marți, 19 iulie 2016

Leapşa - 10 dorințe nebune ce merită experimentate

Bună la toată lumea!



V-ați făcut vreodată o listă cu ceva? Wish List? Lista contactelor "plictisitoare" de pe Facebook? Lista țărilor  pe care doriţi  să le vizitaţi?
Ei bine, am fost provocată de Mili (Literatură pe tocuri) să fac o listă cu 10 dorințe nebune ce merită experimentate . Fără alte formalități, să găsim o posibilă listă….







1.  Să călătoresc  la Paris
Invidioşii vor spune că acest lucru este un clișeu, şi ce daca? Vreau să văd luminile acestui oraș alături de Cel Iubit .


2. Să învăţ o limbă nouă 
Alegerea mea este limba coreană. Aceasta este, de asemenea, o dorință veche și mărturisesc că pur și simplu nu am început studiul acestei limbi pentru că sunt prea  leneșă.


3. Scufundări într- o cenotă în Mexic
 Probabil ca ati vazut poze cu o Cenotă. Aceste puțuri de apă dulce create prin erodarea calcarului sunt numeroase în Peninsula Yucatan, Mexic. Vechii maya credeau că sunt sursa vieții, poarta de acces la minunile acestei lumi și un loc pentru a comunica cu zeii.  Şi ce modalitate mai bună  cunoaşteţi de a te cufunda in apele turcoaz slab luminate de razele soarelui ce  pătrund prin vegetație  ? Nu am făcut scufundări niciodată, dar  să fac   scufundări în aceste ape, ar fi un vis devenit realitate. Mi-ar place să merg în Mexic și aflu mult mai  multe despre cultura Maya


4. Să înot într-un  lac înghețat
 Am fobie de apă dar  imi imaginez sentimentul de a fi într - un costum de baie, pe gheață, la temperaturi sub zero grade Celsius ... și apoi să sar în apă rece ca gheața și să simt  frigul în fiecare por al corpului meu.  Aş ieși repede să nu îngheț bine, dar m-aş bucura de fiecare moment și cu siguranță această experiență ar fi gravată în memoria mea  ca fiind una dintre cele mai mari șocuri simțite vreodată în viață.


5. Să călătoresc in Asia doar cu un rucsac
Să călătoresc și  să trăiesc  în țări precum Thailanda, Laos, Cambodgia și Vietnam. Din câte am înţeles este  ușor  să călătoreşti în aceste ţări şi  foarte ieftin. Ţările din Asia asigură contactul cu diferite culturi, ceea ce face experienţa chiar mai uimitoare. Mi-aş dori, în mod special,  să vizitez Thailanda și Cambodgia.


6.  Să călătoresc într-un Balon   
 Deşi am rău de înălţime, mi-aş dori să zbor în jurul lumii  într-un balon şi să văd peisaje frumoase de sus!. Maaaamă! Ce imi doresc să  îmi îndeplinesc acest vis.


7. Să  înot cu rechinii
În Africa de Sud, California de Sud sau Australia  se pot face , de exemplu, scufundări într - o cușcă și se  pot vedea  de aproape rechinii albi. În timp ce în Bahamas putem chiar hrăni rechinii. Dar în în Holbox Islanda şi Mexic, putem înota în  condiții de siguranță și liniște cu rechini balenă. Nu ştiu  dacă o să imi  placă, dar după ce voi face 8 lucruri din listă,  mă întorc şi  am să vă spun dacă am să  înot cu rechinii.


8. Yoga în India
India este o destinație  pe care o iubesc, dar o şi urăsc, încă nu m-am decis.   Ce este sigur este că această ţară are unii dintre cei mai buni experți din lume, privind yoga. Acest curs a fost practicat în India , ca o modalitate de a elibera mintea, corpul și spiritul. După un asfel de curs, sigur că m-aş  întoarce acasă rivigorată  în interior și în exterior.


9. Bungee jumping în Noua Zeelandă
Îți place să își asumi riscuri?Nuuuuuuuuu! Cu siguraţă nu, dar asta nu semnifică că nu aş încerca. Noua Zeelandă este locul perfect pentru iubitorii de adrenalina, cum ar fi sporturile extreme și de contact cu natura.  Aş putea încerca totul , de la rafting la Zorbing. Iubesc sporturile extreme, dar mi-e atât de frică. Daca m - ai  fi întrebat acum câțiva ani , dacă aș vrea să fac bungee jumping, cu siguranță , răspunsul ar fi  fost NU. Dar, în ultima vreme am avut o dorință nebună să mă bucur de viață… Nu știu dacă pot finaliza sarcina, deoarece am  frica de inaltime, dar este  pe lista, iar provocarea a fost lansată. Crezi că pot face bungee jumping?


10.  Să mă trezesc devreme pentru a vedea răsăritul. 
 Se spune spun că , la răsăritul soarelui păsările cântă mereu. Să verificăm?

Provoc la rândul meu pe:
Gabriela - Romane of pages.
Evident că oricine poate lua leapșa, dacă  își dorește.

luni, 18 iulie 2016

Jumatate de rege - Joe Abercrombie


An aparitie: 16 octombrie 2015
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Nautilus
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 312


Joe Abercrombie este în prezent unul dintre cei mai populari autori de fantezie epică. Ce  îl face pe Joe Abercrombie atât de special? Este o întrebare dificilă, deoarece numărul de elemente care îl diferențiază de alți scriitori este imens. Umorul acid și inteligent  pe care l-a imprimat  atât poveştii cât și personajelor;  texte complexe, cu  politici sociale și reflecții filosofice; și un gust superb pentru realismul contemporan combinat cu un scenariu pseudomedieval poate fi cheia succesului de care s-au bucurat lucrările autorului. Dar, eu personal prefer  partea narativă.

„- Alege-ţi duşmanii cu mai multă prudenţă decât îţi alegi prietenii, murmură Nimic, privind flăcările. Ei îţi vor fi alături pentru mai mult timp.”

Complotul romanului “Jumatate de rege” este aparent banal: într-o lume violentă în care valoarea omului este măsurată pe câmpul de luptă, un print s-a născut infirm, lipsit de degetele de la o mână. Izolat şi ridiculizat este îndreptat spre un rol feminin, acela al altarului: Clerul este o organizație care mijlocește între popoare, sfătuieşte regii şi vindecă pe cei bolnavi . Soarta lui va fi  să îşi slujească fratele din umbră, pentru a nu mai face familia de rușine. Totul se schimbă atunci când tatăl și fratele sunt uciși în timpul unui raid. Se schimbă din nou când el, tocmai urcat pe tron, este trădat de unchiul său. 
În apele mării, tânărul prinţ  renăşte, lăsând în urmă viața și numele lui pentru a deveni un om nou. Obstacole, durerea şi  sacrificiul este doar o parte din ceea ce trebuie să îndure când devine  sclav pe o navă comercială condusă de o femeie strictă și nemiloasă. Dar, Yarvi știe că, dacă doreşte să-și îndeplinească promisiunea, libertatea este primul pas pe care trebuie să îl obţină și în curând se lansează într-o aventură care îl va pune în pericol în orice moment. Prieteni noi îl vor ajuta să se maturizeze și să devină un om demn de a recupera ceea ce este de drept al lui. Dar soarta este imprevizibilă  și un secret  al unuia dintre însoţitorii săi, ar putea încurca planurile lui Yarvi.
Cu această premisă, Joe Abercrombie prezintă “ Jumătate de rege”, începutul unei noi trilogii care ne învață că, chiar și oamenii mici pot face lucruri mari, că încredere în sine este ceea ce  avem nevoie pentru a obține ceea ce ne dorim și, oricine ai fi, nu trebuie să te laşi copleșit de aspectul sau comentariile altora, pentru că eşti în stare să realizezi tot ceea ce  ţi-ai  propus. Este o poveste despre ambiție, gelozie, afecțiune, dorul și dorința de răzbunare, dar  în stilul lui Abercrombie
Yarvi este un personaj cu care cititorii pot empatiza şi fiecare dintre noi simte  că se poate identifica cu el. Nu este nici un Făt - Frumos cu o morală fără cusur, nici un războinic  care învinge întotdeauna  fără să facă nimic greșit, nici o zână  buna care să ne salveze ...  nu,  Yarvi este un infirm, dar  un infirm cu o minte   ascuțită ca o lamă de ras, un personaj  întunecat... într-o lume întunecată, fără nici o urmă de magie, cu excepția ruinelor uitate ale elfilor. Yarvi este, probabil, întruchiparea  unui anti-erou: infirm slăbănog, laș…Mi-a plăcut că Abercrombie nu  îşi tratează cititorii ca pe niște idioți și  ne stârneşte emoții  puternice din primul capitol în care vom începe lupta alături de Yarvi, care trebuie să se oprească a fi un copil răsfățat şi să devină la fel de cinic ca acea lume .

„Mă voi răzbuna pe ucigașii tatălui meu. Am jurat!“

   În plus, în afară de Yarvi, Joe Abercrombie introduce  o mulțime de personaje secundare , al căror rol în poveste este relevant. Yarvi se va întâlni  cu acești tovarăși la un moment dat și fiecare va contribui pentru realizarea planurilor  pe care le are prințul. El învață că  datorită volubilităţii sale,  îi poate convinge pe cei din jurul lui să îi devină aliații. Există  mai multe personaje secundare  care ies în evidență prin construcția lor impecabilă. Joe Abercrombie a construit personaje cu multiple fațete și nici unul dintre personajele sale nu este limitat la ceea ce pare a fi la început. Ele pot fi curajoase, egoiste, înțelepte, sau pur și simplu nebune ...Este dificil  să aleg un personaj favorit pentru că toate personajele sunt carismatice. Poate că favoritul meu este Nimic. Acesta este un om care nu mai are nimic, și se numește aşa. Nu vreau să spun  mai multe despre el, dar trecutul său este impresionant și una dintre cele mai bune intrigi ale cărții. Lumea în care Joe Abercrombie ne aruncă este total diferită de  trilogia “Prima lege”. Este o lume inspirată de ținuturile scandinave și o cultură pseudovikinga care dă o atmosferă foarte întunecată  (frig, noroi, ploaie, întuneric, ...). In plus, autorul creează o serie de zei care se aseamănă îndeaproape cu zeii creaţi de Martin în saga “Cântec de gheață” și foc.

"Moartea este singura certitudine a vietii"

Pe scurt, acest prim volum al seriei  “Marea Sfărâmată” este într - adevăr plăcut. Frapant, îmbătător, palpitant . Joe Abercrombie știe cum să împingă cititorul să înghită  cu lacomie paginile prozei sale. Nici o șansă de a cunoaște înainte de ultimele pagini  rezultatul jurământului pe care l-a făcut tânărul Yarvi. Cititorul nu va da drumul cărţii foarte ușor, urmărind protejarea  unui personaj sensibil și fragil, în cazul în care lumea  ar decide să îi facă calea  şi mai grea. Personal,  am așteptat  cu nerăbdare să citesc această carte. Prezentarea cărții și rezumatul au atras atenţia mea imediat după ce a apărut în limba română. M-am bucurat de fiecare capitol și fiecare pas al acestei aventuri, mereu curioasă, mereu surprinsă. Aștept cu mare nerăbdare să lecturez si volumul următor.

                                                           Alte  recenzii care te-ar putea interesa

Jumatăte de război - Joe Abercrombie


duminică, 17 iulie 2016

Banda celor şase ciori - Leigh Bardugo


An aparitie: 2016
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Fiction Connection
Editura: TREI
Nr. pagini: 592

Ne-am întors din nou în universul Grisha , dar de data aceasta în orașul Ketterdam, un oraş în care bandele de  criminali se simt ca la ele acasă. De data aceasta urmăm un grup de personaje asociate în mod direct sau indirect, la  o cunoscută bandă, numită Scursurile.  Cu toate acestea,  personajele sunt prinse în ceva mult mai mare decât luptele dintre bande - sunt angajați pentru a salva o persoană de la Curtea de gheaţă,  unul dintre locurile cele mai impenetrabile din lume. Persoana pe care o vor salva, a creat un medicament care face practic pe Grisha invincibili.
 Banda celor şase ciori” este o poveste despre lăcomie şi despre putere, întunericul care amenință să înfulece tot și despre războiul civil. Este o poveste despre criminali, gata să facă orice pentru a obține ceea ce doresc, libertatea, dar, de asemenea, răzbunare. Povestea este despre un hoț, o celebritate în mahalalele din Ketterdam, foarte calculat și aproape întotdeauna cu un pas înaintea tuturor. Este povestea unei fete, inițial acrobat, dar ea devine o sclavă și în cele din urmă spion, o fată tăcută într-o asemenea măsură, încât seamănă cu o fantomă, nemiloasă și incredibil de puternică. Este povestea unui băiat căruia îi place să tragă cu armele și să joace cărți. Este povestea unui nobil care scapă de tatăl său şi ajunge  într-o bandă de criminali. Este povestea unei fete Grisha care visează să meargă acasă, dar mai întâi vrea să îşi remedieze greșelile. Este povestea unui vânător fjerdano, care vede Grisha ca vrăjitoare și urăşte să -și trădeze țara. Fiecare au personalitati diferite, fiecare are credințe diferite și fiecare acționează în mod diferit.
Cinci dintre cele șase ciori aparțin Scursurilor, a cărui lider oficial este Haskell , dar, de fapt Kaz este liderul lor. Ei sunt infractori într-o zonă numită "Butoiul" și sunt bine cunoscuţi pentru ceea ce fac. Cei cinci au trecuturi pe care le cunoaştem  încet de-a lungul complotului  și toate surprind.
Al şaselea membru, Matthias, nu face parte din gaşcă, dar el are o legătură cu Nina, o Grisha. (Grisha sunt oameni cu puteri sau abilități speciale)
Acum cunoaştem şi gaşca noastră: Un hoț nemilos, un spion, un lunetist, un Grisha, un condamnat și un fugar. Amestec frumos, nu-i asa ??

''şase oameni şi o mie de moduri în care acest plan nebunesc ar putea merge prost. ''

Ceva , de asemenea , foarte important de remarcat este evoluția personajelor. Nici unul din ei, nu este aceeași persoană la sfârșitul cărții . Desigur, am iubit pe Kaz și Inej, dar voi sublinia în special  evoluţia lui Matthias.
El este un fjerdano, un războinic a cărui misiune este de a vâna drüskelle(vrăjitoarele) Grisha pentru că toată viața lui a învățat că sunt monștri care nu simt sau cred ca ei, spurcăciuni care trebuie să fie eliminate. El a fost, la început, închis la minte ( la fel ca toţi fjerdanos), incapabil să deschidă ochii sau să contrazică prejudecata absurdă care i-a fost insuflată de la naștere. Mi -a plăcut cât de puțin i-a luat să depășească toate prejudecățile după ce a întâlnit-o pe Nina. De fapt, discuțiile dintre cei doi au fost spectaculoase.
Setarea cărții pentru mine este unul dintre punctele forte  ale cărţii scrise de Leigh Bardugo. Autoarea a creat o lume atât de fantastică și tangibilă. Dacă  universul Ravka, pentru mine, a fost foarte bine construit, Ketterdam și Curtea de gheață au fost construite în mod strălucit. Nu există nici o tehnologie, nici mașini, doar vagoane și nave, care sunt de o mare importanță pentru afacerile trase de cai. Acest aspect, în opinia mea, este abilitatea unui scriitor de fantezie. Acesta trebuie să fie capabil de a crea o combinație de elemente pentru a fi în măsură să aducă o lume nouă, dar în același timp, să fie aproape de cititor, astfel încât acesta din urmă este capabil să pătrundă în aceste pagini și să se simtă parte din poveste. Nu este greu să ne imaginăm locurile bine descrise, cu detalii precise.
Complotul  a fost foarte bine pregătit. Nimic nu este previzibil și lăsat la voia întâmplării. N-am știut  la ce să mă aștept de la fiecare capitol și am fost în mod repetat surprinsă.
Concluzia: Actiune, aventură, personaje fantastice, romantism, emoții fără sfârșit, dar, de asemenea, un simț al umorului bine dezvoltat, un final minunat, originalitate, misiuni  care sunt imposibil de îndeplinit (sau , mai degrabă improbabil), hoți și bande de criminali. „Banda celor şase ciori” este tot ceea ce am enumerat mai sus si multe altele.

Alte  recenzii care te-ar putea interesa:

duminică, 10 iulie 2016

Capătul veşniciei - Ken Follet



An apariție: 2016
Autor: Ken Follet
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 1005

Am întors pagina 1005.  Tocmai am terminat de citit trilogia "Secolului". La șase ani de la primul volum și aproximativ trei mii de pagini citite, mă bucur sincer  că domnul Follett a scris o saga istorică a trecutului recent al omenirii, atât de simplă și accesibilă tuturor. O trilogie scrisă pentru cititori.
Trilogia Secolului  a debutat cu o mie de pagini în  anul 2010. O trilogie care a început în  anul 1911 cu încoronarea lui George al V lea  și se încheie cu președenția lui Obama. Acesta este secolul  pe care îl prezintă  Ken Follet în proiectul său ambițios, folosind cinci familii și relații menținute de-a lungul vieții lor peste  generații. Ne întoarcem cu Fitzherbert, Peshkow, Williams, Dewar şi Von Ulrich; cinci familii, cinci naționalități diferite. Familiile s-au extins, copii și nepoții lor au crescut, alte  familii li s-au alăturat.
             În timp ce în cărțile anterioare ale trilogiei am putut vorbi despre un eveniment istoric cheie, în “Capătul veşniciei” sunt mai multe și așa vom vedea ce se întâmplă în estul și vestul Germaniei, Marea Britanie, Rusia și Statele Unite, unde  au loc evenimente, cu grade diferite de intensitate. Teama de o confruntare nucleară, criza rachetelor din Cuba, lupta pentru drepturile civile, asasinarea lui John Kennedy, Bobby Kennedy sau Martin Luther King, ridicarea Zidului Berlinului și căderea ulterioară, mișcarea hippie sau războiul din Vietnam sunt doar câteva dintre numeroasele evenimente care se petrec de-a lungul anilor și paginilor  romanului, rezultând o lectură extrem de interesantă și instructivă  care ne oferă o perspectivă despre această perioadă istorică și extinde cunoștințele noastre  cu privire la acesta evenimente, cunoscând originea tensiunilor și a conflictelor. Dar romanul nu  se concentrează numai  pe fapte, pentru că  reflectă stilul de viață, dificultățile prin  care a trecut populația, ideile apărate, contrastele existente  în funcție de zona de reședință sau evoluția  modului  în care se  îmbrăcau, toate elementele  fiind tratate cu minuțiozitate.
    În “Capătul veşniciei”,  muzica joacă un rol foarte important și aş putea spune chiar că acesta este un roman care vine însoțit de o coloană sonoră. Observăm cum, la fel ca societatea, muzica evoluează și devine un instrument de luptă, protest și revendicare , deoarece versurile reflecta opiniile societății, libertatea sporită și  lupta pentru drepturile  civile.
   Deși personaje fictive se intersectează cu personaje reale, cum ar fi John Kennedy sau Martin Luther King, povestea lui Ken Follett este reală,  deoarece nici  un detaliu nu este trecut cu vederea. Parcurgând  fiecare pagină este imposibil să nu simți emoțiile personajelor care  devin emoțiile noastre. Am simțit tristețea  lui Fitz când i-a fost luată singura amintire pe care a avut-o cu sora lui, din cauza  unei răzbunări. Bucuria unei familii care  se reunește  după  multi ani de la  separarea. Lupta pentru egalitate a personajelor George și Mary. Cruzimea comunismului. Vise, lupte, victorii, înfrângeri, speranță. Aceste personaje au călătorit cu mine peste timp, făcându-mă   să aștept cu nerăbdare fiecare pagină nouă. Fiecare pagină a zburat la fel de repede ca vântul, fără să îmi dau seama.
      În ceea ce privește stilul, această carte este magnifică  și mărturisesc că  iubesc modul în care scrie Follett; povești fabuloase despre personaje frumos construite, cum ar fi Walli și Dave. Un scriitor care  dă publicului ceea ce publicul vrea: povestiri fantastice, dar credibile; evenimente fanteziste dar reale - care au avut loc sau s-ar fi putut întâmpla.
       Pe scurt, cred că  romanul  “Capătul veşniciei”   este un final perfect pentru această trilogie în care Ken Follett  ne-a adus mai aproape de istoria secolului al XX - lea. E ca o călătorie lungă în timp, pentru a descoperi nu numai faptele demne de notat, dar, de asemenea, sentimentele și emoțiile celor care au experimentat personal ororile celor două războaie mondiale și dictatura comunismului.
Ajungând la sfârșitul cărții,m-am simțit "goală".
Îmi va fi dor de cele cinci familii,deoarece m-am simțit "adoptată" de fiecare dintre ele: am trăit vremuri grele cu Lyod în timpul Marelui Război, am fost alături de  Walli și Dave  în anii '60,  am fost dezgustată  de rasismul cu care s-a confruntat George, am băut whisky de contrabandă  alături de Lev și am  dărâmat zidul cu Lill.
Vă mulțumesc pentru această frumoasă aventură Ken Follett.

Aspecte pozitive:
-“Iarna lumii” a fost un roman stabilit în timpul celui de al doilea război mondial, foarte emoțional, chiar mai mult decât “Căderea Uriaşilor”.  Cu toate acestea, “Capătul veşniciei”, ultima carte a trilogiei, include multe  scene şi momente  care ne vor surprinde prin intensitatea  şi explozia emoționala.
-Personajele sunt complexe , credibile,nici bune nici rele, cu o psihologie bine dezvoltată. Mențiune specială merită George, nepotul lui Lev, care este unul dintre cele mai bune personaje din trilogie. Trebuie să amintesc şi de Ethel și Maud, personajele mele preferate din întreaga serie. Viața lui Ethel Leckwith Williams m-a făcut să mă gândesc la modul în care viața este o cutie de surprize și m-a făcut să meditez la faptul  că o persoană care trăiește mult, trece prin multe probleme, evenimente și  acumulează multă experiență. Mi-aș  fi dorit ca  ea să  fi avut mai multă importanță în  această carte, dar totuși, mi-a plăcut ceea ce am citit. Maud? Toate suferinţele indurate de  Maud în  cartea anterioară sunt  sfâșietoare. Ce  soartă ironică, nu? Cine a știut că Ethel cea săracă va trăi la fel de bine  ca cei bogați , iar  Maud  va sfârși în Germania de Est?

Aspecte negative:
-    Extinderea celor două romane anterioare au descurajat multi cititori. “Capătul veşniciei” deprimă chiar mai mult. Cartea  are un număr mai mare de pagini decât cele anterioare, iar în unele parți este prea lentă, ceva ce nu s-a întâlnit  în volumele precedente.


 Câteva fragmente din“Capătul veşniciei:
"— Nu crezi în Dumnezeu?
— Cred că există în univers o inteligență superioară, o ființă care stabilește regulile, cum ar fi E=mc2 și valoarea lui pi. Însă este puțin probabil ca ființei respective să îi pese dacă îi dedicăm noi cântece de slavă sau nu și mă îndoiesc că deciziile sale pot fi manipulate rugându-te la statuia Fecioarei Maria; așadar, nu cred că îți va acorda un tratament preferențial în funcție de ce porți la gât. "

"— Inima este o hartă a lumii, știai asta? rosti Maria.
— Nici măcar nu știu ce înseamnă asta, spuse el.
— Am văzut, odată, o hartă medievală. Prezenta pământul ca pe un disc plat, cu Ierusalimul la mijloc. Roma era mai mare decât Africa, iar America nici nu apărea, firește. Inima este genul ăla de hartă. Sinele este în centru și tot restul este disproporționat. Îți desenezi prietenii din tinerețe foarte mari, apoi nu poți să modifici scara când trebuie să adaugi alți oameni, mult mai importanți. Oricine care ți-a făcut rău apare prea mare, la fel și cei pe care i-ai iubit. "

"În partea estică, oamenii din jurul lui Lili scandau: „Lăsați-ne să plecăm! Lăsați-ne să plecăm!” Din partea vestică a punctului de verificare se auzi un răspuns scandat: „Veniți! Veniți! Veniți!”

”Jasper Murray era pe ecran, transmițând în direct din Berlin și strigând emoționat: „Porțile sunt deschise, iar germanii din Est vin! Dau năvală cu sutele, cu miile! Este o zi istorică! Zidul Berlinului a căzut!”

 Alte  recenzii care te-ar putea interesa: 

sâmbătă, 9 iulie 2016

Eroul evurilor - Brandon Sanderson



An aparitie: 2015
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Fantasy
Editura: TREI
Nr. pagini: 824



“Născuţi din ceaţă”  de Brandon Sanderson, este saga  pe care am descoperit-o la începutul anului 2015. După “Imperiul Final” și “Fântâna înălţării”, ei  bine, în sfârşit, am reuşit să citesc şi ultimul volum al trilogiei. Pentru cei care nu știu ce este, este o saga fantasy într-o lume post-apocaliptică,  cufundată în negură după  ce un erou  s-a transformat într-un  "monstru" când a devenit împărat.
În “Imperiul Final”, noi cunoaștem alomancia. Este darul celor care au sânge nobil. Este aportul de metale care le furnizează capabilități unice, cum ar fi salturi mari, vindecarea ranilor, stimularea emoțiile sau chiar  capacitatea de a prezice viitorul imediat. Cei care posedă toate aceste abilități sunt numiţi  născuți din ceața, ceva mai rar decât un alomant comun. Facem cunoştinţă   cu universul stăpânit  de Lordul Legiuitor. El a fost inițial un erou, dar odată ce a salvat omenirea s-a transformat  într-un "monstru", a luat pentru el însuși lumea și a devenit zeu și împărat. Şi  ca în toate aceste lumi post-apocaliptice conduse de un tiran, există întotdeauna o forță antagonistă. Această forță este reprezentată de Kelsier, Supravieţuitorul de la Hatshin. Kelsier ridică o rebeliune împotriva Lordului Legiuitor , alături de mai mulţi alomanţi, dintre care iese în evidenţă Vin, personajul principal feminin din sagă.
În al doilea volum, “Fântâna Înălțarii”, am văzut guvernul  lui Elend și modul în care acesta  se schimbă treptat de la un savant precaut, într-un rege respectabil și dinamic. În timp ce Elend și Vin au o relație romantică tulbure, orașul Luthadel rezista unui asediu teribil condus de trupele  lui Cett, Straff Venture și Jastes Lekal, atrași de zvonurile că în oraş există un depozit atiu, mineral alomant important. Vin descoperă mai multe despre speciile misterioase create de  Lordul Legiuitor: Coloşii, Kandra și inchizitorii din oțel. În același timp, religia creată în jurul  lui Kelsier crește la niveluri disproporționate.
“Eroul Evurilor”  ne aduce cuplul mai unit ca niciodată. Elend este acum împărat în Stăpânirea Centrală și  este ajutat  în continuare de Vin. Ultimele lupte le-au dus noi prieteni și speranță, dar le-au adus  şi cunoștințe. "Monstrul", adica  Lordul Legiuitor, a întemniţat, de fapt, o divinitate hidoasă, eliberată  de Vin prin Ascensiune Ei bine, Elend și Vin încercă să oprească acest inamic teribil, în timp ce luptă  să păstreze un imperiu unit.

