin statul Wisconsin, până când la una din escalele autobuzului, observă în vitrina unui magazin de amanet, un mic inel de absolvent de la West Point, universitate pe care și el a absolvit-o. Jack nu crede că proprietarul a renunțat atât de ușor la ceva pentru care a făcut multe sacrificii. Cu nimic altceva de făcut, cumpără inelul și decide să îi găsească proprietarul. Singura indicație este gravarea: SRS2005.

De la această achiziție aparent inofensivă, o carte întreagă, plină de acțiuni și aventuri, are loc. Totul curge natural și nimic nu este forțat sau adăugat ca umplutură.

Și Jack este ... Jack. Un om excepțional din toate punctele de vedere. Un erou, în ciuda lui însuși, care poate fi admirat pentru integritatea sa morală, întotdeauna esențial în fapte și cuvinte, pe scurt, omul potrivit pe care toți ne-am dori să-l avem la  nevoie.

Ce înseamna Jack pentru noi? Ca cititor iubesc acest personaj pentru intransigența sa, pentru că nu este un personaj tipic vremurilor actuale, care ne obligă să avem o slujbă solidă.  De asemenea, este un personaj care caută provocări și onoare. Reacher respinge, de asemenea, realizările tehnologiei moderne. El nu petrece ore să se joace cu smartphone-ul său, el nu intră în extaz atunci când vede un nou model de consolă de jocuri. El este un outsider și un exemplu clasic al eroului. Reacher călătorește, el nu rămâne niciodată prea mult într-un loc și încearcă să evite oamenii, pentru că, în primul rând, este o modalitate pentru el să se cunoască pe sine. Încă o dată, Child ne arată că este un maestru în crearea unei lumi interioare a unui personaj.

Mi se pare, totuși, că într-o oarecare măsură, Reacher este puțin diferit de modul în care l-am perceput în cărțile anterioare. La fel de implicat în acest caz, pregătit pentru diverse sacrificii și urmând o cale care, în opinia sa, este corectă. Reacher este mai puțin conflictual și, împreună cu el, totul pare mai blând.

Acest calm m-a surprins cel mai mult la acest roman. Acțiunea cărții are loc încet, are un curs blând. Personajul principal are un scop clar definit și încearcă treptat să îl pună în aplicare.

Mi-a plăcut mai ales compania pe care autorul a ales-o pentru personajul principal. Detectivul licențiat și frumoasa, dar și înțeleaptă Jane, diversifică acțiunea și îi dă un gust special. Cei trei lucrează foarte mult împreună, dar nu-l împing pe Reacher la o parte.Stă în continuare în prim-plan, dovedind în mod repetat cititorului că anii trec, dar el rămâne același.

"Filiera de la miezul nopții" mi s-a părut un roman bun, foarte ușor de citit, plin de acțiune, cinematografic. Autorul știe cum să dozeze suspansul și din primul moment ne ține în tensiune jucându-se cu aparențele. În timpul complotului amestecă trecutul și prezentul într-un mod foarte reușit. O poveste rapidă, o narațiune specifică care pe unii îi impresionează, pe alții îi poate plictisi. Cu toate acestea, trebuie admis că modul de a spune o poveste este un punct forte al autorului.

Aceasta este cea mai emoționantă carte a lui Child până în prezent. El aduce în atenția noastră probleme legate de loialitatea familială, veteranii răniți, explozia de opiacee și obiceiurile dealerilor de droguri.

Plin de răsturnări și surprize care aproape ne împiedică să respirăm, această nouă aventură cu Jack este un alt cadou pentru cei care, ca mine, iubesc thrillerele inteligente. Recomand!

M-am putut bucura de această bijuterie de carte datorită prietenilor de la librăria online libris, cărora le mulțumesc!

Portret de... detectiv hoinar

Jack Reacher - Lee Child

Jack Reacher a fost polițist militar (PM) timp de 13 ani, a devenit maior.

S-a născut în anul 1960 la o bază militară din Berlinul de Vest. Nu a avut niciodată o viață normală, tatăl său a fost în Marina americană și familia a călătorit prin bazele americane din întreaga lume: Manila, Guam și Seul. Mama lui a fost de naționalitate franceză. A avut un frate cu doi ani mai mai mare, Joe, care lucra în cadrul Serviciului Militar de Informații.

A intrat la West Point la 18 ani și în poliția militară la 24. El a fost trimis în Coreea, Filipine, Panama și îl găsim în Carolina de Nord în anul 1990.

A fost Polițist Militar, pentru că și-a dorit mereu să fie polițist, dar el a fost influențat de tradiția familiei să fie militar. Îi plăcea să fie polițist pentru că putea pune lucrurile la locul lor, pentru că îi urăște pe cei care cred că au dreptul să facă ceea ce vor. A fost un bun profesionist, nu foarte interesat de promovare, a recunoscut meritele subordonaților săi și a căutat ajutor atunci când a avut nevoie de el.

Este singur, nu are prieteni, doar cunoștințe. Nu are competențe sociale care să-i permită să se dezvolte în lumea civilă, deoarece când era mic, el s-a mutat mereu cu familia sa. Nu a locuit niciodată într-o casă normală, nici nu are haine civile. Are relații cu diverse femei, dar nici una nu durează mult.

În anul 1991 a participat la operațiunea Furtună în deșert.

În anul 1997 a părăsit armata cu onoruri. Face parte din sistem, dar sistemul îl reneagă, iar acum este dependent de libertate, este un fel de vagabond care nu petrece prea mult timp în același oraș.

În "Filiera de la miezul nopții" are aproximativ 38 de ani. Trăiește cu minimul necesar, are doar o pereche de pantaloni, o cămașă și pantofii. Nu are chei, telefon sau ceas (are unul mental care nu greșește niciodată), nu are bani sau proprietăți, folosește nume false pentru a se înregistra în hoteluri. El mănâncă și doarme când poate, nu știe niciodată când o va face din nou.  Este un fel de Sherlock fără adăpost.

Are păr blond, scurt, ochii albaștri, măsoară aproape doi metri și cântărește 100 kg, dar nu are grăsime corporală. El știe cum să citească oamenii, gesturile lor, aspectul lor ... când mint, când se tem. Are un simț al umorului foarte dezvoltat. Cunoaște perfect toate tipurile de arme. Și le folosește fără nici o remușcare când trebuie.