Victime neînsemnate - Emma Flint

 An aparitie: 2020

Autor: Emma Flint

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Nr. pagini: 416

Un roman foarte întunecat, cu o atmosferă sufocantă care aduce în discuție un subiect serios: infanticidul.

 În vara anului 1965, districtul New York din Queens este zguduit de o tragedie. Doi copii mici au dispărut din propria casă peste noapte, în timp ce mama lor, Ruth Malone, dormea. Poliția va iniția o anchetă în timp ce, în paralel, Pete Wonicke, un tânăr jurnalist, își desfășoară activitatea, devenind chiar obsedat de subiect.

Viața lui Ruth se va schimba brusc, odată cu dispariția copiilor. După câteva zile de căutare, vor fi găsite cadavrele celor doi copii. Atitudinea ei detașată și frivolitatea o vor condamna cu mult înainte ca justiția să-și pronunțe sentința. Mass-media, poliția, societatea vor îndrepta degetul către această femeie care nu merită să poarte statutul de mamă.

 ”Victime neînsemnate” este un thriller care explorează psihologia personajelor sale cu o anumită finețe și scoate în evidență mecanismele sexiste din societatea anilor 1960, care dictează comportamentul bun sau rău așteptat la o femeie și condamnă după aparențe.

 Tema centrală este investigarea crimelor, dar abordează probleme la fel de diverse precum maternitatea, obsesia, prejudecățile, manipularea informațiilor sau moravurile vremii.

 Intriga se desfășoară într-un cartier claustrofob și prafuit, populat de irlandezi și italieni catolici, în anul 1960, din Queens, unde ne putem pune cu ușurință în ”pantofii” vecinilor care aud și văd ce fac ceilalți tot timpul. Fiecare vecin va avea părerea și versiunea sa despre ce s-a întâmplat în aceea noapte fierbinte din iulie când au dispărut copiii. Narațiunea acestei intrigi nu m-a convins cu adevărat, dar mi-a plăcut atmosfera anilor șaizeci, cu moravurile retrograde și clișeele sale despre femei.

Mi-a plăcut portretul protagonistei Ruth Malone. O femeie încă tânără, care refuză, conștient sau nu, să se supună așteptărilor bărbătești susținute de societate. Este puternică, dar în același timp dă dovadă de multă slăbiciune și fragilitate.  Un  personaj feminin care se confruntă aproape exclusiv, în timpul romanului, cu figuri masculine, ca și cum ar marca mai bine singurătatea unei femei într-o lume dominată de bărbați. Ea este o ofensă împotriva moralității, un spirit liber într-o lume care nu este. Pragmatismul său este dezarmant de naiv, nimeni în afară de tânărul Peter Wonicke nu va încerca să vadă ce se ascunde în spatele machiajului său. Vom putea simți opresiunea, critica și judecata la care va fi supusă pentru că nu se încadrează în această societate. Este unul dintre punctele forte ale romanului.

Pe scurt: Este un roman bazat pe evenimente reale, unde asistăm la judecata morală a unei femei pentru că nu este modelul așteptat de societate. Finalul romanului a fost o surpriza neașteptată și m-a lăsat aproape cu gura deschisă.