Capătul cercului - Tom Engeland

"Viaţa e un cerc. Inceputul şi sfarşitul vieţii se unesc intr-un punct pe care religiile il folosesc ca parghie pentru toata valoarea lor.

Pentru mayaşi, timpul era un cerc al repetarii. Stoicii credeau ca universul va pieri, dar ca altul nou se va naşte din cel vechi. Dar pentru creştini timpul e o linie dreapta si inalterabila, care duce direct la Ziua de Apoi."

           

               Capătul cercului este un thriller bine scris, cu toate ingredientele necesare unui roman din aceasta categorie.. Povestea este narată  la persoana întâi de Bjoern Belto, un arheolog norvegian cu un trecut personal și familial dificil. El  este  inspectorul care reprezintă interesele norvegiene într-un sit arheologic din Norvegia, de la  mănăstirea Værne în Østfold. În timpul săpăturilor este  descoperită   o raclă veche de 2000 ani. Arheologul șef vrea să plece din țară, pe furiș, cu racla, iar autoritățile par să îl ajute. Dar de ce? Ce conține? Ce o  face atât de valoroasă? Belto încerca să împiedice furtul artefactului și să afle  secretele ascunse în ea. Cercetarea  ii va va pune în pericol viața, sub semnul întrebării trecutul familiei sale şi va călători în Europa și Orientul Mijlociu. .

              Imi place Bjoern  Belto. Spre deosebire de alte cărti de acest gen, personajul principal este bine conturat. Belto este inteligent, strategic, distractiv și aventuros asemeni unui  Indiana Jones norvegian.

”Una din profesoarele mele norvegiene m-a întrebat odată ceva. ”Bjørn, dacă ai fi o floare, ce fel de floare ai fi?” … I-am povestit despre Haleakala Silversword, care crește doar în preajma vulcanului Haleakala din Maui. Vreme de douăzeci de ani nu este decât un ghem umil, acoperit de peri lucitori și argintii, acumulându-și energia, apoi, deodată, într-o vară, înflorește extravagant în nuanțe de galben și purpuriu. Pe urmă moare.

Răspunsul meu a buimăcit-o. A rămas îndelung lângă banca mea, holbându-se la mine.

Ce naiba se aștepta să răspund? Că aș fi fost un cactus?”

           În ceea ce privește asemănările cu "Codul lui Da Vinci", ar fi suficient să știți că veți găsi aici un ordin  misterios și puternic, un albinos, un mister care ar putea zgudui religia creștină, dezvăluiri despre viața lui Iisus, Graalul, o conspirație de 2.000 de ani pentru a acoperi  răstignirea și învierea lui Isus Hristos ... toate scrise cu doi ani inainte de "cod" ... 

            Stilul este frumos şi  povestea se citeşte uşor.Ritmul nu este alert, însă este suficient cât să "ţină în priză" orice cititor

Concluzia :  Avem de-a face cu tot ce se poate : istorie, mister, religie, simbolistică, toate combinate în așa fel încât să rezulte un tot unitar.Autorul a reusit sa creeze o poveste care m-a captivat. De aceea  abia astept sa citesc si urmatoarele cărti alui Tom Engeland care il au  ca personaj principal pe Bjoern  Belto.

"Dar, dacă te gândeşti mai bine, nimic nu se sfârşeşte vreodată. Totul continuă în alt fel. Unde se sfârşeşte sau începe un cerc?"  

“Britannia Road 22″ – Amanda Hodgkinson

 Sinops : Britannia Road 22, povestea unei familii poloneze destrămate de război, este ca o fotografie alb-negru de un romantism sofisticat. Janusz îşi părăseşte tânăra soţie, pe Silvana, şi pe fiul lor, Aurek, ca să lupte în Cel de-al Doilea Război Mondial. După şase ani, cei doi se reîntâlnesc la Londra: Janusz e pe cale să devină un gentleman englez respectabil, pe când Silvana şi copilul par doi sălbatici legaţi printr-un ombilic invizibil. Pe fundal se profilează o veche idilă furtunoasă, un contrabandist italian şi multe compromisuri făcute pentru supravieţuire…

 “Silvana începuse să înţeleagă cum funcţiona pădurea. Era ca o busolă. Păienjenii îşi ţeseau pânzele cu faţa spre sud. Vârfurile pinilor se înclinau spre est. Veveriţele îşi făceau cuibul în scorburile care se deschideau spre vest. Ciocănitorile aveau cuiburi cu intrarea spre nord. Pădurea era ca o hartă, dacă învăţai s-o citeşti. Ea şi băiatul făceau acum parte din ea. Intr-o dimineaţă, devreme, când se îmbrăcaseră şi căutau un loc nou în care să-şi aşeze tabăra, au ieşit din întâmplare din pădure şi au dat de o şosea. Aurek a adulmecat aerul şi a făcut un pas înapoi. Era un drum lung şi drept, care dispărea la orizont ca un V întors. în direcţia opusă, dispărea într-o vale, din care se ridicau copaci.Silvana a simţit suprafaţa tare a şoselei sub ghete. Şi-a închis nasturii hainei şi a dat cu piciorul în pietre şi Aurek a făcut la fel, ridicând un pumn de pietriş şi aruncându-1 în aer. Apoi au auzit un huruit prăfuit, care creştea în intensitate. Stând cu Aurek în mijlocul drumului, cu spatele la soare, au aşteptat să vadă de unde venea zgomotul.
Un şir de tancuri şi de camioane de armată verzi s-a ivit, ridicându-se din vale. Pe primul camion flutura un steag. Silvana 1-a recunoscut. Era steagul britanic.
— Aurek, uite! a exclamat, încercând să-şi potrivească baticul şi trăgându-1 pe băiat lângă ea. Uite!”

     Gândurile mele :   Titlul, Britannia Road 22 semnifică o destinație idilica. Ea evocă imagini bucolice, vile englezeşti cu grădini în floare și ceai după-amiaza.Cunoscând  ca  reala povestea refugiaților polonezi în Anglia, la sfârșitul celui de al doilea lea război mondial , am ezitat să citesc  această carte , știind că va fi cu siguranță dureroasă.

              Britannia Road 22 este o cronică despre daunele  care pot fi cauzate de  război  in afara  de suferință fizică. Protagoniștii au reușit să supraviețuiască, dar sunt oameni care vor cu disperare ceva ce nu pot avea. Sunt uniți de dorința de a găsi pe  cei morți printre cei vii. Ceva a murit în interiorul  lor și  sunt blocati într-un spațiu unde retrăiasc chinurile lor din trecut. Deși e greu să fii de acord cu unele reacțiile ale  lor, cititorul nu poate decât să spere că această familie va ajunge sa isi  găseasca în cele din urmă fericirea. Este o poveste sfâșietoare despre  durere si vinovăție,  o poveste scrisă cu sensibilitate si eleganţă.

     Mi-a plăcut cartea foarte mult.Amanda Hodgkinson a scris un roman remarcabil. Citind  ultima pagină, am realizat că am devenit mai mult decât un cititor. Am devenit un personaj, cufundat cu totul în povestea lui Janusz, Silvana și Aurek. Personajele sunt bine dezvoltate și credibile. Mi-a placut descrierea Angliei  în anii '50 și amintirile intercalate  ale lui Janusz și Silvanei. Pas cu pas, vom retrăi războiul , frica și greutățile  prin care au trecut .In paralel vom vedea o încercare de a reconstrui relația lor . Cred că având  o perspectiva asupra vocile lor interioare, am devenit intim familiarizată cu ei, am avut mai multă empatie pentru ei. Toate personajele m-au atins cu temerile, greșelile, minciunile lor, dar și speranțele lor. Aceasta este o lecție bună despre  viață și iubire, deoarece putem spune ca atata timp cât ne păstram  speranță , nu este totul pierdut . Paginile sunt pline de tensiune și teamă, dar mai ales de durere.

   Silvana mi-a  captat  atentia de la început până la sfârșit. Am avut întotdeauna o predilecție pentru personajele care mă  fac să trec printr-o gama de  sentimente. Aș sublinia dragostea maternă care este descrisă în carte. Este o relație care evidențiază nu numai dependența de copil a  mamei , ci și invers  .

“Baiatul  era totul pentru ea. Micut si neastamparat, avea ceva din nervozitatea unei salbaticiuni scoase din ascunzatoare.Inimile intunecate ale celor pierduti, ale celor regasiti si ale celor niciodata uitati traiau, in trupul acestui copil, in ochii lui vioi.Il iubea cu aceiasi forta neiertatoare care face padurile sa creasca din adancul pamantului, dar tot se temea ca nu era de-ajuns pentru a-l tine langa ea.”

         

        Unul dintre cele mai interesante aspecte ale cărții a fost reacția  lui Aurek fata  de alți copii, școală, tatăl său.Ea demonstrează capacitatea de adaptare a copiilor la fel de mult cum arată cât de mult adulții se luptă să accepte aceleași schimbari.

        Simbolismul este  un  element puternic în această carte . Un exemplu este cerul. "cerul e gri ca o guma de mestecat." (Pagina 18) Părul Silvanei este carunt,  gri. Janusz de multe ori se uită la  cer, dar  acesta este gri. Griul  definește tristețe, ceva uzat, deprimant, trist, lipsa de viață sau speranță.

       Concluzia :   Ceea ce face această carte atât de speciala este faptul că nu este "doar" o carte despre război, ci descrie cu precizie consecințele războiului. Ce se întâmplă cu oameni care supravietuiesc  unor astfel de orori? Exista viitor fara trecut? Finalul nu dezamageste.

Arsa de Vie – Suad

Produs publicat in 2008 la RAO
Data aparitiei: Aprilie 2008
Numar pagini: 192

Sinops: Să fie o nenorocire faptul că te-ai născut femeie? Pentru ea, cu siguranţă. Suad are 17 ani şi e îndrăgostită. În satul său din Cisiordania, la fel ca în multe altele, dragostea nu există decât după căsătorie; dacă nu respecţi această lege, atunci iubirea înseamnă  moarte. Fiindcă îşi dezonorează familia, parinţii îl pun pe cumnatul ei s-o ucidă. În ochii tuturor, acest om este un erou, căci fapta lui se numeşte crimă în numele onoarei, când, de fapt, el nu e decât un asasin laş. Desfigurată în urma arsurilor şi salvată printr-un miracol, Suad se hotărăşte să vorbească... O carte-document care şochează şi care ne zguduie din temelii existenţa 

  "A te naşte fată în satul nostru este un adevărat blestem. Singurul vis spre libertate este căsătoria – a părăsi casa tatălui pentru cea a soţului şi a nu te mai întoarce nici dacă eşti bătută. Este o ruşine ca o fată să se întoarcă în casa tatălui ei, ea nu trebuie să ceară protecţie decât acasă la ea, este datoria familiei de a o trimite la soţ.”

        Gandurile mele:  Inițial am avut nici o intentie  sa  citesc această carte ,dar  Mira a vorbit atat de frumos despre ea incât m-a convins. Cred că titlul cărții ne dă o idee clară despre ceea ce vom găsi în interior, iar daca  nu este de ajuns, coperta  cu fata acoperită  de  masca întăreste ideea. Suad este o femeie tânără  în Cisiordania, o țară în care femeia nu are drepturi  si este tratată ca un sclav sau  uneori chiar mai rău. Normele sociale față de femei au fost și sunt impresionant de rigide.

“Eu sunt o fată şi o fată trebuie să meargă repede, cu capul aplecat, privind în pământ, ca şi cum şi-ar număra paşii.{…} Tatăl meu repeta fără încetare că noi nu eram bune de nimic:

— O vacă dă lapte şi viţei. Ce facem cu laptele şi viţeii? Îi vindem. Aduci banii acasă, ceea ce înseamnă că vaca face servicii familiei. Dar o fată? Ce serviciu face ea familiei? Nimic. Oile, ele ce aduc pentru casă? Lână. Vinzi lâna şi aduci bani acasă. Mielul creşte, face alţi miei, iar din lapte faci brânză, o vinzi, aduci bani acasă. O vacă sau o oaie – mai bine decât o fată… “     

          O poveste mișcătoare si  șocanta  in care  Suad ne prezintă călătoria sa personală in cuvinte simple, din care răzbate  pâna  la noi toată suferința  ei fizică și morală. Cazul  ei  nu este cu mult diferit de povestea a mii de femei musulmane. În Pakistan și Yemen, sute de femei sunt desfigurate în fiecare an. Frecvent utilizat este acidul care corodează pielea. Cel mai rău lucru este că nici autoritățile, nici guvernul, nici medicii nu  fac nimic pentru a le proteja. De obicei nu interferează  în ceea ce ei consideră "decizia de familie.". Suad este supraviețuitoare  a  unei lumi îndepărtate, sălbatice, de neimaginat “

“Aşa era în satul acela, domnea legea bărbaţilor. Fetele şi femeile erau, cu siguranţă, bătute zilnic şi în celelalte case. Le auzeam ţipând, deci era normal să fie bătute, rase pe cap şi prinse de o bară în grajd. Nu exista un alt mod de a trăi.”

         Să citesc această carte a fost ca o de călătorie pentru mine. O excursie intr-o cultură despre care știam foarte puține . Arsa de vie este o mărturie impresionantă a gândirii tradiționale, brutale și înspăimântătoare, care m-a făcut să realizez cât de norocoasă  sunt  pentru ca m-am  născut într-o țară în care femeile sunt respectate și toţi sunt "liberi și egali în drepturi.". Realitatea tristă a acestei femei care și-a păstrat demnitatea, mi-a  arătat cât de mult mă  plâng din nimic. Povestea este spusă pur și simplu,ca si  cum  Suad ar fi  lângă mine și mi-ar vorbi. . Emoțiile resimțite de ea sunt puternice. Nu există o singură pagină din  care să nu îi simţi  durerea . Citind despre suferinţele indurate de Suad  am simtit neputintă. Când Suad  işi pierde virginitatea cu Fayez , am vrut să mă pun  între ea si  acel  barbat rău  care a profitat de naivitatea  ei. El  știa foarte bine ce o asteaptă, ce i se va intâmpla.

                Sunt multe de spus despre aceasta carte, despre aceasta familie, desprea aceasta tara, desprea aceasta religie, insa nu vreau sa povestesc tot.  Recomand această carte cu toată căldura inimii precizând că poate fi citită pe nerăsuflate. 

“Mi-am povestit viaţa pentru prima oara. Sper că această carte va calatori prin lume, că va ajunge şi în Cisiordania şi că bărbaţii nu o vor arde.”

Concluzia: "Arsă de vie" este o mărturie  terifianta, dar de asemenea, o cale de atac împotriva tăcerii care acoperă suferința și moartea a mii de femei.

   

Cel care ma asteapta - Parinoush Saniee

 

Sinops:  Povestea romanului Cel care ma asteapta este una emblematica pentru destinul femeilor din Iran. Evenimentele debuteaza in anul 1979, cu putin timp inainte de revolutia iraniana, si se concentreaza asupra vietii unei femei obligate sa se descurce singura, cu trei copii, intr-un oras dezbinat de conflicte politice si religioase, aflat intr-o permanenta stare de instabilitate si nesiguranta. La varsta adolescentei, protagonista romanului, Masumeh, se indragosteste de un tanar, in drumul ei spre scoala. Desi relatia lor este inocenta cei doi abia daca indraznesc sa schimbe cateva priviri, iubirea ii este descoperita, iar ea ajunge sa fie maritata cu forta. Din fericire, se nimereste sa aiba un sot care ii permite sa-si continue studiile si care, spre deosebire de barbatii din propria ei familie, nu incearca sa-i controleze viata pas cu pas. Treptat, Masumeh descopera ca sotul ei are cu totul alte preocupari decat familia si ca idealurile si obiectivele sale politice ii pun viata in pericol, fortand-o sa traiasca intr-o continua stare de ingrijorare si neliniste.

“Fusesem sacrificată pentru onoarea tatălui meu şi a fraţilor mei, plătisem pentru idealurile soţului meu şi a alegerilor lui de erou şi, de asemenea, pentru datoriile faţă de ţară ale copiilor mei.

Dar eu cine eram ?”

         Gandurile mele:  “Cel care ma asteapta” este  un roman despre dragoste și speranță, ură și suferință, în care Parinoush Saniee cu determinare și curaj, dezvăluie adevărata situatie  a femeilor iraniene, prizoniere ale tradiției . Ele luptă si in prezent  împotriva fanatismului.

                Cu o  abilitate fantastica și observații ascuțite, Saniee prezintă o imagine profundă a vieții tumultoase a  unei tinere într-o lume dominată de bărbați de religie și tradiții. Povestea acoperă cinci decenii – din 1960 până în prezent – din viața naratorului său, Massoumeh. Nu este vorba despre o femeie revoluționara, ci mai degrabă despre o femeie obișnuită care luptă cu presiunile sociale. Romanul a fost  interzis de doua ori în Iran .

              Mi-a placut aceasta poveste si abia am asteptat sa ajung la final pentru a vedea dacă Massoumeh va  ajunge sa ia o decizie pentru ea însăși și propria ei fericire, fara a se gandi mai intai la cei din jurul ei. Am sperat la  un final fericit  pentru Massoumeh, gandindu-ma  că-l merita dupa toate prin cate a  trecut. Cu toate acestea, mesajul final al cărții este rezumat bine aici:

“Adesea mă întreb ce mi se cuvine cu adevărat şi dacă am avut vreodată ceva care să-mi fie destinat mie sau dacă, dimpotrivă, n-am făcut decât să particip, să fiu victima destinului

pe care l-au avut bărbaţii din viaţa mea, a idealurilor şi obiectivelor lor.”

Concluzie: Este o poveste frumoasă, cu personaje care se strecoare în inima ta. Un portret credibil al societății iraniene care ne ajută să înțelegem mai bine țara.

Iubirile croitoresei - Maria Duenas

Produs publicat in 2011 la Polirom
Data aparitiei: Martie 2011
Colectia BIBLIOTECA POLIROM
Tip coperta: Brosata
Format: 130x200
Numar pagini: 608

“- O maşină de scris mi-a schimbat destinul. O Hispano- Olivetti, de care m-a despărţit săptămâni la rând sticla unei vitrine. Privind din prezent, de pe parapetul anilor scurşi, e greu de crezut că o simplă maşinărie poate într-adevăr să schimbe cursul unei vieţi, dinamitând în doar patru zile toate planurile făcute pentru a-1 menţine. Dar aşa a fost, şi n-am putut face nimic ca să împiedic asta.”

Titlul original este "El tiempo entre costuras" ceea ce eu cu putinele mele cunostinte de spaniola as traduce "Timpul dintre cusaturi". De la titlul original pana la Iubirile croitoresei este drum lung  deoarece  nici macar nu e vorba despre iubirile unei croitorese. Acest roman arată modul în care o persoană obișnuită, fara nici o pregătire speciala și cu  o voință puternica ,  sfârșește prin a deveni   un spion  de bază al englezilor în intrigile ţesute de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial.

“In doar câteva luni, am rupt-o cu întregul meu trecut; nu mai eram o umilă croitoreasă de doi bani şi devenisem, alternativ sau paralel, o mulţime de femei diferite. Fusesem, pe rând, candidată începătoare la un post de funcţionară, beneficiară a patrimoniului unui mare industriaş, amantă voiajoare a unui pungaş, aspirantă plină de iluzii la postul de director al unei afaceri argentiniene, mamă frustrată a unui copil nenăscut, bănuită de escrocherie şi furt, îndatorată până-n măduva oaselor traficantă ocazională de arme deghizată în maură inocentă. În şi mai puţină vreme trebuia să-mi definesc noua personalitate, fiindcă nici una dintre cele anterioare nu-mi mai era de folos. “

               Este un roman foarte bine scris din punct de vedere literar și istoric. Povestea se bazează pe fapte istorice bine definite: războiul civil spaniol, Francisco Franco, Protectoratului spaniol din Maroc, divizarea  Europei in cel  de-al doilea război mondial, spionajul.... Povestea este împărțita în patru părți: pre-război Madrid, Maroc, Madrid și Lisabona postbelică. Acest lucru imprima  cartii în opinia mea, un ritm  dinamic . María Dueñas descrie cum era viața în Spania imediat după Războiul Civil și surprinzatoare este  prezența naziștilor  în Spania. Pe de altă parte, în Madridul  post-război, am fost surprinsa să văd ca  a existat o "zona VIP", în centrul orașului. În acesta zona nu a existat foamete, oamenii isi  cumparau  haine scumpe, mergeau la cafenele și diverse festivaluri. In restul orașului  domnea foametea  și singura lor preocupare era  de a  mai trăi o zi .Autorul  amesteca faptele reale cu un complot fictiv .        

              Unele dintre personaje sunt inventate de autor ca Sira, Marcus Logan, Dolores, etc ... dar mai sunt si altele reale  ca Ramón Serrano Suñez, Rosalinda Fox, Juan Luis Beigbeder și Alan Hillgarth.

Eroina principală, tânăra croitoreasa Sira Quiroga ,paraseste  Madridul pentru dragoste. Se mută la Tangier cu un bărbat pe care abia il cunoaște, dar  care o face sa se ​​simta femeia cea mai speciala din lume .Trădata  , abandonata si  asaltata de datorii, Sira se mută la Tetouan, capitala Protectoratului spaniol din Maroc. După luni de depresie, fata, asistata de către proprietara pensiunii unde locuiește, deschide  o casa de moda, care va deveni  curând locul in care vin  toate femeile din  Tetouan sa isi faca haine . Acesta este începutul pentru Sira a  unor aventuri  departe de tot ce si- ar  fi putut imagina ...De-a lungul romanului asistăm la metamorfoza unei tinere timide care a suferit  , într-o femeie puternică și încrezătoare, ce  își asumă riscuri pentru tara sa.

 “— Cândva, în urmă cu mulţi ani, mi-am deschis sufletul în faţa unui bărbat care nu şi-a arătat adevărata faţă şi m-am chinuit mult să vindec rănile pe care mi le-a lăsat în inimă. Nu vreau să păţesc şi cu tine la fel. Nu mai vreau minciuni şi umbre. Nu mai vreau ca alţi bărbaţi să dispună de mine după cum li se năzare, depărtându-se şi apropiindu-se fără să mă prevină,chiar dacă pentru a-mi salva viaţa. “

               Prin Sira Quiroga  vedem cum trăiesc cetățenii obișnuiți, cu restricțiile ,neajunsurile și lupta continuă pentru supraviețuire. De asemenea, putem vedea situatia  femeilor din acel timp, dificultățile  cu care se confrunta  o femeie singură  care  incearca sa supraviețuiască într-o lume dominata  de bărbați.  

 Drintre personajele secundare mi-a placut cel mai mult  contrabandista Candelaria. Aceasta este un personaj uimitor, cu nerv și o filozofie de viață destul de speciala.

              Vocabularul folosit este potrivit pentru orice cititor, as prefera să-l definesc  ca rafinat. . Scrisul este fluid, personaje bine concepute, reale, pline de probleme, traume, răni cauzate de viață și determinare de oțel pentru a merge mai departe. Deși romanul are peste 600 de pagini , nu există nici un moment de plictiseală.  Sunt multe povești intercalate care mențin curiozitatea aprinsa tot timpul.

        În cele din urmă, am fost încântata  să văd la sfârșitul lucrării, bibliografia utilizată de către Dueñas María din  două motive:
1. Pentru a fi un scriitor bun, trebuie să fii un cititor mare. Dovada în acest sens este lista lunga de cărți pe care autorul a consultat-o.
2. Pentru cei care ca mine doresc să afle mai multe despre subiectul principal al cărții, există posibilitatea de asi   extinde cunoștințele prin intermediul acestor cărți menționate de  Maria Duenas.

     Concluzie :

Dragoste, război, spionaj, peisaje exotice, istorie ,  personaje reale ingenios amestecate cu cele fictive, descrieri  delicioase ale  hainelor  create cu inventivitate (la urma urmei, titlul original este Tiempo Entre Costuras, " timp între cusături" cu dublu inteles facand  aluzie la mesajele criptate) :ce ai mai putea dori?

Citate preferate :

“Nostalgia mă ameninţa cu loviturile ei, dar ştiam să mă feresc la vreme şi să mă fofilez, eschivându-mă graţios: învăţasem arta fugii şi o practicam ori de câte ori îi presimţeam ameninţarea în apropiere.”

“În acest scop, trebuia să spoiesc trecutul, să inventez în graba mare un prezent şi să proiectez un viitor pe cât de fals, pe atât de splendid. Trebuia să încep cât mai iute. Nici lacrimi, nici văicăreli. Nici priviri condescendente în urmă. Totul trebuia să aparţină prezentului, zilei de azi.”