Agonie mentală - Veit Etzold

         

An aparitie: 2018

Autor: Veit Etzold

Editura: RAO

Nr. pagini: 425

De câțiva ani, piața de carte din România are o ofertă foarte diversificată. Au fost  publicați mulți scriitori, în special nordici, un adevărat deliciu pentru cititorii genului thriller. Unul dintre scriitorii cu care am făcut de curând cunoștință prin intermediul editurii Rao este Veit Etzold, din Germania. Personajul principal al cărților thriller scrise de Etzold este comisarul Clara Vidalis. În total, există patru cărți cu investigatorul și fiecare detaliază  un subiect diferit.

 Clara Vidalis este expert în psihopatologie la Oficiul de Stat pentru investigații din Berlin, din motive pur personale: Când avea vârsta de 18 ani, sora ei mai mică a fost violată și ucisă cu brutalitate, iar autorul nu a fost niciodată găsit. Din acest motiv, în trecutul ei, există întuneric, un imens sentiment de vinovăție cu care se luptă și care o determină viguros să continue.  Ea nu renunță niciodată. Vede detalii care scapă atenției celorlalți și poate lega fapte aparent fără legătură, elementele unui puzzle mai mare. Evenimentul traumatic din urmă cu mulți ani nu s-a reflectat doar asupra psihicului ei, ci a lăsat, de asemenea, un gol profund în inima și sufletul acestei femei. Din fericire, ea are alături de ea oameni, pe  înțelegerea și sprijinul cărora poate conta.

În "Agonie mentală", Clara Vidalis și echipa ei vânează un criminal care se numește "Dragonul". El ucide oameni care au o situație socială exemplară pentru societate. "Dragonul" are o întreagă armată care să-l sprijine și o forță întunecată în spatele lui. Anchetatorii ajung la concluzia că aceste crime au o simbolistică religioasă și îl contactează pe exorcistul șef al Vaticanului. 

 În curând, cartea se îndreaptă spre supranatural, fără a se pierde în el. Este vorba despre adevăratul ucigaș, dar cu motive diferite decât de obicei. În satanism, cei care au torturat și ucis cât mai mulți oameni posibil în timpul vieții lor, după moarte, în iad, au o poziție ierarhică importantă. Cititorul învață multe despre acest tip de religie greșită, dar exorcismul este de asemenea prezentat ca fiind justificat. Mi s-a părut puțin greu - probabil că ar trebui să crezi în diavol și demoni să înțelegi asta. Polițiștii de la omucideri nu par să se opună ideii, dar sunt prea preocupați de acest lucru pentru a vedea motivele și obiectivele posibile ale criminalului.

Complotul  a fost un pic prea lent pentru gustul meu. Prea des s-au făcut comparații cu criminali în serie cunoscuți (sau mai puțin cunoscuți). Povestea este prezentată din perspective în continuă schimbare, dar întotdeauna la a treia persoană. 

Concluzia: Veit Etzold a creat un thriller pe care îl recomand tuturor fanilor acestui gen. Creativitatea autorului, combinată cu un stilou excelent, face ca romanul să merite să îi acordați o șansă. Descrierile acționează asupra imaginației, ele sunt de multe ori dureros de detaliate și directe. 

Fiul - Jo Nesbo

An apariție: 2018

Autor: Jo Nesbo

Categoria: Literatura Universala

Colecție: Fiction Connection

Editura: TREI

Nr. pagini: 559

Jo Nesbo este unul dintre autorii mei preferați. Am citit toate romanele sale care au apărut pe piața din România până acum. De îndată ce am văzut ultima sa carte în librăria online  libris, am știut că trebuie să o am. "Fiul" s-a alăturat colecției mele și a așteptat cu răbdare până am găsit timp pentru el. A durat ceva timp, dar în cele din urmă am găsit.

Trebuie să mărturisesc că în primele pagini am fost surprinsă de lipsa lui Harry Hole, unul dintre cele mai carismatice personaje create de autor. Cu toate acestea, această senzație nostalgică a dispărut în cele din urmă și m-am concentrat pe povestea lui Sonny Lofthus, un tânăr care este întemnițat, chiar dacă este nevinovat de crimele pentru care a fost condamnat.

Sonny Lofthus și-a petrecut jumătate din viață în închisoare. Cariera sa criminală a început atunci când, cu ani în urmă, împreună cu mama lui își descoperă tatăl mort. Se omorâse, copleșit de rușinea de a fi un ofițer de poliție necinstit aflat pe statul de plată a unui mafiot important. Acest fapt a distrus viața lui Sonny, care a lăsat în urmă viitorul său strălucit și a îmbrățișat lumea crimei organizate și a drogurilor. Prețul pentru tăcerea sa, pentru faptul că preia crimele altora, este acela de a avea acces nelimitat la heroina care intră în închisoare. El se bucură, de asemenea, de un statut special printre deținuți, care văd în el un fel de răscumpărător, aproape un Buddha cu mâini vindecătoare, căruia îi pot mărturisi păcatele lor și pot fi absolviți de ele.

Dar există ceva suspect la spirala formidabilă a corupției care a fost montată în jurul lui Sonny. Oficialii închisorii, avocații și chiar un preot disperat sunt implicați. Și toți vor același lucru: să-l țină într-o stare permanentă de stupoare narcotică, întotdeauna în spatele gratiilor din închisoarea de înaltă securitate din Oslo.

Dar când Sonny, printr-un alt deținut, descoperă adevărul despre sinuciderea tatălui său, el va căuta neobosit o cale de scăpare. Când o găsește, se gândește doar la răzbunare. Pentru că știe prea multe despre prea mulți oameni. Sonny nu are nimic de pierdut, nimic de câștigat, a lăsat ambiția și invidia în vestiarul vieții, de aceea numai el poate începe această cruciadă kamikaze.

Povestea cărții pare puțin banală, dar este de fapt uimitoare, profundă. Jo Nesbo ne introduce în lumea consumatorilor de droguri, dealerilor și a corupției. El descrie oameni fără scrupule, oameni pentru care viața umană nu înseamnă nimic, pentru care crima este o plăcere. Dar avem și aici o serie întreagă de eroi, greu de evaluat. Personajele romanului nu sunt în mod fundamental rele sau relațiile lor sunt nesănătoase: sunt persoane cu o poveste care le-a condus pe un drum greșit, dar care doresc cu toată puterea lor să ia decizii diferite în viață și, prin urmare, ei încearcă să se schimbe făcând bine celor din jurul lor. 

Sunt impresionată de rețeaua complexă de conexiuni pe care Nesbo a reușit să o creeze în acest roman. Acesta ne arată lumea coruptă a poliției și multe altele. Personajele acestei cărți sunt greu de judecat deoarece binele este adesea ascuns de rău și invers.

Deși Harry Hole nu apare în "Fiul", există  o figură la fel de interesantă. Este Simon Kefas. Stilul său de lucru se bazează pe metoda pe care Sherlock Holmes o folosește cu plăcere și mulți detectivi literari contemporani au abandonat-o complet - este vorba despre deducere. Împreună cu partenera sa Kari, ei creează un tandem pentru Sherlock și Watson. 

O altă trăsătură a autorului, pentru care îi iubesc cărțile, este complotul original, care se termină cu soluția puzzle-ului într-un mod fenomenal. O întreagă gamă de emoții și acțiuni surprinzătoare m-au determinat să nu mă despart de carte și să vreau să știu ce se va întâmpla pe următoarea pagină și în capitolul următor. Când m-am gândit că știu cum se termină povestea, există o schimbare rapidă a evenimentelor și povestea merge într-o direcție complet diferită. Sfârșitul este uluitor și face cititorul să experimenteze momente minunate.

 Concluzia:În opinia mea, această carte este puțin mai slăbuță decât cele cu aventurile lui Harry Hole, în special ultimele părți. Cred că după crearea unui personaj specific ca Harry, va fi dificil pentru el să creeze un alt caracter neconvențional. Totuși, acest aspect nu schimbă faptul că este o carte polițistă foarte bună, care ar trebui să satisfacă chiar și cele mai exigente, gusturi așa că, bineînțeles, o recomand tuturor.

Aventurile unei fete de la oraș - Meredith Wild

Autor: Meredith Wild, Chelle Bliss

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Eroscop

Editura: TREI

Nr. pagini: 187

Toată lumea în viața sa, uneori, are nevoie de o schimbare temporară, o pauză de la grijile de zi cu zi și problemele care apar în mod constant în gândurile noastre.Când Madison Atwood, soția unui bine-cunoscut star de la Hollywood descoperă trădarea lui, lumea ei este întoarsă cu susul în jos. Divorțul lor atrage paparazzi aflați în goana după senzațional care o urmează peste tot. În cele din urmă, femeia nu mai poate suporta tensiunea care persistă în jurul ei și decide să schimbe complet mediul, să lase Los Angeles-ul însorit și să meargă într-o  stațiune montană din Carolina de Nord, Avalon Springs. Locul retras trebuie să-i liniștească nervii și să o ajute să se regăsească. Când alege să plece, Madison nu știe însă, că aceste câteva săptămâni petrecute în munți îi vor schimba complet viața. Cu toate acestea, este într-adevăr pregătită pentru asta?

"Aventurile unei fete de oras" este o carte care din păcate m-a dezamăgit. S-a dovedit a fi o poveste care nu m-a impresionat cu nimic extraordinar. Plotul este schematic, îi lipsesc evenimentele neprevăzute, drama și emoțiile. De obicei, nu am o problemă cu cărțile drăguțe și neobișnuite, și chiar sunt dornică să le descopăr, dar din păcate, acestă carte m-a plictisit. Am avut, de asemenea, o problemă cu faptul că totul se întâmpla foarte repede în ea. La câteva zile după ce s-au cunoscut, personajele principale erau gata să-și mărturisească dragostea. Din păcate, prin dezvoltarea rapidă a complotului, relația dintre personajele principale a ieșit foarte artificială și nerealistă.

 Luke și Madison ca personaje au fost bine creionați. Datorită capitolelor scrise alternativ din perspectiva lor, am reușit să înțeleg mai bine gândurile și sentimentele lor. Din păcate, când vine vorba de relația lor, nu am simțit decât o atracție sexuală între ei. Aceasta este o altă problemă pe care am avut-o cu această carte - o mulțime de scene sexuale. Dacă vă plac cărțile erotice, probabil această carte va fi pe placul dumneavoastră, dar, din păcate, pe mine m-a obosit,  pentru că de fapt nu se întâmpla nimic.

Mi-au lipsit personajele de sprijin și aprofundarea complotului. Având în vedere că aproape fiecare scenă s-a terminat în pat, nu se întâmplă nimic altceva. Da, erau alte personaje acolo, pe  undeva, dar nu pentru mult timp. De asemenea, regret că trecutul lui Luke a fost tratat atât de superficial. Ca fost soldat care a trecut prin multe în timpul războiului și încă nu poate să uite, și-a depășit cam repede temerile. Și o persoană care, timp de cinci ani, stă retrasă într-o zonă izolată din cauza traumei, nu uită totul atât de repede, cu ajutorul unei "femei extrem de interesante". Acesta a fost doar un alt exemplu pentru care cartea mi s-a părut nerealistă.

Concluzia: La urma urmei, povestea nu a fost rea. Au existat situații amuzante și fermecătoare care mi-au încălzit inima, dar m-am așteptat la ceva mai mult. Predomină erotismul, mai mult decât romantismul însuși - deci, dacă căutați o astfel de carte, "Aventurile unei fete de oras" ar trebui să vă placă. A fost ușoară, plăcută, distractivă, fără dramă. Cu toate acestea, nu este o carte memorabilă.

Sabia de sticlă - Victoria Aveyard

An apariție: 2017

Autor: Victoria Aveyard

Categoria: Literatura Universala

Colecție: Young Adult

Editura: NEMIRA

Nr. pagini: 543

"Regina roșie", cartea care precede "Sabia de Sticlă", a fost una dintre cele mai bune lecturi ale anului 2017.  Adevărul este că atunci când vine vorba de genul fantasy, îmi plac cărțile care au acțiune și personaje puternice. Și tocmai de aceea "Regina roșie" mi-a cucerit inima, pentru că dincolo de aventură și partea previzibilă, povestea are o scenă politico-socială extrem de complexă și reflectorizantă. Mărturisesc că m-am temut să nu fiu dezamăgită de "Sabia de sticlă", dar mi-a depășit toate  așteptările. Pregătiți-vă pentru o carte plină de intrigi, aventuri, trădări și pierderi dureroase.

"Toată lumea și totul ne poate trăda. Chiar și inima noastră. "

Mare Barrow, personajul principal al seriei, trăiește într-o lume divizată între argintii și roșii, în care primii au puteri supranaturale și conduc regatul, în timp ce roșii reprezintă populația care trăiește în sărăcie reprimată. Confruntată cu această diferență socială, Mare este anomalia care amenință sistemul, deoarece are sânge roșu și puteri speciale. Beneficiind de acest avantaj, inițiază o revoluție pentru a-și salva oamenii de sub stăpânirea argintiilor.

Tiberias Calore a fost moștenitorul tronului până când Maven i-a întins o capcană, împreună cu mama sa, regina Elara. După ce s-a întâmplat în "Regina Roșie", când  Mare și Cal au fost trădați de Maven, acum amândoi trebuie să fugă sub acuzația de trădători ai coroanei. Sunt căutați de lege, vânați de persoane pe care le-au văzut întotdeauna ca prieten, confident și frate.

În "Sabia de sticlă" ne întoarcem în regatul Norta, împreună cu Mare, Cal și ceilalți, pentru a rezista dominației Argintiilor și a lupta pentru libertatea Roșiilor. Pentru a face acest lucru Mare are nevoie de mai mulți oameni ca ea, mai mulți cu sânge nou. O călătorie periculoasă începe, în timpul căreia fată se va uita uneori în ochii morții. Mare trebuie să se confrunte, de asemenea, cu întunericul care i-a prins sufletul. Va deveni un monstru ? Sau va reuși să se salveze la timp? Din păcate, circumstanțele nu îi permit să se confrunte cu demonii personali - nu este timp pentru asta. Acționând ca un rebel, undeva de-a lungul drumului, a conștientizat cum a fost și cine a devenit ea.

