miercuri, 25 martie 2020

Nicio picatura de baut - Mindy McGinnis




An aparitie: 2019

Autor: Mindy McGinnis

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Leda Edge

Editura: LEDA

Nr. pagini: 272

 

 

 *Nici o picătură de băut* oferă o versiune apocaliptică privind sfârșitul civilizației, atunci când nu va mai exista suficientă apă pentru toți. Cred că este mai mult sau mai puțin acceptat faptul că, dacă umanitatea continuă să crească așa cum s-a întâmplat în ultimele decenii, acest moment va veni inevitabil.
Modul în care lucrurile sunt explicate în carte mi s-a părut destul de credibil, aproape că mi-am dorit să mă mut într-un loc liniștit lângă un izvor.
               Ce mi-a plăcut:
- Originalitatea temei. Un moment bun pentru a ajunge într-o lume în care teama de a nu avea apă este constantă, este înfricoșătoare. Este un subiect despre care vorbim deseori, dar este prima dată când văd o carte cu această temă, deci este un punct FOARTE bun!
- Personajul principal. Lynn a locuit întotdeauna doar cu mama ei într-o casă izolată. Dar vin schimbări care o vor face pe Lynn să înceapă să-și extindă lumea, chiar dacă înseamnă să își facă câțiva dușmani. De-a lungul paginilor, Lynn evoluează și devine unul dintre cele mai interesante personaje pe care le-am întâlnit prin paginile unui roman YA.
- Incertitudinea în care mă aflam în ceea ce privește sfârșitul. Distopiile tind să aibă finaluri fericite cu o societate care se „recuperează”, dar aici ... Cum s-ar putea încheia cartea? Nu este ca și cum apa ar reapărea brusc pe Pământ! Neștiind la ce să mă aștept a fost un factor motivant pentru întoarcerea paginilor iar și iar; am devorat această carte!
               Ceea ce nu mi-a plăcut:
- Am avut probleme cu faptul că aproape totul se întâmplă întotdeauna în același perimetru limitat. Doar că este NORMAL, deoarece personajele rămân lângă sursa de apă, în ciuda a tot…
-mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre Stebb, dar probabil curiozitatea îmi va fi satisfăcută în volumul 2.
               Pe scurt:Suntem înaintea unui roman care explorează sentimentele umane, loialitatea și temerile. Este mai complex decât poate părea la prima vedere

luni, 23 martie 2020

Primul meu bal - Jonah Lisa Dyer, Stephen Dyer

 



An aparitie: 2019

Autor: Jonah Lisa Dyer, Stephen Dyer

Categoria: Literatura Universala

Editura: EPICA

Nr. pagini: 320

 

 

 Megan face parte din echipa de fotbal a colegiului și visează să intre în liga sub 23 de ani. Începe să-și trăiască cel mai rău coșmar atunci când mama ei o înscrie, alături de geamăna ei, în sezonul pentru debutante din Dallas, un eveniment anual exclusivist. Deși Megan refuză cu tărie să participe, în final este de acord: consideră că este singura modalitate de a salva căsătoria tensionată a părinților ei, care sunt pe cale să piardă ferma în care trăiesc în favoarea unei companii de energie electrică.( Trebuie să recunosc că, în afară de rătăcirile lui JR și Sue Helen, nu știam vreo intrigă care să se desfășoare în Texas.)
               Această carte este o comedie romantică care mi-a amintit foarte mult, de romane precum *Jurnalul lui Bridget Jones* sau *Austenland *. Și aceasta nu este o coincidență, deoarece *Primul meu bal* este o adaptare a romanului* Mândrie și prejudecătă* .
Liz Bennet este unul dintre personajele mele preferate pentru că mi se pare extrem de iconic și, deși Megan are o personalitate puternică, luptă pentru ce își dorește, pentru mine nu a existat nicio comparație. Dar asta nu înseamnă că mi s-a părut un personaj rău, este pur și simplu nostalgie pentru un personaj care îmi este extrem de drag.
Andrew reușește să captiveze imediat ce apare. Se presupune că este domnul Darcy. Misterul care îl înconjoară gâdilă curiozitatea. Hank amintește de domnul Wickham.
                Complotul acestei cărți este, evident, pus într-o epocă modernă, ceea ce este un mare avantaj, deoarece orice fată se poate identifica cu situațiile cotidiene care au loc.
Există romantism? Da! Nu este axa centrală a complotului, dar este prezent, oferă un context interesant și bine gândit despre ceea ce este romantismul la 20 de ani pentru Megan și sora ei Julia, cu îndoieli și incertitudini cu privire la ceea ce simt, asumându-și riscuri, reușind sau eșuând, dar reacționând foarte ferm până la urmă.
                 În final, *Primul meu bal* se dovedește a fi o adaptare dinamică, care nu se îndepărtează prea mult de clasicul lui Jane Austen. Complotul este fluid, captivant dar îi lipsește o mică scânteie pentru a ieși în evidență complet.

sâmbătă, 21 martie 2020

Un an la Oxford - Julia Whelan

 


An aparitie: 2019

Autor: Julia Whelan

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Nr. pagini: 368

 

Cartea este despre Ella, o tânără care urmează să studieze la Oxford. Acolo îl întâlnește pe Jamie Davenport, de care se îndrăgostește. Dar Jamie are un secret… Dezvoltarea relației dintre cei doi este plăcută. La început povestea a fost simplă, dar s-a schimbat fundamental până la sfârșit.
Stilul de scriere este plăcut și fluid. Capitolele individuale nu sunt prea lungi și la începutul fiecărui capitol este un mic citat dintr-o carte scrisă în secolul al XIX-lea. Pentru că Ella studiază literatura din anii 1830 până în 1914, consider că sunt foarte potrivite și autentice.
Întreaga poveste este descrisă din perspectiva Ellei. Ea mi-a fost foarte simpatică de la început, este inteligentă, ambițioasă, fermecătoare și plină de umor. Conflictul cu părinții lui Jamie și trista poveste a fratelui său au fost bine integrate în poveste. Un alt personaj care mi-a plăcut foarte mult a fost Cecilia, mai ales spre final. Din păcate, nu mi-a plăcut deloc finalul. Nu a fost așa cum mi-am imaginat. Aș fi găsit povestea perfectă, dacă Jamie ar fi murit în spital. Momentul unde ar fi trebuit să se încheie, după părerea mea. Din păcate, a continuat câteva pagini și a stricat puțin povestea pentru mine.

vineri, 20 martie 2020

Suflete pereche - John Marrs




An aparitie: 2019

Autor: John Marrs

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Fiction Connection

Editura: TREI

 

 

 Imaginează-ți că ai o șansă de la soartă să îți petreci viața cu cealaltă jumătate. O persoană perfectă, adaptată genetic. Tot ce trebuie să faci este să te înregistrezi pe un site special, iar ADN-ul tău va fi asociat cu o singură persoană din lume. Cu jumătatea ta, care poate trăiește la două case distanță, în același oraș, țară sau în cealaltă emisferă. Vei profita de această oportunitate?
                   Pri
vind societatea actuală, diminuarea relațiilor și lipsa de contact cu cei dragi sunt înspăimântătoare. În graba zilnică a îndatoririlor și în goana veșnică, nu este întotdeauna ușor să găsești timp pentru a întâlni pe cineva față în față. În carte, întâlnim un grup de oameni care își caută în mare parte cealaltă jumătate. Pentru ei portalul *Potrivește-ți ADN-ul* este perfect. Sistemul permite asocierea persoanelor al căror ADN indică că se potrivesc împreună.
Viziunea viitorului?
                   Lectura romanului „Suflete pereche” este destul de surprinzătoare și intrigantă.
Ceea ce este cel mai frapant la romanul lui Marrs este realismul lumii pe care a creat-o. Până la urmă, site-urile de întâlniri sunt de ani de zile și se bucură de succes. Oamenii au o nevoie firească de a găsi fericirea și iubirea. O caută în diverse moduri, folosind și internetul. Astăzi, oamenii formează perechi datorită aplicației Tinder, care folosește tehnologia locației.
                Lumea prezentată în roman este o lume în care aproape că nu există nicio problemă legată de rasism, homofobie, xenofobie și altele asemenea. Oamenii sunt conștienți de faptul că cealaltă jumătate a lor poate trăi la celălalt capăt al lumii, poate avea o culoare sau sex diferită, iar marea majoritate a acestora acceptă pe deplin aceste lucruri. Desigur, fiecare personaj mai devreme sau mai târziu vrea să-și întâlnească jumătatea. Când reușesc, viața lor se schimbă complet. Își dau seama că cei cu care au fost potriviți, au secretele lor. Unele șocante și întunecate ..

marți, 17 martie 2020

Orașul pierdut - Clive Cussler, Paul Kemprecos

 



An aparitie: 2019

Autor: Clive Cussler, Paul Kemprecos

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Nr. pagini: 448

 

 

 Clive Cussler și-a început cariera cu Dirk Pitt, tot la NUMA - Agenția Națională Submarină. Pentru că am citit deja câteva romane cu Dirk Pitt, desigur că îl cunosc și pe Kurt Austin, dar a fost ceva diferit să citesc o poveste în care Kurt este personajul principal.

Chiar înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, Jules Fauchard zboară printre vârfurile înzăpezite ale Alpilor Francezi, fugind după ce a furat o servietă de la propria familie. Știe că, dacă nu reușește, milioane de oameni vor muri ...
               În prezent, în Orkney, are loc un reality show:Zece concurenți, timp de trei săptămâni, au fost supuși unei serii de teste. Ultima eliminată este Jodie Michaelson, care nu știe că asta îi va salva viața. De fapt, ea este singura supraviețuitoare! Când iese din bungalow unde a fost închisă, în fața ochilor i se desfășoară o scenă din iad…Ce s-a întâmplat cu ceilalți participanți ?
În Alpii francezi, NUMA realizează cercetări împreună cu arheologul francez Skye Labelle. De fapt, tocmai a fost găsită o mumie în ghețarul din apropiere! Alături, o cască misterioasă ... care, însă, este furată imediat ...
               Soții Trout, Paul și Gamay nu sunt cu siguranță inactivi. O cunoștință a lui Gamay, Sam Osborne, i-a cerut sfatul în privința unei alge ciudate, care, oriunde s-ar răspândi, dăunează vegetației marine locale. Deja în sine este un flagel, dar Osborne a descoperit o formă schimbată, chiar mai periculoasă decât cea anterioară, capabilă să formeze o biomasă groasă și compactă, a cărei prezență omoară toate formele de viață. În practică, pietrifică oceanul! Ea este cea care a creat structurile așa numitului „oraș pierdut” de pe fundul Atlanticului. Și ei vor merge în acel loc pentru a afla ce a provocat mutația ...
Între timp, Kurt Austin a descoperit epava unui avion vechi. Datorită numărului de șasiu, el reușește să afle că a aparținut lui Jules Fauchard, „un producător de arme”. Chiar și astăzi, urmașii săi sunt dealeri de arme pe scară largă.
Oameni periculosi ... si Kurt Austin va intra chiar in gura leului!
                 Escapade uluitoare, bătălii sângeroase, știință, femei frumoase și multă acțiune, elemente tipice romanelor lui Cussler. Cussler rămâne fidel romanului său de aventuri, care cumva mă duce cu gândul la Indiana Jones.Desigur, unul dintre secretele genului nu este pierderea timpului cu detalii, astfel încât cititorii vor vedea că înainte de a ști ce se întâmplă, Austin va lupta deja cu familia Fauchard pentru a pune capăt ambiției lor de a domina lumea.
Încă o dată, finalul ne va surprinde!

luni, 16 martie 2020

Moștenitorii pământului - Ildefonso Falcones





An aparitie: 2019
Autor: Ildefonso Falcones
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Biblioteca Rao
Editura: RAO
Nr. pagini: 912



Cartea „Moștenitorii Pământului” descrie Barcelona secolului al XIV-lea. Îl însoțim pe Hugh aproape toată viața. Îl întâlnim când este un copil de doisprezece ani, îl însoțim în adolescență, tinerețe și mai târziu la vârsta adultă, până ajunge la vârsta de peste cincizeci de ani. În adolescență, lucrează pe un șantier naval, apoi devine cultivator de viță de vie, furnizor regal de vin și proprietarul unui han. De asemenea, urmărim soarta mamei și a surorii sale, care trezește invariabil o serie de emoții în noi. Poveștile despre viața altor oameni sunt de asemenea de mare interes, de exemplu, povestea sclavei Barcha sau a fiicei lui Hugo.
Este foarte interesant faptul că nu știm cu adevărat ce se va întâmpla cu Hugo, dacă va atinge în cele din urmă fericirea dorită. Când începem să credem că totul merge în direcția bună și situația lui Hugo se va îmbunătăți, deodată se întâmplă ceva complet imprevizibil și lumea eroului este întoarsă cu susul în jos.
Nu putem fi în întregime siguri dacă personajele care apar în roman sunt aliații sau adversarii lui Hugo. Dintr-o dată, s-ar putea dovedi că persoana pe care am crezut-o dușmanul personajului principal va arăta înțelegere, iar cineva care părea apropiat va trăda. Datorită acestui fapt, îl susținem în mod constant pe Hugo în evoluția sa, îi experimentăm eșecurile și ne bucurăm de reușite, ne întrebăm cum se va încheia această poveste. 
Fecioara Maria din imaginea bisericii îi va zâmbi în sfârșit lui Hugo?

"Isi primi numaidecat raspunsul.
- Regele Juan o zice! rosti sentinta nobilul de pe esafod. Si in numele lui vorbesc eu, Genis Puig, Conte de Navarcles, capitan general al armatelor lui.
Vopsitorul isi cobori capul.
- Arnau Estanyol! repeta nobilul. Hot si uzurpator! Eretic! Fugar de Sfanta Inchizitie! Tradator al regelui! Tradator al Cataloniei!
Ranchiuna cu care striga acuzatia de tradare ii facu pe locuitorii Barcelonei sa se departeze din nou de esafod. Se putea oare asa ceva? se intrebara multi. Contele acela nu se putea purta asa.
- Te condamn la moarte prin decapitare! Toate bunurile tale vor fi rechizitionate.
Se raspandi un murmur de indignare. Contele de Navarcles le porunci soldatilor care aparau esafodul sa isi traga sabiile.
- Ticalosule!
Hugo se afla iarasi pe taramul nimanui, intre multime si soldati.
- Caine raios!
Strigatelor lui Hugo li se alaturara pe neasteptate tipetele ascutiie si ininteligibile ale unei femei care isi croia drum prin multime. Cineva fugise sa o anunte pe Mar.
- Arestati-o! porunci ofiterul.
Fu singura data cand Arnau incerca sa ii infrunte pe cei care il tineau prizonier, cand isi vazu sotia urland. Se zvarcoli si dadu din picioare ca sa scape din mainile soldatilor. Insusi Genis Puig, cu nepasare, de parca ar fi fost un animal, il pocni de-l lasa lat.
Cativa nobili rasera.
- Canalie! striga din nou Hugo, de data aceasta spre batrana de pe scaun, care zambea, stirba si cu bale la gura, cand il vazu pe Arnau prabusindu-se la pamant.
- Inchideti-i gura smintitului! porunci ofiterul.
Insultele pe care Hugo i le adresa celei pe care el o considera vi-novata de arestarea lui Arnau il impiedicara pe ofiter sa isi incheie amenintarea.
- Scroafo! Scarboasa! Sac de oase josnic ce esti!
- Cum indraznesti?"

Într-o lume brutală, numai părerile regilor și ale celor puternici contează, în timp ce un om obișnuit este ca un pion pe o tablă de șah mișcat de mâna invizibilă a conducătorului. Uneori, soarta zâmbește doar pentru a lua înapoi totul, inclusiv credința într-un mâine mai bun. Visele sunt extrem de importante pentru fiecare ființă umană, dau sens vieții și te fac să simți că trăiești chiar și în cele mai dificile momente, pentru că există un motiv pentru asta. Cu toate acestea, repede, realitatea crudă ne poate face să realizăm că drumul către succes poate fi extrem de lung și dificil. Asta nu înseamnă că trebuie să renunți. Deși cu siguranță toți avem astfel de momente când ne simțim sfâșiați și trebuie să facem o alegere dificilă. La fel ca Hugo - personajul principal al romanului -care de multe ori se simte sfâșiat, mai ales când nu știe ce să aleagă, loialitatea sau voința de a supraviețui.
Romanul aduce în atenția noastră și inegalitate și lipsă de toleranță față de evrei. O lume crudă care nu permite iubirea din cauza unei religii diferite. Ce provoacă o atitudine atât de extremă față de alți oameni? Poate teama de necunoscut și de alteritate, poate un sentiment de pericol sau  prostia umană obișnuită.
Cu secole în urmă, evreii au fost persecutați și uciși. În multe cărți sunt prezentați ca un grup social extrem de inteligent și muncitor. La ce a dus asta? La ura și dorința de răzbunare și dorința de a recupera ceea ce le-a fost luat cu forța cu mult timp în urmă. Ura față de alte persoane intensifică și mai multă ură, disprețul crește lipsa de respect.
Falcones își prezintă eroii ca oameni buni, chiar își justifică dorința de răzbunare, explicând ce li s-a întâmplat în viața lor. În acest sens, apare întrebarea: răul pe care l-am experimentat ne dă dreptul să ne răzbunăm?
Există multă sărăcie, suferință, cruzime și tristețe în acest roman, dar, în același timp, credință și speranță profundă. 
Sunt foarte impresionată de această carte. După ce am citit-o, pot spune cu siguranță că nu mi-ar plăcea să trăiesc în Evul Mediu timpuriu - în era Inchiziției, a iobăgiei și a ignoranței. Sistemele care existau la acea vreme, nedreptatea și inegalitatea socială nu îmi confirmă decât convingerea că, în ciuda a tot, este bine să trăim în secolul al XXI lea liberi de acele practici, reglementări, cerințe, pedepse, superstiții, deși realitatea noastră are contemporaneitatea - nu mai puțin severă, dar cu alte - dezavantaje. 
Concluzia: Recomand această carte tuturor celor care ar dori să cunoască sau să-și amintească legile care erau în Evul Mediu timpuriu, să simtă atmosfera unui oraș de acum câteva secole, să cunoască viața rezidenților din diferite pături sociale, viața lor de zi cu zi, bucuria, grija și îngrijorarea. Deși romanul are un umăr mare de pagini, trezește interes de la prima pagină, te ține în suspans și are ceva care îl obligă pe cititor să gândească. Lectura nu este plictisitoare și destul de repede și, mai presus de toate, cu o curiozitate neclintită, ajungem la finalul poveștii.

Alte  recenzii care te-ar putea interesa:


Romanul a apărut la editura Rao și îl găsiți aici.

duminică, 15 martie 2020

Ultima pictura a Sarei de Vos - Dominic Smith




An aparitie: 2020

Autor: Dominic Smith

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Nr. pagini: 368

 

 Romanele despre marii pictori, picturi, falsuri ale operelor de artă trezesc întotdeauna un mare interes și simpatie din partea cititorilor. Lumea marilor galerii, dealeri, pictori este fascinantă și captivează cu secrete care nu au fost niciodată explicate pe deplin. Extravaganța lui Pablo Picasso, nebunia lui Vincent van Gogh, portretele senzuale ale Tamarei Lempicka, viziunile fantomatice ale lui Goya, destrămarea lumii de Beksinski nu lasă să treacă cu indiferență ceea ce arta exprimă pe pânză. De câte ori am descoperit că lumea reprezentată de o pensulă, deși este inspirată de natură, este mai profundă, mai încântătoare, mai bună! Sau poate, pur și simplu filtrată de un geniu, a devenit mai reală?
                  Imaginează-ți că devii proprietarul unui tablou care este o capodoperă absolută. L-ai moștenit, l-ai furat, l-ai câștigat – e al tău. Îl ai și îl iubești de fiecare dată când ochii îți ajung pe el. Într-o zi, descoperi că este un fals, că cineva l-a schimbat la un moment dat. Nu mai este vorba despre faptul că tocmai ai pierdut securitatea financiară a trei generații, ci despre faptul că ai devenit o victimă a fraudei - și nimănui nu îi place acest lucru. Aceasta este situația în care se găsește unul dintre personajele lui Dominic Smith.
Cine a realizat falsul și cum a ajuns în locul tabloului original? Marty de Groot se aruncă în vârtejul căutării, iar între timp viața sa, parcă eliberată de tristețea imortalizată în tablou, capătă în sfârșit impuls. Bărbatul ajunge la autorul falsului, Ellie, care se dovedește a fi o studentă săracă, care abia reușește să supraviețuiască.
                  În anul 2000, Ellie are succes în toată lumea. Este un istoric de artă respectat, care organizează multe expoziții de prestigiu. La expoziția dedicată pictorilor olandezi care au creat în secolul al XVII-lea, pot fi admirate două tablouri identice. Unul dintre ele este versiunea originală a tabloului„La marginea pădurii”, celălalt este o copie fidelă. Oare vizitatorii își vor da seama care este tabloul fals?
La începutul romanului, cititorul este familiarizat cu descrierea detaliată a picturii Sarei de Vos. Deși această lucrare nu a fost niciodată creată, Dominic Smith a descris-o atât de sugestiv încât vă puteți crea propria viziune despre această lucrare. Autorul ne introduce în lumea oamenilor care se ocupă de artă. Ne prezintă metode de renovare a picturilor. Din fericire, folosește un limbaj simplu, datorită căruia chiar și o persoană care nu este asociată cu pictura nu se plictisește în timp ce citește, ci își lărgește orizontul.
                  Pe scurt: *Ultima pictură a Sarei de Vos* este o reflecție asupra artei și a alegerilor pe care le forțează. Nimic nu este ușor și evident aici. Această carte indică dificultățile cu care se confruntă artistul care este la început de drum.

sâmbătă, 14 martie 2020

Femeia de la etaj - Claire Messud

 


An aparitie: 2019

Autor: Claire Messud

Categoria: Literatura contemporana

Editura: RAO

Nr. pagini: 304

 

 

 *Femeia de la etaj* este Nora, e o femeie singură, profesoară de școală care se apropie de patruzeci de ani. Ea a vrut odată să fie artistă, dar cursul lucrurilor a făcut-o să renunțe la acest vis pentru un loc de muncă sigur. Întâlnirea cu familia Shahid, o va face conștientă de tot ce a renunțat și ce îi lipsește. Ea va realiza cât de singură este și că viața ei nu este deloc ceea ce și-a imaginat. Familia Shahid este formată din: Sirena, mama, o artistă fantastică și recunoscută, soțul Skandar, un bărbat atrăgător și educat și Reza, un băiețel de opt ani. Nora se împrietenește cu ei și îi admiră, dar această admirație se transformă treptat în dorință și gelozie, pentru că reprezintă tot ceea ce nu are și nu este, adică o familie fericită, un artist recunoscut, o viață plină de satisfacții ...
               Totul este un joc de iluzie și aparență în universul acestui roman, traversat de o reflecție artistică și de identitate profundă, printre altele despre creația feminină și rolul artei. Cum determină imaginarul ce este real? Artistul trebuie să își arate toate lucrările sau să publice pentru a exista? Invizibilitatea cu care este înzestrată Nora îi permite, în opinia ei, să fie mai reală: „când intri într-o cameră fără să fii cu adevărat în ea, auzi ce spun oamenii [...] îi descoperi fără mască [ ...]
Personajul Norei, această femeie singuratică, m-a impresionat pentru că, în schimbul iubirii infinite pe care o dă familiei Shahid, nu primește decât o prietenie caldă, oportunistă și în cele din urmă umilitoare. Familia Shahid nu poate fi învinovățită că a abuzat de situației. Cu siguranță au profitat de asta, dar fără să-și dea seama de implicarea excesivă a Norei, o femeie vulnerabilă care s-a rătăcit într-o relație periculoasă.
                Pe scurt: Mi-a plăcut foarte mult acest roman psihologic care pictează un portret al unei femei vulnerabile, singure, care a fost ascultătoare și care a renunțat la ce și-a dorit toată viața. Este, de asemenea, portretul unei artiste, Sirena, o femei care nu este întotdeauna echilibrată, care își pune arta mai presus de toate, în detrimentul celorlalți,sensibilitatea, încrederea și demnitatea lor.

Secera - Neal Shusterman




An aparitie: 2019
Autor: Neal Shusterman
Colectie: Youngart
Editura: GRUPUL EDITORIAL ART
Format: 210 x 150 x 31 mm
Nr. pagini: 448

Neal Shusterman a creat o lume minunată și nu mă refer la frumusețea ei, ci la viziunea sa asupra unui univers nou. Sunt fascinată și ispitită de un asemenea viitor, pentru că cine nu ar vrea să trăiască pentru totdeauna? Da, oamenii pot trăi pentru totdeauna. Nu există dureri și boli, iar nanitele implantate în corpurile umane accelerează tratamentul rănilor și inhibă senzația de suferință fizică. Nu există războaie sau lupte pentru putere în această lume, pentru că nu există. Dar viața veșnică este, de asemenea, asociată cu suprapopularea, iar pentru a o preveni, au apărut Secerile. Oameni instruiți să-i omoare pe alții pentru a menține echilibrul. 
Secerările au o anumită aură religioasă în carte, dar o dată cu sfârșitul morții și teama de moarte, religiile au sfârșit  în colaps. Cultele și ritualurile din carte sunt ceremoniale, dar nu sunt legate de o zeitate specifică. De asemenea, secerile au un aer de celebrități. Moartea naturală este cu desăvârșire interzisă în această lume. Dacă te omori, spre exemplu, mergi câteva zile la un centru de regenerare și te întorci complet nou, câteva zile mai târziu.
Secera Faraday, îi alege pe Citra și Rowan ca ucenici pentru că a văzut în ei umanitatea pe care ar trebui să o aibă fiecare seceră. A nu dori să ucidă trebui să fie principala calitate a unui maestru al morții ca ei. Și instruirea nu se limitează doar la metode de ucidere, ci și de luptă, cunoaștere a tuturor otrăvurilor, înțelegerea statisticilor și cunoașterea societății înainte de nemurire. Pentru a îi ajuta, au Tunetul- o o entitate cibernetică care guvernează și veghează asupra tuturor, cu exepția secerilor, care sunt în afara judecății sale.
Dar seceri ca Faraday sunt din ce în ce mai rare. Cu ego-ul lor umflat din pozițiile speciale pe care le ocupă, lecțiile despre smerenie care au fost predare primelor seceri s-au pierdut, iar unele dintre seceri sunt practic super staruri. Ca secera Goddart și gașca lui de smințiti care realizează așa zisele *secerări în masă*. Dacă încerci să scapi este mai rău, deoarece regula spune că îți va fi secerată toată familia.
La începutul fiecărui capitol, sunt prezentate fragmente din jurnalele diferitelor Seceri și ucenici, ceea ce ne oferă o perspectivă asupra psihicului și atitudinii lor. În paginile unor jurnale, își împărtășesc gândurile cu privire la munca lor ciudată și sfera îndatoririlor. Aceasta este o procedură foarte interesantă, care face cartea și mai atrăgătoare pentru cititor. Se dovedește că subiectul morții și moartea pot fi prezentate într-un mod complet diferit de cel pe care îl cunoaștem.
Dacă ar trebui să găsesc un defect cărții, aș evidenția două aspecte:
1. Romantismul care încearcă să se stabilească între personaje, cred că este forțat. Nu inteleg. Nu există scântei între cei doi, dincolo de ceea ce ni se spune că există. Romantismul nu este arătat, trebuie să credem că există pentru că ne spune naratorul.
Cred că Citra și Rowan au o prietenie specială, dar ceea ce au nu este dragoste, este încredere. Ceea ce, după părerea mea, este un punct forte, deoarece stabilește scena pentru un romantism credibil ulterior. 
2. Ritmul cărții. Începe încet și au fost secțiuni lente. M-a interesat premisa și de aceea am fost încurajată să citesc, dar cred că ar fi fost benefică un pic mai multă tensiune la început și scurtarea unor scene care s-au prelungit excesiv.
Totuși, vocea naratorului este captivantă și știe să îndulcească secțiunile mai lente cu idei și reflecții care sunt împletite cu impresiile și experiențele personajelor, așa că pot ierta încetineala, deoarece le însuflețește cu umor  și observații interesante.
Pe scurt: Cartea stabilește o lume nouă, o utopie în care a fi persoana cea mai importantă nu te face să fii cea mai fericită sau cea mai puțin vulnerabilă. Deși pare o fantezie, nu există nimic magic aici, deoarece este de fapt o realitate aproape posibilă. Ce se va întâmpla în continuare Nu știu, motiv pentru care abia aștept volumul următor!

vineri, 13 martie 2020

Ursul și privighetoarea - Katherine Arden





An aparitie: 2018
Autor: Katherine Arden
Colectie: Youngart
Editura: ART GRUPUL EDITORIAL
Nr. pagini: 400


Folclorul, credințele străvechi și cultura slavă au un farmec incontestabil. Timpurile moderne, știința, superstițiile și obiceiurile își au originea în tradiții păgâne sau creștine, și adesea amestecate. Este uimitor câte adevăruri despre viață și cele referitoare la funcționarea lumii, au fost explicate cu ajutorul legendelor și zeităților magice. Prin urmare, să citesc „Ursul și privighetoarea” a fost o aventură fascinantă, care mi s-a potrivit perfect.
Lumea prezentată are propria sa atmosferă uimitoare, fermecătoare și, în timp ce citeam, m-am simțit ca un copil care trebuie să fie atent la fiecare zgomot. Dacă ar trebui să ilustrez într-un fel această poveste, ar fi un amestec de culori strălucitoare, fascinant, care ar forma o imagine înfricoșătoare și în același timp uimitoare.
          Catherine Arden ne duce într- un sat mic din nordul Ruteniei, unde trăiește Piotr Vladimirovici, alături de soția sa Marina, dădaca Dunia și copii. Copiii cresc, mama moare la naștere, născând o fiică cu abilități extraordinare, iar Piotr decide să se recăsătorească în beneficiul celei mai mici fiice - Vasea. Familia venerează idoli slavi și întreaga familie le oferă ofrande. Toate obiceiurile se schimbă sub influența mamei vitrege - Anna.
Fiica cea mai mică a boierului Piotr, nu intenționează să trăiască așa cum se așteaptă familia sa și cum îi impune tradiția. Vasea încearcă să împace credințele antice cu noua religie, pe care mama vitregă o aduce. Ea înțelege că continuitatea tradiției și a credințelor este o garanție a păcii sufletești, iar noua religie ar trebui să funcționeze în paralel cu vechea credință. Tânăra eroină luptă pentru ea și pentru fericirea ei, chiar cu prețul pierderii respectului și amenințării ostracismului.
              Fantomele și demonii ne înconjoară pretutindeni, spiritul casei (domovoiul), iese din cuptor, vazila locuiește în grajd, unde are grijă de cai și îi protejează, rusalka ispitește din lac, iar din pădurea întunecată un ochi atent vede tot, din spatele copacilor.
               Cu fiecare pagină lecturată m-am cufundat tot mai mult în lumea creată de Arden, care nu și-a pierdut niciodată farmecul. Personaje expresive și curioase surprind cititorul cu autenticitatea lor.
            Vasea este un personaj foarte bine realizat. Plin de pasiune, vise, sălbăticie - adică ceea ce am dori să găsim în noi înșine. Fata nu se temea de nimic. Cred că aș putea spune că Vasea este o Baba Jaga tânără care învață meseria. Dorința ei neobișnuită de aventură va înmuia chiar și cea mai pietrificată inimă.
             Peisajul impresionează prin simplitatea sa și arată condițiile dure și fericirea locuitorilor săi. Nu există descrieri inutile sau lungi în text, acțiunea se dezvoltă uniform, iar finalul, deși nu este surprinzător, este adecvat și nu-mi pot imagina altul.
        Pe scurt: Este o poveste despre ciocnirea culturii păgâne și creștine, despre ură, credințe, fanatism și interferența răului în viața noastră și o luptă în numele valorilor noastre.

luni, 9 martie 2020

Tura de noapte - Michael Connelly





An aparitie: 2019
Autor: Michael Connelly
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 352


„Tura de noapte” este titlul romanului și numele folosit de polițiștii din Departamentul de Poliție pentru a face referire la schimbul de noapte. Sau mai disprețuitor, „ultimul spectacol”.Nu este cea mai prestigioasă poziție. Detectivii sunt solicitați de agenții de patrulare să stabilească primele contacte cu victimele și să lase rapoarte scrise pentru detectivii de zi.
În „Tura de noapte”, Michael Connelly o prezintă pe Renee Ballard, un nou personaj cu care intenționează, așa cum a avertizat deja, să înceapă o nouă serie de romane în stilul pe care îl are deja cu Harry Bosch. Și nu dezamăgește. Michael Connelly a deschis ușa către o serie care evidențiază un detectiv îndrăzneț și dedicat.
 Ballard devine  alter ego-ul feminin a lui Bosch. Conceptul de „impuls” despre care vorbește atât de mult Harry în cazurile sale este întotdeauna prezent în mintea lui Ballard, căreia, însă, îi lipsește acea aură întunecată pe care detectivul veteran o are în fiecare dintre poveștile sale.

Portret de detectiv : Renee Ballard  - Michael Connelly


Renee Ballard  a crescut în Mavi, Hawaii. Tatăl ei a murit când avea 14 ani, iar mama ei locuiește într-o zonă izolată din Hawaii și nu are niciun contact cu ea. A absolvit jurnalismul la Universitatea din Hawaii. A lucrat ca jurnalist în Los Angeles, dar a decis să devină ofițer de poliție. Ea a lucrat ca detectiv timp de 14 ani, dar din cauza unei probleme cu un superior a ajuns să lucreze în tura de noapte. Marea ei frustrare este că nu poate să ancheteze. Ballard este un detectiv care nu dorește să se resemneze să scrie doar hârtii. Vrea să cerceteze și să acționeze ca un detectiv, spre deosebire de partenerul său Jenkins,  care abia așteptă să termine tura și să se întoarcă acasă la soția sa bolnavă.
Când își termină tura, face surf  în golf. Nu are o adresă fixă, deși în acte apare că locuieste în casa bunicii sale. Uneori doarme la secția de poliție, alteori în autoutilitara ei, un Ford Transit, unde ține echipamentul de surf și niște haine ... Are un câine pe nume Lola.
Este pe jumătate albă, pe jumătate polineziană... Măsoară 1,70 m și cântărește 57 de kilograme. Bea cafea sau ceai înghețat,mănâncă salată de alge marine, fasole neagră cu orez, guacamole.

În „Tura de noapte” Ballard investighează două cazuri: o aparentă ajustare a conturilor într-un club care s-a încheiat cu patru crime și bătaia aproape fatală pe care a primit-o un transexual. În ciuda obligației de a le transmite detectivilor turei de zi, ea decide să continue cercetările pe cont propriu.
Dacă începutul este până la urmă unul clasic, ne atașăm rapid de noua sa protagonistă, Renee Ballard, plină de sacrificiu de sine, hotărâtă și pasionată de munca ei.
Cu cât avansăm mai mult cu lectura, cu atât intriga este mai captivantă și cititorul trăiește alături de Ballard toate evenimentele prin care aceasta trece.
Pe scurt: Mi-a plăcut foarte mult acest roman cu personajele sale îndrăznețe.Ca toate romanele lui Connelly, este bine scris, plin de acțiune, aproape cinematografic. Mi-a plăcut  să călătoresc cu personajul său pe străzile orașului Los Angeles renăscut din cenușa sa. Suspansul bine dozat de autor, ne determină să întoarcem încă o pagină când deja am decis să ne oprim la sfârșitul capitolului. Și detectivul Ballard ne va aduce, fără îndoială, tot atâtea aventuri și bucurii de lectură precum bătrânul nostru Harry. Deci, aștept cu nerăbdare următoarea tranșa de aventuri a detectivului Ballard, care daca m-am informat eu corect, îl va întâlni pe Harry Bosh.

Alte  recenzii care te-ar putea interesa:


Romanul a apărut la editura Rao și îl găsiți aici.