An aparitie: 2016
Categoria: Literatura Universala
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 496
Titlu Original: Truthwitch
“Vrăjitoarea adevărului”
este primul volum dintr-o serie
intitulată Tărâmul
Vrăjitoarelor. Complotul acestei serii are loc în ținuturile stăpânite de patru
regate, dintre care trei le cunoaștem în această poveste și un regat misterios
menționat doar în trecere. Fiecare are un stil de viață unic și un sistem de magie complex. În această lume distrusă de război, pe lângă imperii,
există regate mai mici, care se luptă pentru subzistență și un
tratat de pace care
este pe cale să expire. După
expirarea tratatului, toate ciocnirile armate sunt permise și
fiecare își pregătește apărarea sa în secret. În acest conflict care se prefigurează la orizont,
magia va face diferența. Dar magia este mult slăbită și
fântânile care sunt sursele
magiei s-au uscat cu mult
timp în urmă. Numai întoarcerea Cahr Awen, un duo de vrăjitoare mitic este capabil de a eradica răul cel mai
întunecat și ar putea restabili gloria lor din trecut. Frumos,
nu? Autorul dezvoltă aici un întreg sistem de magie. Este
nevoie de un pic de timp pentru a fi asimilat, informațiile
fiind furnizate pe bucățele, dar este
foarte interesant și contribuie în mod semnificativ la unicitatea
romanului.
În această lume, vrajitoarele trăiesc printre
oamenii normali, și pot avea puteri diferite. Unele sunt mai rare
decât altele, deci mai valoroase și
căutate. Safiya Fon Hasstrel este o Domna de Cartorra,
adica o nobilă din principalele regate, dar averea ei a fost
irosită de către unchiul său, așa că trăiește într-un
apartament în Veñaza. Deși și- ar dori să aibă o viață normală,
este, de asemenea, o vrăjitoare a adevărului, o
vrăjitoare rară, care este capabilă să distingă adevărul de
minciuni. Iar această abilitate este foarte căutată de către
conducătorii tuturor țărilor vecine.
Safi este impulsivă, incapățânată si nu este
un personaj ușor de suportat;
totuși, în ciuda acestui fapt, după un timp "m-am
obișnuit" cu personalitatea ei, chiar dacă nu va fi niciodată personajul
meu preferat.
Ca urmare a unei mici erori de judecată, Safiya, și Iseult, prietena
ei dintr-un trib de nomazi, trebuie să
fugă. Încrezătoare în abilitățile lor și
în prietenia neclintită ce le leagă, ele sunt convinse că sunt capabile să
cucerească lumea. Dar un Vrăjitor al sângelui este dușmanul lor. Acesta
este un mercenar nemilos, capabil să le
simtă magia. Lucrurile se complică și mai mult atunci când
Safiya se află în centrul unei intrigi politice. În timpul
fugii lor disperate, cele două tinere se
găsesc la bordul unei nave conduse de un prinț disperat să își
salveze poporul.
Prietenia dintre Safi și Iseult este una dintre cele mai bune părți ale cărții. Iseult det Midenzi este Sora de Fir a lui Safi. Dupa ce i-a salvat viața Safayei, când amândouă erau foarte mici, Iseult a rămas legată de Safi și de atunci: una face planuri și cealaltă acționează. Iseult are un trecut pe care ar dori să îl lase în urmă, dar oricine poate vedea că este din tribul Nomatsi.
Prietenia dintre Safi și Iseult este una dintre cele mai bune părți ale cărții. Iseult det Midenzi este Sora de Fir a lui Safi. Dupa ce i-a salvat viața Safayei, când amândouă erau foarte mici, Iseult a rămas legată de Safi și de atunci: una face planuri și cealaltă acționează. Iseult are un trecut pe care ar dori să îl lase în urmă, dar oricine poate vedea că este din tribul Nomatsi.
