Defecți - Cecelia Ahern

An apariție: 2017

Autor: Cecelia Ahern

Categoria: Literatura Universala

Colecție: Seria Cecelia Ahern

Editura: ALL

Nr. pagini: 416

Am fost foarte curioasă cu privire la această carte, mai ales pentru că este un stil cu totul diferit de ceea ce Cecilia Ahern scrie, chiar dacă uneori flirtează puțin cu fantezia ca în celelalte cărți. Premisa de la care pornește Ahern, cred că este fantastică. Această diviziune între perfect și imperfect, am considerat întotdeauna că este o etichetă „relativă”, precum și eticheta de „normal”. Cum putem determina ce este perfect sau normal? Acest lucru m-a intrigat mereu; faptul că noi, ca oameni, am ajuns la un punct în care societatea pune întrebări asupra diferitelor obiceiuri, aspectului fizic, modului de gândire, printre altele, și le stigmatizează. Cu toate acestea, nu este posibil ca ceva ce este frumos pentru cineva, să pară urât altei persoane? Poate o persoană care cunoaște dragostea vieții sale să ajungă să considere acea persoană, cea mai perfectă persoană care poate exista, chiar dacă are greșelile și imperfecțiunile ei? Din acest motiv mi-am dorit foarte mult să citesc romanul „Defecți”, și îmi doream, de asemenea, să cunosc viziunea autoarei asupra subiectului. Ahern a tratat această temă foarte bine și nu se îndepărtează de ceea ce trăim în prezent.

Narațiunea este la prima persoană, din punctul de vedere al lui Celestine și nu pot să nu subliniez fluiditatea cu care ne duce prin capitole. De asemenea, este incredibil modul în care reușește să transmită sentimente și emoții chiar de la primele pagini. Este o nebunie când suspansul atinge cote maxime, iar tu, cititorul, încerci să descoperi ce se întâmplă, să avansezi cu lectura și să  descoperi mai multe necunoscute din complot. Din când în când, lectura este mai lentă, dar puțin câte puțin se conturează imaginea de ansamblu și devine imposibil să te oprești din citit. Personal, mi-a plăcut cum au fost descrise anumite părți și cum autoarea te face să te gândești la această dilemă constantă la ceea ce este bine din punct de vedere politic sau rău, și în ce măsură omul iși poate controla acțiunile, gândurile.

"Defecții sunt cetățeni obișnuiți care au comis greșeli morale sau etice." 

Imaginați-vă că există o  țară unde dacă o persoana comite o abatere morală este judecată și condamnată ca "DEFECT". Așa e, nu vorbesc despre săvârșirea unei crime. Greșelile precum deciziile greșite la locul de muncă, trădarea maritală sau minciunile sunt supuse judecății și condamnării. În acest context, o întâlnim pe Celestine North, o fată de șaptesprezece ani, care se potrivește perfect acestei lumi perfecte. Celestine este o elevă bună, o fiică bună, o bună prietenă. Viata ei se învârte în jurul școlii și iși planifică viitorul perfect alături de Art, iubitul ei perfect. Într-o zi, în drum spre școală, Celestine ajută un defect în autobuz și viața ei se schimbă pentru totdeauna. Din acel moment, începe să se întrebe dacă Perfecțiunea există cu adevărat. Ce este perfecțiunea într-o societate în care nici măcar nu îl poți ajuta pe vecinul tău?

Această carte critică societatea noastră și chiar dacă exemplul cărții despre perfecțiune este exagerat, judecățile care au loc o fac mai reală, pentru că atunci când faci ceva diferit de ceilalți, ești judecat și arătat cu degetul.

Spre deosebire de alte distopii, în "Defecți", lumea așa cum o știm nu a fost distrusă, dimpotrivă, ceea ce a cauzat apariția Ghildei a fost o gestionare defectuoasă a conducătorilor. Defecții sunt mai răi decât criminalii, deoarece în acea societate un om condamnat, după ce și-a ispășit pedeapsa, se reintegrează în societate fără nici o problemă. Un om defect nu scapă niciodată de această condiție. Ei sunt marcați cu litera D și acest semn este pentru totdeauna. Aceștia sunt obligați să poarte o brățară cu litera D, trebuie să respecte o oră să intre în casă, să fie monitorizați zilnic de un funcționar al instanței, să nu poată călători, să nu mănânce măcar aceleași alimente ca cei considerați perfecți. În transportul public, ei ar trebui să stea în locuri desemnate pentru ei înșiși (acest pasaj mi-a amintit de segregarea rasială pe care au suferit-o negrii).

"– Să fiu Defectă! Mi-e frică de durere, de cicatrici, de reguli, de interdicția de a ieși din casă după o anumită oră, de viața asta, de Fluierari, mi-e teamă că-mi voi pierde prietenii, că oameni vor râde de mine, că se vor holba la mine. "

Celestine este un personaj foarte bine creionat, este obiectiv, logic și determinat când este nevoie, evoluția acesteia în cursul paginilor este vizibilă. Mi-a plăcut foarte mult că protagonista nu a fost prezentată ca majoritatea personajelor din majoritatea distopiilor; ca un adversar clar al sistemului de la început, și cu o răzvrătire palpabilă de la primele pagini. Schimbarea Celestinei face totul mai real și, deși poate că este puțin brusc, este ușor pentru cititor să înțeleagă ce o face să se schimbe.

 Mi-a plăcut modul în care autorul a pus accentul pe anumite teme prin personajele și universul pe care le-a creat, pe măsură ce ideile perfecțiunii, justiției, moralității, eticii și puterii sunt dezvoltate și puse sub semnul întrebării. În plus, avem în spatele fiecărui eveniment un set întreg de intrigi și jocuri politice, ceea ce face ca povestea să fie și mai interesantă.

Singurul lucru care m-a deranjat puțin în cursul lecturii este modul în care Celestine începe să o trateze pe sora ei Juniper, pe care învinovățește  pentru faptele care s-au întâmplat, adesea ignorând-o. Juniper are o parte din vină, dar nu putea face nimic pentru a schimba ceea ce a făcut Celestine. În ciuda tuturor acestor lucruri, autorul arată importanța familiei în viața noastră, pentru că, indiferent de imperfecțiunile și diferențele pe care le avem, familia va fi întotdeauna prima care ne va apăra.

"În viitorul apropiat, Ghilda se va lăuda că a obținut o societate perfectă din punct de vedere moral și etic, iar pentru mulți, judecătorul Bosco Crevan este un erou".

În concluzie, autorul a vrut să vorbească despre cât de bine este să faci greșeli, să faci greșeli pentru a învăța în viață, din moment ce perfecțiunea nu există sau ne ajută să fim oameni mai buni, ci doar opusul.

Cartea este fascinantă, cu o poveste și personaje care m-au captivat de la început până la sfârșit, îmi place să spun că mi-au depășit complet așteptările mele și m-am trezit prinsă în această lume în care putem vedea linia dintre perfecțiune și cruzime.

Mi-a plăcut mesajul romanului, protestul: suntem cu toții imperfecți și din  greșeli învățăm. Povestea transmite un mesaj de toleranță și, mai presus de toate, de bunătate și generozitate.