An aparitie: 2022
Autor: Karen Dionne
Editura: RAO
Nr. pagini: 304
Categoria: Carti thriller
Karen
Dionne este autoarea fenomenalului thriller psihologic „Evadarea din mlaștină”,
una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit. Sinopsisul acestei cărți a
sunat destul de interesant, motiv pentru care am cumpărat-o. Cu toate acestea,
relativ repede am avut suspiciuni la ce va duce povestea și am avut dreptate în
privința asta. Previzibilă, previzibilă, previzibilă.
Personajul principal este Rachel, care
se află de la cincisprezece ani într-un spital de psihiatrie de bunăvoie,
convinsă că și-a ucis mama în copilărie. Problema este că această moarte a fost
considerată crimă și tatăl ei a fost, potrivit anchetatorilor, cel care i-a
ucis mama, iar apoi pe el însuși. Intriga se desfășoară pe două planuri
temporale. Prima narațiune este condusă de Rachel, care află cincisprezece ani
mai târziu că nu și-ar fi putut ucide
mama. Ea părăsește spitalul și se întoarce la casa familiei ei pentru a
descoperi ce s-a întâmplat cu adevărat acolo. A doua narațiune este condusă de
mama lui Rachel, Jenny. Ne întoarcem în trecut și întâlnim un cuplu tânăr
căsătorit aflat în fața unei tragedii petrecute în casa lor. Această tragedie
este legată de prima fiică, sora lui Rachel.
Complotul se desfășoară lent. Nu există surprize.
De fapt, titlul în sine este deja extrem de sugestiv. Oricine speră la
tensiune, evenimente surprinzătoare va fi, din păcate, dezamăgit, autoarea pur
și simplu dezvăluie prea multe chiar de la început. Ca urmare, există o lipsă
de tensiune pe tot parcursul poveștii. Cel mai important lucru aici este
atmosfera și observarea unui copil extraordinar, pentru care nu există salvare,
al cărui comportament duce la o singură soluție. Atmosfera romanului, situația
tragică a părinților iubitori și figura mătușii sunt aspectele care probabil au
provocat cea mai mare surpriză. Pe de altă parte, un aspect negativ care m-a enervat
destul de mult în timp ce citeam, a fost introducerea unor elemente fantastice,
anumite fenomene supranaturale – după părerea mea complet inutile. De asemenea,
autoarea se pierde parțial în descrierile naturii și a animalelor, în
observațiile acestora. Aceste descrieri te ajută să-ți imaginezi totul clar,
dar uneori au fost prea multe pentru un thriller.
Pe scurt: „Sora cea rea” este un
thriller interesant din punct de vedere al subiectului psihopatiei, dar pentru
mine, povestea a avut unele contradicții și erori de logică.
Vă încurajez să citiți, poate veți găsi mai multe aspecte pozitive decât mine.
Uf, îmi pare rău că nu prea ți-a plăcut. Pe mine chiar m-a prins, mi s-au părut teribile unele scene :))) (când cele 2 se întâlnesc și fiecare stă cu pușca îndreptată către cealaltă, salutându-se, ironic, „bună, surioară) :))) În rest, chiar mi-a plăcut, până și tensiunea mi s-a părut interesantă (când ea stătea ascunsă în camera de sus și oricând mă așteptam să fie prinsă).
RăspundețiȘtergereCand stii de la inceput cine e răufăcătorul, e cam greu sa mai apara ceva imprevizibil si sa fie o lectura wou.
Ștergere