“Cu toate că, teoretic vorbind, Imperiul
Dalmotti îi îngăduia tribului nomatsi să trăiască nestingherit – atâta vreme
cât caravanele lui stăteau la cel puţin douăzeci de mile depărtare de orice
oraş –, membrii lui erau totodată declaraţi „animale”. Nu erau protejaţi de
lege, şi totuşi puţini dalmotti se opuneau
acestei stări de fapt. Să spui că midenzii nu-şi tratau cu bunătate străinii
era doar o jumătate de adevăr. Fiind unul dintre triburile nomatsi care se
aşezaseră şi renunţaseră la viaţa nomadă, midenzii găsiseră aici o plasă de
siguranţă de care să se agaţe.(..) Şi totuşi,
pe cât se luptau midenzii să-i ţină pe străini departe, pe atât se luptau să-şi
ţină oamenii aproape. Dacă părăseai aşezarea, erai condamnat să fii un înstrăinat, iar înstrăinat era ceva ce niciun nomatsi, nici măcar
Iseult, nu voia să ajungă. ”
Este,
de asemenea, o Vrăjitoare a Firelor, vrajitoare
care poate vedea legăturile care unesc oamenii: prietenie, iubire, rivalitate
... Puterea sa este anormală, cu toate acestea, și nu pare să
funcționeze bine ca și cea a altor vrăjitoare ca
ea; de aceea s-a mutat departe de familia ei. Iseult este
personajul meu preferat datorită încrederii în sine de care dă dovadă,
secretelor, preocupărilor și inteligenței sale.
În ciuda acestui fapt, partea mea preferată a fost cea prezentată din punctul de vedere a lui Aeduan, un Vrăjitor al sângelui, vânător de recompense. Un Vrăjitor al sângelui poate fi ucis doar prin decapitare: toate celelalte răni se vindecă fără probleme. Poate lua, de asemenea, controlul asupra sângelui unei alte persoane, sau să recunoască mirosul magiei sale de la km. Evident, acest lucru face din Aeduan un inamic formidabil, pe care l-am iubit.
În ciuda acestui fapt, partea mea preferată a fost cea prezentată din punctul de vedere a lui Aeduan, un Vrăjitor al sângelui, vânător de recompense. Un Vrăjitor al sângelui poate fi ucis doar prin decapitare: toate celelalte răni se vindecă fără probleme. Poate lua, de asemenea, controlul asupra sângelui unei alte persoane, sau să recunoască mirosul magiei sale de la km. Evident, acest lucru face din Aeduan un inamic formidabil, pe care l-am iubit.
Merik este prințul din Nubrevna și un Vrajitor al
Vântului, dar și cel de al patrulea personaj principal, care în cele din urmă a ajuns să îmi placă,
dar adevărul este că la început nu am fost convinsă. Modul în care s-a
comportat cu Safi nu mi-a plăcut și mi-a provocat sentimente amestecate,
deoarece, pe de o parte, am înțeles că
tot ceea ce face el este pentru țara sa, dar pe de altă parte a fost
prea brutal. În ultimele capitole mi-a plăcut un pic mai mult, dar nu am
fost mulțumită.
Personajele secundare mi-au
plăcut mai mult decât mă așteptam.Kullen, Fratele de fir a lui Merik m-a
impresionat cu loialitatea sa; secretele nedescoperite ale prințului
Leopold mi-au stârnit curiozitatea, iar misterul
legat de Vrăjitoarea numită Păpușarul (este un nume de rău
augur, trebuie să recunosc) m-a intrigat.
Concluzia:
“Vrăjitoarea
adevărului” este o carte care a
răspuns pe deplin așteptărilor mele. Pe fundalul unui conflict, interese misterioase și contradictorii, puteri care ar face orice pentru a face rost de o vrăjitoare a Adevărului, Susan Dennard a oferi cititorilor un univers unic, atractiv, de care am fost complet absorbită. Complotul este ritmic și dă aceastei povești mult dinamism. Asezonată cu romantism și o cantitate mică de tensiune, romanul a avut ingredientele necesare pentru a fi pe placul meu. O recomad, fără nici o îndoială !