 Mare nu mai este aceeași fată pe care am întâlnit-o la începutul "Reginei Roșii". S-a schimbat dramatic! Dar, este un plus? Ea a devenit o fată puternică, curajoasă, încrezătoare și nemiloasă, care nu poate fi intimidată, manipulată sau păcălită. Mare învață din greșeli. A trecut prin multe și, ca rezultat, nu mai poate avea încredere în nimeni, respinge iubirea, se îndepărtează de cei dragi. Cel mai important lucru pentru ea acum este să găsească oameni ca ea și să îl învingă pe Maven. Ea a devenit o armă mortală, periculoasă, care trezește admirație, frică, dar și respect. O mașină de ucis care va elimina totul și pe toată lumea când cineva îi stă în cale. În "Sabia de sticlă", Mare nu cunoaște îndurarea. Ea se concentrează pe atingerea scopului său, uitând de familie și de rudele sale. Pentru bine este dispusă să sacrifice aproape totul. Atât sentimentele ei, cât și viața multor oameni nevinovați, ascultători. Mare nu este un exemplu de eroină, un samaritean care arată simpatie, milă și o inimă bună. Fata nu este orbită de iubire, nu regretă moartea victimelor, nu se simte vinovată. Mulți cititori doresc o eroină perfectă și puternică, mai presus de toate greșelile, și ceea ce am descoperit a fost o fată care, între greșeli și lovituri, încearcă să schimbe destinul întregii societăți.

Relația dintre Mare și Cal este ciudată, îndepărtată, dar în același timp aproape. Este mai degrabă o relație de înțelegere și de prietenie decât orice altceva, o legătură  apărută pentru că au suferit aceleași acuzații. Ei se simt obligați să se protejeze reciproc și mi-a plăcut acest aspect, că într-un fel există o relație, dar nu este doar iubire.

Un mare plus al cărții sunt personajele noi, mai precis oameni cu sânge nou care au talente necunoscute anterior. Puteri care sunt un mister, dar pot fi, de asemenea, o armă letală. Capacitatea de a controla gravitația, prezicerea viitorului, teleportarea, pielea impenetrabilă ... Și acestea sunt doar câteva dintre talentele roș-argintiilor.

Un alt punct care se evidențiază este cantitatea de sânge vărsată între roșii și argintii în această carte. Suntem încă în cea de-a doua carte dintr-o serie de patru și mi-e teamă de ce s-ar putea întâmpla în cărțile următoare.

Desigur, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult în această carte a fost narațiunea electrizantă. Stilul lui Aveyard nu încetează niciodată să mă uimească, are o serie de descrieri și dialoguri perfecte, iar narațiunea ei înseamnă că odată ce ai luat cartea, nu o poți lăsa din mână . În plus, autoarea păstrează mai multe trucuri ascunse în mânecă. Dar cel mai bun dintre toate este sfârșitul, care m-a lăsat cu gura deschisă și căutând cu disperare volumul următor pentru a înțelege totul.

Pe scurt, "Sabia de sticlă" este o continuare pe care mi-a plăcut foarte mult. Un roman puternic și captivant, în care lupta pentru egalitate și dreptul la o viață demnă va fi completă astfel încât cartea transmite clar mesajul de a renunța niciodată până nu obții ceea ce vrei. Multe mulțumiri Editurii Nemira  pentru exemplarul trimis! 

Cumpăna destinelor - Veronica Roth

An apariție: 2018

Autor: Veronica Roth

Categoria: Literatura Universala

Colecție: Leda Edge

Editura: LEDA

Nr. pagini: 462

"Cumpăna destinelor" este a doua parte a duologiei "Pecetea morții". De data aceasta, povestea speranței, a dragostei și a luptei ce are loc în universul cosmic are un ritm uimitor!

Am citit "Pecetea morții" în urmă cu un an și am fost foarte încântată de complotul neconvențional și de lumea construită de Veronica Roth, așa că așteptam continuarea cu multă nerăbdare. Eram sigură că a doua parte mă va încânta la fel de mult, dar nu mă așteptam să am parte de atâtea surprize.

La început nu m-am putut conecta cu universul creat de Veronica Roth. A trecut un an de la publicarea primei cărți și, în plus față de conturul general al complotului, nu mi-am amintit prea mult. De aceea mi-a fost greu să înțeleg totul, mai ales că scriitoarea nu a încercat să rememoreze cititorului evenimentele din primul volum. Din fericire, în timpul lecturii, mi-am reamintit treptat evenimentele anterioare.

Într-un sistem solar compus din nouă planete, Thuvhe are un conflict intern. Thuvesiții trebuie să-și împartă teritoriul cu oamenii Shotet, deși Adunarea, grupul care conduce aceste planete, nu îi recunoaște ca națiune. Prezența shoteți-lor este o amenințare constantă, deoarece aceștia doresc în mod clar să-și câștige legitimitatea, ceea ce implică supunerea populației thuvesite.

Totul în acest sistem este guvernat de un curent, numit  flux, o energie care asigură viața și existența. Acest curent dăruiește, de asemenea, fiecărei persoane un "har", care se manifestă la un moment dat în viață. Acest dar este o abilitate care va fi diferită pentru fiecare. De asemenea, implicați în progresul acestei lumi, sunt Oracolele, oameni capabili să prezică viitorul. Și prin ei unii oameni se consideră "norocoși".

Akos și Cyra fac parte din cele două națiuni ostile. Băiatul a crescut printre oamenii pașnici din Thuvhe, în timp ce Cyra este fiica domnitorului tribului Shotet condus de violență și dorința de a se răzbuna. Dar Cyra își consideră darul un blestem. Are un frate - Ryzek, care încearcă să o manipuleze cu orice preț. El îi folosește puterile și darul ei pentru a speria oamenii, pentru că știe că, datorită acestui lucru, va câștiga putere. Când Akos și fratele lui sunt răpiți de luptătorii Shotet, băiatul va trebui să facă tot posibilul pentru a supraviețui în tabăra ostilă și pentru a-și elibera fratele. Într-o cursa împotriva timpului, personajele au misiunea imposibila de a-și schimba destinele.

După evenimentele din amfiteatru, eroii noștri pleacă spre Ogra, planeta care îi protejează pe eroi și bandiți; rebeli și refugiați. Ryzek și Eijeh au fost luați ostatici. Cyra vrea să-l ucidă pe fratele său, dar Akos o oprește explicând că numai el poate readuce amintirile fratelui său. Totul, totuși, scapă de sub control. Lazet Noavek (tatăl Cyrei) se întoarce și dorește un război cu Thuvhe. Cancelarul Isae vrea răzbunarea și pedepsirea Shoteților. Este un moment dificil pentru Cyra și Akos, ambii conștientizându-și soarta foarte bine și acest lucru poate fi un obstacol pentru ei. Până când apare următorul oracol și răstoarnă totul cu susul în jos. Cyra vrea să-l omoare pe tatăl ei. Toată lumea se pregătește pentru războiul care vine. Vor fi capabili să împiedice războiul care vine? Cine va ieși victorios?

Ceea ce m-a captivat de la primele rânduri a fost pur și simplu imaginația nelimitată a autoarei. Veronica Roth a dovedit din nou că poate crea o lume uimitoare în cele mai mici detalii. Din "Pecetea morții", am ajuns să cunoaștem câteva planete și cultura lor. Aici, avem ocazia de a vizita și alte meleaguri ale galaxiei. În acest fel ajungem pe Ogra - o planetă care vrea să omoare tot ce este viu. Atmosfera sa este atât de impenetrabilă încât nu permite razelor soarelui să ajungă pe suprafața sa. Nu trăiește aproape niciun animal acolo, iar plantele sunt carnivore și ar dori să mănânce pe toți cei care sunt atinși de flux. Chiar și apa este periculoasă, deoarece în ea există milioane de bacterii mortale. Datorită întunericului predominant, totul de pe această planetă strălucește: costume și machiaje umane, nave spațiale și clădiri, și chiar unele forme de viață. Este un loc uimitor, descris perfect în roman. De asemenea, avem ocazia să vizităm nava Adunării, unde există încăperi cu vegetație de pe fiecare planetă aparținând alianței. Vizităm, de asemenea, planeta Othyr și facem cunoștință cu locuitorii săi. Roth a avut grijă de tot: să creeze un context politic pentru națiuni, cultura lor și să ne explice pentru ceea ce sunt cunoscute în galaxie.

Acțiunea cărții este extrem de rapidă, nu oferă cititorului un moment de repaus. De asemenea, se caracterizează prin imprevizibilitate, din când în când avem parte de o surpriză, care ne lipește literalmente de scaun, datorită căreia tensiunea persistă aproape până la ultima pagină. Aventurile eroilor sunt extrem de periculoase, completate de conflicte în continuă creștere și de demonii lor. Trebuie să recunosc că că al doilea volum evocă emoții mult mai puternice decât cel precedent, iar motivul luptei cu destinul îi dă un climat excepțional de misterios.

Personajele sunt expresive, interesante și, mai presus de toate, autentice. Au o întreagă gamă de argumente pro și contra, se simt incerte, fac alegeri dificile, suferă de nedreptatea soartei. Greșelile și anxietatea personajelor sunt aproape palpabile, cititorul nu poate să nu simpatizeze cu ele, ar face orice pentru a le ușura chinurile.

Stilul autorului este ușor și plăcut, m-am plimbat printre pagini cu entuziasm, iar acestea practic au zburat. Am fost deosebit de fermecată de descrierile minunate, pitorești care catapultează cititorul pe planete minunate. Practic, m-am simțim ca și cum aș fi stat chiar lângă personaje, am putut aprecia frumusețea locurilor prezentate, dar, de asemenea, am văzut pericolele care pândesc pe locuitorii lor.

Pe scurt:"Cumpăna destinelor" este o poveste îndrăzneață despre sentimente care necesită negarea vechilor relații, a obsesiilor proprii și a ideilor anterioare. Romanul exprimă ceea ce este cel mai bun în proza lui Roth: o poveste nefericită și tensionată, într-o lume cosmică complicată.  Mulțumesc Grupului Editorial Corint pentru exemplarul oferit.

Alte  recenzii care te-ar putea interesa:

Insurgent - Veronica Roth

Divergent - Veronica Roth

Pecetea morții - Veronica Roth

Adunarea umbrelor - V.E. Schwab

An apariție: 2018

Autor: V.E. Schwab

Categoria: Literatura Universala

Colecție: Young Adult

Editura: NEMIRA

Nr. pagini: 608

"Adunarea Umbrelor" este al doilea volum din "Culorile magiei"- trilogia autoarei VE Schwab. După ce m-am bucurat de "Partea întunecată a magiei", eram foarte curioasă cum va continua povestea despre Lila și Kell.

În  "Partea întunecată a magiei" există patru versiuni ale orașului Londra: Londra Roșie, în care magia este în plină floare, Londra Albă, în care magia este pe moarte, Londra Cenușie complet lipsită de magie și Londra Neagră, care se afla în apropierea sursei de magie și a fost absorbită de acesta. Kell, fiind un antari, este singurul capabil să se miște între aceste lumi, aspect de care este forțat să se folosească, astfel încât regii anumitor lumi să intre în contact unul cu celălalt. Și pentru că misiunile primite sunt plictisitoare, Kell se ocupă și de contrabandă pe cont propriu. Care, desigur, este interzisă. Primul volum ne introduce în această lume și este strâns legat de călătoriile dintre cele patru orașe numite Londra; al doilea volum se concentrează pe realitatea din Londra Roșie, făcând această lume mai vie și mai reală.

Cartea începe prin a arăta cum și unde este Lila, care nu a încetat să fie neînfricată și puternică. În această etapă a noii vieți pe care o are Lilă, întâlnește alte personaje, iar cel mai important va fi Alucard Emery, un pirat care ascunde multe secrete și care este și un magician cu abilități mari. El va fi un fel de îndrumător pentru Lila și o va ajuta cu noua sa magie descoperită, iar Lila va încerca să-și stăpânească și să-și înțeleagă puterile. Dar, în cartea anterioară, Lila noastră a demonstrat deja că prudența și răbdarea nu sunt punctele ei forte și, deși este liberă, trecutul ei încă o bântuie și o face incapabilă să accepte și să înțeleagă anumite sentimente pe care le-a avut.

Între timp, Kell continuă să trăiască în palat și încercând să se întoarcă la normalitate, ceea ce devine foarte dificil. Ca rezultat al anumitor evenimente din "Partea întunecată a magiei", atât Kell, cât și fratele său regal, Rhy, au suferit atât răni psihologice, cât și fizice După evenimentele din Noaptea Neagră, populația din Londra Roșie este sfâșiată de frică, iar regele îl tratează pe Kell cu mare precauție, nu poate pleca nicăieri fără a fi escortat de paznici, ceea ce îl face pe Kell să se simtă blocat. De asemenea, Kell este chinuit de remușcări. Antari nu mai face contrabandă între lumi - este nervos, bântuit de vise amenințătoare, se gândește în permanență la Lila, despre care nu are nici o veste. Legătura cu Rhy devine tot mai puternică și aceasta a devenit o binecuvântare și, în același timp, o mare povară, nu numai pentru el, ci și pentru Rhy.

Între timp, pregătirile pentru Jocurile Elementelor, un turneu internațional spectaculos și costisitor de magie, este în curs de desfășurare în Londra Roșie – cu scopul menținerii unor relații bune cu puterile vecine. Mulți oaspeți vor veni la concurs, printre care și prieteni vechi de pe o navă de pirați. Datorită turneului, cititorul poate să cunoască specificul altor regiuni ale lumii în care trăiește Kell. Consider că acest aspect este foarte reușit și interesant.

Cu toate acestea, în timp ce toată lumea din Londra Roșie se concentrează asupra jocurilor sportive și emoțiilor care însoțesc jocurile, viața înflorește într-o altă Londra, iar cei care trebuiau să plece pentru totdeauna se întorc. Numai că magia necesită echilibru, astfel că Londra Albă a renăscut, dar un alt oraș trebuie să cadă ...

Trebuie să recunosc că mi-a plăcut cel de-al doilea volum al seriei scrisă de VE Schwab mult mai mult decât predecesorul său. Ambele cărți, se mândresc cu o lume extrem de complexă, a cărei amploare și complexitate este din ce în ce mai încântătoare cu fiecare pagină. Cu toate acestea, "Adunarea Umbrelor" pare a fi mai elaborată. În primul rând, personajele încetează să mai fie dominate doar de o singură trăsătură caracteristică. Ele câștigă multidimensionalitate; evenimentele trecute, care sunt amintite în poveste, permit în mod clar o mai bună înțelegere a faptelor.

Personajele sunt în prim plan în această parte a poveștii. Și, deși (nici de această data) nu mi-a plăcut prea mult de domnișoara Bard, am înțeles mai bine personajul ei. Kell încă este personajul meu preferat. El nu este asemeni unui magician din alte romane. Nu este cel ales să salveze lumea, nici nu este exemplul unui băiat perfect care va ieși neșifonat din orice confruntare. Dimpotrivă, el este conștient de puterea lui, se simte vinovat pentru evenimentele care au avut loc în Noaptea Neagră. Coșmarurile cu care se confruntă sunt de înțeles.

Acțiunea romanului este împărțită între mai mulți naratori. În mod tradițional, vom ajunge să cunoaștem  punctul de vedere al Lilei, a lui Kell sau Rhy, și, de asemenea, ne uităm în adâncimile înfricoșătoare ale minții noului conducător din Londra Albă. Anxietatea, înlocuiește confuzia inițială, care apare odată cu descoperirea narațiunii noului conducător al Londrei Albe, crește meticulos, iar cititorul începe să înțeleagă că sfârșitul romanului este înfricoșător.

Povestea de bază este pur și simplu grozavă, iar personajele create, cu caracteristicile, evoluțiile, înclinațiile și complicațiile lor, au făcut acest roman fantezist o lectură minunată pentru mine. Chiar și micile mici detalii care sunt adăugate în acest volum, referințe, dezvăluie că ultimul volum al trilogiei va fi incendiar.

Concluzia:  „Adunarea umbrelor”, spre deosebire de ceea ce mi-am imaginat, nu este despre lumile uimitoare și uitate care revin la viață ci mai degrabă despre umbra pe care fiecare personaj o poartă în interior. În această a doua carte, aflăm ce se întâmplă atunci când chinurile, temerile, nesiguranța și necazurile sunt ascunse atât de mult, încât devin distrugătoare. De-a lungul întregii povești se insistă pe un singur aspect moral: că în viața nimic nu este simplu, nici corect, și, pentru a obține ce îți dorești trebuie să lupți, deși nu întotdeauna merită să continui, indiferent de consecințe. Multe mulțumiri Editurii Nemira  pentru exemplarul trimis!

Să nu spui niciodată pentru totdeauna - Jennifer L. Armentrout

An aparitie: 2018

Autor: Jennifer L. Armentrout

Categoria: Literatura Universala

Colectie: EpicLove

Editura: EPICA

Nr. pagini: 476

 „Să nu spui niciodată pentru totdeauna” este o carte puternică care ne arată cum traumele copilariei pot influența întreaga noastră viață.

Într-o poveste simplă, emoționantă și bine construită găsim doi tineri care s-au maturizat foarte devreme și care se înțeleg reciproc, împărtășind un trecut plin de durere și suferință și un prezent care trebuie reconstruit pentru a avea un viitor mai bun.

Personajele principale au trecut prin multe în copilărie. Mallory și Rider au trăit într-o casă în sistem maternal. Cuvinte precum frică, durere, abuz sau violență nu trebuie să facă parte din vocabularul unui copil, dar, din păcate, Mallory și Rider le cunosc bine."Părinților" nu le păsa deloc de ei și i-au tratat foarte rău, lăsându-i fără hrană în mod constant și bătându-i pe amândoi ori de câte ori era posibil. Dar Rider a luat mereu apărarea lui Mallory, protejând-o întotdeauna. Trebuia să fie liniștită, astfel încât domnul Henry să nu o găsească. Într-o zi, dinamica pe care au construit-o nu a fost suficientă pentru a o salva de pericol și totul se prăbușește. Ea ajunge să fie adoptată și salvată de o familie de doctori care îi arată că viața poate fi foarte diferită de ceea ce era obișnuită. Mallory își îngroapă amintirile și lasă trecutul în urma ei. Anii de terapie au învățat-o să lucreze cu vocea ei și să o pregătească să interacționeze cu alții din nou. Știe că nu este nimic fizic în neregulă cu ea și că dificultatea de a vorbi este din cauza anilor de abuz fizic și a stresului post-traumatic care a rezultat. Dar cunoașterea nu face ca lucrurile să fie mai ușor de depășit. 
         Când Mallory se înscrie la liceu, nu este sigură dacă poate trece prin asta, dar vrea cu disperare să încerce să fie o adolescentă normală și dacă continuă să ia lecții acasă, acest lucru nu s-ar întâmpla niciodată. Mallory își poate permite acum să se gândească la un viitor, dar pentru a face acest lucru, va trebui să-și depășească nesiguranța și temerile ... și primul pas este să meargă la liceul.

Dar prima zi a lui Mallory la liceu îi aduce o altă surpriză: Rider învață la același liceu. După atâta timp, cei doi au ocazia să se revadă în cele din urmă și să știe ce s-a întâmplat după acea teribilă noapte care a rămas marcată în memoria lor. 

„Să nu spui niciodată pentru totdeauna” este un roman despre drumul pe care ne duce viața, ce hotărâri luăm și cum ne împăcăm cu acestea. Indiferent cât de mult ne pasă de ceea ce văd ceilalți la noi, chestiunea care ar trebui să conteze cel mai mult este modul în care ne vedem noi și ceea ce facem cu viața noastră. Dacă este ceva negativ, trebuie să ne schimbăm și să credem. 

Jennifer L. Armentrout atrage atenția asupra unor aspecte foarte importante, cum ar fi gaura din sistemul de asistență parentală, cum copiii au nevoie de ajutor psihologic pe măsură ce cresc. De asemenea, vorbește despre diferența dintre clasele sociale și modul în care unii tineri sunt atrași în lumea crimelor.

„Să nu spui niciodată pentru totdeauna” este o poveste plină de suișuri și coborâșuri, care este relatată la prima persoană din punctul de vedere a lui Mallory,cea care oferă cititorului o perspectivă unică asupra sentimentelor și conflictelor sale. Cartea ne face să reflectăm asupra modului în care fiecare persoană se ocupă de traume și ne face să înțelegem că fiecare persoană le depășește diferit. 

Personajele principale sunt două fețe ale monedei. O Mallory care este ca o carte deschisă, care nu-și ascunde complexele și temerile, și Rider, care nu arată nimic în ciuda faptului că ascunde multă durere. Fiecare are un trecut la fel de dureros, dar Rider se ocupă de el și îl vede într-un mod diferit. Putem vedea cum i-a afectat pe amândoi tot ceea ce au experimentat.

Mărturisesc că nu am înțeles pe deplin comportamentul lui Mallory. Prea confuză, lașă și încăpățânată. Mallory este una dintre acele personaje cu o fragilitate atât de intensă încât chiar înspăimântă cititorul. În plus, are o parte cam egoistă și, în momente diferite, pare că nu poate vedea dincolo de lungul propriului nas.

 Cu Ryder a fost mai ușor să empatizeze. El are această personalitate protectoare care mișcă imediat cititorul. Mediul său este mai interesant și cred că situațiile prin care trece, permite cititorului să îl înțeleagă mai bine.

Așa cum se întâmplă întotdeauna în romanele lui Armentrout, avem un mare număr de personaje secundare și multe dintre ele sunt foarte interesante, atrăgând atenția asupra dramelor lor personale sau a temperamentului lor puternic. Cei care mi-au plăcut cel mai mult au fost Ainsley, Paige, Hector și Jayden.

În ciuda celor peste 400 de pagini, cartea se citește foarte repede, în cazul meu, câteva ore. În ea am găsit o poveste optimistă despre o fată care, în ciuda tuturor lucrurilor, continuă să încerce în timp ce descoperă diferitele semnificații pe care le poate avea "pentru totdeauna". Este foarte frumos să vedem progresul pe care îl face Mallory, care vede că nu este singură și că de partea ei ea are oameni care o înțeleg și sunt acolo să o susțină. 

În concluzie: Este o poveste care reflectă viața în sine, pentru că este un caz care apare în mod constant, deși nu o realizăm. Curajul și determinarea vor domina această poveste, pentru că Mallory și Rider se vor confrunta cu temerile lor, sprijinindu-se reciproc. 

Mulțumesc editurii Epica pentru acest roman!