Abația portocalului - Samantha Shannon

 

An aparitie: 2021

Autor: Samantha Shannon

Editura: Corint

Nr. pagini: 736

 

  

”Abația portocalului”, cea mai populară carte din ultima săptămână. Despre ce este această cărămidă, de peste șapte sute de pagini?

Un dragon uriaș din trecut amenință să bântuie din nou lumea. Pentru a evita pericolul, imperiile din vest și din est trebuie să se unească, în ciuda viziunii lor diferite asupra lumii. Nu este o sarcină ușoară, deoarece în timp ce în vest toți dragonii sunt disprețuiți și familia reginei este în centrul credinței, în est dragonii sunt venerați ca ființe divine. Se pot uni regatele Seiiki și Inys, pentru a lupta împreună?

             Aspecte pozitive:

• o   Un univers foarte interesant - ostil, periculos, plin de neînțelegeri, uneori chiar ură față de alteritate, care funcționează după reguli strict definite de religii și tradiții înrădăcinate în istoria strămoșilor. Ne întâlnim cu un fanatism religios construit pe înșelăciuni istorice, complexitățile etichetei curții, dar și magie, vrăjitoare, dragoni și dușmanul terifiant al întregii omeniri.
• o   Doamna Pădurii și complotul asociat ei.
• o   Împăratul nepărtinitor al celor Doisprezece Lacuri.
• o   Dragonița Nayimathun.
• o   Ordinul portocalului.

                  Aspecte negative:

• Ø  A fost dificil să înțeleg ce se întâmplă în primele câteva capitole. Chiar și un scurt paragraf al unei introduceri ar fi foarte util, deoarece universul este destul de mare.
• Ø  Acțiunea la curtea din regatul Inys a fost un pic prea extinsă, capitolele cu Ead și Sabran au fost în mare parte obositoare și adesea irelevante.
• Ø  Personajele sunt creionate destul de superficial, aș spune unidimensional. Nu am simțit o legătură specială cu niciunul dintre protagoniști, un impuls să vreau să aflu cu orice preț care va fi soarta lor.
• Ø  În prima parte, mi-a fost greu să spun cine este personajul principal,
• Ø  Mare accent pus pe societatea matriarhală - toate personajele importante sunt femei. Faptul că a înlocuit patriarhatul cu matriarhatul nu înseamnă că luptă împotriva stereotipurilor.
• Ø  Densitatea numelor și cuvintelor proprii inventate de autoare, mi s-a părut obositoare.
• Ø  Există fire LGBT, dar acestea nu adaugă nimic la complot. Mai nou, este la modă și apar în majoritatea lecturilor ...
• Ø  Un personaj care timp de 8 ani a disprețuit o anumită persoană, descoperă brusc o mare dragoste pentru persoană disprețuită ... (în plus, relația lor mi se pare că se bazează în mare parte pe sex ???)
• Ø  Carte despre dragoni fără dragoni. Chiar și în povestea lui Tane, care la urma urmei era un călăreț de balauri, dragonii înșiși nu există și nu aflăm nimic despre ei. Apare pentru o clipă, dragonul pe care îl călărește Tane, dar, de fapt, acest fir nu este dezvoltat în niciun fel, deși ar putea fi incredibil de interesant. În loc să ne introducă istoria acestor creaturi sau să exploreze relațiile lor cu oamenii, autoarea ne oferă zeci de descrieri ale palatelor și a ceea ce este servit pe mesele din ele. Trist.
• Ø  Puzzle-urile vechi de sute de ani sunt rezolvate după o scurtă privire asupra unei bucăți de hârtie, în timp ce oamenii de știință nu le-au dat de cap de secole.
• Ø  Au existat multe descrieri inutile.
• Ø  Regina Sabran a apărut ca un copil răsfățat, capricios, complet inexpresiv.
• Ø  Propozițiile sunt de obicei scurte și simple, în stilul „Regina dorea, ca X să se așeze. X s-a așezat. "
• Ø  Am analizat harta de la începutul cărții; fie este prost desenată, fie personajele din carte se mișcă cu viteze necunoscute fizicienilor, fie se teleportează.
• Ø  În scenele de acțiune mi-a fost imposibil să simt un minim de tensiune sau emoție, pentru că nu am simțit pericolul.
• Ø  Se pregătesc pentru o luptă mare aproape tot romanul, dar lupta se termină în două capitole ...

Pe scurt: Nu cred că voi citi partea următoare a duologiei. Mi-a plăcut mult ideea de bază, dar din păcate nu și implementarea.