Circe - Madeline Miller

An aparitie: 2020

Autor: Madeline Miller

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Paladin Fantasy

Editura: PALADIN

Nr. pagini: 422

Zeii greci par a fi cei mai recunoscuți în zilele noastre. Toată lumea a auzit de Zeus, Atena, Apollo sau Hermes. Există însă și zei mai puțin populari, a căror existență este cunoscută doar de cei mai mari fani ai mitologiei. Printre cei mai puțin cunoscuți se încadrează și Circe - fiica zeului Helios, care este cu siguranță diferită de alți zei.

Probabil că majoritatea dintre noi o cunoaștem pe Circe din povestea lui Odiseu (Ulise), care în drumul său de întoarcere către Itaca natală a ajuns pe insula ei, unde echipajul său a fost transformat de vrăjitoarea care locuia acolo în porci. Dar cum arăta trecutul lui Circe? Ce s-a întâmplat cu ea înainte de a locui pe insula Aiaia? De ce era acolo? Madeline Miller a decis să umple acest gol oferindu-le cititorilor ei o poveste care începe imediat după nașterea fiicei zeului soare.

Circe este fiica puternicului zeu al soarelui Helios și al nimfei mării Perseida. Din păcate, fata nu este nici pe jumătate la fel de minunată și extraordinară ca frații săi. Ea rătăcește în jurul palatului tatălui ei, ignorată de toată lumea. Doar pentru un timp. Când se dovedește că Circe are o mare putere care ar putea să-l amenințe pe Zeus însuși, este trimisă pe o insulă unde trebuie să rămână singură pentru totdeauna. Pentru a își ocupa timpul, fata își dezvoltă abilitățile, care în timp devin puternice. Soarta ei, în ciuda exilului, se va intersecta, printre alții, cu Dedal, Minos și Minotaurul, Medea și Jason, dar mai ales cu Odiseu, a cărui prezență pe insula îi va schimba pentru totdeauna viața.

Madeline Miller a creat un roman bazat în întregime pe motive mitologice. Este o poveste despre mituri populare prin ochii lui Circe. Pentru cei care nu sunt foarte familiarizați cu aventurile zeilor greci, cu siguranță va fi o aventură mai interesantă decât pentru cei care au citit deja mai mult de un roman inspirat din mitologia greacă. Și asta se datorează faptului că scriitoarea a rescris ceva ce a fost deja scris de mai multe ori. După atâtea opinii excelente și laudabile, mă așteptam la o aventură fantastică și magică și, din păcate, nu am găsit nimic de genul acesta aici. După începutul promițător a fost doar mai rău. Dacă ar trebui să-o descriu pe Circe într-un singur cuvânt, ar fi „plictisitoare”.

Nu am văzut de multă vreme un personaj atât de stupid, pierdut și incolor ca un șoarece. Ea este protagonista care în prima parte a cărții își plânge de milă și nu vede nicio problemă cu comportamentul ei, nu luptă pentru ea însăși și așteaptă pe cineva care să îi ofere  totul pe o tavă de aur. Ca o prințesă Disney, pare să aștepte un prinț pe un cal alb care să îi schimbe soarta. În a doua jumătate, există o transformare teoretică care este foarte ușor de prevăzut și care nu aduce nimic caracterului personajului. Fiecare decizie pe care Circe o ia este complet logică pentru mine.

Pe lângă personajul principal, Circe, ne întâlnim cu o întreagă galaxie de zei olimpici, titani și creaturi mitologice. Scriitoarea a conturat destul de interesant realitatea și legile care o guvernau, deși mi-aș fi dorit  mai multe conspirații sau intrigi. Datorită acestui fapt, romanul ar fi beneficiat cu siguranță de dinamism și acțiune. Odată cu relocarea nimfei Circe pe insula Aiaia - locul exilului ei, complotul se întinde incredibil. Întrucât personajul principal este singur acolo, scriitorul ne „delectează” cu multe monologuri și descrieri, la care doar cei mai persistenți nu vor adormi. Alungarea ei dă naștere unei etape noi în viața ei lungă.

Am menționat deja că autorul tratează cititorul ca și cum ar avea un Alzheimer avansat? Vă voi da un exemplu. Pe primele pagini ale cărții aflăm destul de exact cum a fost copilăria personajului principal. În copilărie, Circe era calmă, iar cea mai mare plăcere a ei era să stea  pe podeaua obsidiană din palatul tatălui ei, la picioarele lui. Fata stă singură de cele mai multe ori și este ingnorată atât de părinți cât și de frați. Ce e în neregulă cu asta? Ei bine, la jumătatea cărții, autoarea se referă la copilăria lui Circe și explică că Telegonos, fiul ei, este atât de neliniștit și veșnic năzuroz, deoarece a moștenit aceste trăsături  de la ea! Până la urmă, și-ar fi dori să alerge în copilărie, să se teamă de furia tatălui ei. Pacat ca autorarea a uitat ca atunci când era copil, Circe, chiar când era singură, niciodată nu a încercat să alerge în jurul camerelor goale ale palatului lui Helios, că era atât de liniștită încât cei din jur uitau că este prezentă. Din păcate, există multe astfel de „scăpări”.

Pe scurt: Autoarea s-a inspirat din mitologia greacă, practic a folosit-o ca schelet și a umplut spațiile goale cu dialoguri și descrieri suplimentare. În acest fel, aproximativ vorbind, a fost creat romanul „Circe”. Prin urmare, este dificil să ai surprize mari, dacă știi, chiar și pe scurt, mitologia greacă. Și, practic, este cea mai mare dezamăgire a mea. M-am așteptat ca autoarea să adauge mai mult de la sine, să creeze o poveste separată, dar cu zeii greci în fundal. Între timp, primim miturile alese, doar cu alte cuvinte. Uneori, voiam să pun cartea deoparte pentru că știam cum se va încheia povestea Minotaurului, ce se va întâmpla cu Odiseu după ce va părăsi insula și așa mai departe. Desigur, Madeline Miller încearcă să o diversifice prin țeserea de noi povești între cele cunoscute, adăugând unele lucruri, dar, în general, formula aleasă nu s-a dovedit destul de bună pentru acest roman. Poate dacă autoarea ar fi spus povestea unui alt zeu dintr-o mitologie mai puțin cunoscută, aș fi citit cartea cu mai multă plăcere.