Rafuiala - Yrsa Sigurdardottir

 

An aparitie: 2019

Nr. pagini: 488

Autor: Yrsa Sigurdardottir

Editura: TREI

 

 

 Orice scrisoare care conține o amenințare cu moartea trebuie, fără îndoială, luată în serios. Dar dacă a fost scrisă de un copil de 13 ani și găsită după 10 ani într-o capsulă a timpului? Este doar o glumă stupidă de copil sau este o prevestire a viitoarelor crime? Detectivul Huldar trebuie să răspundă acestei întrebări. Situația se complică și mai mult prin faptul că scrisoarea conține doar inițialele persoanelor care urmează să moară, nu și numele lor complete. Pentru a restrânge cercul potențialelor victime, Huldar decide să-l găsească pe copilul care a scris această scrisoare. Este ajutat de Freyja, psihologul cu care are un trecut complicat. Mai multe crime înfiorătoare au loc în același timp. Polițiștii descoperă cadavre dezmembrate, iar inițialele victimelor se potrivesc cu cele din scrisoare. Asta înseamnă, că autorul ei este un criminal? Ce au aceste două lucruri în comun? Polițistul și tânăra psiholog au foarte puțin timp să rezolve acest mister, iar fiecare acțiune îi apropie de aflarea îngrozitoarelor evenimente din trecut. Începe o cursă contra cronometru.

Yrsa Sigurdardottir a creat o poveste uimitoare care progresează treptat, descoperind noi fapte și conexiuni cu prologul. Firul politic și social, crimele macabre, evenimente din urmă cu mulți ani - toate acestea creează un tot coerent și bine gândit. Sunt încântată!

Fără a dezvălui prea multe despre intrigă, trebuie subliniat că autoarea proiectează lumea romanului într-un mod fără precedent, în care o patologie socială implică alta. Arată amploarea incredibilă a corupției în rândul funcționarilor guvernamentali și efectele ascunderii infracțiunilor sexuale oribile sub covor. În această lume nemiloasă, cei mai vulnerabili suferă de două ori: prima dată când sunt răniți și a doua oară când li se refuză dreptul de a-și afirma drepturile. Asemenea minciuni și abuzuri sunt de neconceput într-o țară care se laudă cu un nivel ridicat de încredere în guvern și în bunăstarea cetățenilor săi.

Crima este doar unul dintre firele narative din această poveste. Un altul care apare și este, într-un fel, forța motrică din spatele romanului este pedofilia.

Relația dintre Freyja și Huldar poate fi, de asemenea, considerată un alt fir. Personajele care, chiar înainte de a reuși să se scuture de ultimul caz macabru, care s-a soldat cu pierderea posturilor, se confruntă cu o altă enigmă criminală. Antipatia lor aparent reciprocă și trecutul complicat îi atrag împreună ca un magnet. Ceea ce se întâmplă între ei, însă, nu este nici ușor, nici neobișnuit.

Islanda apare ca un pământ întunecat în care rătăcesc tot felul de psihopați, oameni lipsiți de sentimente umane. Mintea lor a fost coruptă și singurul gând în mintea lor bolnavă este o altă crimă extrem de sângeroasă. Este plină de oameni care se luptă în liniște cu probleme, cu speranțe, dezamăgiri, singurătate și, mai presus de toate, cu traume care, în ciuda timpului, nu trec, ci dimpotrivă, se intensifică. Zăpada este departe de a fi albă pur, este îmbibată cu sânge și reflectă pe deplin tot ce se întâmplă. Orașul înghețat exprimă parcă răceala care predomină în sufletele locuitorilor săi și avertizează asupra pericolului care pândește în apropiere.

Pe scurt: Diverse nuanțe sociale, secrete, investigații perfect conduse, personaje bine conturate, tensiune construită cu pricepere, abordare inovatoare a multor chestiuni, realism al evenimentelor și numeroase secrete, care arată cum o patologie implică alta. Recomand!

Violonista de la Auschwitz - Ellie Midwood

Data publicării: noiembrie 2021

Editura:Litera

Nr Pag:384

Colectie:Buzz Books

 

  

Dacă cineva ți-ar pune întrebarea: ce este memoria, care ar fi răspunsul tău?

            Pentru mine, în afară de una dintre funcțiile minții umane, aceasta este o moștenire. Moștenirea celor care au murit iremediabil, dar datorită memoriei noastre devin nemuritori, pentru că fiecare persoană merită amintită și, în plus, mulți oameni fac parte din moștenirea culturală a întregii omeniri. Prin urmare, literatura bazată pe fapte istorice, trecute este extrem de importantă pentru mine.

     O  astfel de carte este „Violonista de la Auschwitz”, care spune povestea Almei Rose – violonista austriacă de renume mondial, prizonieră cu numărul 50381, a cărei singură ofensă împotriva lumii a fost că era evreică. Din cauza originii ei nepotrivite a ajuns în blocul experimental condus de dr. SS Clauberg. Cu toate acestea, a ajuns curând într-un bloc muzical supravegheat de Maria Mandl, datorită  talentului ei incomensurabil. Pentru a salva cât mai multe vieți umane, Alma, acceptă să conducă o orchestră de femei, spre încântarea soldaților germani. Datorită nervilor ei de oțel și a privilegiilor obținute cu grijă, a creat ceva din nimic. Astfel, ea a protejat aproape patruzeci de femei aparținând orchestrei sale. Alma, prinsă în spatele sârmei ghimpate, nu și-a uitat umanitatea, datorită pianistului maghiar Miklos Steinberg. Împreună, au regăsit bucuria de a cânta și au demonstrat că dragostea poate câștiga chiar și în cele mai negre zile.

     Totuși, lectura s-a deschis cu un prolog șocant, pe care îl uităm puțin dar pe care îl vom înțelege la finalul romanului, acesta completează povestea Almei, Alma care întotdeauna a făcut totul și a dat totul.cu un singur scop: pentru altele, nu pentru ea. O eroină, una adevărată.

     Pe scurt: Povestea emoționantă a unei femei puternice, hotărâte și curajoase.

Moștenirea - Yrsa Sigurdardottir

 Autor: Yrsa Sigurdardottir

An aparitie: 2018

Nr. pagini: 520

Editura: TREI

 

 O femeie, mamă a trei copii mici, este ucisă cu brutalitate. În mod brutal, nu este o exagerare, pentru că brutalitatea cu care a fost săvârșită infracțiunea îi lasă fără cuvinte chiar și pe polițiștii chemați la fața locului. De asemenea, s-a dovedit că fiica de câțiva ani a victimei a fost martoră involuntară la crimă. Detectivul Huldar încearcă să rezolve acest caz, de care probabil depinde viitoarea lui carieră. El este ajutat de Freyja, un psiholog al unui centru pentru minori, care încearcă să spargă zidul tăcerii din jurul fetei. Mai ales că totul indică faptul că criminalul va ataca din nou.

Evenimentele de acum aproape treizeci de ani, prezentate în scurtul prolog, sunt de o importanță cheie pentru înțelegerea întregii intrigi. În ele, vedem frați care tocmai au suferit una dintre cele mai grave și inimaginabile traume. Copiii sunt separați și dați spre adopție. Cum se leagă povestea lor cu crima timpurilor moderne? Citând, am avut câteva idei, dar autorul m-a surprins oricum. Eram aproape, dar pariam pe calul greșit. Yrsa țese fire într-un mod interesant și, din cauza unor detalii aparent nesemnificative, uneori schimbă complet sensul evenimentelor prezentate.

Pe scurt: Este o poveste bună, dar nu emotionantă. Este o poveste interesantă, dar nu am avut probleme să pun cartea înapoi pe raft pentru o vreme. Este o carte bine scrisă, deși uneori am avut impresia că povestea se târăște. Este o poveste care descrie lucruri crude în cuvinte frumoase.

Aspecte pozitive:

• Când vine vorba de complot, nu am de ce să mă plâng - există un secret misterios din trecut, o intrigă criminală construită interesant și câteva crime sofisticate și brutale.
•  Personajele, atât în prim-plan, cât și în fundal, sunt bine desenate - expresive și realiste.
•  Multe descrieri extinse în roman, ceea ce este un avantaj enorm pentru mine, deoarece permite cititorului să înțeleagă mai bine atmosfera cărții și să cunoască mai bine personajele.
•  Finalul în sine m-a surprins complet - pozitiv!
•   Nu am ghicit soluția și nu mi-am dat seama cine este criminalul până la sfârșit.

Nume de cod: Trandafirul - Kate Quinn

Data publicării:2021

Editura:Litera

Nr Pag:512

Colectie:Blue Moon

 

            Am citit toate cărțile doamnei Quinn până acum cu mare interes, dar aceasta este probabil cea mai bună. Cred că autoarea crește de la carte la carte. Este interesant că toate cărțile sale se referă la povești din cel de-al Doilea Război Mondial, necunoscute unui cititor obișnuit. Întreaga poveste este prezentată în așa fel încât este greu să te desprinzi. Înainte de a citi „Nume de cod. Trandafirul” am gândit în sinea mea – cum poate fi interesantă muncă criptologilor?Plictiseală! Din fericire, m-am înșelat.

Lecturând acest roman am folosit internetul foarte des, pentru că nu voiam să cred că codurile naziste au fost sparte în mediul rural britanic.

Bletchley Park a conectat pentru totdeauna soarta a trei femei. Chiar și ani mai târziu, când una dintre ele a fost atinsă de nebunie, încă simțeam legătura unică care le-a adus împreună.

Criptologi, legați de secrete de stat.

Tinere care își căutau locul pe pământ.

Trei prietene care au ajutat în lupta împotriva Hitler din spatele biroului.

Femei tinere care au iubit și au fost iubite.

Kate Quinn este o maestră în îmbinarea ficțiunii literare cu istoria reală, dar în „Nume de cod. Trandafirul”s-a întrecut pe ea însăși. Deși evenimentele descrise sunt fictive, personajele din roman sunt inspirate din personaje istorice reale. Autoarea le-a folosit numele, elemente de biografii, readucându-le la viață în paginile cărții ei. Sunt personaje fascinante – pline de viață, vervă și forță extraordinară, care au caracterizat acea generație de război. Kate Quinn le aduce un omagiu cu romanul ei, imprimându-le pentru totdeauna în inimile cititorilor ei.

Nu îmi voi ascunde fascinația pentru munca criptologilor. Vrăjită de cuvintele ei, autoarea m-a catapultat chiar în centrul Bletchley Park, unde m-am predat cu încântare cursei contra cronometru și acelei atmosfere nebunești de pericol constant.

„Nume de cod. Trandafirul”este o poveste despre criptologi curajoși și misiunea lor importantă. Despre prietenie, dragoste, trădare și lupta cu adversitățile din anii tulburi ai celui de-al Doilea Război Mondial. Sunt absolut fermecată de conținutul general și de fiecare detaliu al acestei povești.

Pe muchie de cuțit - Jeffery Deaver

Autor: Jeffery Deaver

An aparitie: 2021

Editura: RAO

Nr. pagini: 568

Categoria: Carti politiste

 

Cu mulți ani în urmă, o celebră actriță americană a cântat că diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei femei. Ei bine, vremurile s-au schimbat, oamenii s-au schimbat, iar diamantele au devenit o marfă și mai de dorit. Un inel cu diamante este cel mai frumos decor al mâinii unei femei și expresia dragostei unui bărbat care vrea să-și ia iubita de soție. Din păcate, viața poate fi uneori foarte imprevizibilă, în special în New York City pe strada 47th din mijlocul Manhattanului.

Cele mai noi aventuri ale expertului criminalist Lincoln Rhyme se învârt în jurul crimelor misterioase din magazinele de bijuterii. Trei cadavre sunt găsite la prima scenă a crimei. Cu toate acestea, ucigașul nu ia prada și îl lasă în viață pe un tăietor de diamante, care anunță poliția și dispare în circumstanțe ciudate. Ancheta condusă de protagoniști stabilește rapid că criminalul nu este interesat de jaf, ci de ucidere. Dar ce au în comun victimele și care este motivul criminalului care este numit Făptașul 47?

Pentru a paisprezecea oară, Deaver ne servește o ghicitoare criminală, care din păcate m-a făcut să simt că am mâncat în exces. De data aceasta, Amelia Sachs joacă rolul principal și poate că ar fi trebuit să aducă un aer proaspăt în seria de aventuri a lui Lincoln Rhyme, dar nu a făcut-o. Personajelor le este prea ușor să ajungă la concluziile corecte și urmează prea ușor urmele făptașului. Nu am simțit atmosfera necunoscutului și nu am auzit roțile dințate ale mașinii de investigație care rulează. O mică întorsătură fictivă este prea puțin pentru ca intriga să fie mai mult decât o poveste cu detectivi adaptată corect. Deaver a încercat să complice această poveste, dar în opinia mea a exagerat puțin, adăugând noi fire la puzzle-ul inițial. În plus, dacă autorul ar decide să scurteze cartea cu 100 de pagini, complotul nu ar pierde nimic, chiar va câștiga.

Pe fundalul complotului, cel mai mare adversar al lui Rhyme este la pândă - Ceasornicarul, singurul criminal care are intelect comparabil cu al expertului criminalist și care a purtat un război rece cu Lincoln pe parcursul mai multor volume. Îmi țin degetele încrucișate, sper că autorul va decide să rezolve acest duel în următoarea (și ultima) parte. Pentru că în caz contrat voi fi obligată să abandonez acest ciclu. Nu este o amenințare, este o promisiune.

Ofer autorului un plus pentru informațiile despre industria diamantelor,am aflat despre cum sunt tăiate aceste pietre prețioase și despre istoria exploatării lor. Stilul este foarte bun ca întotdeauna, ceea ce permite o citire lină. 

Flori aurii de toamna - Susan Meissner

 Colectie: Blue Moon

Autor: Susan Meissner

An aparitie: 2021

Editura: LITERA

Nr. pagini: 336

 

 

 Romanul „Flori aurii de toamnă”  este o poveste despre două femei care trebuie să se confrunte cu tragedii personale. Autoarea își începe povestea prezentând cititorului pe Taryn, care a trecut printr-o mare tragedie (soțul ei a fost ucis în atacurile asupra WTC). Chiar dacă au trecut 10 ani de atunci - femeia încă trăiește în trecut.

Imediat după aceea, o urmăm pe Clara, o tânără asistentă care, salvată dintr-un incendiu, consumată de vinovăție, lucrează pe Insula Ellis, dorind să se recupereze acolo. Pe insulă va veni și un emigrant, Andrew Gwynn, care, într-un fel, o va obliga pe Clara să-și înfrunte temerile.

Începutul romanului m-a intrigat destul de mult. Eram foarte curioasă cum se va dezvolta povestea ambelor femei, ce se va întâmpla cu ele, dacă eșarfa de crăițe va fi elementul ce va conecta soarta ambelor femei.

Totuși, am realizat destul de repede că nu voi afla imediat.

Autoarea dedică mai mult timp Clarei, modului în care aceasta se ocupă de trauma suferită după un incendiu, de remușcările care o chinuiesc și acceptarea pierderii a ceva care ar fi putut fi un vis devenit realitate. Din păcate, cu cât am înaintat mai mult cu lectura, cu atât am fost mai descurajată. Clara m-a iritat adesea cu comportamentul ei, iar deciziile pe care le-a luat au fost deseori de neînțeles pentru mine. Chiar dacă am putut să-i înțeleg vinovăția, nu m-a convins prea mult cu dorul și tristețea ei pentru ceva ce nu a avut cu adevărat, ci doar credea că are fi avut șansa de a avea.

Povestea lui Taryn este foarte modestă și scurtă. Au citit despre această femeie, am aflat puțin despre ea, despre ce i se întâmplase de la atacul asupra WTC.

Nu știu dacă autoarea a dorit să dezvolte acest fir narativ, dar uneori am avut impresia că a fost creat doar pentru ca eșarfa să poată fi o legătură între trecut și prezent.

Susan Meissner nu i-a dat cititorului șansa să empatizeze cu soarta lui Taryn, să o cunoască și să o înțeleagă.

Prin urmare, povestea lui Taryn ar fi fost mai convingătoare pentru mine (dacă autoarea ar fi dezvoltat firul narativ, ceea ce din păcate nu a făcut). Recunosc că ea a fost cea care mi s-a părut un personaj mai interesant.

Cu toate acestea, am fost surprinsă de sfârșitul ambelor fire narative. Din păcate, finalul nu a compensat faptul că povestea nu m-a captivat, potențialul irosit al soartei lui Taryn și al Clarei cea enervante.

Aspecte pozitive:

• - apreciez cu adevărat descrierea Insulei. Ellis Aici s-au adunat valuri de imigranți din Europa pentru a se stabili în marea Americă, simbolul unei șanse pentru o zi de mâine mai bună. Pe de altă parte, era o insulă în care bolnavii grav, după o călătorie lungă, adesea mureau în condiții dificile sau, din cauza stării proaste, erau trimiși înapoi de unde veneau. Pentru ei, America a fost doar un vis neîmplinit. Autoarea a descris procedurile la care au fost supuși toți călătorii într-un mod interesant - a descris primele conversații cu personalul care lucrează pe insulă, îngrijirea pe care au primit-o, regulile vieții lor până la luarea unei decizii cu privire la ce urma să li se întâmple.
• - cartea se bazează pe evenimente reale - evenimente tragice, ar trebui adăugat. Toată lumea știe circumstanțele atacului asupra WTC, de asemenea, incendiul fabricii de cusut Triangle Shirtwaist din New York a avut loc pe 25 martie 1911.

Aspecte negative:

• -Mi-au lipsit și sentimentele și emoțiile din acest roman. În ciuda faptului că autoarea a scris deseori despre ele, nu m-a convins că protagoniștii ei le-au trăit.
• - Clara m-a iritat foarte mult prin naivitatea ei. 

Florile soarelui - Martha Hall Kelly

An aparitie: 2021

Autor: Martha Hall Kelly

Editura: Litera

Colectie: Blue Moon

Nr. pagini: 560

 

"Florile soarelui” este al treilea volum din saga familiei Ferriday, o frescă incredibilă, care aduce în prim plan Războiul Civil, abordând această temă din unghiuri diferite.
Autoarea dezvăluie o parte a istoriei americane zdruncinată de rasism, sclavie și război, din punctul de vedere al proprietarilor de sclavi, al aboliționistilor, al asistentelor medicale sau chiar al sclavilor înșiși. Fragilitatea oamenilor este omniprezentă, oamenii mor pentru că nu există suficient ajutor medical și vă reamintesc că rolul femilor era minor. Nu numai războiul ia vieți, ci și bolile care afectează masele de oameni care trăiesc în condiții insalubre din cauza sărăciei și / sau a războiului. Mi-a plăcut să citesc perspectivele Nordului și Sudului, atât pe câmpul de luptă, cât și printre marile nume care au scris istorie.

În ceea ce privește personajele, am avut o profundă afecțiune pentru familia Woolsey și în special pentru Georgy care întruchipează lupta pentru locul femeilor în societate și în evenimente precum războaie, luptând fără milă împotriva prejudecăților bărbaților inculți. Cu toate acestea, va participa la îmbunătățirea calității actului medical și va îngriji răniții pe front. Este începutul emancipării feminine.

Lupta familiei Woolsey împotriva sclaviei permite integrarea unor personaje fictive precum Jemma, tânără sclavă și Anne-May proprietara acesteia.

Cu Jemma aruncăm o privire asupra sclaviei, a condițiilor lor de viață, a maltratării zilnice și a violenței permanente, dar și a importanței legăturilor de familie, în ciuda separărilor în urma vânzărilor făcute de proprietari.

Anne-May, reprezentă proprietarii de plantații siguri de drepturile și posesiunile lor. Anne-May este un personaj execrabil, incult, incapabil să se descurce, care crede că își gestionează destinul în timp ce ea însăși este manipulată, dar personajul ei mi-au permis să descopăr elemente istorice de care nu eram conștientă.

Mi-a plăcut foarte mult faptul că autoarea s-a inspirat din poveștile unor personaje reale, în special fabuloasa familie Woolsey (strămoșii celebrei Caroline Ferriday din „Când înflorește liliacul”.) Am apreciat, de asemenea, foarte mult (ca și în cazul celorlalte cărți ale acestei autoare) că nu dă glas doar femeilor bune, miloase și care luptă corect, ci și femeilor ale căror acțiuni sunt condamnabile. Într-adevăr, este o bună reflecție a societății: din păcate, nu totul este frumos și roz. Acest lucru conferă, de asemenea, mai multă greutate și profunzime poveștii.

Am fost copleșită de forța acestei povești, de dorința de a dezvălui o întreagă secțiune a istoriei americane, zdruncinată de rasism și sclavie, diviziune și război.

Pe scurt:Un roman pe care îl recomand tuturor iubitorilor de ficțiuni istorice bazate pe evenimente reale și personaje care au existat.