Cel care ma asteapta - Parinoush Saniee

 

Sinops:  Povestea romanului Cel care ma asteapta este una emblematica pentru destinul femeilor din Iran. Evenimentele debuteaza in anul 1979, cu putin timp inainte de revolutia iraniana, si se concentreaza asupra vietii unei femei obligate sa se descurce singura, cu trei copii, intr-un oras dezbinat de conflicte politice si religioase, aflat intr-o permanenta stare de instabilitate si nesiguranta. La varsta adolescentei, protagonista romanului, Masumeh, se indragosteste de un tanar, in drumul ei spre scoala. Desi relatia lor este inocenta cei doi abia daca indraznesc sa schimbe cateva priviri, iubirea ii este descoperita, iar ea ajunge sa fie maritata cu forta. Din fericire, se nimereste sa aiba un sot care ii permite sa-si continue studiile si care, spre deosebire de barbatii din propria ei familie, nu incearca sa-i controleze viata pas cu pas. Treptat, Masumeh descopera ca sotul ei are cu totul alte preocupari decat familia si ca idealurile si obiectivele sale politice ii pun viata in pericol, fortand-o sa traiasca intr-o continua stare de ingrijorare si neliniste.

“Fusesem sacrificată pentru onoarea tatălui meu şi a fraţilor mei, plătisem pentru idealurile soţului meu şi a alegerilor lui de erou şi, de asemenea, pentru datoriile faţă de ţară ale copiilor mei.

Dar eu cine eram ?”

         Gandurile mele:  “Cel care ma asteapta” este  un roman despre dragoste și speranță, ură și suferință, în care Parinoush Saniee cu determinare și curaj, dezvăluie adevărata situatie  a femeilor iraniene, prizoniere ale tradiției . Ele luptă si in prezent  împotriva fanatismului.

                Cu o  abilitate fantastica și observații ascuțite, Saniee prezintă o imagine profundă a vieții tumultoase a  unei tinere într-o lume dominată de bărbați de religie și tradiții. Povestea acoperă cinci decenii – din 1960 până în prezent – din viața naratorului său, Massoumeh. Nu este vorba despre o femeie revoluționara, ci mai degrabă despre o femeie obișnuită care luptă cu presiunile sociale. Romanul a fost  interzis de doua ori în Iran .

              Mi-a placut aceasta poveste si abia am asteptat sa ajung la final pentru a vedea dacă Massoumeh va  ajunge sa ia o decizie pentru ea însăși și propria ei fericire, fara a se gandi mai intai la cei din jurul ei. Am sperat la  un final fericit  pentru Massoumeh, gandindu-ma  că-l merita dupa toate prin cate a  trecut. Cu toate acestea, mesajul final al cărții este rezumat bine aici:

“Adesea mă întreb ce mi se cuvine cu adevărat şi dacă am avut vreodată ceva care să-mi fie destinat mie sau dacă, dimpotrivă, n-am făcut decât să particip, să fiu victima destinului

pe care l-au avut bărbaţii din viaţa mea, a idealurilor şi obiectivelor lor.”

Concluzie: Este o poveste frumoasă, cu personaje care se strecoare în inima ta. Un portret credibil al societății iraniene care ne ajută să înțelegem mai bine țara.