Încuie Toate Ușile - Riley Sager

Autor: Riley Sager

Data apariției: martie 2022

Editura: Bestseller

Număr pagini: 424

 

După ce am citit”Supraviețuitoarele”, o altă carte a acestui autor, care după părerea mea a fost grozavă, mi-am dorit foarte mult să o citesc și pe aceasta.

Sinopsis-ul romanului ne anunță un thriller întunecat cu un puzzle interesant. Dar aceasta poveste este un pic asemănătoare cu Alice în Țara Minunilor - personajul principal, deși este adult, este naiv ca un copil mic, adică Jules, cade în groapa iepurelui și asta pentru o lungă perioadă de timp. Se întâmplă lucruri iraționale, Jules întâlnește personaje ciudate care îi vorbesc în ghicitori, iar ea însăși se comportă complet ciudat.

Elementele și temele individuale sunt interesante, dar mai mult nu înseamnă mai bine - autorul a exagerat, sunt unele scene lipsite de lianți logici. Și când acțiunea ajunge la un final ingenios, o prelungește inutil, când totul este cu adevărat cunoscut.

”Încuie toate ușile” nu este un thriller, ci mai degrabă un basm despre o fetiță curioasă, nu foarte strălucitoare - care se comportă șocant de naiv - și căreia probabil i s-au întâmplat toate nenorocirile posibile care i-au venit în minte autorului. Personajul lui Jules mi s-a părut extrem de iritant, având în vedere că nu este un copil, ci o femeie educată de 25 de ani, - este foarte greu de înțeles de ce se comporta așa cum o face.

Aspecte pozitive:

•  Ideea a fost chiar bună: cea mai faimoasă și misterioasă clădire din Manhattan este Bartolomew, despre care se zvonește că ar fi blestemată... Și cam atât când vine vorba de elemente  horror.
•  Finalul la care nu mă așteptam deloc.

Aspecte negative:

•  Am avut impresia că 80% din carte nu se întâmplă prea multe. Ultimele 40-50 pagini au fost mai alerte.
• Nu am găsit climatul Hitchcock pe care autorul însuși îl menționează și de care este atât de mulțumit. Nu m-a speriat, nu m-a ținut în suspans, nu m-a surprins.
•  Întregul „puzzle” este foarte simplu și ușor de prezis. Autorul nu a făcut niciun efort să-l extindă sau să întunece puțin. Pentru a înrăutăți lucrurile, totul se dezvoltă lent și, în loc de scene care mi-ar face pielea de găină, cititorul este inundat de descrieri lungi despre design interior, vise, amintiri și viața de zi cu zi a personajului principal și regretele ei nesfârșite față de ea.
• Condițiile de angajare oferite personajului principal put, pardon miros de  la un kilometru. Sunt ca un e-mail de la un prinț nigerian pentru a-ți oferi o avere, deși nu te cunoaște Ei bine, nu poți să crezi așa ceva!
• Personajul principal joacă rolul detectivului și este creat pentru a fi „salvatorul națiunii”. Domnișoara Larsen se grăbește să afle ce s-a întâmplat cu  vecina „dispărută”. O cunoscuse abia cu o zi înainte, așa că sunt practic două străine una față de cealaltă. De unde sentimentul că trebuie să descopere neaparat ce s-a întâmplat cu ea? Sau poate sunt eu antisocială și nu înțeleg?