Misterul din padure - Matt Wesolowski

Categoria: Carti thriller

Autor: Matt Wesolowski

Editura: RAO

Nr. pagini: 232

An aparitie: 2022

 

Cu „Misterul din pădure”, Matt Wesolowski a creat un nou tip de roman; romanul podcast. Aici, personajul principal Scott King abordează vechi cazuri penale și încearcă într-un mod neutru prin șase interviuri să găsească o explicație a ceea ce s-a întâmplat și de ce, intervievând șase persoane care sunt toate conectate la caz. 

În „Misterul din pădure”, împreună cu gazda, revenim la un caz nerezolvat, dispariția unui băiat de șapte ani, din urmă cu  20 de ani.

În Ajunul Crăciunului din  anul 1988, Alfie Marsden, în vârstă de șapte ani, a dispărut în pădurea Wentshire, când tatăl său, Sorrel, a oprit mașina pentru a investiga un ciocănit misterios. Nici o urmă a copilului, nici rămășițele sale, nu au fost găsite vreodată. Alfie Marsden a fost declarat oficial mort în anul 1995. 

Cazul este foarte interesant. O dispariție nerezolvată a unui copil. O pădure în care se spune că se întâmplă lucruri ciudate. Și apoi cei șase martori care în moduri diferite au legătură cu cazul și își dau cu părerea despre ceea ce s-a întâmplat, cum s-au comportat persoanele implicate și așa mai departe. Ceea ce începe ca o poveste tipică de investigații se transformă rapid într-o poveste care pendulează între realitate și mistic. Am fost uimită de felul în care autorul a presărat-o cu indicii, chiar și de indicii supranaturale.

 Datorită formei podcastului folosit de autor, am presupus dinainte că romanul, asemeni unui scenariu, va consta doar în dialoguri – ceea ce trebuie să recunosc – nu mi-ar fi plăcut prea mult. Din fericire, m-am înșelat – interviurile cu persoane implicate în caz se împletesc cu ajutorul gazdei din spatele microfonului. Și trebuie să recunosc că a fost fantastic să citesc toate acestea în această formă – proporțiile dintre „dialog” și părțile fictive sunt perfect echilibrate. Povestea în sine este plină de evenimente neașteptate și nu există niciodată un moment plictisitor! Am citit cartea dintr-o suflare, fără momente de pauza - și asta pentru că am fost atât de atrasă și intrigată de misterul dispariției și am fost incredibil de curioasă de finalul și soluționarea cazului, pentru că - în ciuda multor indicii - nu am putut să deslușesc misterul. Mi-a plăcut cum povestea și-a schimbat fluxul cu fiecare interviu.

„Misterul din pădure” este prima carte din seria „podcast” (în limba română) și abia aștept  să citesc următoarele volume. Nu mă așteptam că această carte să mă captiveze atât de mult și să se dovedească a fi una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit anul acesta.

Cabana de la sfârșitul lumii - Paul Tremblay

Categoria: Carti thriller

Autor: Paul Tremblay

Editura: RAO

Nr. pagini: 288

An aparitie: 2022

 

Cabana este de fapt la capatul lumii. Fără acces la internet, fără acoperire telefonică (PARADIS!)

Încântătoarea Wen de șapte ani și cei doi tați ai ei (cum îi numește ea) Andrew și Eric își petrec vacanțele acolo. Trebuia să fie o idilă de familie netulburată, domnii cu nasul în cărți, Wen cu nasul într-un borcan plin de greieri.

 Începutul este promițător, pentru că este  idilic și angelic, dar știi subcutanat că ceva se va întâmpla. Așa că aștepți. Un vizitator apare de nicăieri și anunță Apocalipsa. „Nu ești de vină pentru nimic din ceea ce se întâmplă”, îi spune el copilului, „Nu ai făcut nimic rău, dar toți trei va trebui să luați niște decizii grele”.

         După această introducere, speram la un festin. Si ce am primit? Plictiseală! Familia care se odihnește într-o cabană din pădure este „atacată” de un grup de patru oameni care susțin că lumea se va sfârși în curând și doar ei, această familie, o pot salva. Ei trebuie să facă o alegere imposibilă pentru a salva omenirea. Acești patru chiar spun adevărul? Sau poate este un fel de sectă sau oameni bolnavi mintal? Eric, Andrew și Wen, în vârstă de 7 ani, devin ostatici lor. Ei rămân captivi și trebuie să ia decizii dificile și incredibile. Dramă după dramă precedată de știri tulburătoare la televizor. Cum se va sfârși această poveste? Ce alegere va face familia? Își vor putea salva viața sau vor trebui să sacrifice pe cineva pe care-l iubesc?

         După ce străinii au pătruns în casă, mă așteptam la ceva acțiune și în schimb avem o seară plină de amintiri și conversații. De parcă nu ar fi de ajuns, personajele principale nu sunt interesante. Sunt doar... obișnuiți. Da, arată cum Andrew a fost persecutat din cauza orientării sale, iar Eric este un catolic credincios și practicant. Cu toate acestea, nu este nimic nou sau revelator. Bănuiesc că fiecare dintre noi conștientizează ce dificultăți întâmpină homosexualii, iar cele arătate de Tremblay nu sunt ceva despre care să nu fi auzit până acum.  În lumina celor de mai sus, nu am înțeles care a fost motivul pentru care această familie anume a fost aleasă pentru a lua decizia despre sfârșitul lumii. Ce este atât de special la ea? Cum s-a remarcat un cuplu homosexual care a reușit să adopte un copil față de alți reprezentanți ai umanității care meritau ocazia de a opri apocalipsa? 

          Flashback-urile din carte sunt inutile și nu adaugă absolut nimic la intriga, nu o îmbogățesc. Întreaga poveste pare a fi o obsesie paranoică și imaginară a personajelor. Citând, am avut impresia că personajele vorbesc din nou și din nou despre același lucru, mi-a lipsit acel „ceva”, care face mai ușor să ne identificăm cu ele. Cred că dacă autorul s-ar fi concentrat doar pe jocul sadic dintre personaje, în afară de sfârșitul suprarealist al lumii, această carte ar fi putut deveni unul dintre cele mai bune thrilere, care au fost create până acum. De asemenea, cred  că celor patru străini le-a lipsit credibilitatea în rolul important pe care trebuiau să-l joace. Doar figura lui Leonard, liderul grupului, a părut mai interesantă. Cei patru tot susțin că au fost obligați să vină la cabană; că nu aveau de ales; căci nu li s-ar fi permis să dea înapoi și să nu îndeplinească  sarcina care le fusese prezentată tuturor în viziuni. Cu toate acestea, nicăieri nu se spune ce au vrut să spună de fapt - ce s-ar întâmpla cu ei dacă ar decide să nu o facă.

Ei bine...

Trebuia să fie și o apocalipsă, dar nimic nu se întâmplă. Sunt doar câteva știri la televizor despre dezastre naturale...nimic convingător.

Pentru a rezuma: ideea cărții a fost senzațională, dar potențialul nu a fost folosit. Din păcate, Paul Tremblay a intrat în cabana pe care a descris-o și a uitat ce trebuia să scrie. A uitat că trebuia să fie terifiant, că trebuia să fie despre ceva și să se îndrepte spre ceva. Finalul este la fel de plictisitor ca și personajele.

Aspecte negative:

• v  Avem o poveste despre relațiile care predomină în interiorul familiei capturate, întinsă pe multe pagini. Homosexualitatea celor doi protagoniști este într-adevăr cel mai interesant lucru din carte. Orice altceva - copilăria personajelor, complexitatea sentimentelor și relațiile de putere dintre parteneri, gândurile, amintirile, observații le întâmplătoare - este plictisitor ca naiba.
• v    -Tremblay e plictisitor, obositor, petrece paragrafe întregi descriind iarba, peretele, aranjarea mobilierului... Adevărata ciudățenie este scena în care intrușii încearcă să intre - de la paginile 49 la 70 sunt negocieri enervante.

”-Nu plecăm de aici până când nu ne lăsați să intrăm, ca să stăm nițel de vorbă.

-Am ascultat ce ai avut de spus până acum cu răbdare, Leonard. Dar nu suntem interesați..

-Nu plecăm  până nu apucăm să stăm de vorbă față în față.

-Ba noi avem de ales. O să sunăm la poliție. Chiar acum..

-…Să știți că nu aveți cum să faceți așa ceva. Adica să sunați la poliție. Aici nu e semnal, nu-i așa?”

• v    nu  am simțit deloc atmosfera „apocalipsei”. Mi-au lipsit informațiile, pentru că în afară de câteva scene vorbite, nu se întâmplă de fapt nimic care să mă convingă că ceva se întâmplă de fapt.
• v    acțiunea, este teribil de lentă, în cea mai mare parte nu se întâmplă nimic concret.

O lume fără bărbați - Christina Sweeney-Baird

 

Editura: RAO

Autor: Christina Sweeney-Baird

Anul publicării: 2022

Număr pagini: 440

 

”O lume fără bărbați” este o carte post-apocaliptică. Un virus mortal se răspândește în întreaga lume. Este neobișnuit prin faptul că ucide doar bărbați de orice vârstă. De la nou-născuți până la bătrâni. Tați, fii, soți, frați, unchi, bunici, veri mor. Doar 10% sunt imuni, deci sunt 5 bărbați pentru fiecare 50 de femei.

Ce se întâmplă când bărbații dispar de pe fața pământului și rămân doar femeile? Are dreptul o lume condusă de femei să existe?

Romanul aduce în prim plan mai multe probleme. Pe de o parte, avem pericolul virusului, amenințarea care planează asupra sănătății bărbaților, moartea, drama umană, familiile separate, toate aspectele medicale pe care le cunoaștem deja. Pe de altă parte - întreaga mașină a informației media, paradoxurile lumii moderne, deciziile conducătorilor, chestiunile socio-politice. Dar ceea ce iese în evidență între toate acestea este problema de gen: excluderea bărbaților și dominația femeilor. A fost interesant modul în care a fost folosit virusul pentru a elimina unul dintre sexe și a arăta care sunt consecințele. O lume fără bărbați ar fi cel puțin ciudată, iar pentru mine ca femeie a fost o viziune la fel de ciudată, dar care, totuși, îmi deschide ochii asupra unor lucruri.

Povestea distopică a Christianei Sweeney-Baird m-ar fi impresionat cu siguranță mai mult dacă ar fi fost scrisă și publicată puțin mai devreme. Acum știm cu toții cum arată o lume care se luptă cu un virus mortal (deși nu ca în carte). Cu toate acestea, trebuie să i se acorde credit autoarei că ea „a prezis viitorul” destul de bine. Începutul cărții este chiar bun, te ține în suspans, se întâmplă lucruri interesante. Cam pe la jumătate, cartea devine plictisitoare. De ce? Poate deoarece intriga – înscrisă în schema cărților despre dezastre – este previzibilă.

Paralelele cu pandemia covid-19 sunt foarte clare în carte. Este adevărat că autoarea pare să evite această asociere lipsită de ambiguitate, limitând efectele devastatoare ale epidemiei „ei” doar la partea masculină a populației, dar dacă ne uităm la relatările, descrierile evenimentelor sau chiar experiențele personajelor citate în carte, atunci toate acestea luate împreună ne amintește foarte mult de lupta noastră din ultimii doi ani...

De asemenea, iritant - cel puțin pentru mine - a fost sugestia subliminală că singura mântuire a umanității este femeia. Bine, avem de-a face cu ficțiune literară. Și dacă această ficțiune s-ar limita la acest mesaj, e în regulă, dar intruzivitatea ei subliminală chiar se revarsă din carte. Personal, sunt total alergică la un astfel de feminism neînțeles, așa că m-a enervat enorm.

În cele din urmă: ideea poate fi bună, dar în opinia mea este greșită din cauza problemelor cu care se confruntă societatea în prezent. În plus, este căptușită cu un mesaj inutil de iritant (femeia este cheia pentru salvarea  umanității), pentru care nu există absolut niciun argument în lumea reală. Poate că exagerez - dar așa văd eu lucrurile.

Aspecte pozitive:

•   Emoțiile personajelor au fost perfect redate - panica lor, disperarea, încercarea de a supraviețui și adaptarea la noua realitate.

Aspecte negative:

•   O mulțime de personaje secundare care uneori dispar după un capitol, de exemplu capitolul în care o rusoaică din Moscova își sugrumă soțul beat.
•   Înserari inutile ale unor pseudo articole de presa, rapoarte medicale, e-mailuri. Nu au adăugat nimic.
•  Feminismul omniprezent, a cărui dimensiune uneori m-a copleșit cu adevărat. Este ca și cum autoarea ar fi încercat să-și apere cu forță ideea ei inițială despre exterminarea bărbaților.
•   Nu a fost prea multă acțiune în a doua jumătate a cărții pentru mine.
•   Sunt prea multe personaje și după un timp am început să pierd cine este cine și responsabil pentru ce. Dacă nu am numărat greșit, povestea este spusă din 17 perspective.
•   Există exact un personaj principal lesbian. Din păcate, am găsit-o egoistă şi lacomă. Mi-ar fi plăcut o reprezentare mai pozitivă. Mai târziu, apare gândul că femeile sunt mai flexibile și, prin urmare, se întâlnesc cu alte femei pentru a nu mai fi singure. Se pare că sexualitatea ar fi o alegere...
•  

            Erori de logică:

•   Doctorul de urgență Amanda are șapte pacienți morți într-o singură zi, care au murit pe neașteptate cu simptome nespecifice. Ea știe din prima secundă, fără să fi văzut măcar vreo probă sau altceva, că este a) un virus și b) va declanșa o pandemie la nivel mondial care va ucide pe toată lumea. De asemenea, știe imediat care soră a fost prezentă în toate cazurile și că ea trebuie să fie purtătoarea.
•   Virusul se răspândește rapid. Peste 100.000 de bărbați au murit deja în Marea Britanie, iar OMS nu face... nimic. Exact. Atât OMS, cât și CDC clasifică 100.000 de morți în câteva săptămâni ca pe un fleac. Nici mass-media din afara Marii Britanii nu este interesată. 
• v  În general, toate autoritățile sunt descrise ca incredibil de proaste și ignorante. Sigur, o anumită ignoranță este, din păcate, adesea prezentă și este un element clasic al filmelor și al romanelor despre dezastre, dar măsurile preventive și primele avertismente sunt de obicei ignorate. Sweeney-Baird duce însă acest aspect până la ridicolul absolut, pentru că autoritățile ei nici măcar nu reacționează atunci când situația se agravează. Chiar și autoritatea sanitară din Marea Britanie nu vede o nevoie reală de acțiune, cu peste 100.000 de decese în propria lor țară.
•   Dar de ce mor numai bărbații? Aici autoarea a dormit probabil la orele de biologie când se făcea genetică. Ea susține că secvența genelor care protejează împotriva bolii se află pe un cromozom X. Bărbații au doar unul (XY), femeile au doi (XX). Din păcate, nu are deloc sens. Cartea susține că 10% dintre bărbați au un cromozom X care este protector. Aceasta înseamnă că 10% din toți cromozomii X pot forma această funcție de protecție. Dar asta ar trebui să se aplice și femeilor, adică 10% din toți cromozomii X la femei au funcție de protecție. Deoarece este nevoie de un singur cromozom cu protecție și femeile au doi, șansa lor de a avea imunitate se dublează. E ca la loterie. Bărbații au un bilet, femeile două. Cu toate acestea, probabilitatea ca biletul să câștige este aceeași. Femeile au doar două încercări și, prin urmare, de două ori șanse de a „învinge”. Acest lucru înseamnă, la rândul său, așa cum este prezentat în carte, femeile ar trebui să aibă o rată de imunitate de 20% și nu 100% așa cum este descris. Și apropo, cercetătorilor le-a luat mai mult de 100 de zile să vină cu ideea că aceste diferențe mari de gen privind boala ar putea avea ceva de-a face cu cromozomii.
•   Desigur, se fac cercetări și în ceea ce privește un vaccin. După un an de pandemie, s-a găsit și unul, dar vai, are„doar” o eficacitate de 97% și ajunge imediat la coșul de gunoi. Pentru că, desigur, trebuie să fie 100% eficient, orice altceva este inacceptabil și bărbații continuă să moară ca muștele. Și asta este pur și simplu stupid. Autoarea ar fi trebuit doar să se uite la eficacitatea altor vaccinuri pentru a vedea că 100% nu se întâlnește practic niciodată, de exemplu poliomielita: eficacitate aproximativ 95% hepatita B: aproximativ 95% difterie: aproximativ 90%.

