joi, 22 octombrie 2015

Trenul Orfanilor - Christina Baker Kline









An aparitie: 2015
Autor: Christina Baker Kline
Categoria: Literatura Universală
Editura: TREI
Nr. pagini: 368



"Trenul orfanilor" este o carte care m-a surprins foarte mult. Sunt pasionată de cărți care descriu culturi, perioade, sau fapte reale. Povestea amestecă realitatea și ficțiunea, trecutul și prezentul, într-un roman foarte bine realizat.
Nu am avut nici o idee despre existența acestui tren, și, ca o fană a romanelor ce tratează subiecte istorice, când am văzut această carte am vrut să o citesc. Între  anii 1854-1929, așa-numitul  tren al orfanilor a părăsit în mod regulat orașele  de pe Coasta de Est a Statelor Unite spre fermele din Midwest, aducand mii de copii abandonați.Nimic mai mult și nimic mai puțin decât o operațiune complexă pentru a scăpa New York-ul de orfanii care generau probleme pe străzi, utilizându-i ca forță de muncă aproape gratuită pentru zonele rurale. A fost noroc pur, pentru  copii să ajungă în mâinile unor  familii care i-au dorit, pentru că în realitate aceștia au fost "livrați" (dacă nu sunt vânduți) prin licitație.

– Acesta e ceea ce se numeşte un tren al orfanilor, copii, şi sunteţi norocoşi că vă aflaţi în el. Lăsaţi în urmă un loc al răului, plin de ignoranţă, sărăcie şi vicii, pentru virtuţile vieţii la ţară. Cât timp vă aflaţi la bordul acestui tren, veţi respecta nişte reguli simple. Veţi fi cooperanţi şi veţi asculta instrucţiunile.”

           Povestea ne arată două personaje importante: Vivian Daly o doamnă de 91 de ani, care duce o viață liniștită în Harbor, Maine (Statele Unite). Pentru această femeie fantomele care o bântuie sunt toate amintirile și oamenii care au rămas în trecutul său turbulent: un trecut plin de răsturnări de situație și suferință. Acum, tot ce i-a rămas sunt amintirile acestui trecut, stocate în cutiile din mansarda sa.

„Cred în fantome. Sunt cei care ne bântuie, cei care ne-au lăsat în urmă. De multe ori în viață i-am simțit în preajma mea, observând, văzând totul, în timp ce nimeni dintre cei vii nu știa sau nu se sinchisea de ce se întâmplă. Am nouăzeci și unu de ani și aproape toți cei care au făcut cândva parte din viața mea sunt acum doar niște fantome...”

Molly Ayer este o tânără de  17 ani . Orfană, ea este obosită de a fi tratată ca o inutilă, judecată după  aspectul exterior, se simte singură. Ea este obosită de viață pe care a dus-o în casele unde a fost dată în plasament. După  ce fură o carte pe care și-o dorește, trebuie să facă muncă în folosul comunității pentru a nu ajunge la școală de corecție. Molly va trebui să-și îndeplinească orele de serviciu în slujba comunității la casa aceastei doamne în vârstă, curățând mansarda. Dar fiecare cutie care se deschide, fiecare imagine ascunsă, fiecare fir de praf îi reamintește lui  Vivian,evenimentele traumatizante pe care le-a trăit. 
Ambele personaje sunt orfane și ambele au suferit mult. Mi-a plăcut  modul în care autorul a construit prietenia și legătura dintre cele două. Fără ca măcar să-și dea seama, treptat, au devenit prietene și apoi  confidente. Molly și Vivian sunt conectate prin suferința, amintirile și experiențele lor.
Un punct de reflecție, în carte  este că chiar și sub diferite greutăți și suferințe nici unul dintre personaje nu  se  predă. Ei continua lupta chiar dacă fac  față unor situații dificile. Chiar dacă suferă ei  nu devin oameni plini de resentimente și continuă să  creadă și  să lupte pentru ceea ce visează  și doresc cu adevărat. 
În plus față de povestea în sine, unul dintre punctele forte ale romanului este modul în care autorul a construit ceele două  personaje principale: Molly și Niamh-Vivian. Acestea sunt creionate cu mare precizie, descrise asfel încât par oameni reali din carne și sânge. Pentru a sublinia personajul Niamh, ultimele capitole sunt narate de ea însăși, în persoană. Restul capitolelor, însă, sunt narate la persoana a treia de un narator omniscient. Este foarte potrivită această dualitate de naratori. Prima persoană ne aduce mai aproape de acțiune. Narațiunea la persoana a treia te ne transformă în  spectatori care iau parte la dramă. Probabil, în cazul în care întreaga poveste ar fi  fost axată pe trecut, romanul ar fi fost mult mai intens. Dar, de asemenea mai dur.
Povestea spusă de Christina Baker Kline este foarte bine construită și narațiunea este senzațională. Unul dintre lucrurile pe care le-am iubitla această carte sunt descrierile. Bogăția de detalii și sentimente a fost fantastică. Stilul autoarei este fluid și ușor de citit, o carte care te duce repede în poveste și te ține în suspans până la sfârșit .
Concluzia: O carte foarte bine scrisă și care a fost capabilă să-mi aducă lacrimi în ochi , ceva ce nu s-a mai  întâmplat de o lungă perioadă de timp ... Revolta, furie, compasiune, un amestec de sentimente într-o singură carte.
În ciuda subiectul care are ca punct de plecare, trenul orfanilor este, în opinia mea, un roman centrat pe personaje și aduce în prim plan sentimentele, impresiile și emoțiile lor. Este un roman care tratează aspecte complexe, cum ar fi relațiile de familie și modul în care acestea sunt construite, importanța de a ne  cunoaște trecutul și de unde venim, sunt abordate sentimentele  precum pierderea identității, dezrădăcinarea și prietenia, dar, în același timp, este o poveste despre a doua șansă, curaj, luptă adversitate, capacitatea de adaptare și de a depăși obstacolele.


marți, 20 octombrie 2015

Expertul Seducator - Christina Lauren







O bombă sexy mult prea mult timp închisă într-un laborator,
Un seducător notoriu din  New York,
Și o lecție de chimie mult prea scandaloasă pentru studii științifice!


De unde să încep? Această carte a fost exact ceea ce am avut nevoie! O gură de aer proaspăt într-o zi plictisitoare! Cred că sunt îndrăgostită nebunește de Will Sumner, ah aceste iubiri imposibile!

“Toată lumea se maturizează şi învaţă cum să fie adult. Eu mă simt de parcă am ştiut mereu cum să fiu un adult şi acum tocmai învăţ cum să fiu copil. Poate că Ziggy a fost numele meu de adult. Poate că vreau să-mi dau un pic frâu liber.”(Hanna)

Prin urmare, personajul feminin principal al  romanului este Hanna Bergstrom, o fată de douăzeci și patru,  dependentă de muncă. Practic și-a abandonat întreaga viața socială și sentimentală.  Fratele ei, preocupat de lipsa vieții sociale îi dă ideea de a cere ajutor la  Will Tamner, cel mai bun prieten  al său.  Fiind  cu șapte ani mai mare ,Will, are amintiri foarte vagi cu  Hanna, dar de asemenea, foarte copilărești. Când el o vede din nou, este șocat. Hanna a devenit o femeie frumoasă, cu o voință puternică.  Tânăra poreclită de  familia ei Ziggy este naivă și spune tot ce îi vine în cap fără să fie complexată, chiar și gândurile cele mai îndrăznețe. Și  asta îl face pe Will complet nebun după ea. Ceea ce nu știe este că Hanna are fantezii despre el de la o varsta frageda. Pentru ea, Will este ca un zeu grec trimis direct din Olimp pentru o vacanță pe Pământ, dar  care nu are ochi pentru o simplă muritoare.

“— Am fost atât de mult timp concentrată asupra muncii şi preocupată să trec peste următorul obstacol, apoi peste următorul, că n-am apucat să mă opresc şi să mă bucur de ceva.
— Da, a încuviinţat el, liniştit. Asta nu-i bine.
— Ai simţit vreodată că oamenii care sunt cei mai importanţi pentru tine nu sunt cei pe care îi vezi cel mai des?” "(Hanna și Will)

Se înțelege că am iubit această carte? Personajele sunt fantastice și hilare, Hanna este un personaj perfect, diferit de cele ale altor cărți, care nu se tem de nimic, de fapt, uneori am simțit ca ea deține controlul asupra situației, spre deosebire de alte povești de dragoste pe care le-am citit.
În ceea ce îl privește pe  Will Sumner, aș putea vorbi despre el ore. Cred că este  genul de bărbat pe care fiecare femeie și-l dorește! Pasional, protector și destul de spiritual, pe scurt, un amestec perfect! Poate că este un zeu? Probabil. Am fost intrigată cu dulceața lui, naturalețea și sentimentele de care dă dovadă. Distruge complet imaginea de afemeiat fara speranță pe care  am avut-o despre el. Mi-a plăcut că și-a aratat  vulnerabilitatea privind sentimentele lui pentru Hanna, cum realizează că ceea ce simte  nu poate fi controlat. Pe masura ce povestea progresează, vom realiza că este un tip obisnuit care își iubește prietenii și care acceptă glumele si comentariile lor. El este foarte încrezător, dar călcâiul lui Ahile pentru el sunt sentimentele pe care încearcă să le suprime de teamă că va fi  respins.  Ziggy îl  ajută să se maturizeze, mai ales în acceptarea unei relații, ceva cu totul necunoscut pentru el; deși marea sa provocare va fi să arate că s-a schimbat și nu mai este la fel cum își  amintește ea.
Povestea lui Will și Hanna a fost foarte frumoasă, deoarece a pus accent pe  prietenia  care se transformă în iubire. Relația lor evoluează cu fiecare descoperire, fiecare conversație, fiecare privire, fiecare atingere ...Este plăcut  faptul   autoarele ne arunca într-o poveste a cărei final îl cunoaștem din start, dar modul de a ajunge acolo pare imprevizibil. Povestea este scrisă la prima persoană din punctul de vedere al celor două personaje principale, astfel încât să putem vedea clar ceea ce simte fiecare.
Pe de altă parte, regăsim întreaga bandă și este o plăcere de a îi reîntâlni pe  Bennet și Max , Chloe și Sara. Bennett și Max sunt super amuzanți și  nu pierd nici  o oportunitate de a își  bate joc de  cel mai bun prietena  lor, iar Sara și Chloe se dezvăluie ca prietene de nădejde, care îl sprijină pe  Will în relația cu  Hanna pe care o acceptă  cu mare simplitate și naturalețe.

“— Ben, zise Max, lăsându-se pe spate în fotoliu, cu un rânjet uriaş. S-a întâmplat, în sfârşit.
— Ţi-a venit ciclul? întrebă Bennett. Felicitări.
— Nu, cretinule, zise Max, râzând. Vorbesc despre Will. Şi-a pierdut capul după ţâţele unei fete.”

Concluzia: Pasiune și  incertitudine într-un roman bogat și interesant, care distrează și captivează cititorul. Modelul clasic al unei povești de  dragoste ce alătură personaje bine construite și un ritm rapid, care pune accentul pe pasiunea dintre doi oameni în căutarea unei iubiri pasionale și de durată, care trebuie să lupte cu temerile celuilalt. Construcția narativă și stilul sunt mult mai frumoase, mai bine organizate decât în ​​volume anterioare Deși acest roman este listat ca erotic, mai degrabă l-aș clasa ca o comedie romantică in care pasiunea este amestecată cu  emoții, distracție, iubire, prietenie, familie și importanța recunoașterii sentimentelor și de a construi relații sănătoase.

duminică, 18 octombrie 2015

Regii blestemati vol.4: Legea bărbaților - Maurice Druon





An aparitie: 2014
Autor: Maurice Druon
Categoria: Biografii
Editura: LITERA
Nr. pagini: 304

Volumul Legea Bărbaților din saga  "Regilor blestemați" este de interes major nu numai pentru cititorul care urmărește aventurile lui  Guccio și intrigile de la curte încă de la începuturile lor, dar și pentru cititorul care este, în general, interesat de istoria Franței, deoarece în acest volum, va fi explicat cum și de ce a apărut celebra "lege salică" care tinde să stabilească "succesiunea de sex masculin" , pentru a îndepărta femeile din  linia de succesiune la tronul Franței, pentru totdeauna. Philippe de Poitiers a devenit Philippe al V lea , după ce s-a servit  de această "armă legală" încropită pentru a servi proiectelor sale, dar, în mod ironic, aceeași armă va reveni ca un bumerang atunci când vine momentul pentru propria sa succesiune, dar aceasta este altă poveste și un alt volum ...

“V-o spun, domnii mei, Franţa e o ţară prea nobilă ca să ajungă, ca un caier de lână, pe mâini de muiere. Crinii nu pot fi torşi!”

Acest al patrulea lea volum  din "Regii blestemați" anunță luptele care se dau  pentru tronul Franței și  stabilește începuturile Războiului de o sută de ani .
La moartea sa, Ludovic lasă în urma lui o fiică pretendentă la tronul Franței, Jeanne. Acesta din urmă este fiica Margaretei de Burgundia, condamnată pentru adulter. Prin urmare,  există suspiciuni privind legitimitatea prințesei Jeanne. De asemenea, Clemence,cea de a doua soție, este însărcinată. Dacă acest copil este un fiu, coroana va fi moștenită pe linie directă. Luptele pentru  a fi regent au loc între   Charles de Valois și  Philippe de Poitiers, fratele lui Ludovic, care îl  înlătură pe unchiul său. Spre deosebire de fratele său, el știe ce vrea. Fiul lui Clémence, Jean, moare la câteva zile după naștere.
Fatalitate sau  blestem? 
Cu toate acestea, situația  existentă servește intereselor lui  Philip.
Acest roman arată în mod clar interesele conflictuale ale părților concurente. Până în prezent, linia regilor a fost directă. Dar cum fiul  regelui Ludovic a decedat  și nu există alți  moștenitori de sex masculin direcți,ceilalți membri ai familiei regale au cale liberă spre tron! Și acesta e doar inceputul!
Maurice Druon  se joacă , desigur, cu incertitudini istorice, imaginează planurile malefice în vremuri de tulburare. El aranjează povestea,  având în centru  pe Mahaut, soacra  lui Philippe,  care este din ce în ce mai  terifiantă și fără milă. Spre deliciul cititorului, desigur! Tremurăm  și  ne temem de infamia perfidei Mahaut ...
Concluzia: Romanul este deosebit de captivant. El ne ține în suspans, cu aventurile familiei regale, dar și continuarea aventurilor prin care trec Guccio și Marie.
Tensiunea crește, decesele  survin unul după   altul, pericolul este omniprezent și a ajuns fără milă față de toți cei care ar trebui să moștenească coroana ... Puterea romanului lui Maurice Druon vine de la ritmul alert și personalitatea personajelor.
După cum se poate observa intriga este bogată, bine dezvoltată , plină de lupte pentru putere, conspirații, adulter, scandal, trădări, dar scrisă într-un mod care ne face  să tânjim să știm mai multe  cu fiecare pagină pe care o citim.

Alte  recenzii care te-ar putea interesa: 

Regii blestemati vol.3: Otrăvurile coroanei - Maurice Druon


Mulțumesc  EDITURII LITERA  pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta impresiile mele despre  această carte !

duminică, 11 octombrie 2015

Regii blestemati vol.3: Otrăvurile coroanei - Maurice Druon



 


An aparitie: 2014
Autor: Maurice Druon
Categoria: Biografii
Editura: LITERA
Nr. pagini: 256



Volumul al treilea lea  din saga  " Regi blestemați" amestecă istoria, reflecția politică și otrăvurile, într-un context istoric tensionat pentru Regatul Franței. Aflăm chiar din titlul romanului, "Otrăvurile Coroanei" soarta personajelor centrale.  Da, regele Ludovic al X lea moare, și nu, nu înjunghiat, strangulat sau ciomăgit. Moare otrăvit. Romanul acoperă 15 luni sau cam asa ceva, după evenimentele din " Regina sugrumată." Certurile dintre Robert D'Artois și mătușa lui Mahaut duc la insurecția baronilor de frontieră; Ludovic Hutin și Clemence a  Ungariei  se bucura  de un scurt moment de fericire conjugală înainte de moartea sa; Fratele regelui Ludovic, Philippe de Poitiers,  se împacă cu Jeanne de Burgundia; și Guccio Baglioni își continuă ascensiunea socială, asemenea unui meteorit, dar iubirea pentru  Marie este condamnată, deoarece nu obține acceptul familiei Cressay.
După ce și-a ucis  soția pentru  a se putea căsători  cu Clemence a Ungariei, regele Ludovic al X lea nu pare să realizeze că are nevoie de mai mult decât să asigure succesiunea pentru a restabili ordinea în interiorul granițelor regatului său. Foametea aruncă Franța în haos și incapacitatea sa de a ține în echilibru luptele dintre facțiunile ambițioase subminează domnia sa care  a adus Franța la un pas de colaps . Ludovic  consideră că toate acțiunile sale imorale sunt justificate dacă sunt  luate în numele Franței. Pentru a își  îndeplini interesele, se folosește de  orice mijloace, inclusiv torturarea și uciderea nevinovaților. 
Ca întotdeauna, Maurice Druon demonstrează că are un ochi incredibil pentru detalii istorice și adevărul istoric revine la viață de-a lungul paginilor .Un roman plin de fantezie, condimentat cu  detalii picante, întâlniri pasionale și intrigi politice feroce. Viața în Evul Mediu este o  viață tumultoasă. Modul de a trăi la curtea regală, case nobile, împrejurimile bisericii și cazarea celor săraci, este descrisă viu,  așa cum este descrisă și viața pe străzile pline de sărăcie, murdăria, boala și ciocnirile fizice. Dialoguri și  reflecțiile  abundă, dar fără a abuza de  descrieri.
M-am bucurat în mod deosebit de acest volum, care scoate în evidență sensibilitatea femeilor, cum ar fi  Clemence a  Ungariei și, tinerii, Guccio și Marie , romantici și plini de speranță să experimentează fericirea, dar ambițiile sociale și politice ale rudelor lor, din păcate, îi vor îndepărta .
"Otrăvurile coroanei", desigur, se referă la utilizarea unor poțiuni de dragoste sau otravă mortală utilizată în anturajul regelui Ludovic  al X lea . Acest titlu poate evoca, de asemenea, aceiași oameni care gravitează în jurul regelui și care acționează ca adevărate "otrăvuri". Personajele sunt plasate cât pot de bine pe tabla de șah complexă reprezentată  de Franța regală la inceputul secolului al XIV lea.Nu știu dacă a fost intenția lui Maurice Druon, dar îmi place să cred că titlul celei de a treia cărți a Regilor blestemați este o carte de tranziție care face legatura cu următorele povesti.

Concluzia: Am început deja al patrulea volum din aceasta serie istorică, încă fermecată de scrisul lui  Maurice Druon, care povestește  conflictelor politice de interes în ajunul războiului de o  sută de ani, combinându-le cu  conspirații și trădări, romantism și impertinența.
 Alte  recenzii care te-ar putea interesa: 

Mulțumesc  EDITURII LITERA  pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta impresiile mele despre  această carte !

marți, 6 octombrie 2015

Dansând cu moartea - Jeffery Deaver




An aparitie: 2011
Autor: Jeffery Deaver
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 480