Această "trilogie" a fost, fără îndoială, una dintre cele mai mari surprize, iar al treilea volum a venit doar pentru a  confirma toate ideile  care s-au format în mintea mea. Chiar trebuie să-l felicit pe Brandon Sanderson pentru că, în ceea ce privește povestea, această carte (și întreaga serie) a fost una dintre cele mai bune  pe care le-am citit vreodată. Mi-a plăcut că în ultimele 100 de pagini, 50 sau chiar până la ultimele 30 de pagini, am continuat să fiu surprinsă. Eu cred că acest volum este cel mai bun din serie. Am căzut direct sub vraja primelor două volume , dar “Eroul Evurilor” este pentru mine apoteoza, încoronarea aventurile lui Vin și a grupului său.
            De ce? Pentru că toate problemele abordate în “Ultimul Imperiul ” și  “Fântâna Înălțarii ”îşi găsesc  rezolvarea aici. La sfârşitul volumului al doilea am lăsat protagoniști într-o lume la un pas de agonie și distrugere, după ce Vin a eliberat o forță distructivă,când încerca să  îndeplinească ,de fapt, profeția care va salva lumea. Un an mai târziu, Vin și Elend sunt în căutarea ultimei speranțe a planetei.  Sazed după ce şi-a pierdut marea iubire, provoacă toate religiile pe care le știe și încearcă să caute adevărul prin credință. Întrebarea "ce ne așteaptă după moarte? "revine în forță chiar mai mult  acum că este sfârșitul lumii. Năruire  este eliberat, ceața acoperă totul…
   În acest al treilea volum, există mai mulți factori pozitivi. Personajele sunt credibile iar universul  are o coeziune impresionantă.  Vin şi-a pierdut nesiguranța, Elend este un om mult mai luminat  şi  aflăm mai multe despre Marsh. În cele din urmă știm cine este adevaratul personaj negativ din poveste, chiar dacă aceasta nu se manifestă în formă fizică. Schimbarea decorului, din  Luthadel  în oraşele  Urteau și Fadrex, a fost, de asemenea, un aspect  pozitiv, permiţându-ne să cunoaştem noi orașe și dând un impuls intrigei. Un alt aspect într-adevăr impresionant este complexitatea complotului. Sanderson oferă întotdeauna detaliile potrivite la momentul potrivit.Este o carte plină de mistere, jocuri politice, cu personaje foarte inteligente, care se  joacă cu sentimentele noastre, care ne lasă dornici să știm ce urmează. Toate întrebările și suspiciunile   pe care le-am avut  din primele două cărți - secretul inchizitorilor, religia ascunsă și trecutul Kandra, originea ceței, legenda deformată a eroului evurilor, motivaţiile lordului legiuitor - toate aceste lucruri devin clare în acest roman final, cu o explicație pentru tot ceea ce s-a întâmplat în această ceață și peisajul învăluit de cenușă.    
Ei bine, există unele lucruri care mi-au  lăsat un pic sceptică cu privire la anumite aspecte  care mi s-au părut forţate, în special, explicaţia privind originile  cețurilor și  mitul Eroului Evurilor. Am apreciat modul în care cartea s-a încheiat și explicația generală , dar ... simt că această explicație nu se potrivea  destul de bine cu cărțile anterioare.

Acum, poate suna ca nu mi-a  placut  povestea , dar adevărul e că mi-a placut foarte mult această carte. La naiba, am iubit-o. Am iubit diferitele tipuri de magie și explicațiile lor, în profunzime  (Allomancia versus Feruchemia versus Hemalurgia).Apropo, și ca o notă finală, îmi place modul în care Sanderson face un rezumat al evenimentelor din cărțile anterioare, întotdeauna importante, astfel încât să ne reamintim imediat când începem un nou volum din trilogie.
 Rezultatul seriei va multumi cu siguranta marea majoritate a fanilor autorului.

Alte  recenzii care te-ar putea interesa

vineri, 1 iulie 2016

Omul de zapadă - Jo Nesbo





An apariție: 2014
Autor: Jo Nesbo
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 507


Norvegia, zăpadă și crime.