Cineva te urmărește - Lisa Jewell

Categoria: Carti thriller

Autor: Lisa Jewell

Editura: LITERA

Nr. pagini: 400

Colectie: Buzz Books

An aparitie: 2022

 

Cunoașteți atmosfera orașelor mici în care toată lumea cunoaște pe toată lumea, știe totul despre ei și chiar mai mult? Aceasta este baza intrigii acestui roman. Personajul principal este Joey Mullen, care se întoarce la casa familiei sale după câțiva ani petrecuți în străinătate. Cu toate acestea, ea nu este aceeași persoană care a fost înainte de a pleca. Secretele care atârnă asupra ei ca norii negri sunt mai mari decât înainte de a pleca, și-a găsit un soț, dar lipsa propriei case și a unei vieți stabile începe să o copleșească. În plus, căutarea unui loc de muncă în circumstanțe noi nu este favorabilă și este nevoită să se angajeze într-un loc care nu o interesează deloc. Toate acestea înseamnă că, atunci când un director de școală elementară mult mai în vârstă și frumos, Tom Fitzwilliam,  îi apare în cale, acesta devine un obiect fascinant al dorinței și al observației. Nu doar pentru ea, ci pentru întreg orașul. Se poate termina cu bine? Din păcate... Un interes nesănătos pentru profesor nu duce la nimic altceva decât necazuri.

Lisa Jewell în cartea sa a arătat diferitele fețe ale urmării - de la o femeie îndrăgostită, la un copil curios, la o bătrână pe care toată lumea o consideră nebună. Cu această procedură, ea a prezentat faptul că fiecare dintre noi poate fi luat ca punct de observație și că fiecare personalitate este capabilă să vadă lucruri invizibile pentru ceilalți.

Tema principală a romanului sunt minciunile și secretele din trecut. Rănile din trecut pot afecta prezentul. Și aici, un secret după altul, ies la suprafață. În plus, micile minciuni de astăzi țes o pânză care se strânge în jurul personajelor.

Din păcate, ideea excelentă pentru intriga a fost ucisă de numeroase fire neterminate, dintre care unele alcătuiesc doar aparent un întreg coerent, introducând - sper intenționat - confuzie.

Nu a existat nici un aspect psihologic, nu a existat o analiză în profunzime a personalității personajelor, nu au existat explicații care să schimbe impresia că toate personajele lui Jewell au probleme între ele. Păcat, pentru că romanul avea un potențial cu adevărat mare. Între timp, avem o tânără căsătorită instabilă emoțional, cu înclinații spre înșelăciune, un director în vârstă care este prea apropiat de elevii săi, doi adolescenți, inclusiv unul cu o mamă bolnavă mintal care crede în teoriile conspirației, fiul directorului care este predispus la urmărire, un adolescent cu Asperger – și acestea sunt doar câteva dintre personajele care apar pe paginile cărții. Niciunul dintre ei nu a fost bine creionat psihologic, iar complotul în sine este foarte subdezvoltat.

„Cineva te urmărește” este o poveste de la care nu trebuie să te aștepți la mare lucru. Mi-a plăcut stilul de scriere al acestei cărți și lejeritatea ei. Cu toate acestea, nu m-a convins. Din păcate, nu a fost destulă dramă și tensiune pentru mine.

Aspecte pozitive:

• Nu mi-am dat seama imediat care este finalul poveștii, sau ce s-a întâmplat;
• Mi-a plăcut și faptul că narațiunea a fost condusă nu din perspectiva unei persoane, ci a trei. Pe lângă Joey, mai cunoaștem și punctul de vedere al lui Freddie - fiul lui Thomas și al Lisei - fata de alături .
• Ceea ce este cel mai caracteristic acestui roman este atmosfera sa puternic impregnată de nebunie. La un moment dat, am simțit că toată lumea din această carte are ceva de ascuns și, în același timp, toată lumea îi urmărea pe toți ceilalți. Parcă toată strada era învăluită într-o obsesie copleșitoare și într-un sentiment întunecat de suspiciune.

          Aspecte negative:

• Thomas este foarte clișeic, exagerat, m-a iritat faptul că a fost creat pentru a fi un ideal: chipeș, sexy, amabil, cult, aproape fără defecte. Joel, în schimb, se comportă ca o adolescentă  proastă, nu ca o femeie de treizeci de ani. În primul rând, se căsătorește cu un bărbat pe care nu-l cunoaște deloc, apoi își pierde mințile în fața unui alt bărbat și începe să gândească cu o altă parte a corpului ei.

Joc murdar - J.P. Delaney

Categoria: Carti thriller

Autor: J.P. Delaney

Editura: LITERA

Nr. pagini: 432

An aparitie: 2022

Colectie: Buzz Books

 

”Joc Murdar” spune povestea unui cuplu, Pete și Maddie, a căror lume se întoarce cu susul în jos într-o clipă. Într-o zi, Pete deschide ușa unui străin care îi oferă informații șocante. Se dovedește că fiul său, Theo, în vârstă de doi ani, nu este copilul său biologic, iar pentru a confirma aceste cuvinte prezintă rezultatele unui test ADN. Această singură vizită perturbă viața pașnică și ordonată a cuplului, transformând-o într-o avalanșă de evenimente neașteptate. Pete și Maddie încearcă să se adapteze la noua lor situație, dar tatăl biologic al lui Theo le pregătește o surpriză urâtă. Acesta este doar începutul - începe lupta, a cărei miză este custodia lui Theo.

Cartea atinge subiecte foarte importante și actuale, obligând cititorul să gândească mai profund. Cum ar proceda oricare dintre noi într-o situație similară? Sunt legăturile genetice sau mediul în care crește mai importante pentru un copil? Aceasta este una dintre întrebările și dilemele cu care se confruntă personajele principale.

Autorul știe să dozeze emoțiile, ceea ce te face să vrei să citești fiecare pagină. Portretele psihologice ale personajelor au fost perfect create, ajungem să știm ce sentimente au și secrete care nu ar trebui să iasă la iveală. Cu toate acestea, sunt surprinsă de încrederea uriașă dovedită de Pete și Maddie, care se apropie de un cuplu complet străin. Pete și Maddie sunt foarte naivi și cred în bunele intenții ale tatălui biologic al lui Theo, motiv pentru care îi permit să existe în viața copilului. Din păcate, oamenii se pot preface pentru a-și atinge scopul, iar în acest caz, scopul este să obțină custodia copilului. În carte, există o luptă nu numai psihologică, ci și în sala de judecată între familii. Autorul intensifică incertitudinea cu privire la creșterea lui Theo, „adversarul” joacă murdar, dar binele copilului este cel mai important.

 Finalul în sine este foarte surprinzător și dă multe de gândit, pentru că citind cartea ne întrebăm dacă am proceda la fel într-o situație dată.

Aspecte negative:

• - Maddie face un test (quiz) dacă  are trăsături psihopatice și reiese că da. Dacă fac acel test, cred ca sunt șanse mari să reiasă că și eu  sunt o mică psihopată.:)) Si in ceea ce mă privește,Maddie  nu este o psihopată ci o femeie cu tulburări și probleme pentru care ar trebui sa apeleze constant la ajutorul specialiștilor.
•  - Miles ca psihopat a fost scris bine din punctul de vedere al psihopatului, dar rănirea a trei persoane, urmărirea sau celelalte jocuri ale lui nu m-au surprins prea mult, nu era nici un element întunecat la care mă așteptam de la el.. ⁣
• - copii englezi de doi ani sunt genii, vorbesc în propoziții complete, au conversații concrete, merg cu trotinetele pe trotuar fără ajutor, ajută la cumpărături și stau de bunăvoie cu străinii.
• -o  scenă care m-a făcut să râd în hohote: Maddie a avut numeroase aventuri, dar când a ieșit la iveală că soțul ei se uita la filme porno din când în când, a rămas șocată și a spus ceva  de genul „cine este el cu adevărat și ce altceva nu știu despre el?
• - autorul nu a făcut nici un efort, nu a venit cu nimic interesant. În sensul... avem scheme simple, precum: un insert despre faptul că o persoană a fost lovită de o mașină neagră când mergea pe bicicletă. Două capitole mai târziu, o altă persoană implicată a fost și ea lovită de o mașină neagră în timp ce mergea cu bicicleta. Oh, nu, trebuie să fie domnul X!  Chiar nu a fost surprinzător.

