Refugiul - Sarah Pearse

 

Categoria: Literatura Universala

Autor: Sarah Pearse

Editura: NEMIRA

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 390

 

Un refugiu de lux pe insula Reaper's Rock în largul coastei Devon, în sud-vestul Angliei, pare locul ideal pentru relaxare. Dar insula în cauză, cunoscută și sub numele de ”Doamna cu Coasa”, are un trecut întunecat. Odată a fost scena  unor crime teribile și este văzută de mulți ca un loc blestemat. Acest lucru, însă, nu este suficient pentru a ține la distanță turiștii, mereu fascinați de aura misterioasă a insulei. În acest context, sosește un nou val de turiști, inclusiv două surori și o verișoară care par să adăpostească resentimente din trecut.

Oamenii încep să moară pe insulă și depinde de detectiva Elin Warner  și de partenerul ei să afle motivația crimelor și posibilelor blesteme de pe insulă. Pentru că nimic nu este ceea ce pare și pentru că sunt multe secrete ascunse. Începând cu trecutul propriului iubit al lui Elin, care are o relație interesantă cu locul.

Cu cât Elin stă mai mult acolo, cu atât descoperă mai multe secrete. Și când o altă persoană moare în circumstanțe neobișnuite, Elin începe să bănuiască că zvonurile care se învârt în jurul insulei ar putea fi adevărate. Acum, trebuie să-l găsească pe ucigaș - pentru că trecutul locului pare să se repete. Într-un efort de a evita o tragedie și mai mare, Elin își dă seama că toată lumea este în pericol. 

Noua carte a Sarei Pearse are o narațiune enigmatică, autoarea folosește cu pricepere capitole scurte și dialoguri lungi pentru a dezvălui poveștile personajelor și pentru a menține intriga în continuă mișcare.

Personajul principal, Elin Warner este o femeie puternică și hotărâtă, dar are un trecut traumatizant care o bântuie. Ea suferă de tulburare de stres post-traumatic din cauza unui eveniment petrecut în viața personală, ceea ce o face vulnerabilă în perioadele de stres intens.

Cu toate acestea, este, de asemenea, foarte inteligentă și perceptivă, capabilă să vadă prin minciunile și înșelăciunile care înconjoară cazul pe care îl investighează. De-a lungul poveștii, Elin se confruntă și cu provocări profesionale și dificultatea de a lucra într-un mediu izolat și ostil. Ea nu renunță ușor și continuă să lupte pentru dreptate, chiar și atunci când toți sunt împotriva ei.

La finalul romanului încă nu știm cine o urmărește pe Elin. Banuiesc că acest aspect va fi clarificat în următorul volum al seriei.

            Una peste alta, ”Refugiul” este o lectură captivantă pentru iubitorii thrillerelor psihologice. 

Aspecte pozitive:

• -Elin încă suferă de stres post-traumatic, dar când este trimisă pe insulă să investigheze, începe să se regăsească și să-și înfrunte unele temeri. Și este de menționat că relația cu iubitul ei s-a îmbunătățit foarte mult, având în vedere îndoielile constante pe care le-a manifestat pe tot parcursul cazului din sanatoriu.

 

Aspecte negative:

• - Am avut o senzație de deja-vu. Ambele romane care o au pe detectiva Elin Warner în prim plan sunt construite după aceiași rețetă clasică: crearea unui mediu închis care limitează numărul de oameni implicați în poveste. În ”Sanatoriul” sub forma unui hotel de lux izolat (cu un trecut terifiant ca fost sanatoriu) în Alpii Elvețieni, care este acoperit complet de zăpadă.  În ”Refugiul”  conceptul se repetă, dar acum sub forma unei insule din sud-vestul Angliei unde a fost construit recent un refugiu de lux într-un loc cu un trecut întunecat, un loc izolat de o furtună violentă și terifiantă.
• -Chiar dacă au loc decese, comandamentul poliției nu trimite pe nimeni să o susțină pe Elin pe insulă. Există o justificare că rezolvă o situație de urgență, dar este greu să înțelegi modul cum reacționează departamentul de poliție.
•  - Clișeul conform căruia Elin merge singură să rezolve anumite probleme într-un moment crucial. Cu tot haosul, ea pur și simplu iese singură, pentru că partenerul ei trebuie să stea  cu  oaspeții etc. etc. 