Jeffery Deaver este un maestru în arta de a spune o poveste și să captiveze cititorul cu ritmul său narativ. Caracteristica sa principala este   fără nici o umbra de indoială, intriga existentă și faptul că nimic din ceea ce pare, nu este real. E greu de imaginat ce se va întâmpla în urmatoarele rânduri din cauza imprevizibilității autorului, care ne înșeală până la ultimul rînd.
De fiecare dată când citesc o poveste  scrisă de Jeffery Deaver sunt copleșită de o emoție puternică;  savurez fiecare pagină, una câte una și mă  bucur de toate nuanțele pe care autorul le folosește pentru a descrie senzațiile, sentimentele și gândurile personajelor.
În  "Dansând cu moartea"  Lincoln Rhyme și Amelia Sachs, sunt pe urmele unui criminal nemilos poreclit " Dansatorului pe Coşciug ". Desigur, " Dansatorul " este alunecos ca un săpun.
 "Dansatorul pe Coşciug "  a fost angajat să  ucidă trei martori-cheie într-un proces important  , trei aviatori ai unei mici companii charter, care știu ceva  fundamental pentru urmărirea penală. Unul câte unul, martorii sunt eliminați de  lunetist, până când nu rămâne decât unul singur. Se pare că nimeni nu îl poate salva ...Cu excepția lui Lincoln, un fost expert criminalist acum paraplegic și extrem de frustrat, și ajutorul lui, tânăra și frumoasa agentă Amelia Sachs, la fel de frustrată și nevrotică. Și dacă în primul roman, "Colectorul de oase", tensiunea dintre cei două este doar platonică, în acest al doilea volum, cei doi sunt atinși de săgeata  lui Cupidon. În plus, dinamica și armonia dintre două personaje Rhyme și Sachs in timpul vanatorii este fantastică.
          Lincoln Rhyme este cu sigurantă un  Sherlock Holmes modern și Amelia Sachs, Watson a lui.  Orice cititor va recunoaște cu ușurință puternica influență. La urma urmei, Rhyme își folosește creierul și caută detalii  la care nimeni nu se gândește: praf, mirosuri și texturi. La fel ca Sherlock el are o harta a orașului cu referire la modul în care au arătat în trecut diferite părți ale orașului. 
 Antagonismul dintre bine și rău este dus la extrem, într-un joc plin de  viclenie și înșelăciune, în  special datorită preocupărilor mentale ale " Dansatorului pe Coşciug," (răul) și  ale lui Lincoln Rhyme (binele).
Dar  există cu adevărat oameni buni și oameni răi? Poate că ar trebui să spun "alb și negru": un ucigaș profesionist și un detectiv cu o minte strălucită , dar tetraplegic; întreaga intrigă este un joc continuu de șah între cele două creiere.  Un joc captivant de șah în care Rhymes și "Dansatorul pe Coşciug "   își  calculează fiecare mișcare unul față de celălalt. Ucigașul este ca un cameleon, care apare aproape de  zonele de investigație fără a trezi suspiciuni și fără a îi fi  detectată prezența decât  atunci când este prea târziu.
Un punct care m-a interesat foarte mult în carte este construcția personajelor și personalitățile complexe  ale lui Rhyme și criminalului.  Am fost martoră  la ciocnirea dintre două forțe intelectuale, care  aproape m-au facut să îmi mi țin respirația în timp ce citeam și mi-au arătat că scenele de actiune într-un complot de suspans, nu trebuie să fie întotdeauna legate de mișcarea fizică.
Concluzia: Thriller-ul curge bine, este plin de suspans și l-am găsit destul de credibil și imprevizibil,  până la sfârșit. Jeffery Deaver confirmă că stăpânește la perfecție toate regulile pentru a scrie un thriller care funcționează bine  de la început până la sfârșit...

 Alte  recenzii care te-ar putea interesa: 

luni, 5 octombrie 2015

Amanta Lui Freud - Karen Mack, Jennifer Kaufman






Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 315

 
Romanul ne duce în capitala Austriei, Viena, în 1895.  Deși  Viena   la sfârșitul secolului al IXX lea, este caracterizat ca un oraș progresiv,   soarta femeilor este  încă legată de cea a bărbaților, mai ales prin căsătorie ca singura opțiune  pentru a avea o viață morală ,etică și fără prihană
Minna Bernays este o fată cu o educație excelentă, dar  este disperată după ce a fost concediată de la ultimul ei loc de muncă. Pentru a scăpa de  presiunile sociale, Minna  caută refugiu în brațele surorii ei, Martha. Cu toate acestea, Martha trebuie să se ocupe mai întâi de propriile ei probleme: șase copii și perioadele de absență  ale soțului ei, nimeni altul decât Sigmund Freud.
La acea vreme, Sigmund Freud a fost atacat pentru teoriile sale scandaloase, cele mai multe dintre ele legate de sexualitate. Martha, fiica și nepoata de rabin ,simte o respingere feroce față de  învestigațiile soțului ei. Minna, cu toate acestea, este fascinată.
"Amanta lui Freud" prezintă un adevărat triunghi amoros, în care Minna reprezintă tot ceea ce Martha nu a reușit să fie.  Ea este intelectualul curios și pasionat, ceva care, fără îndoială, a stârnit interesul, și, probabil, dorința lui Sigmund Freud. Cei doi incep o relatie intelectuală, nevinovată la început, dar, treptat, începe să îi absoarbă iremediabil.
Într-un fel, acest triunghi amoros între Sigmund Freud, soția și cumnata lui, reprezintă lupta dintre bărbați și femei împotriva voinței lor.
"Amanta lui Freud" încearcă să creioneze o poveste în spatele zvonurilor despre  relația lui Sigmund Freud cu Minna Bernays, cumnata lui . Nimic nu a fost confirmat, dar cartea a fost bine scrisă. M-am trezit implicată în povestea acestei familii. Nu cunosc opera lui Freud (auzit doar niște teorii, nu am citit niciodată nimic), dar unele lucruri sunt menționate în carte. Am fost impresionată de drama și situația celor două surori.
 Cartea nu este axată pe povestea de  dragoste. Există scene romantice, dar romanul se concentrează mai mult asupra situației și repercusiunile acesteia. Se pune accent pe  structura psihologică a personajelor
Tot ce știm sigur despre aceasta relatie este ca Sigmund Freud a găsit în Minna Bernays unul dintre cei mai buni prieteni intelectuali. Dacă această afinitate a devenit o relație mai apropiată, și într-adevăr illicită, este ceva ce biografii au  specula mult  despre Sigmund Freud,  fără să găsească nimic, doar presupuneri și speculații.
Concluzia: Cele peste 300 de pagini pot fi citite rapid, pentru că lectura curge în mod placut și captivează cititorul. Un roman extrem de interesant care îți trezește dorința  să citești până la ora  03:00 dimineață, chiar dacă la serviciu trebuie să ajungi  la ora 08:00 a doua zi!

duminică, 4 octombrie 2015

Valea Minunilor - Amy Tan





An aparitie: Iulie 2015
Autor: Amy Tan
Categoria: Literatura Universala
Editura: POLIROM
Nr. pagini: 592


De la o vârstă fragedă am avut o slăbiciune pentru cultura și obiceiurile țărilor din Orientul Îndepărtat și  din cauza opțiunilor limitate de a călători, călătoresc prin lectura cărților a căror complot  are loc în aceste țări.
"Valea Minunilor" este o carte care atinge o coardă  sensibilă a cititorului , deoarece dincolo de problema curtezanelor,  aduce în atenția noastra o temă spinoasă: relațiile dintre părinți și copii și, mai precis relația dintre o mama si fiica ei. Un roman despre dragoste, suferința sau dificultate de a exprima și demonstra dragostea celor  la care ținem.
Axa principală este Violet, fiica  lui Lulu (proprietara unei case de curtezane în Shanghai). Cartea spune povestea ei, deoarece o vom  însoți din timpul copilăriei până când ajunge o femeie matură. Violet este un personaj foarte complex cu o mulțime de nuanțe și care va evolua de-a lungul poveștii . Știm că este o fiică capricioasă, puternică și mândră că este o fata  americană  albă . Pe masura ce povestea progresează și anumite evenimente se întâmple în viața Violetei, aceasta percepe că ea are o viziune distorsionată despre sine. Puțin câte puțin, își dă seama că are caracteristici metise și acela va fi momentul cheie în care începe să îți  găsească propria ei identitate.
Personajele  principale ale  acestei cărți sunt femei, fiecare cu povești diferite, dar legate de lumea curtezanelor din China. Unul dintre personajele cele mai duioase, pentru mine, este Dovlecelul Fermecat care va fi responsabilă  cu  inițierea, consilierea și îngrijirea Violetei, cea mai mare a vieții sale. Când Violet este doar o adolescentă, o întîmplare face ca  mama si fiica să fie separate din punct de vedere geografic, și eroina nostră este obligată să exercite meseria de curtezană.

“Dar cum poate cineva să înţeleagă suferinţa altuia altfel decât simţind şi el rana în clipa când i-a fost făcută, momentul când i-a murit încrederea?”

Un roman care prezintă două lumi complet diferite, Vest și Est. Două culturi foarte diferite între ele, care sunt aproape imposibil de conciliat, deoarece acestea reprezintă lupta dintre nou și vechi.
Amy Tan combină cu pricepere momente de mare duritate, cu altele extrem de sensibile, reușind să păstreze ritmul narativ. Autoarea nu cedează ispitei de a integra descrieri plictisitoare, atunci când încearcă să descrie un univers de mirosuri, culori, arome si forme atât de diferit de al nostru.
Ca fundal pentru a îmbogăți romanul, cunoaștem un pic din istoria  Chinei la începutul secolului al XX-lea.   Povestea începe în  anul 1905 și se termină în anul  1929 , perioadă în care  țara suferă schimbări politice și sociale grave odată  cu  căderea regimului Manchu (Ching) în anul 1912 și dispariția împăratului Pu Yi.
           În acest context, suntem spectatori la modul în care trăiesc personajele aceste  schimbări mai ales din punctul de vedere al curtezanelor.  O curtezană era o prostituată "de lux",  curtată de  mai mulți bărbați pentru un timp și care primea de la aceștia cadouri scumpe sau bani, până când un bărbat  încheia  un contract "permanent", de obicei, de o perioadă de 3 luni, sau  cu care, mult mai rar, se căsătorea. Un contract permanent însemna că fata era fidelă în perioada contractului. Ele  au fost, în general, fete furate de la părinții lor, vândute  apoi funcționarilor și oamenilor bogați, cărora nu le  păsă de  unde a venit fata. Aceste femei au fost independente și au avut o educație bună în diverse discipline. Acesta este un aspect pe care m-am bucurat în poveste, cunoaștem poziția acestor femei în societate, în raport cu bărbații.
Concluzia: Interesant, șocant, edificator, incitant..." Valea Minunilor" are toate ingredientele necesare pentru a vă ține captiv între paginile sale în timp ce sunteți  transportat într-o lume necunoscută, plină de tradiții și obiceiuri diferite.

“Când suntem îndrăgostiţi, ca prin farmec, inimile noastre diferite se unesc perfect pentru că nutresc aceeaşi dorinţă, în cele din urmă, diferenţele revin, după care încep necazurile, apoi vindecarea şi, între acestea, multă singurătate şi teamă. Dacă dragostea rămâne în ciuda acestor diferenţe chinuitoare, trebuie protejată, căci este rară.”

sâmbătă, 3 octombrie 2015

Fata Care A Atins Cerul - Luca Di Fulvio








An aparitie: 2015
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 896



Este povestea lui Mercurio și a Giudittei.
  El - orfan, escroc, visător.
  Ea - evreică, fiica, talentată, bună la suflet.
  Și semenii lor: brutali, egoiști, vicioși...



O poveste la fel de misterioasă ca măștile venețiene din Lagună, crudă ca vânătoarea de vrăjitoare, brutală ca persecutarea evreilor, opulentă ca viața aristocraților, dar și  urât mirositoare ca existența săracilor și a  bolnavilor.

“De-aş vorbi graiurile oamenilor şi ale îngerilor…
de-aş avea darul profeţiei şi de-aş cunoaşte toate
misterele şi toată ştiinţa şi de-aş avea toată credinţa
încât să mut munţii, dar n-aş avea dragoste, nimic n-aş fi.”

Anul 1515 în Veneția. Duhoarea care vine din canalele orașului este fundalul unor eveniment cu adevărat dramatice. Mercurio, un tânăr care toată viața a încercat să supraviețuiască de pe  o zi pe altă zi, căută adăpost în orașul magic suspendat deasupra apelor, deoarece este convins că la Roma a ucis un negustor evreu. În orașul de pe ape, Mercurio  merge impreună cu Zolfo și Benedetta, însoțitorii săi în nenorocire. Cu toate acestea, evenimentele din capitala Italiei vor  pune prietenia lor la grea  încercare.
În același timp, la Veneția, ajunge o evreică frumoasă pe nume Giuditta cu tatăl său Isaac. Ar trebui remarcat faptul că secolul al XVI lea este un moment în care evreii sunt persecutați, situație agravată de preoții creștini. Isaac speră că  la Veneția vor scapa de stigmatul că sunt evrei. Greșit. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. În acea perioadă, în  interiorul zidurilor Republicii este creat primul ghetou din Europa.
   Mercurio se îndragostește de Giuditta la începutul cărții, dar cu toate acestea,  numeroase bariere sociale îi separă pe cei doi tineri. Ciorovăială, gelozie, trădare, crimă, vrajitorie, furie și iertare. Toate acestea se învârte în jurul poveștii de dragoste care pare mai puternică decât orice și oricine, dar este în mod constant supusă riscului de către cei pe care tinerii îi consideră prieteni, dar nu sunt. Viețile tuturor sunt agățat de un fir de pai pe linia subțire care există între dragoste și ură, bine și rău, dreptate și nedreptate.
    "Fata care a atins cerul" este un roman care pune accent,  în special, pe originea sentimentelor,  dragoste, ură sau invidie, detaliind de la geneză transformarea unei persoane simple, cum ar fi Shimon negustorul care devine un criminal nemilos. Eroul nostru, Mercurio, este un băiat nefericit, hoț și escroc, dar bun la suflet. Inteligent ca o vulpe, multe lui virtuți îl fac să câștige dragostea și respectul celor din jurul lui și ocazional, de asemenea, a dușmanilor săi.
  Giuditta este alter – ego lui Mercurio, deși personajul său are unele suișuri și coborâșuri în narațiune deoarece este un personaj care  începe prin a fi  o fată simplă , ajungând spre final arogantă. În ceea ce privește alte personaje, Luca di Fulvio are puterea de a ne face să îi urâm  pe  Benedetta, preotul sau prințul Contarini. În  același timp inimile noastre  sunt câștigate de Anna de la Piață, curajosul căpitan Lanzafame, cu luminile și umbre sale, sau chiar Scarabello care  devine un  personaj de neuitat.
   Povestea de dragoste dintre Mercurio și Giuditta  este  punctul central al poveștii, dar se pare că este folosită mai mult ca o scuză pentru  că Luca ne vorbește despre societatea venețiană a timpului, atât înalta societate politică și cât și cea religioasă coruptă,  care întotdeauna cauta  propriul ei beneficiu, pe când gloata este  dominată de prostituate și hoți, care, în condiții nefavorabile tinde  întotdeauna să întindă o mână de ajutor celor din jur.
  Cu toate acestea, nu numai povestea de dragoste atrage atenția cititorului. Tatal Giudittei este doctor. El încearcă, spre exemplu, să introducă principiile de bază ale igienei. Se spală pe mâini dupa contactul cu pacienții cu boli infecțioase, expunându-se antipatiei societății. Autorul nu se teme să folosească cuvinte vulgare. Dialoguri sunt construite fără formalități inutile și descrieri. Ele sunt simple și dinamice. Așa cum vorbesc oamenii. Ei sunt săraci și fiecare zi este o luptă pentru ei. Tot ce își doresc este să fie fericiți, dar  nu au nici măcar posibilitatea să se spele. 
  De-a lungul romanului am urmat aceste personaje care cresc, evoluează și se maturizează. Nu există nici un personaj care este în mod constant rău și nici un  personaj negativ tipic. Nu există nimic alb sau negru, dar există diferite nuanțe de gri. Nu sunt oameni buni și nici răi, dar  sunt oameni buni care  fac rău și vice-versa.
 Concluzia: Povestea este fantastică, nu cunoaște momente de  pauză și narațiunea  te face  să stai ore întregi lipit de pagini cu o  singura dorinta, aceea  de a afla ce se întâmplă în viitor. Mi-a părut rău când am ajuns la ultimul rând din carte. Sper sincer că autorul va scrie, de asemenea, un sequel. Cred că acest roman are toate ingredientele necesare pentru a deveni o trilogie. În speranța că într-o zi dorința mi se va îndeplini, aș sugera să vă bucurați de această carte minunată, fără a fi intimidați de lungimea ei (peste 800 de pagini), deoarece, atunci când poveștile sunt bine spuse, nici  un roman nu este prea lung.

joi, 1 octombrie 2015

Somnul si moartea - A.J. Kazinski




An aparitie: 2013
Autor: A.J. Kazinski
Categoria: Literatura Universala
Editura: TREI
Nr. pagini: 608



Cei mai mulți iubitori ai genului thriller și literatură polițistă, în general, știu că țările scandinave sunt cele mai prolifice cand vine vorba de acest gen. Desigur, locul de naștere al acestui gen literar este în Marea Britanie  și simultan în Statele Unite. Cu toate acestea, tările scandinave - Suedia, Danemarca, Norvegia și Finlanda – sunt mai prolifice, atât în ​​cantitate cît  și  în calitate, în detrimentul naționalităților de mai sus.
În ultimii ani, în România au fost publicate multe cărți  ai  scriitorilor de origine nordică. Începând cu Stieg Larsson, care a popularizat literatura suedeză polițistă am făcut cunoștință cu mulți  alți autori nordici: Lars Kepler , Jo Nesbø, John Ajvide Lindqvist, Henning Mankell, Anne Holt, Liza Marklund, Camila Läckberg, Lene Kaaberbøl și Agnete Friis, printre mulți altii, care ar face această listă gigantică. În plus, dacă sunteți unul dintre iubitorii acestui gen literar, trebuie să cunoașteți un nume nou AJ Kazinski, care are deja două titluri publicate în România de către editura Trei: „Ultimul om bun”, romanul de debut și „Somnul și moartea”, cartea despre care voi vorbi astăzi.
           Mai întâi de toate, trebuie să știți că AJ Kazinski este doar un pseudonim a doi autori danezi, Anders Rønnow Klarlund și Iacov Weinreich. Și, deși această carte este al doilea lea volum dintr-o serie care are în prim plan pe inspectorul Niels Bentzon, poate fi citită independent, deoarece prezintă un caz nou.
           Complotul incepe cu Niels, cel mai bun negociator al poliției daneze,  care este chemat pentru a  o convinge pe  Diete van Hauen să nu se sinucidă. Diete este o dansatoare a Baletulului Regal din Copenhaga și este pe un pod, aparent sub influența drogurilor,hotărâtă să sară. Niels nu reușeste să prevină ca Diete să sară  de pe pod . Intrigat de situația în care în care  se afla fata goală, drogată și speriată, Niels decide să investigheze. Iar autopsia dovedește că a avut apă sărată în plamâni și urmele unui  defibrilator pe piept, ceea ce înseamnă că Diete a fost înecată și resuscitată înainte de a   se sinucide. Deci, începe o căutare frenetică în căutarea posibilului criminal.
“Eu sunt soarele.
Şi îi iradiez cu propriile mele raze. Tot aşa cum Diete, de pe scenă, îşi trimitea razele către public.”

     Scrisul  lui Kazisnki este sofisticat. Autorii reușesc să rețină atenția cititorului prin mai multe moduri, în special pentru construcția personajelor, narațiunea cu  capitole scurte, referințele și temele abordate. Cine  este fan al lui Dan Brown va iubi această carte. Autorii folosesc opera sculptorului Bertel Thorvaldsen, Noaptea şi copiii ei, Somnul şi Moartea , ca o cheie pentru întreagul mister. În afară de aceasta, cartea Phaidon a lui Platon este un alt element important , sunt relatate circumstanțele morții lui Socrate si se pune accent pe nemurirea sufletului.
             Una dintre principalele teme ale cărții sunt: Moartea și  Experiențele Imimente, sau experiențele aproape de moarte. Sunt acele situații în care persoana "moare" pentru câteva minute și apoi revine la viață. Subiectul este controversat și unii oameni cred sau nu, dar cu toate acestea, autorii s-au bazat  pe rapoarte de expertiză pe această temă pentru a construi unele personaje. După acest criteriu își selectează criminalul victimele, oameni care au trecut prin experiențe aproape de moarte. În acest moment, romanul  capătă accente de realism magic folosind elemente  de parapsihologie. Veți pătrunde, de asemenea, într-o lume total necunoscută pentru unii: lumea baletului. Autorii încearcă să dezvăluie cititorilor cum este această lume, de ce sunt capabili anumiți oameni pentru a primi rolurile principale din lucrări celebre, viața cotidiană a unui dansator și slabiciunilor sale.
           „Somnul și moartea” are o narațiune multifocală și urmează patru puncte de vedere: Niels cu  cercetarea lui; criminalul în încercarea lui de a își finaliza planul său; Hannah Lund, soția lui Niels, care trece printr-o dramă psihologică și este în mod constant bântuită de fantome ale trecutului; și Silke, o fetiță care este internată în spitalul de psihiatrie pentru copii. Capitolele care urmează pe Silke sunt cele relatate la prima persoană și cele care generează un contrast cu personajul , deoarece fetită refuza să vorbească  deoarece suferă de stres post-traumatic.
          Aș putea continua  să vorbesc  despre diferitele nuante ale narațiunii celor doi autori sau subiectele acoperite. Cu toate acestea vă las să descoperiți singuri identitatea criminalului și alte aspecte pe care le-am trecut sub tăcere.  Credeți-mă, nu am vorbit nici măcar despre jumătate din temele pe care cartea le  aduce în atenția noastră.

 “Sângele colorase în roşu pietrişul din jurul craniului spart. Sângele ei. Fluidul vital care i se scursese din trup printre pietrele şi şinele înnegrite de rugină, şi care se afunda acum în pământul uscat al oraşului.”

Concluzia: ... O călătorie în misterele vieții de apoi ... Suferință, tortură, răpiri, psihologie ... Cu siguranță aceasta este una dintre cele mai bune thrillere cele le-am citit anul acesta. Recomand !