„O poveste ca a mea nu ar trebui
spusă. Căci povestea mea este la fel de interzisă, precum este de fragilă; fără
misterele ei, nu poate exista. Eu sigur nu m-am nãscut sã am o viaţã de geisha.
Ca multe altele din viaţa mea ciudatã am fost purtatã acolo de curent...Prima
datã am ştiut cã mama era bolnavã...când tatãl meu a aruncat peştele înapoi în
mare În acea noapte am fost înfometaţi ca sã înţelegem golul, ne-a spus. Mama
întotdeauna spunea cã sora mea Satsu era ca lemnul. Prinsã de pãmânt ca un cireş.
Dar mi-a spus cã eu sunt ca apa. Apa îşi
poate face cale chiar şi prin piatrã. Si când e blocatã, apa îşi face un nou drum.”
PLOT
Japonia, 1929.
Povestea unei fete care, la frageda
varsta de noua ani, a fost vanduta spre a deveni o "geisha" de catre
tatal ei, pentru ca acesta nu ar mai fi putut sa o creasca dupa moartea mamei.
Nereusind sa fuga impreuna cu sora sa, realizeaza ca singura ei sansa de
supravietuire este sa devina o buna curtezana ("geisha").Filmul
urmareste atat sacrificiile ei pentru a putea sa isi atinga scopul cat si
eforturile de a supravietui intr-o lume de dupa razboi in care nimic nu mai
este ca inainte. Satul Tanaka, pierde două surori : Satsu şi Sayuri, vândute de
tatăl lor. Satsu ajunge la o casă de prostituţie. Sayuri ajunge la o
femeie poreclită Mama, care deţinea două gheişe. Una dintre ele era Hatsumama (
îl iubea pe ascuns, pe Koichi, şi nu ezita ca problemele ei, să le paseze
asupra Sayuri-ei ) , iar cealaltă Mameha ( care iubea mult pe Baron ). Cu ele mai locuia şi Punkin,
poreclită Dovlecel, care alături de Sayuri aspirau la un post de gheişe. Sayuri
vrea să fugă cu sora ei, dar intervine Hatsumama, şi povestea vieţii ei, ia
altă turnură.
Impresiile mele:
Personal, mi se pare că este una
dintre cele mai frumoase povești pe care le-am văzut vreodată! O poveste "infuzată cu poezie ", in care vălul ce ascunde istoria
gheiselor a fost mutat un pic pentru a
ne arăta o mică parte din viața acestor femei frumoase, pline de farmec și eleganță.
Povestea,
în opinia mea, ne face să înțelegem că totul în viață are un sens chiar și
atunci când suntem convinși de contrariul.
Actrita care o interpretează pe Sayuri este foarte
frumoasă şi are o candoarea pe care o
mai au doar puțini în zilele noastre.Mi-a placut acest
personaj, atât de puternic și fragil. Peisajele sunt încântătoare, de vis, muzică și
efectele corespunzătoare, o adevărată călătorie în inima culturii japoneze.
Cert este că pentru persoanele cărora nu
le place cultura japoneză, filmul pare un pic mai lung.
Costumele au fost concepute pentru a fi
cât mai asemănătoare cu realitatea, dar a fost
adăugată o notă de
"feminitate" (a se vedea decolteul, care într-adevăr nu este la fel
de pronunțat la gheise), să nu mai vorbim de pantofi ... Actorii au făcut mai multe teste
înainte de a putea merge decent .
Ce mai pot să
spun? Vă recomand un film minunat , frumos și care reflectă
bine spiritul cărții. Memoirs of a Geisha este bazat pe romanul omonim scris de Arthur
Golden , publicat în 1997.
„Nu
poţi cere soarelui mai multã luminã,sau ploii mai puţinã ploaie. Pentru un
bãrbat... geisha nu poate fi decât jumãtate de nevastã. Suntem nevestele nopţii,
şi totuşi sã cunoşti bunãtatea... dupã atâta rãutate... Sã înţelegi cã o fetiţã
avea mai mult curaj decât ştia...Sã vadã cã rugãciunile i-au fost ascultate.
Asta nu se poate numi fericire? După toate, acestea nu sunt memoriile unei împãrãtese... ...sau ale unei
regine. Acestea sunt altfel de memorii.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu