Somnul mă ocolește. Camera este ciudat de liniștită, așa că alunec din pat si mă uit pe fereastră.Văd lumea acoperită într-o mare de alb. Plină de nerăbdare mă îmbrac și vreau să ies afară în curtea acoperită cu zăpadă.
Mă opresc la ușă și privesc în tăcere cum cad fulgii. Cristalele mici de gheata plutesc lin în aerul rece, acoperind lumea în alb. Deschid ușa si pașesc cu atenție pe trepte , să nu alunec . Acum am o imagine completă a curtii mele: un paradis acoperit cu zapada. Un praf alb acoperă ramurile copacilor. Mergând pe trotuar îmi văd mașina odihnindu-se sub un strat gros de zăpadă. Câinii alerga să mă întâmpine lăsând urme pe zăpadă .Îmi continui mersul, dar nu ma pot stăpani și arunc cu un bulgare de zăpadă într-un copac.
A început să ningă chiar mai tare creându-mi senzația că plutesc.Închid ochii și simt mângâierea fulgilor de nea. Cainii sar în sus și mă urmează cu dragoste . Simt că mă aflu în împărăția tăcerii. Singurele sunete sunt respirația mea și ninsoarea care scârțâie sub picioare . Senzația de rece se amplifică așa că plină de bucurie mă întorc în patul călduros.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu