Kerstin Gier - Culorile dragostei -1 Roșu de Rubin

                           Kerstin Gier - Culorile dragostei

Roșu de Rubin 

Titlu original : Rubinrot

Autor: Kerstin Gier

Editura: Litera

Anul  aparitiei: 2011

O călătorie necontrolată în timp este anunţată, de obicei,

cu câteva minute - uneori ore sau chiar zile – înainte,

prin senzaţii de ameţeală ce afectează capul, stomacul şi/sau

picioarele. Mulţi purtători ai genei au pomenit, de asemenea,

despre dureri de cap asemănătoare migrenelor.

Primul salt în timp - numit şi saltul de iniţiere - are loc

între al şaisprezecelea şi al şaptesprezecelea an de viaţă

al purtătorilor genei.

Extras din Cronicile Gardienilor, volumul 2, Reguli general valabile

Întotdeauna m-am întrebat cum ar fi să călătoreasc în timp în epoci diferite, despre care citesc doar în carti. Poate de aceea iubesc atât de mult cărţile,  pentru capacitatea lor de a mă transporta pe  mine în alt loc şi  timp. Kerstin Gier a gestionat bine povestea, prezentandu-ne povestea unei fete de şaisprezece ani şi secretele vechi care sunt în familia ei. Am fost prinsa  în misterul din jurul familiilor de Montrose şi de Villiers şi nu atât de mult în poveste de dragoste.

Gwendolyn este o fata de 16, care  locuieste la Londra. Are o viaţă normală, merge la  o şcoală privată, o familie normală dar, se pare că această familie are un secret: unele fete sunt purtătoare ale unei gene, care le permite să călătorească prin timp. Primul volum al unei trilogii de exceptie. O poveste care amestecă delicios trei teme: adolescenta, dragoste şi fantezie.

„ — Nu eşti o fată oarecare, Gwendolyn, şopti el, trecându-şi degetele prin părul meu. Eşti cu totul şi cu totul deosebită. Nu ai nevoie de nici o magie a corbului ca să fii specială pentru mine.”

        Gwendolyn mi-a placut (desi am gasit, pur subiectiv, că numele său nu se potrivea deloc cu personalitatea ei). Ea a trăit în umbra verisoarei ei, Charlotte. ani de zile deoarece se credea că gena călătorului în timp va fi mostenită de Charlotte. Cand Gwendolyn se dovedeşte a fi cea care poate călători în timp. Deşi este extrem de confuză, cu ajutorul inteligentei reuseste să de descurce. Ea pune întrebări inteligente după ce a fost forţata  să  "accepte" darul pe care nu ar fi trebuit să il aibe. De asemenea simte, că mama ei cunoaşte mai multe date privind calatoriile în timp.

           Deşi cartea prezinta multe personaje, povestea este concentrata în principal pe Gwen şi tot ceea ce o priveşte pe ea . Am iubit-o pe Leslie, cea mai bună prietenă, care a ajutat-o în cercetările sale. În afară de mama sa, care  încearcă să o sprijine aşa cum  poate, ceilalţi membri ai familiei sunt oarecum dezamăgiţi de abilităţile ei cele noi. Gwen, este hotărâtă să ia noul său rolul foarte în serios.

Mătuşa fetei aduce (de asemenea) o notă de umor în această familie ai cărei membri sunt în mare parte seriosi şi austeri. Pe la jumatatea cărtii ne este prezentat contele Saint-Germain,  un personaj negativ  important, care cred eu, va deveni mai proeminent în următoarele două volume.

        Gideon, omologul masculin a lui Gwyndolyn care călătoreşte şi el în timp, deşi este destul de arogant de la inceputul până la sfârşitul povestii, a început să arate semne că o acceptă şi îi recunoaşte tinerei Gwyn. Mai mult decat ovestea de dragoste  mi-a plăcut în special ciocnirea dintre personalităţile lui Gwyneth si  Gideon. Clasicul scenariu  pisica-şi-câine.

“— Oh, nu!

Vocea lui Gideon era plină de sarcasm.

— Atunci, ce ştii, de exemplu, despre istorie?

— Destule, am spus eu.

Doar tocmai luasem un „A“ la istorie, nu?

— Pe bune? Cine a domnit în Anglia după George I?

N-aveam nici cea mai vagă idee.

— George al II-lea? am spus eu la nimereală.

Ha! Părea dezamăgit. Se pare că nimerisem.

— Şi de care casă regală au fost detronaţi Stuarzii la 1702 şi de ce?

La naiba!

— Ăăă, asta nu am învăţat încă, am spus eu.

— Nuuu, fireşte. Gideon se adresă celorlalţi. Habar n-are de istorie. Nici măcar nu poate vorbi cuviincios. Indiferent unde călătorim, o să sară în ochi precum un câine vopsit. În plus, nu are habar despre ce e vorba aici. Nu numai că ar fi inutilă, s-ar dovedi chiar un pericol pentru întreaga misiune.

Poftim? Nu puteam nici măcar să vorbesc cuviincios? îmi veneau în minte nişte înjurături deosebit de cuviincioase, pe care i le-aş fi aruncat cu plăcere în faţă.”

            În timp ce m-am bucurat citind despre "lupta epică", dintre Gwyneth şi Gideon, personajele preferate, pentru mine, sunt Lucy şi Paul. Aceştia deşi au apărut doar de câteva ori în carte, sunt destinaţi unei aventuri în stil mare. Ei sunt motivul pentru care povestea se mişcă în acest fel.  Rubinul Rosu  este un mister perfect  scris, ce mi-a lăsat dorinţa de a citi  următoarea carte din serie,  mai ales că acum stiu ca sunt o gramada de mistere cu privire la motivele  Gardienilor şi chiar  despre Gwyneth.

                                                                     6/6