Autor: Lisa
Kleypas
Categoria: Literatura Universala
Editura: MIRON
Nr. pagini: 366
Când
vine vorba să citesc romane scrise de Kleypas, sunt întotdeauna entuziasmată,
anticipând deja ceea ce mă așteaptă. Îmi place această scriitoare, în opinia
mea, un talent excepțional, mai ales în romantismul istoric. Această serie,
printre multele pe care le-a scris, este una dintre favoritele mele.
Protagoniștii celui de-al treilea roman sunt Lady Pandora Ravenel, pe care deja
am avut ocazia să o cunoaștem în cărțile anterioare și Lordul Gabriel St.
Vincent, un libertin fascinant.
Suntem
într-o Londra victoriană la sfârșitul secolului al XIX-lea și este clar că
intenția autoarei este să scoată în evidență tot felul de progrese și inovații
care se întâmplă în acei ani. În primul rând, dorința femeilor de a evolua
din poziția lor îngustă de soții simple supuse și frivole, lipsite de orice
putere decizională, patrimonială și intelectuală.
Pandora
Ravenel este o fată liberă și lipsită de griji, cu un vis în sertar, dispusă să
facă orice pentru a reuși. Nu are loc pentru nici o distragere a atenției, în
special pentru dansuri, petreceri sau curtezani. Vrea să-și creeze propriul joc
de societate, împotriva tuturor dificultăților care pot apărea în Londra secolului al XIX-lea.Pentru că în secolul al nouăsprezecelea femeia este
privită ca un ornament, o distragere inutilă. Femeia este considerată
necorespunzătoare să lucreze, deoarece, potrivit diferitelor mentalități ale
timpului, îi lipsește intuiția și inteligența. Dar Pandora nu este o tânără
banală. Este deschisă cunoașterii, liberă să își lase imaginația să zboare și pune în practică idei strălucitoare. Ea știe cum să fie amuzantă și
provocatoare, ciudată și încăpățânată. Este distrasă, imprudentă și impulsivă.
Datorită imprudenței sale, îl va cunoaște pe Lordul Gabriel St. Vincent.
Protagonistul,
Pandora Ravenel, personaj inspirat de o femeie faimoasă care este responsabilă
pentru inventarea jocurilor de societate, este emblema femeii care se revoltă
împotriva convențiilor. Ea nu dorește să renunțe la independența sa și nu
are dorința de a-și pierde libertatea chiar și pentru cel mai frumos și bogat bărbat
pe care l-a cunoscut vreodată ... nici măcar pentru dragoste!
Gabriel nu este clona a tatălui său
Sebastian, a crescut cu dragostea a doi părinți ca Evangeline și Seb, așa că
este o persoană sigură, este un om puternic și de încredere, modern pentru timpul
său, simpatic și realist, om care recunoaște repede că Pandora este exact ceea
ce își dorește, nu se teme să acționeze în așa fel încât să o poată avea, ci este
atent să o respecte, să respecte vremurile și să o liniștească. Mi-a plăcut!
Lisa Kleypas este, fără îndoială, regina
acestui gen pentru că, prin proza ei sublimă, ne duce într-o Anglie unde
narațiunea captează perfect schimbările care au loc de-a lungul anilor în
societate, ceva mai egal și echitabil. Este adevărat că în timpul lecturii m-am
bucurat de dansuri, întâlniri și petreceri în care se vede luxul clasei
nobiliare, dar și de dorința de a clarifica că lumea evoluează, deoarece am
observat progresele clasei de mijloc, lupta pentru drepturi pentru o mai mare
paritate. Deci avem o poveste de iubire oarecum diferită, nu numai din cauza
celor de mai sus, ci și pentru că în plus față de iubire și pasiune, avem și
intrigi care ne vor permite să cunoaștem partea mai întunecată a societății din Londra și problemele ei cu
revoltele și conspirații în care protagoniștii noștri vor fi implicați fără voie.
În mod asemănător, personajele sale principale, Gabriel și Pandora, sunt emancipați pentru timpul lor, mai puțin
guvernați de concepții arhaice și liberi să ia decizii, deși cu anumite
limitări, pentru că nu sunt într-o societate modernă ca cea actuală. În opinia
mea, ei sunt protagoniștii de vis, fermecători, pasionați și foarte romantici,
puțin diferiți de toți, care mi-au câștigat inima cu fiecare cuvânt. Îmi place faptul
că Gabriel s-a alătura familiei Ravenel. Acest clan mi-a câștigat afecțiunea de
la prima carte a seriei. Membrii familiei Ravenel sunt carismatici,
fermecători, impulsivi, sunt speciali și m-am făcut să zâmbesc, și să ma topesc
după ei. În plus, ca un stimulent, în această carte, m-am reîntâlnit cu Evie și
Sebastian, personajele principale din Diavolul în iarnă, aici ca părinți ai lui
Gabriel, la fel de minunați cum îi știm, care împreună cu restul copiilor, m-au
făcut să mă bucur de momente de neuitat, deoarece prin dialogurile lor hilare
și scene amuzante, devin esențiali pentru acest roman. Toate aceste personaje
secundare sunt perfect definite și integrate pe deplin în complot.
Concluzia:
Povestea este frumoasă și Kleypas dovedește că s-a
documentat corect despre acest subiect,
oferind cititorului, împreună cu scenele erotice și romantice obișnuite, o bună
descriere a societății de atunci, care nu se găsește întotdeauna în romanele
acestui gen.
Cel mai interesant personaj din această poveste este Pandora. Mi-a plăcut personalitatea capricioasă și progresivă a Pandorei, o feministă înaintea timpului său. Mania ei de a inventa cuvinte este foarte distractivă, iar imaginație ei este foarte răcoritoare. Pandora este o fată autentică. Dragostea o va forța să accepte compromisuri, așa cum se întâmplă și în realitate, dar mare ei bucurie este că a găsit un bărbat, care consideră femeile egale cu bărbați, fără a-și pierde virilitatea.
Cel mai interesant personaj din această poveste este Pandora. Mi-a plăcut personalitatea capricioasă și progresivă a Pandorei, o feministă înaintea timpului său. Mania ei de a inventa cuvinte este foarte distractivă, iar imaginație ei este foarte răcoritoare. Pandora este o fată autentică. Dragostea o va forța să accepte compromisuri, așa cum se întâmplă și în realitate, dar mare ei bucurie este că a găsit un bărbat, care consideră femeile egale cu bărbați, fără a-și pierde virilitatea.
De asemenea, mi-a
plăcut să aflu despre situația juridică a femeii în jurul anului 1876. Căci nu
era suficient să-și piardă identitatea și averea ei, dar era imposibil să pună
bazele unei afaceri. Nu putea să încheie acorduri, să angajeze muncitori
sau să utilizeze profiturile fără consimțământul soțului. Cel mai
interesant este faptul că căsătoria nu era considerată valabilă dacă, în timpul
ceremoniei, femeia refuza să spună cuvântul ascultă în jurămintele de
căsătorie.
Pe
scurt: Un roman care ne arată cum se naște o iubire
intensă și dulce, despre modul în care două suflete se pot înțelege și încuraja
reciproc, cum ironia și zâmbetul reușesc să atenueze chiar și cele mai jenante
situații.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu