O fila de poveste in ajun de Craciun

        Miroase a zapada si cetina.

E dimineata, deschid incetinel ochii si aud forfota din casa. Ne pregatim de Craciun. Toate simturile mi se trezesc. Ies din culcusul meu cald si ma indrept spre bucatarie de unde se aud clinchete de vase.  Pe langa pasii mei tacuti slalomeaza  pasii marunti si pufosi ai unul pisoias care imi da buna dimineata.

Ce combinatie de parfumuri: zapada, cetina, miros de cozonac, scortisoara si portocale.

Merg ca teleghidata. Aseara am ajuns acasa tarziu de la drum lung cu zapazi si frig.

Ma misc incet parca nu as vrea sa ies din lumea visului si totusi as vrea sa pasesc in aceasta lume de vis.

Zambetul cald si  privirea duioasa a mamei ma face sa inteleg ca sunt asteptata.

Iau cana cu cafea aburinda in mana si privirea imi aluneca prin sticla geamului in curtea plina cu zapada sclipind in soarele diminetii. Focul arde in soba si pisoiul toarce la picioarele mele.

Ma intreb uneori de unde vine caldura? Din soba sau din zambetul mamei?

Vad un cos cu portocale.

Mirosul de portocale imi aminteste de copilarie, cand mama aducea mingiutele alea parfumate si le punea langa mere si nuci. Intindeam manuta spre cosul cu fructe si luam o portocala, pe care mama o desfacea si o impartea in trei pentru mine si fratii mei. Merele erau pentru parinti, portocalele pentru copii. Inchid din nou ochii sorbind din cafea si aud cum tata taie lemnele in curte si stiu ca de acum toata casa e in picioare.

Aud rasete in curte, vad un bulgare de zapada si vocile vesele ale fratilor mei care se imbiau unul pe altul care sa aduca lemnele in casa. Dupa cateva minute, scuturand picioarele de zapada in fata usii, clanta se misca. Lemnele se rostogolesc in lada.

Tata isi strecoara capul prin usa intredeschisa, cu mustatile pline de promoroaca si intreaba:

  -       Gospodinelor, am taiat destule lemne sa ne indestulati voi masa?

Rasete in casa.

Acum suntem toti in jurul mesei: mama, tata, cei doi frati, eu si motanelul.

Mai avem multa treaba azi, dar bucuria serii se intrevede.

Diseara, e seara magica a nasterii Domnului. Masa va fi cu bucate drese de maini harnice si iscusite, vinul rosu va colora sticla paharelor,  luminitele din bradul de Craciun ne vor face cu ochiul printre crengutele vesnic verzi, focul va pocni in soba, glasuri vesele vor umple casa cu voie buna si noi toti vom fi din nou o fila de poveste.

Prima zăpadă

               Somnul mă ocolește. Camera este ciudat de  liniștită, așa că  alunec din pat si  mă uit  pe fereastră.Văd lumea acoperită într-o mare de alb. Plină de nerăbdare  mă îmbrac și vreau să  ies afară în curtea acoperită cu zăpadă.
             Mă opresc la ușă și privesc   în tăcere cum cad fulgii. Cristalele mici de gheata plutesc  lin în aerul rece, acoperind lumea în  alb. Deschid  ușa  si pașesc cu  atenție pe trepte , să nu alunec . Acum am o imagine completă a curtii mele:  un paradis acoperit cu zapada.  Un  praf alb acoperă ramurile copacilor. Mergând pe trotuar  îmi văd mașina odihnindu-se sub un strat gros de zăpadă. Câinii alerga să mă întâmpine lăsând urme pe zăpadă .Îmi continui mersul, dar nu ma pot stăpani și arunc cu un bulgare de zăpadă într-un copac.
          A început să ningă chiar mai tare creându-mi senzația că plutesc.Închid ochii și simt mângâierea fulgilor de nea. Cainii sar în sus și mă  urmează cu dragoste  . Simt că mă aflu în împărăția tăcerii. Singurele sunete sunt respirația mea și  ninsoarea  care scârțâie  sub picioare  . Senzația de rece  se amplifică așa că  plină de bucurie mă întorc în patul călduros.