Amplasat într-o Norvegie rece, Omul de zapadă”  a lui  Jo Nesbø este  un thriller  cu detectivi, misterios și uimitor.
Harry Hole este un inspector talentat şi  greșit înțeles, care, în ciuda carierei sale de succes, este privit cu suspiciune   de colegii săi din cauza problemei sale cu  alcoolul.
Când cade  prima zăpada a anului, în orașul Oslo, un val de crime reci și calculate au loc. La prima vedere, par cazuri obișnuite de dispariție,  dar cu toate acestea, atunci când sunt găsite cadavrele  femeilor, este clar că există un criminal în serie. Și, la fel ca la  toate  crimele în serie, există, de asemenea, o semnătură:  criminalul a lăsat în urmă un om de zăpadă înfricoșător.

“În curând va veni prima zăpadă. Şi  atunci el va reapărea. Omul de zăpadă. Iar când zăpada va dispărea, el va fi luat pe altcineva.Ce ar trebui să te întrebi este asta: Cine a făcut omul de zăpadă? Cine face oameni de zăpadă? Cine a dat naştere la Murri? Deoarece omul de zăpadă nu ştie.”

 Am devenit tot mai pretențioasă când aleg  thrillere, dar acesta  mi-a plăcut foarte mult! Complotul este bine controlat, iar romanul perfect echilibrat. Nu regret că am citit al șaptelea volum al seriei, după ce înainte am citit Steaua diavolului,  în măsura în care  Omul de zapadă” mă face să vreau să explorez alte volume. Seria Harry Hole este extinsă și, din păcate, nu am putut să citesc toate cărțile în ordine. Unii recomandă citirea seriei în ordine, dar trebuie să spun că nu am avut probleme pentru a înțelege complotul, sau pentru a afla totul despre Harry.
Jo Nesbø este un artizan al literaturii. Într - un cuvânt dă naștere unei atmosfere. El transformă un personaj plăcut copiilor și simbol al bucuriei și purității, omul de zăpadă într-un totem rău care dă fiori, și ne temem, chiar și în gândurile noastre. Autorul   creează scene de suspans incredibil, dar ceea ce-mi place cel mai mult este construirea și dezvoltarea liniei de anchetă a poliției. Nesbø nu pierde din vedere nici un detaliu, și cititorul este într-o cursă contra cronometru pentru a afla cine este criminalul. Mărturisesc  că am suspectat identitatea criminalului în serie din primul moment în care a apărut pe scenă, dar au fost momente  când am fost în dubiu și suspiciunile mele  sau îndreptat spre un alt personaj. Îmi place să aflu cine este vinovatul, dar îmi place chiar mai mult atunci când nu ajung la această concluzie foarte ușor.
În ceea ce privește criminalul în serie ... Mi -a plăcut  dar l-am și urât. Mi-a plăcut faptul că el a fost atât de viclean și a  reuşit să păcălească atât de multe personaje, motivele care l-au condus la comiterea crimelor, chiar dacă le-am găsit exagerate, am găsit justificarea lui convingătoare, și această justificare face cartea mai uimitoare, deoarece noi credem că motivele sunt absurde, dar dacă ne oprim să gândim ca personajul, înțelegem cum funcționează mintea lui. Și l-am urât pentru că durează până când  poliția  prinde vinovatul.
Inspectorul Hole este un tip foarte complicat. Alcoolic  și singur, este genul de om care încalcă regulile și eludează ordinele superiorilor lor. Pe altă parte, este un detectiv talentat, dedicat și un polițist onest.  Jo Nesbø  se joacă cu jucătorii săi și mai mult cu Harry Hole. Acesta cercetează piste, indicii, cazuri vechi care crede că vor conduce la omul de zăpadă , dar în cele din urmă  deschid alte căi de investigat. Iar dacă, uneori, poliția crede că a prins omul de zăpadă, Harry Hole se îndoiește și continuă să caute, să descopere defectele ... până când investigația  este pe făgașul cel bun. Construcția inteligentă a romanului ne dă multe răsturnări de situație și personaje interesante, cărora el le sculptează portrete psihologice cu precizia unui aurar.
Ritmul este lent, ceea ce nu mă nemulțumește: Jo Nesbø are nevoie de timp pentru a introduce fiecare personaj și să stabilească faptele, în timp ce polițiștii din Oslo se confruntă cu o afacere năucitoare și complexă, care va pune  la încercare convingerile lor.
Finalul este un alt aspect  care mi -a plăcut, cu răsturnări de situație  neașteptate, surprizele de  ultim minut.
             Vă recomand acest  roman, fie că ați  mai  citit romane de Jo Nesbø, sau nu ...Recomand pentru fanii  genului  thriller  polițist care apreciază poveștile bine legate,  psihopații însetați de sânge , anchete complicate…
 Alte  recenzii care te-ar putea interesa