Umbrele care ne despart - Tricia Levenseller

An aparitie: 2021

Autor: Tricia Levenseller

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Young Adult

Editura: STORIA

Nr. pagini: 384

  

Simt că am pierdut niște neuroni.

Dacă vă așteptați la o poveste bine construită, cu personaje bine dezvoltate și relații care au sens, puteți scoate această carte de pe listă

Aveam așteptări foarte mari, care, din păcate, nu au fost îndeplinite. Mă așteptam la o carte cu personaje ticăloase, așa cum mi-a promis sinopsis-ul, dar asta nu s-a întâmplat.

La prima vedere, avem o adaptare aproape standard a Cenușăresei - fiica mai mică, trecută cu vederea (de tatăl ei și de lege), atrage atenția regelui, se îndrăgostesc și trăiesc fericiți pentru totdeauna. Cu câteva excepții.

Biata Cenușăreasa încearcă să-l seducă pe rege în mod deliberat să se căsătorească cu ea. Și când va deveni regină, intenționează să-l omoare. În plus, amândoi sunt nemiloși - ucid pentru fiecare greșeală fără să clipească.

 Aspecte negative:

•  Universul este confuz și superficial. Este doar palatul. Nu avem nicio idee despre cum arată, climatul, geografia, obiceiurile și tradițiile sale. Avem reguli arhaice, cum ar fi fetele să fie virgine până la căsătorie, căsătorii aranjate, baluri, zestre. Dar, în același timp, avem electricitate. Partea politică este, de asemenea, destul de grosolană.
• Povestea începe foarte repede, nu este bine dezvoltată, totul este foarte superficial.
• Descrierile pe care autoarea le face în general, cum ar fi hainele și aspectul personajelor, par a fi scrise pentru un fanfic de wattpad, sunt descrieri inutile doar pentru a completa pagina.
• Avem o protagonistă cu multe aventuri la activ ( deși are doar 18 ani), care își păstrează reputația intactă pe baza șantajului. Așadar, se poate deduce că a nu fi virgin în această lume este o problemă serioasă. Cu toate acestea, ea îi spune regelui că nu mai este pură și că și-a început viața sexuală la 15 ani…
• Alessandra care a rămas acasă (izolată) până la 18 ani, care nu are niciun interes pentru cărți, nu are îndrumători/profesori și doar se întâlnește cu iubiții ei pentru a se distra, este foarte inteligentă, are cunoștințe despre strategiile de război și bune abilități sociale. Pentru cineva care nu a avut practic niciun contact cu cineva străin, în afară de iubiți, acest lucru este cel puțin ciudat.
• Personajul principal are complexul „Nu sunt ca alte fete”, ceea ce este de obicei normal în cărțile de dragoste, dar autoarea a reușit să o facă insuportabilă. Alessandra are și un complex de superioritate destul de amuzant. Ea rostește des fraze aleatorii, de genul „Sunt o femeie puternică!” bine, bine pentru tine, dar acestea nu au adăugat nimic poveștii sau personalității sale.
• Autoarea a încercat să o construiască pe Alessandra ca o protagonistă puternică fără teama de a ucide, dar Alessandra Stathos nu este altceva decât o fată răsfățată și egoistă care se gândește doar la sine și nu recunoaște niciodată că a greșit
• Protagonista pare a fi omniscientă, cred că autoarea s-a contopit cu personajul ei în timpul scrierii, deoarece se pare că știe la fel de mult ca scriitoarea despre lucrurile care se întâmplă în jurul ei și despre sentimentele celorlalte personaje.
• Relația cu sora și cu tatăl ei este foarte puțin explorată. Din când în când apar pentru a umple paginile și uneori dau poveștii impulsul de care are nevoie pentru a merge mai departe.
• Prima dată când protagonista se dovedește a nu fi o narcisistă este atunci când interacționează cu câinele regelui, singurul personaj care nu a tratat-o rău, ceea ce de fapt nu are sens, deoarece este o atitudine care nu se potrivește cu cine a arătat că este.
• Alessandra este întotdeauna centrul atenției, poate fi obositor.
• Motivul personajului principal pentru decizia ei de a-l ucide pe rege este, cel puțin, inconsecvent, precum și slab definit. Dorința Alessandrei de a stăpâni regatul se repetă des, dar niciodată nu este explorată. Cu siguranță nu vrea să preia coroana pentru a crea un regat mai bun. Ea dorește să preia „puterea de dragul puterii”.Nu am întâlnit nici măcar un cuvințel despre ce/cine a determinat –o să iși dorească puterea…. Ce o motivează….Ce s-a întâmplat în viața ei de își dorește puterea cu orice preț…?
• Vrea să preia puterea, dar este ocupată cu viața palatului și cu intriga romantică dintre ea și rege, bărbatul pe care dorește să îl ucidă.
• Am simțit că cuplul principal a fost practic aruncat împreună doar pentru că autoarea a vrut. Nu am simțit atracție între ei, cu atât mai puțin tensiune sexuală. De fapt, interacțiunea dintre ei este destul de plictisitoare. Uneori am găsit chimia dintre Alessandra și Leandros mult mai bună decât între ea și Kallias.
• Kallias pretinde că are probleme cu guvernarea, invadează noi tărâmuri, dar asta este doar spus. Regele susține că există o lume vastă pe care vrea să o domine, dar nu am întâlnit niciodată o asemenea vastitate. Totul pare să fie de mărimea unei mici machete. Nu este palpabil, interesant sau exploatabil.
• Și partea de fantezie? Sunt doar umbrele regelui. Numai. Nimeni nu crede că este ciudat ca o persoană să aibă umbre în jurul său. Nimeni nu se întreabă cum a obținut-o sau de ce doar câțiva membri ai descendenței sale o aveau. Sau că este ciudat că este practic nemuritor. Nici măcar nu au încercat să obțină aceeași magie sau ceva de genul acesta. Nimeni în afară de el nu este magic
• Avem un Robin Hood care fură de la nobili și dă săracilor, avem pe cineva care intenționează să-l omoare pe rege, avem moartea lui Hektor în prim plan, iar protagonista este șantajată și își dorește puterea. Și totul se rezolvă foarte ușor și complet previzibil. Modul în care este descoperită identitatea„misteriosului” Robin Hood este jalnic. Apropo, pentru ce a fost introdus acest fir narativ? Singurul lucru care, recunosc, m-a surprins a fost identitatea unui anumit personaj. De asemenea, la început, când își ucide primul iubit, m-am gândit că va exista o explicație bună, dar totul este atât de gol și superficial.
• Cred că singurul lucru care salvează în această carte sunt prietenii pe care Alessandra îi are la palat. Mi-au plăcut, dar nu au fost foarte interesanți. 

Aș mai avea multe de spus, dar voi încheia aici. Oricum, recomand ca fiecare să citească și să tragă propriile concluzii, părerea ta poate fi diferită de a mea.