An aparitie: 2016/2021
Autor: Jojo Moyes
Categoria: Romane de dragoste, Carti romantice
Editura: LITERA
Nr. pagini: 448
Într-o arhivă cavernoasă, o tânără
jurnalistă găsește o scrisoare emoționantă, scrisă în anul 1960. Când ajunge
să-i cunoască conținutul, vrea să afle și mai multe, deoarece povestea ei o
fascinează. Pentru Ellie, scrisoarea este o introducere în povestea iubirii din
trecut și, în același timp, un pretext pentru a reflecta la ceea ce este
important pentru ea în propria relație ... Scrisoarea este frumoasă, plină de
sentimente atemporale și, după atâția ani, încă lovește cu forța unui uragan,
rupându-i inima. Cum a fost autorul scrisorii Anthony și iubita lui Jennifer?
În ciuda adversităților, au găsit drumul spre fericire? Sau poate sentimentul
lor a dispărut și au rămas doar scrisori și amintiri?
„Ultima
scrisoare de dragoste” ne introduce în subiectul dificil al trădării: de ce
înșelăm, în ce circumstanțe și cum afectează relația noastră și pe noi înșine.
Romanul ne face conștienți de faptul că nu toți oamenii care comit trădare sunt
nemiloși, lipsiți de scrupule și indiferenți față de sentimentele celeilalte
părți. Deseori se dovedește că sunt pur și simplu nefericiți, reprimați în
relația actuală, dorind atenția și căldura cuiva sau poate doar pe cineva care îi
apreciază. Putem să îi învinovățim? La urma urmei, nu toată lumea are dreptul
la fericire? Bineînțeles, concluzia evidentă este că nimeni nu îi obligă să se
afle într-o relație care îi devastează atât de mult. Cu toate acestea, romanul
lui Jojo Moyes ne arată că uneori ar fi la fel de dureros să plecăm, de exemplu
dacă ar implica pierderea tuturor celor apropiați sau dacă ar afecta copiii.
Dragostea și firele sociale sunt bine
întrepătrunse, trasate cronologic. Trecutul influențează prezentul, vedem cum
schimbările de moralitate prezentate în carte, care au avut loc în a doua
jumătate a secolului XX, au eliberat femeile, oferindu-le posibilitatea de a divorța,
fără teama de a fi excluse.
„Ultima
scrisoare de dragoste” captivează cititorul cu fiecare pagină, oferind multe
emoții, deoarece este dificil să nu empatizezi cu aventurile personajelor
principale. Cartea este o mărturie a unei mari iubiri și a unei dezamăgiri la
fel de mari. Emoțiile personajelor ne ating profund, ne înconjoară și nu ne
permit să ne desprindem de lumea prezentată. Personajele nu sunt alb-negru,
este imposibil să fie împărțite în mod clar în personaje „bune” sau „rele”.
Jojo Moyes a estompat clasica diviziune dintre ceea ce este alb și ceea ce este
negru. Moyes scrie sincer despre experiențele dureroase, transmitând esența
relațiilor bărbat-femeie. Ea a avut grijă să prezinte cu precizie secvența
cauză-efect, care a dat romanului o formă logică.
Un truc interesant al autorului a fost
să înceapă fiecare capitol cu un fragment de scrisoare, SMS sau e-mail, prin
care cineva își încheia relația cu o altă persoană. La început, eram sigură că
fiecare dintre aceste fragmente se referă la intriga romanului și căutam
legături cu personajele, dar după ceva timp mi-am dat seama că acestea sunt
doar informații suplimentare care adaugă culoare povestirii. Numai din mulțumirile
autoarei am aflat că fiecare dintre ele provine din mesaje autentice care au
fost trimise autoarei ca răspuns la solicitarea ei.
Una peste alta, am fost fermecată de acest roman. Povestea este cu adevărat frumoasă și arată că dragostea nu are o dată de expirare și că ne poate surprinde atunci când ne așteptăm mai puțin.
N-am citit nimic de la Jojo Moyes - este una dintre autoarele pe care, dat fiind faptul că e citită de atât de multe autoare, o evit.
RăspundețiȘtergereDupa unele carti ale ei, s-au facut si filme. Poti incerca varianta aceasta.
Ștergere