Copiii verii - Dot Hutchison - Dot Hutchison

Autor: Dot Hutchison

Editura: HERG BENET

Nr. pagini: 336

An aparitie: 2021

Colectie: Passport

 

Romanul”Copiii verii”, face parte din seria ”Colecționarul” ,dar nu are legătură directă cu ”Fluturii”, pentru că accentul acestei cărți este pus pe agenta F.B.I., Mercedes Ramirez.

Mercedez Ramirez lucrează de zece ani în Unitatea Infracţiuni Asupra Copiilor și, deși a văzut multe, nici un caz nu a atins-o atât de mult ca cel despre care vom afla aici. Băieții și fetele care încep să apară la ușa casei ei ajung mereu în aceiași stare: însângerați, cu un ursuleț în brațe și cu numele ei. Toți susțin că ”îngerul” care le-a ucis părinții, le-a spus că vor fi în siguranță cu ea. Și este adevărat, dar aceste fapte trezesc în Mercedez amintirile unui trecut care nu poate fi uitat niciodată. Și va fi forțată să lupte împotriva coșmarurilor ei personale pentru a pune capăt masacrului.

Deși acțiunea este mai lentă decât cea din ”Grădina cu fluturi” sau ”Trandafirii de mai”, ”Copiii verii” este un roman de citit obligatoriu! Povestea complotului în sine este bună, sfâșietoare și șocantă. Experiențele copiilor sunt bine descrise, sunt dramatice fără detalii inutile, senzaționale și crude. Neputința și frustrarea care străbat paginile cărții, precum și epuizarea și disperarea la care sunt expuși zilnic oamenii care ajută copiii victime ale agresiunii, sunt autentice, palpabile.

Dacă ar fi să descriu acest roman, folosind adjective, aș spune că este înfiorător, bizar, întunecat, trist, dar indiferent de tot acel întuneric, mă bucur că am citit-o și că m-am alăturat astfel numărului mare de oameni cărora le-a plăcut cartea. Mai mult, abia aștept să citesc celălalt roman din serie pentru că Dot Hutchison este o autoare ale cărei cărți le voi citi mereu cu plăcere.

Aspecte negative:

• -relațiile agenților FBI cu victimele pe care le-am întâlnit în volumele anterioare, Inara, Bliss și Priya, au devenit ciudate, ca să nu spunem exagerate. Un lucru este ca agenții federali să le contacteze ocazional pe fete pentru a vedea cum se descurcă, dar adoptarea lor aproape textual de către o întreagă echipă de investigație este cam exagerată.
• -Am impresia că Hutchison se străduiește din răsputeri să compenseze protagonistele volumelor anterioare pentru toate traumele și experiențele suferite și brusc le transformă viețile, în vieți pline de succes, plăceri și lipsă de griji. Această fericire absurdă este deosebit de puternic contrastată cu povestea agendei Ramirez despre propriile sale experiențe similare. Cât de greu i-a fost să-și revină, cât de înfricoșător de lent a fost acest proces și cum această traumă continuă și astăzi, afectându-i atât viața, cât și munca. Nimic din toate acestea nu pare să se aplice pentru Inara, Victoria-Bliss sau Priya.

Misterul din Wolfhunter River - Rachel Caine

Categorii: Crime, mister

Data publicării: 2021

Editura: Herg Benet

Nr Pag: 400

Colectie: Passport

Serie: Stillhouse Lake

Volum Din Serie: 3

 

Secrete periculoase, relații tulburătoare, alegeri dificil, urmăriri sălbatice,frisoare, adrenalină și emoții - toate acestea și multe altele pot fi găsite în romanul”Misterul din Wolfhunter River”.

Am întâlnit-o pe Rachel Caine pentru a treia oară în seria ”Stillhouse Lake”. Consider această întâlnire reușită din nou.

Gwen Proctor poate aparent să respire uşurată, deoarece a scăpat de cea mai mare ameninţare - fostul ei soţ, criminalul în serie, Melvin Royal. Din păcate, problemele nu trec deloc, ba chiar încep să se îngrămădească precum vasele murdare lăsate în chiuvetă. După o apariție nereușită la televizor, familia sa se confruntă cu un alt val de ură pe internet. În plus, organizația, al cărei obiectiv este să transforme viața familiei Proctor în iad, își face din nou apariția.

În ciuda enormității propriilor probleme, Gina este de acord să ajute o femeie care o contactează telefonic. Apelanta pare paranoică și îngrijorată. O călătorie la Wolfhunter este o mișcare periculoasă, dar Gwen  nu ar fi putut acționa altfel. Până la urmă, o fată de vârsta fiicei sale a fost acuzată că și-a ucis mama...

Am absorbit literalmente cele două părți anterioare din „Stillhouse Lake”. Așa a fost și de data aceasta. Ceva se întâmplă tot timpul, amenințările pândesc aproape pe fiecare pagină a romanului. Mi-a plăcut foarte mult modul în care Rachel Caine a conectat trecutul personajelor cu prezentul. Întreaga carte este scrisă foarte bine, se citește rapid și creează cu adevărat dependență. Una peste alta - oriunde apare familia Proctor, există o amenințare mortală care îi pândește nu numai pe ei înșiși, ci și pe cei care îi vânează. Wolfhunter River este oraș misterios și întunecat, în care dreptatea și bunătatea nu există.

 În ceea ce privește personajele principale, desigur, Gwen Proctor/Gina Royal este în prim plan. O femeie dură, curajoasă și hotărâtă. Aceasta este o femeie care, pe de o parte, a fost distrusă mental de soțul ei, dar pe de altă parte, ca o leoaică, își protejează familia împotriva oricărei amenințări. După cum se dovedește, cu fiecare volum nou devine mai puternică. Se poate spune că este aproape indestructibilă, pentru că este condusă de dragostea nemărginită pentru copiii ei. Copii care, în ciuda unor experiențe traumatizante, nu se luptă cu probleme grave. Copiii, care sunt încă mici, dar care dau dovadă de o inteligență extraordinară. Mai este și Sam Cade –un bărbat sensibil și grijuliu. Bărbatul care a fost inițial hotărât să răzbune moartea surorii sale. A dat vina și pe Gwen. Cu toate acestea, la un moment dat a înțeles adevărul –că  Gwen este nevinovată.  Cel mai enervant personaj pentru mine, a fost Miranda Tidewell. Nu i-am înțeles comportamentul. Ok, a suferit o tragedie pentru că și-a pierdut fiica iubită, dar nici asta nu o îndreptățea să se comporte ca o creatură rece, lipsită de toate sentimentele bune.

 Pe scurt, ”Misterul din Wolfhunter River” ne arată cât de crud poate fi un om. Cât de repede credem ceea ce vedem la televizor, ceea ce citim pe web și, mai presus de toate, avem încredere în alți oameni și nici măcar nu ne gândim o clipă cât de mult putem răni o altă persoană cu judecățile și acțiunile noastre. Sunt foarte curioasă cu ce va veni autoarea în volumul al patrulea, pentru că pentru mine toată povestea s-ar putea încheia cu aceste trei părți. Pentru fanii ficțiunii polițiste este alegerea perfectă.

Aspecte pozitive:

• -          Încă o dată, Gwen s-a dovedit a fi o femeie puternică și extrem de rezistentă.

Aspecte negative:

• -Un comportament destul de irațional al protagonistei. Gwen se implică cu bună știință pe ea, copiii și Sam într-o chestiune care îi pune în pericol și nu îi privește deloc. În opinia mea, acesta este un comportament destul de ciudat și nu se potrivește cu protagonista din volumele anterioare.
• -Personajele sunt puțin unidimensionale (băieții răi sunt foarte răi și băieții buni sunt prea buni).
• -Numărul de urmăriri, împușcături la un moment dat este cu adevărat exagerat.