Cântărețul nocturn - Johanna Mo

Categoria: Carti thriller

Autor: Johanna Mo

Editura: RAO

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 416

 

Ofițerul de poliție Hanna Duncker se întoarce în Oland, unde a crescut după ce a locuit în Stockholm timp de șaisprezece ani. Ea a părăsit Olandul, când propriul ei tată a ajuns în închisoare după o crimă îngrozitoare. În ciuda tuturor privirilor și zvonurilor, ea simte că în Oland este casa ei.

 Un adolescent, Joel, este găsit mort și se dovedește că mama lui este cea mai veche prietenă a Hannei. O prietenă pe care a abandonat-o când s-a mutat la Stockholm.

Cartea este scrisă din trei perspective diferite. Este vorba, parțial, de Hanna, dar și de colegul ei Erik, care este căsătorit cu o indiancă și care are socrii săi în vizită timp de două săptămâni. Apoi mai este și Rebecka, mama victimei și o veche prietenă a Hannei. De asemenea, primim periodic flashback-uri despre ceea ce s-a întâmplat de fapt în noaptea în care a murit Joel și cum s-a simțit cu adevărat Joel.

Cazul de crimă în sine a fost interesant de urmărit. Cartea este structurată astfel încât să urmărim ancheta pas cu pas, doar întreruptă de scurte capitole care ne oferă o perspectivă asupra experiențelor lui Joel din în ultima sa noapte. Prin Joel, care era în mod clar un băiat destul de nefericit, sunt aduse în prim plan chestiuni precum drogurile, homosexualitatea și persoanele transgender, precum și infidelitatea adulților și lipsa simțului responsabilității. Mi-a plăcut să citesc despre Joel și despre cum s-a chinuit să-și dea seama cine era.

Autoarea cunoaște și meșteșugul portretizarii. Personajele clocotesc de viață și sunt inspirate din viața de zi cu zi, este ușor să ne identificăm cu ele. Mi-a plăcut personajul principal Hanna, felul în care este descrisă, dar nu îi înțeleg deloc acțiunile, nici cele privind munca, nici cele privind viața personală. Când cele două aspecte se ciocnesc inevitabil, ea își pierde o parte din credibilitatea ca ofițer de poliție. Un aspect care mă deranjează puțin este: de ce toate polițistele/polițiștii trebuie să aibă un trecut ”urât” și să fie antisociale/i?

Cel mai interesant lucru din carte este, destul de ciudat, nu găsirea persoanei care l-a ucis pe Joel, ci misterul din spatele crimei pentru care tatăl Hannei a fost încarcerat. Pentru că aceasta nu este o poveste tipică polițistă, ci mai degrabă un roman cu accent pe relațiile dintre vechii prieteni, familie și relația cu sine.

Uneori complotul a fost puțin nerealist, dar mai presus de toate este o carte captivantă. Deși de la început am avut o ușoară suspiciune cu privire la cine a fost făptașul, cartea nu este previzibilă, iar finalul nu a fost chiar ceea ce credeam.

Pe scurt: Aștept cu nerăbdare să citesc mai multe despre Hanna și sunt curioasă cum va face față morții și vinovăției faptelor tatălui ei în viitor.

Zeii vinovăției - Michael Connelly

Categoria:Carti thriller

Autor: Michael Connelly

Editura: RAO

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 432

 

Am citit aproape toate cărțile lui Michael Connelly, unul dintre autorii mei preferați de romane polițiste. Cele două personaje principale ale sale, dar care trăiesc aventuri independente, în ciuda faptului că sunt frați vitregi, sunt detectivul Harry Bosch și avocatul Michael Haller. Potrivit Wikipedia, marea majoritate (23, mai exact) a romanelor lui Connelly sunt în seria dedicată polițistului Bosch, în timp ce doar opt cărți îl prezintă pe avocatul apărării Haller ca personaj principal. Îi prefer pe Haller, un tip mult mai drăguț decât Bosch și, în plus, foarte bun în instanță. În „Zeii vinovăției”, Haller se ocupă de un caz foarte complicat, care reușește să captiveze cititorul.

Mickey este avocat al apărării, ceea ce înseamnă că este obișnuit să aibă de-a face cu acei oameni pe care nimeni nu vrea să-i apere: prostituate, traficanți de droguri, criminali. El are biroul pe bancheta din spate a unui Lincoln negru, condus sporadic de fostul traficant de droguri Earl Briggs.

Un caz controversat  i-a zdruncinat relațiile de familie și reputația: un client pe care l-a apărat pentru conducere sub influența alcolului a fost responsabil pentru moartea a două persoane. Acest lucru i-a pus capăt șanselor de a fi ales procuror și de asemenea, a afectat și cariera fostei sale soții. Cum sună? Rău? În plus, fiica lui cunoștea oamenii uciși de fostul client al tatălui ei.

Cel mai recent caz al lui Haller este cel al unui proxenet digital pe nume Andre La Cosse acuzat că și-a ucis unul dintre clienții săi: Giselle Dallinger. Prostituata se dovedește a fi o veche cunoștință a lui Mickey Haller. În urmă cu câțiva ani, aceasta a fost martoră într-un caz privind traficul de droguri și a ajutat la prinderea unui bărbat periculos. Cu cât Michael încearcă să afle mai multe despre Giselle (Gloria), cu atât înțelege mai mult că cineva a vrut ca ea să-și țină gura.

Michael are în mâinile sale un caz rar în care crede în nevinovăția clientului său și va face orice pentru a-l elibera. Așa că Haller și echipa sa investighează cazul în profunzime și ajung să descopere că, au  intrat pe un teritoriu foarte periculos și că vor trebui să fie foarte atenți dacă vor să găsească dovezi. Tot ce se întâmplă în timpul investigațiilor și a procesului este foarte bine explicat și totul se interconectează perfect la momentele potrivite. Astfel, cititorul nu se pierde în detaliile prezentate și își creează propriile suspiciuni și îndoieli cu privire la ceea ce se întâmplă. O parte a cărții se desfășoară în sala de judecată - dialogurile sunt reproduse atât de abil aici, interviurile martorilor atât de autentice - încât m-am simțit ca într-o sală de judecată.  Mi-a plăcut foarte mult modul în care Haller investighează și soluționează cazul, faptul că a făcut ceea ce credea că este corect.

În ”Zeii vinovăției” autorul îi oferă lui Haller un plus de profunzime și complexitate. Mickey Haller mărturisește la începutul cărții că este dificil să-i ceară fiicei lui să-l ierte, când el însuși nu se poate ierta. Acțiunile lui Haller în calitate de avocat au consecințe enorme atât pentru clienții întâmplători, cât și pentru cei apropiați lui, iar el remarcă acest lucru cu tristețe.

Toate personajele secundare au fost foarte bine dezvoltate, în special echipa de investigații care îl ajută pe Mickey Haller să dezvăluie adevărul. Două dintre personaje mi-au atras atenția: Cisco, anchetatorul și Jennifer (Bullocks) avocatul începător care m-a surprins pozitiv ajutând la dezlegarea unor lucruri despre caz, ca să nu mai spun că este foarte deșteaptă.

Pe scurt, mi s-a părut un roman captivant, bine construit și perfect povestit, pe care sunt sigură că fanii „thriller-ului judiciar” îl vor îndrăgi.

Iarna vrăjitoarei - Katherine Arden

Categoria: Carti pentru adolescenti, Young Adult, Literatura Universala

Autor: Katherine Arden

Serie: Ursul si privighetoarea

Editura: GRUPUL EDITORIAL ART

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 512

 

 

”Iarna vrăjitoarei” este ultima carte din trilogia de basm a  Katherinei Arden.  După finalul emoționant al părții anterioare, așteptam cu nerăbdare continuarea. Eram curioasă de soarta finală a Vasilisei Petrovna și a rudelor ei și mai ales eram curioasă cum va evolua povestea dintre Vasea și Morozka.

La sfârșitul celei de-a doua cărți, o vedem pe fată dând foc Moscovei, (deși fără să vrea și chiar cu cele mai bune intenții) și ultima carte din serie reia exact de unde a rămas ”Fata din turn”. Protagonista noastră, încă rănită din aventura anterioară, trebuie să facă față acum, consecințelor acțiunilor ei.

Părintele Konstanty (ți-l amintești?) este și mai confuz, și mai furios pe Vasea și și mai dornic să o facă să plătească. Pentru ce? În cazul în care nu îți amintești,  Konstanty se teme și-o dorește pe Vasea și tot ceea ce reprezintă ea.

Și în această Rusie nou creștinizată, este foarte ușor să insufli frică oamenilor și să-i faci să creadă că Vasea este o vrăjitoare. În principal pentru că are anumite puteri „magice”, și o inteligență mult peste medie și un comportament foarte diferit de cel așteptat pentru o fată ca ea

 Rusia devine treptat creștină și credințele antice se estompează sau sunt zdrobite. Oamenii sunt acum făcuți să creadă că chyerti nu există sau că sunt demoni care au ca scop îndepărtarea oamenilor de „calea luminii”.

Dar există întotdeauna și o altă amenințare „mai tangibilă” care pune în pericol viața Vasilisei Petrovna și a oamenilor pe care îi iubește. Și această carte nu este diferită.  Konstanty este încă o amenințare, dispariția chyertilor este în continuare o problemă, dar dincolo de asta, există o amenințare și mai terifiantă: războiul.

Vasea va trebui din nou să lupte pentru propria viață, pentru supraviețuirea ființelor supranaturale și acum, pentru viața și libertatea poporului său. Și pentru asta va conta pe ajutorul vechilor prieteni și al noilor aliați.

 Vasea se maturizează emoțional, învață din greșelile ei, nu face de două ori aceeași greșeală. De asemenea, află adevărul despre originile sale.

 Ca fan al lui Morozko, trebuie să recunosc că geamănul său, Ursul, s-a dovedit a fi mult mai interesant. Mi-a plăcut în această a treia parte, când am ajuns în sfârșit să-l cunosc mai bine și să-i înțeleg motivația.

Tema mea preferată din toată trilogia a fost conflictul dintre diavol și Dumnezeu, sau dintre păgânism și ortodoxie. Mi-au plăcut foarte mult fragmentele în care autorea a arătat puterea credinței și modul în care zeii dispar atunci când oamenii încetează să creadă în ei.

 Per total, mi-a plăcut foarte mult povestea. Atmosfera întregii serii este grozavă, ceea ce face această trilogie atât de minunată și atemporală. Aceasta nu este o poveste, ci o călătorie în care Arden își duce cititorii într-o lume de basm plină de șoapte liniștite și brize răcoroase, plină de creaturi de poveste, demoni ai  gerului, păsări de foc și natură sălbatică. Genul de natură în care se întâmplă lucruri misterioase, magice la care vrei să fii martor și nu trebuie să fii rus pentru a simți asta. Trebuie doar să ții ochii deschiși.   

Aspecte pozitive:

• autorul ilustrează consecvent lupta contrariilor din primul volum. Aici avem un conflict între bine și rău, avem lumea vizibilă și invizibilă, credința și magia, Dumnezeu și diavolul, vara și iarna.

Aspecte negative:

• -firele socio-politice au prevalat asupra elementelor de basm și mistic.
• -La final, Morozko pare să-și fi pierdut autoritatea, puterea și misterul. A devenit brusc ciudat de docil. În plus, Vasea, atât de plăcută de mine în primul volum și parțial în al doilea, și-a pierdut farmecul.
• -personajul Baba  Yaga și iubitul ei (soțul?) au fost introduși inutil în sensul că aveau un oarecare potențial și totuși acesta a fost tratat cu neglijență.