Copiii verii - Dot Hutchison - Dot Hutchison

Autor: Dot Hutchison

Editura: HERG BENET

Nr. pagini: 336

An aparitie: 2021

Colectie: Passport

 

Romanul”Copiii verii”, face parte din seria ”Colecționarul” ,dar nu are legătură directă cu ”Fluturii”, pentru că accentul acestei cărți este pus pe agenta F.B.I., Mercedes Ramirez.

Mercedez Ramirez lucrează de zece ani în Unitatea Infracţiuni Asupra Copiilor și, deși a văzut multe, nici un caz nu a atins-o atât de mult ca cel despre care vom afla aici. Băieții și fetele care încep să apară la ușa casei ei ajung mereu în aceiași stare: însângerați, cu un ursuleț în brațe și cu numele ei. Toți susțin că ”îngerul” care le-a ucis părinții, le-a spus că vor fi în siguranță cu ea. Și este adevărat, dar aceste fapte trezesc în Mercedez amintirile unui trecut care nu poate fi uitat niciodată. Și va fi forțată să lupte împotriva coșmarurilor ei personale pentru a pune capăt masacrului.

Deși acțiunea este mai lentă decât cea din ”Grădina cu fluturi” sau ”Trandafirii de mai”, ”Copiii verii” este un roman de citit obligatoriu! Povestea complotului în sine este bună, sfâșietoare și șocantă. Experiențele copiilor sunt bine descrise, sunt dramatice fără detalii inutile, senzaționale și crude. Neputința și frustrarea care străbat paginile cărții, precum și epuizarea și disperarea la care sunt expuși zilnic oamenii care ajută copiii victime ale agresiunii, sunt autentice, palpabile.

Dacă ar fi să descriu acest roman, folosind adjective, aș spune că este înfiorător, bizar, întunecat, trist, dar indiferent de tot acel întuneric, mă bucur că am citit-o și că m-am alăturat astfel numărului mare de oameni cărora le-a plăcut cartea. Mai mult, abia aștept să citesc celălalt roman din serie pentru că Dot Hutchison este o autoare ale cărei cărți le voi citi mereu cu plăcere.

Aspecte negative:

• -relațiile agenților FBI cu victimele pe care le-am întâlnit în volumele anterioare, Inara, Bliss și Priya, au devenit ciudate, ca să nu spunem exagerate. Un lucru este ca agenții federali să le contacteze ocazional pe fete pentru a vedea cum se descurcă, dar adoptarea lor aproape textual de către o întreagă echipă de investigație este cam exagerată.
• -Am impresia că Hutchison se străduiește din răsputeri să compenseze protagonistele volumelor anterioare pentru toate traumele și experiențele suferite și brusc le transformă viețile, în vieți pline de succes, plăceri și lipsă de griji. Această fericire absurdă este deosebit de puternic contrastată cu povestea agendei Ramirez despre propriile sale experiențe similare. Cât de greu i-a fost să-și revină, cât de înfricoșător de lent a fost acest proces și cum această traumă continuă și astăzi, afectându-i atât viața, cât și munca. Nimic din toate acestea nu pare să se aplice pentru Inara, Victoria-Bliss sau Priya.