Satul disparut - Camilla Sten

An aparitie: 2022

Autor: Camilla Sten

Editura: RAO

Nr. pagini: 384

Categoria: Literatura Universala

 

 

Alice este o tânără realizatoare de documentare și vrea să facă primul ei lungmetraj. Tema principală este satul despre care a auzit încă din copilărie, de la bunica ei decedată. Cu toate acestea, acest sat nu este atât de obișnuit pe cât ar părea la început. În urmă cu 60 de ani, întreaga populație din Silvertjarn a dispărut în circumstanțe misterioase, iar așezarea în sine a căzut în paragină. Ce s-a întâmplat? Unde sunt? Nu se știe. Misterul dispariției a rămas nerezolvat. Prin urmare, ea și echipa sa vor să petreacă câteva zile în Silvertjarn, pentru a putea privi în jur și poate găsi ceva care să rezolve acest mister. Cu toate acestea, află repede că în Silvertjarn nu totul este așa cum pare... și că drumul către adevăr duce prin întuneric...

Silvertjarn este departe de orice așezare umană. Pe vremuri aici se oprea trenul de două ori pe săptămână, dar acum mai există doar un drum acoperit de vegetație. Telefoanele mobile nu au semnal - conform companiei miniere, asta se datorează minereurilor din zonă, care sunt foarte aproape de suprafață. Când Alice și echipa sa ajung în sat, sunt izolați de restul lumii. Satul arată fantomatic. Curând încep să se întâmple lucruri ciudate în jurul echipei de filmare. Pe ploaie sunt vazute personaje ciudate, obiectele își schimbă locurile și se aud zgomote ciudate de la radioemițătoare.

Povestea spusă în paginile romanului se petrece pe două planuri temporale. Pe de o parte, urmărim acțiunile lui Alice și ale membrilor echipei sale, pe de altă parte, o însoțim pe străbunica personajului principal, datorită căreia descoperim pas cu pas meandrele trecutului pentru a înțelege ce s-a întâmplat cu adevărat în urmă cu mulți ani în acest loc. În primul caz, avem de-a face cu o narațiune la persoana întâi, iar în al doilea, cu un narator la persoana a treia.  Cele mai interesante mi s-au părut pasajele de acum 60 de ani.

Personajul principal al romanului este Alice. Deși femeia pare a fi un personaj interesant, fie și doar pentru că și-a dorit să facă un documentar despre Silvertjarn, din păcate nu mi-a trezit niciun fel de sentimente „mai calde”. În afară de faptul că și-a dorit foarte mult să creeze ceva despre sat, nu știu nimic despre ea. Am avut impresia că autoarea nu a rafinat acest personaj până la capăt.

În ceea ce privește celelalte personaje... Și ele sunt complet plate și neremarcabile. Nu prea știu care a fost rolul lor pe parcursul poveștii. Să spun adevărul, îmi amintesc doar de Tone, singura care mi-a stârnit emoții și compasiune.

Intriga mi se pare destul de exagerată. Poate cineva să creadă cu adevărat că în Suedia timp de 60 de ani aproape nimeni nu vizitează un sat în care s-a întâmplat ceva ca la Roanoke? Serios? Sunt excursii regulate la Cernobîl (legale și ilegale), ca să nu mai vorbim de Pasul Dyatlov etc., și nimic aici. Poliția a abandonat prea ușor o anchetă privind dispariția oamenilor din localitate și infracțiunea comisă acolo. De asemenea, sunt surprinsă de faptul că nimeni în atâția ani nu a venit cu ideea de a face un film despre acest loc.

Cred că „Satul dispărut”   poate fi încadrat ca un thriller psihologic, pentru că avem multe descrieri legate de tulburări psihice, iar intriga pare deseori a fi în pragul realității și a viziunii sau a viselor nebunești. Atmosfera tulburătoare, claustrofobă  își face și ea treaba. Uneori, protagoniștii par închiși într-o cutie, care este Silvertjarn, iar pereții cutiei se îngustează constant și au din ce în ce mai puține șanse să scape de inevitabil.

Pe scurt:”Satul dispărut” nu este o carte remarcabilă, dar atrage cititorul.