joi, 6 iulie 2017

Viseaza androizii oi electrice? - Philip K. Dick

 An aparitie: 2017
Autor: Philip K. Dick
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Nautilus
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 216

Nu este ușor să îmi scriu impresiile despre o carte ca: „Viseaza androizii oi electrice?”, dar hai să vorbim despre cartea în cauză. În original a fost publicată în anul 1968, la mijlocul carierei lui Philip K. Dick și este un moment de cotitură nu numai în raport cu timpul, dar și ideologic. Când a publicat acestă carte, capodopera sa, „Omul din castelul înalt” (1962), dar și alte titluri mari, cum ar fi Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch”, erau foarte cunoscute. Cu acest roman despre un vânător de recompense, PKD a introdus idei inedite și o modalitate de a romanța aceste idei  într-un mod foarte special, care au influențat mulți scriitori. Cu acest roman a reținut, de asemenea, atenția regizorului Ridley Scott, care i-a adaptat munca pentru micul ecran sub titlul „Blade Runner, vânătorul de recompense”.
 Dar, să vorbim puțin despre complot. Cu această lectură urmărim o zi în viața lui Rick Deckard, un vânător de recompense, care viseaza să câștige destui bani pentru a-și cumpăra o oaie reală. Acțiunea romanului este stabilită în anul 1992, când planeta a fost devastată de de un Război Mondial nuclear. Acest episod istoric a dat naștere la praf, emanații radioactive care au dus la dispariția mai multor specii de animale, dar și a faptului că unii oameni au  fost modificați genetic, fiind apoi clasificați ca Normali sau speciali. În acest sens, trebuie subliniat lipsa de informații cu privire la cauzele acestui război nuclear și țările implicate sau armele pe care le-au folosit. Evident, Phillip K. Dick a intenționat să sugereze că întreaga specie umană a avut același grad de responsabilitate în această situația care a generat conflictul și, prin urmare, ar trebui să suporte consecințele la fel. 
Populația a fost nevoită să emigreze pe alte planete colonizate, Marte fiind principală. Excepție au făcut Specialii, cărora li s-a interzis să emigreze pentru a nu contamina populația standard, cu modificarile lor genetice, și cei care au ales să rămână, așa cum a fost cazul protagonistului.
În timpul migrării, fiecare ființă umană a dobândit un android modificat organic pentru a își face viața mai usoară. Acești androizi au fost subtipuri ale unui proiect primar și a fost dezvoltat de companiile mari, care au lansat apoi noi modele. După mai multe modificări, a apărut modelul Nexus-6, un model organic, super-inteligent, foarte asemănător cu omul, aproape imposibil să fie identificat prin teste de identificare comune.
În timp, mulți androizi și-au ucis stăpânii și au revenit pe Pământ în mod ilegal. Rolul vânători de recompense este de a îi captura, asigurându-se  printr-un test că aceștia sunt androizi de fapt, și în cele din urmă să îi distrugă. Conflictul principal al romanului se învârte în jurul ideii că opt androizi Nexus-6 au fugit de pe Marte și sunt infiltrați pe pământ. Pentru a își putea realiza visul, Rick are sarcina dificilă de ai captura, în situația în care androizii aproape l-au ucis pe vânătorul de recompense, Dave Holden, care a prins  deja doi dintre ei .
Rick duce o viață mediocră cu soția sa Iran, o femeie deprimată, care, de obicei, nu are speranțe pentru viitor, pentru că vede totul în culori sumbre. În timp ce Rick, mai plin de speranță, are ca scop în viață să înlocuiască oaia electrică de pe acoperiș cu un animal adevărat, care sunt obiecte sacre, rare și  foarte scumpe ( un animal costa între 5000-100.000 de dolari), în funcție de mărime și raritate. Un animal arată statutul social al posesorului.  Este considerată o rușine să nu ai un animal de companie, sau cineva să știe că animalul tău este o mașinărie electronică, sau să nu ai grijă de un animal de companie lăsându-l să moară.
De-a lungul misiunii sale, Rick se confruntă cu mai multe personaje importante. Unul dintre aceștia este ​​JR Isidor, un special care trăiește singur într-o clădire abandonată într-o suburbie din San Francisco, orașul în care are loc complotul. 
Un alt personaj care merită să fie menționat este Wilbur Mercer, o entitate universal venerată. Mercer este un fel de martir cu care adepții Mercerism intră în fuziune printr-un dispozitiv electronic numit caseta Empatie. Dispozitivul are un ecran și două pârghii prin care utilizatorul se conectează și își asumă rolul de Mercer, o experiență colectivă în care poți simți alte persoane conectate.
Prin cuvintele lui Philip K. Dick vom merge într-o lume cu totul diferită de ceea ce cunoaștem, în care limitele dintre real și artificial nu se disting clar, iar aceasta este una dintre ideile în jurul căreia se învârte intriga romanului: uneori, descoperim că practic este imposibil să se diferențieze androizii de oameni, iar romanul ajunge  semene îndoială, până la sfârșit. De asemenea, ridică o întrebare care pare ușoară la prima vedere, dar în același timp destul de complicată, dacă ar fi pusă  în practică, este acceptabil să creăm androizi, care pot înlocui oamenii fără ca noi să observăm? Au sentimente androizii, în ciuda faptului că sunt mașini? Sau ai fi capabil să omori unul dintre acei androizi atâ de umani, chiar știind că în interior  nu este nimic mai mult decât fire și circuite? Iată câteva dintre întrebările care îl macină pe Rick în timpul romanului, până la punctul în care începe să se simtă rău pentru androizii pe care îi ucide. 
 Un alt concept de o mare importanță în complot este empatia. Elementul teoretic diferențiază ființele umane de androizi, deoarece mașinile sunt în imposibilitatea de a simți empatie. Aceasta este singura scânteie care ne diferențiază de androizi, și este, prin urmare, baza eficacității scalei Voigt-Kampff. 
Cartea, în general, este un pic ciudată, într-adevăr, dar mesajele ascunse au fost suficient de interesante pentru a mă determina să citesc romanul, uneori recitind anumite pasaje, pentru a fi sigură că nu mi-a scăpat ceva, pentru că poate fi un pic greu de citit. Un lucru pe care l-am observat este ca sunt foarte puține descrieri, așa că  uneori este greu  ne imaginăm  unele personaje. Dar,  după cum am spus, cu siguranță autorul nu a intenționat ca noi să ne concentrăm prea mult asupra personajelor, sau povestea în sine, ci pe fundalul poveștii, mesajele ascunse.

Mulțumesc  EDITURII  NEMIRA   pentru exemplarul trimis spre recenzie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu