Serial BBC - The Crimson Field(2014)

Primul Război Mondial are particularitatea de a fi prima dispută internațională, primul carnagiu al timpurilor moderne, care a afectat toate continentele și nu a fost limitat numai la tranșeele din Franța, chiar dacă ele sunt întipărite în memoria colectivă ca terifiante.

Există două moduri de a privi în această perioadă a istoriei marcată de greșelile ierarhiei militare, nebunia lanțului de comandă, disprețul față de viață și determinarea tuturor de a câștiga cu orice preț. Prima cale este de a ilustra și de a studia stresul pe care autoritatea  o impune soldaților,  prin modul în care ea le-a imprimat teama de a fi împușcați pentru dezertare sau rebeliune.A doua, cu siguranță mai subtilă, aspect prezentat foarte bine în serial, ne permite să  înțelegem acțiunilor acestor  oameni, care în fiecare zi au atacat tabăra inamică, cu singura certitudine că frontul nu se va muta, nu va fi nici un câștigător în acea zi sau a doua zi, sau chiar și după aceea. Acest lucru ne permite  să înțelegem motivațiile lor, a celor care se se confruntă cu o moarte aproape sigură, ceea ce i-a făcut să accepte și să suporte condiții inumane.

Exact acest aspect este  explorat în primele două episoade din  serialul Crimson Field (2014). Seria are șase părți și oferă un portret nuanțat al acestui război. Ne reamintește  că  primul război mondial pe frontul de Vest a fost, în esență, un război staționar.

"The Crimson Field" prezintă aventurile  unor tinere, voluntare în timpul primului război mondial. Femeile  ajung într-un spital de campanie britanic pe coasta franceză. Sarcina lor este de a sprijini Crucea Roșie în asistarea soldaților răniți , care se întorc de pe front. Pe tinere le așteaptă o disciplină militară rigidă, ororile războiului și o mulțime de alegeri cu adevărat dure, care le va schimba pentru totdeauna. Zi după zi, destinele lor se vor împleti cu cele ale medicilor, asistentelor medicale de specialitate, rude ale victimelor. Ele vor lucra neobosite pentru a aduce alinare trupurilor și sufletelor soldaților răniți în luptă.

Regizat de Ben Stephenson si Danny Cohen, "The Crimson Field" prezintă Marele Război prin ochii unor  femei puternice, independente, care au ales să abandoneze totul pentru a se consacra altora.Seria incepe cu sosirea pe coasta franceză a  tinerei Kitty Trevelyan, care are un trecut misterios este sfioasă, sinceră și ne va însoți cu toată hotărârea sa pentru a descoperi adevaratul rol pe care mulți voluntari l-au jucat în funcționarea războiului. Dar, de asemenea, descoperim în curând  și altceva la ea : fețe ascunse, decizii dure, și toată complexitatea de a fi o femeie tânără, la începutul secolului al XX-lea, inclusiv schimbări profunde și vechile prejudecăți. Interpreta acestui rol dificil este Oona Chaplin, nepoata marelui Charlie Chaplin, deja cunoscută fanilor Game of Thrones pentru că a împrumutat chipul ei (și nu numai) frumoasei Talisa. Ea va  fi însoțiță de  Flora Marshall (Alice St Clair) și Rosalie Berwick (Marianne Oldham). Împreună, ajung în  unul dintre cele mai aglomerate spitale de război din nordul Franței. Toată lumea presupune că aceste tinere delicate nu vor face față nici măcar o zi ororilor  războiului și a vieții într-o tabără militară. 

Oare așa va fi?

Film Suffragette (2015)

  " Sufragetă "Termenul a fost inventat de presa britanică pentru a  își bate joc de activiștii mișcării pentru vot a femeilor, in special membri ai Uniunii Sociale si Politice a Femeilor. "

"Femeile nu au temperament flegmatic, sau echilibrul mental pentru a-și da cu părerea în afacerile politice. Dacã le vom permite femeilor dreptul de a vota, asta va duce la pierderea structurii sociale.Femeile sunt bine reprezentate de cãtre tații, frații și soții lor. Dacã le vom oferi dreptul de a vota, trebuie sã le mai oferimși alte drepturi. Vor cere dreptul de a deveni deputați, miniștri de cabinet, judecãtori. "

Chiar și astăzi, putem găsi femei care sunt atât de obișnuite cu viața lor încât nu își dau seama că există încă multe de făcut în ceea ce privește drepturile femeilor. Unele femei declară că nu sunt feministe, sau nu au nevoie de feminism, dar ideea este că, dacă suntem feministe, aceasta se datorează faptului că trebuie să fim. Și știți pentru ce motiv trebuie să fim feministe ? Trebuie să luptăm pentru drepturile noastre și pentru egalitate, pentru că, dacă nu luptăm , nimeni nu  o va face pentru noi.

Sunt milioane de femei în  jurul nostru, care cred că este bine să lasăm lucrurile așa cum sunt și că acesta este modul în care ar trebui să fie lucrurile, dar, ca și personajul feminin din film, Maud, la un moment dat in viata lor sfârșesc prin a descoperi că situația se poate schimba, și că, cu efort, curaj si determinare, pot  obține mult mai mult decât își imaginează.

"De zeci de ani, femeile au militat pentru egalitate și dreptul la vot. Argumentele lor au fost ignorate. Ca răspuns, Emmeline Pankhurst, lider al mișcării sufragetelor, a cerut o campanie națională de nesupunere civilă. "

În regia Sarei Gavron "Suffragette" urmează drumul  lui Maud Watts, interpretată  atât de inspirat de frumoasa si talentata Carey Mulligan ( "The Great Gatsby"). Maud este o femeie tânără care lucrează ca spălătoreasă într-o societate condusă de un bărbat  obișnuit să  își abuzeze sexual angajatele. Și deși este obosită, după ce ajunge acasa  de la locul de muncă, Maud  încă mai trebuie să se îngrijească de fiul și soțul ei, Sonny (Ben Whishaw). Tot ce își dorește Maud este să  își trăiască viața și să aibă grijă de familia ei. Până când , datorită unor circumstanțe neașteptate, este târâtă în mijlocul unui dezastru politic, mișcarea sufragetelor, lupta pentru dreptul de vot lal femeilor. Sufragetele (au chiar și  susținători bărbați) au fost întotdeauna liniștite și foarte implicate, până când realizează  că faptele sunt mai importante decât cuvintele și  începe un fel de război civil între femei și poliție, de altfel,momentul în care Maud este inserată în acest univers . Alături de aceasta, privitorul este aspirat în inima acestei mișcări și începe să învețe, să înțeleagă și să sufere cu fata, care prin simplul act de a cere vot  pentru femei devine un paria al societății.

Carey Mulligan a fost o alegere excepțională ca protagonistă. Am putut simți fiecare emoție și dilema a  personajului, fie de furie, durere, frica sau disperare. Desigur, nu am putea să nu  vorbim de minunata interpretare a Helenei Bonham Carter ca Edith Ellyn, o femeie puternică, care este dispusă să riște și să lupte cu toată puterea ei pentru cauza in care crede. O femeie a cărei mamă a încercat  ca fiica ei să  se bucure de același drept de a învăța ca fratele ei. Edith este o sufragetă, o militantă reală și nu se teme să o spună. Din contră, ea este mândră de toate faptele sale.

Aproape toate personajele poveștii, Maud, Edith, Violet si  Alice, sunt fictive, dar inspirate  de mii de femei, personaje reale. Fiecare femeie este un prototip. În timp ce Maud Watts este imaginea femeii care muncește , mamă și soție, Edith Ellyn (Helena Bonham Carter) reprezinta toate acele femei care au visat să  studieze, să aibe  o carieră. Edith a reușit să studieze și să devină farmacistă, deși ea ar fi dorit să fie medic. Edith este norocoasă pentru că are sprijinul lui Gerald, soțul ei, care participă la activitățile mișcării sufragetelor. Personajul lui Edith este inspirat de două femei adevărate. Pe de o parte, Barbara Ayrton-Gould, o sufragetă care a studiat chimia la University College din Londra și, pe de altă parte, Edith Margaret Garrud, de asemenea, sufragetă și una dintre primele femei care sunt specializate  în artele marțiale,  cea care predă femeilor din  Uniunea socială și politică (WSPU)  metode rudimente de auto-apărare.

Interesant este că  scenaristul Abi Morgan, nu s-a axat  pe marii lideri care au luptat pentru drepturile femeilor, ci pe  femeile obișnuite, care au suferit chiar mai mult decât restul sufragetelor, pentru simplul fapt de au dorit să fie auzite.

Este exact motivul pentru care personajul lui Meryl Streep, Emmeline Pankhurst (care este lider al întregii mișcări), apare  doar două minute pe tot parcursul filmului. Așa că, dacă ai crezut că "Suffragette" este un film clasic  cu Meryl Streep,  te-ai înșelat, este de fapt contrariul; prezența actriței este doar o strategie pentru a atrage atenția oamenilor. Dacă ar fi fost promovat ca un  film cu Meryl Streep, eu sunt sigură că mulți oameni ar fi pierdut performanța excelentă a protagonistei reale, Carey Mulligan.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale productiei este in modul in care anchetatorii de poliție, în frunte cu marele Brendan Gleeson tratează vandalismul femeilor ca acte extreme, ca și cum  acele femei erau agenți subversivi . Într-un fel, protestele nu au reprezintat o amenințare pentru societatea dominată de bărbați, care au văzut aceste proteste ca imorale, pentru  că sugerau că  femeile nu  mai rămân pasive în fața legii și a culturii opresive.

"Suffragette"  recreează perfect lupta acelor femei care au sacrificat mult pentru a realiza un vis pe care mulți bărbați (și femei)  nu au crezut că  îl  vor  atinge niciodată. Filmul poate fi șocant pentru unii , deoarece  pune accentul pe aspecte   care neagă drepturile de bază a jumătate din populația globului și, în multe cazuri , femeile sunt văzute de bărbați ca fiind inferioare atât fizic cât și intelectual.

"Femeia rãtãcitoare merge departe sã caute tãrâmul libertãții.

Cum o sã ajung acolo?

Rațiunea rãspunde:

Existã doar un singur mod

Și doar unul.

Prin muncã grea și prin sudoarea suferinþei.

Altã cale nu existã.

Femeia...

Dupã ce a renunțat la toate lucrurile pe care le strânsese, spuse:

De ce mã duc spre acest tãrâm îndepãrtat la care nimeni nu a ajuns?"

După mulți ani de sacrificiu și o luptă care a dus la arestarea peste o mie de femei britanice în anul 1918, dreptul la vot a fost acordat femeilor în vârstă de 30 de ani. În  anul 1925, legea a recunoscut dreptul mamelor asupra copiilor lor.

Strigătul pasării Kiwi - Sarah Lark

An aparitie: 2016

Autor: Sarah Lark

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Nr. pagini: 624

Cu „Strigătul pasării kiwi”, Sarah Lark închide trilogia  „În țara nourului alb”. În paginile  trilogiei, am întâlnit povești de dragoste, aventură, exotismul și pasiunea mai multor generații din familiile Warden și O`Keefe.

Trilogia spune poveștile celor doua familii  pe fundalul peisajelor frumoase și sălbatice din Noua Zeelandă, din  anul 1850 până la primul război mondial și se încheie în jurul anului 1918.

Acestă trilogiei a început cu poveștile lui  Helen și Gwyneira (în primul roman), a continuat cu nepoții lor Kura și Elaine (protagoniștii din a doua carte) și închide cercul vorbind despre fiicele acestora din urmă: Gloria (fiica Kurei  și  a lui William) și Lilian (fiica lui Elaine și Tim).

Când am început să citesc, mi-a dat sentimentul că îmi place mai mult decât cea de a doua parte, dar deși povestea Gloriei și personajul în sine a promis pagini foarte interesante și este adevărat că trăiește foarte greu și  infruntă vremuri dificile,  nu am reușit să simpatizez cu ea. Primii săi ani de viață îi trăiește la fermă cu bunicii și Jack , fiul lor. Îi place să fie înconjurată de câini, cai și oi. Cu siguranță se simte aparținând acestui pământ. De asemenea, nu trebuie  să uităm că are rădăcini maori, iar bunica ei -Marama se străduiește să o  întărească, spunându-i saga de  legende ale poporului maori.

Kiward Station este cu siguranță viitorul Gloriei, dar  părinții ei nu sunt de aceeași părere și decid că ar trebui să primească un alt tip de educație, departe de Noua Zeelandă, deci trebuie să se deplaseze în Anglia pentru a își "cultiva " latura sa artistică și intelectuală. Amintiți-vă că mama sa este o cântăreață celebră, care este întotdeauna în turnee. Problema este că Gloria nu a moștenit nimic de la ea, nici talentul și nici frumusețea.

Toată lumea din jurul Gloriei știe că schimbarea va fi foarte traumatizantă pentru ea și încearcă să găsească o soluție pentru ca  această schimbare  să nu fie atât de brutală . În cele din urmă se decide ca  verișoara sa Lilian  să o însoțească în această "aventură". Dar Lilian nu este ca Gloria, ea este dornică să călătorească, crede că Anglia este o țară cu prinți și prințese, care trăiesc  pe un  nor roz și de multe ori nu este conștientă de ceea ce se întâmplă cu adevărat. Pentru  mine,  a fost un  personaj care  m-a interesat foarte putin, au existat chiar și momente, când am crezut că a fost destul de "dusă", dar hei, trebuie să existe contraste între protagoniști.

Din momentul în care cele două fete pleacă în  Anglia, Gloria literalmente "pălește" în timp ce Lilian "strălucește". Pe parcursul anilor petrecuți acolo, Gloria se transformă din fata fericită care era , într-o persoană retrasă, liniștită, timidă, indecisă și pe măsură ce crește  devine o  tânără amărâtă, solitară și rănită. Este un personaj taciturn, cu o idee fixă: să se întoarcă în Noua Zeelandă, ceea ce  nu va fi ușor, mai ales atunci când nimeni nu pare să dorească să o  ajute, pe fundalul izbucnirii primului război mondial.

Pe de altă parte, în afară de povestea Gloriei  și a lui  Lilian, există două lucruri care mi-au placut foarte mult: partea care vorbește despre cultura maori, datorită unui personaj care este foarte interesat de toate legendele și poveștile maori, pe care le și  adună, astfel încât să nu se piardă, iar partea istorică a cărții  ne prezintă primului Război Mondial pentru care autorul cred că a fost bine documentat.  Ignoranta din mine nu știa nimic despre Campania Gallipoli, sau consecințele acesteia.

Oricum, cred că dacă ai citit cele două cărți anterioare, este pacat sa nu termini trilogia, dar am asteptat o închidere mult mai spectaculoasă. Nu știu, dar, în orice caz, mă bucur că am citit trilogia ca un întreg pentru tot ceea ce am aflat despre Noua Zeelandă, de la informații despre cultura maori, flora și fauna țării, descrierea muncii grele din minele de cărbune, viața prospectorilor de aur, sosirea căii ferate, transportul oilor și al vitelor, printre multe alte lucruri.

Am reîntâlnit personaje  din romanele anterioare : Gwyneira și James Mckenzie, Kura și William Martyn, Elaine și Tim Lambert și George Greenwood și alții care au apariții mici în poveste,dar există, de asemenea , personaje noi , cu o oarecare notorietate ca Sara Bleachbum, Jack sau Ben Biller.

Ca întotdeauna personajele sunt bine definite și sunt capabile să transmită  o gamă variată de  sentimente. Suntem capabili să ne imaginăm pe deplin , atât evoluțiile lor interioare cât și exterioare care au loc pe tot parcursul romanului.

 Personajul care mi-a plăcut cel mai mult este Jack, fiul Gwyneirei, care s-a confruntat cu niște situații dificile ce au  rezultat din pierderea iubirii sale și participarea sa în primul război mondial. Gloria a fost un personaj din cele de neuitat, dar adevărul este că deși este mult mai "bogat" decât Lilian nu mi-a plăcut.

Gwyneira m-a dezamagit , de asemenea , un pic. Ea și-a pierdut dulceața și modul său de a fi este destul de arțăgos ... dar are optzeci de ani. În volumele anterioare este un spirit liber și luptător, devotat familiei sale, dar în această carte, se pare că îi pasă doar despre cine va primi ferma atunci când ea moare, fără a cerceta  sentimentele contradictorii ale descendenților săi traumatizați, fiind extrem de insensibilă și egoistă.

In concluzie, un capăt dulce amar la o saga care ne-a permis să descoperim Noua Zeelandă!

Aspecte pozitive :

-Personajul  Jack McKenzie.

-Descrierea Campaniei Gallipoli.

Aspecte negative:

- Pierderea magiei.

-Cele mai anoste personaje feminine.

-Capitole care nu spun nimic ( partea cu Ben, de exemplu). 

Alte  recenzii care te-ar putea interesa:

În țara norului alb - Sarah Lark

Cantecul maorilor - Sarah Lark

Sabriel - Vol. I Din Trilogia Vechiul Regat - Garth Nix

An aparitie: 2007

Autor: Garth Nix

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Nr. pagini: 416

“Sabriel”, scrisă de Garth Nix  spune povestea unei adolescente care învață la colegiu Ancelstierre în Noul Regat, o societate avansată, unde magia nu  are un rol activ. Dar,  dintr-o dată, tatăl său, Abhorsen, dispare, iar Sabriel va trebui să se aventureze în Vechiul Regat, un regat plin de magie în care tehnologia nu funcționează, pentru a merge să îl  salveze. Tatal lui Sabriel este Abhorsen, acesta este titlul care este dat unei persoane a cărei sarcină este de a călăuzi morții dincolo de Poarta a IX - a pentru moartea finală, iar când Abhorsen dispare, Sabriel va trebui să lupte  cu morții și alți dușmani, în scopul de a îl  salva pe  tatăl său .

Aceasta este prima carte dintr-o trilogie. Începutul este foarte lent, deoarece explică cum este folosită magia în  Vechiul Regatul. Autorul ne învață elementele de bază ale magiei și chiar dezvăluie puțin din modul în care a fost construit universul , dar  ne spune foarte puține despre el. Garth Nix dezvolta aici un univers interesant și original și ne poartă în zone îndepărtate, populate de creaturi  care mai  de care mai înspăimântătoare ! O lume perfectă comparabil cu a noastră, dar granița lor de nord este marcată de un zid gigantic. În spatele zidului, există Vechiul Regat, țara magică  în care electricitate, armele de foc și sobele cu gaz  - nu functionează...

Povestea este originală și stilul autorului m-a facut literalmente să devorez paginile. Personajul principal, Sabriel este o fată puternică, independentă și știe cum să  facă față pericolelor  pentru  cei dragi: Îmi place. În cele din urmă o fată care nu are nevoie să fie protejată de un personaj de sex masculin, dar romanul nu este lipsit de romantism, dar acesta este o poveste de  fundal și nu ocupă mult spațiu, doar suficient pentru a satisface dorințele noastre, dar nu prea mult.

În ceea ce privește personajele, ele nu sunt foarte numeroase. Sabriel, eroina, a crescut într - o școală  internat și a moștenit toate darurile magice ale familiei sale. Curajoasă ea nu ezită să se confrunte cu cele mai rele creaturi pentru a îl  salva pe tatăl său. Mi -a placut mai ales un anumit personaj: Mogget, o creatură magică , servitor a lui  Abhorsen,  care  trebuie să i se supună în orice fel.

Finalul a fost uimitor, tensionat și interesant. Călatoria lui Sabriel în fascinanta lume a Vechiului Regat este doar începutul unei aventuri de neuitat, plină de mister, suspans și magie. Sabriel este o carte ideală pentru cei care doresc o aventură într - o lume îndepărtată plină de magie și mister, cu o nouă cosmologie și mitologie.

Angelica. Lumini și umbre – de Anne Golon

    

          După moartea soțului ei, contele Peyrac, ars pe rug, Angelica se trezește singură, dezmoștenită de familia sa, condamnată să dispară împreună cu cei doi copii . O  ironie ciudată a sorții: cea care a fost cea mai invidiată femeie la curtea lui Ludovic al XIV-lea se refugiază în mahalalele din Paris, printre cei oropsiți   din Curtea Miracolelor, sub protecția banditului  Nicholas Balivernă. Dar tânăra femeie nu este făcută pentru această viață mizerabilă…

Ca întotdeauna,  am urmat-o pe  Angelica , care s-a alăturat bandei de cerșetori, condusă de fostul său prieten din copilărie, ca să supraviețuiască după ce a pierdut totul. Printre cei care  o cunosc pe  tânăra femeie și  pe soțul ei, se crede că acesta este sfârșitul  familiei Peyrac. Angelica totuși încearcă să supraviețuiască, după ce a fost  adusă în această stare de degradare. Ea învață să supraviețuiască pe străzi, în timp ce cititorul face cunoștință cu  această bandă veselă de cerșetori care bântuie  pe străzile Parisului: Poloneza, o fostă prostituată care a fost iubita lui Balivernă înainte  ca  Angelica  să  îi ia locul , dar care va deveni un companion loial  , care o va învăța pe Angelica cum să   se  apere; piticul Baracola și alții cărora le-am uitat în cele din urmă numele ... dar, ca urmare a unor probleme cu o altă bandă de cerșetori, Angelica se trezește și încearcă să iasă din situația în care se află,  prin obținerea unui loc de muncă la un mic han numit Cocoșul cel Vesel, care va veni  foarte  prosper sub conducerea sa. Dar, Angelica este interesată să facă comerț cu ciocolată, în speranța de a face o avere  care să asigure viitorul copiilor săi.

În plus față de aventurile Angelicăi,  un aspect  de care fost foarte interesată în acest roman a fost cel istoric. Deja, departe de frumusețile și minunile curții și nobilimii franceze, am cunoscut Parisul secolului al XVII-lea, dar nu Parisul văzut și cunoscut de nobili sau de alți oameni bogați, ci chiar de "oamenii mici" : cerșetori, nevoiași, negustori, țărani ... pe scurt, cei săraci.  Am hoinărit alături de  ei pe diferite străzi, cartiere, pensiuni, magazine, școli, râuri, zona rurală ... Autorii ne oferă  o multitudine de  informații cu privire la stilul de viață al celor săraci, bandiți, criminali în timpul domniei lui Ludovic al XIV lea. Uneori am avut impresia că povestea Angelicăi rămâne  în umbră și  este pretextul folosit de autori pentru a da exemple ale acestei vieți mizerabile.

Cu toate acestea, rămânem nu departe de evenimentele de la Versailles care au loc în acest roman: moartea Cardinalului Mazarin, un apropiat a lui  Ludovic al XIV-lea, având ca rezultat decizia suveranului de a domni absolut și fără miniștri, aventurile lui Ludovic al XIV - lea si amantele lui, arestarea lui Nicolas Fouquet, sarcina reginei și nașterea delfinului regal care declanșează festivități și entuziasmul general , de-a lungul regatului.

A fost o  plăcere să urmez  banda veselă de cerșetori din Paris,  pe poetul Crotte care scrie poezii caricaturale pentru nobili și anturajul regelui, hangiul morocănos  de la Cocoșul Vesel,Cantor și Florimond, fii Angelicăi, Desgrez, ofițer de poliție și fostul avocat  a lui Joffrey, întâlnim chiar și pe unii membri ai familiei Angelicăi.

Concluzia: Angelica este atemporală, este imaginea femeii moderne,  curajoasă,  la fel de nesăbuită ca  Scarlett O'Hara, disperată să supraviețuiască și să meargă după visele ei.

Alte  recenzii care te-ar putea interesa:

Angelica marchiza ingerilor -Anne Golon

Angelica. Logodnica Vanduta - Anne Golon

Angelica. Sărbători regale -Anne Golon
Angelica – Supliciul de la Notre Dame de Anne Golon

Zece respiratii Scurte - K.A. Tucker

An aparitie: 2016

Autor: K.A. Tucker

Categoria: Literatura Universala

Editura: EPICA

Nr. pagini: 347

Cum să nu să nu fii mișcat de această poveste șocantă? Este pur și simplu imposibil. Am trecut prin tot felul de emoții: empatie, compasiune, înțelegere, mânie, tristețe, iubire și mai ales iertare, care are un loc foarte important în această poveste. Întrebarea este: Putem ierta totul? Este posibil ca încrederea să fie reconstruită după o astfel de tragedie? Și iubirea poate vindeca cel mai mare prejudiciu? De câte ori ni s-a întâmplat în viață, chiar și fără a  recurge la extreme ca Kacey și Trent (personajele principale), să suferim din cauza greșelilor sau  să trăim cu o mare durere cauzată de cineva mai mult sau mai puțin accidental.

Ne concentrăm mai mult pe durerea noastră, nu credem,aproape niciodată, că  și partea care a  greșit suferă: rămânem  măcinați de furie și acuzații pentru că   nu putem empatiza sau ierta, pentru a indeparta valul copleșitor de disperare  care  ne-ar inunda.

„Respiră doar. Zece respiraţii scurte... Agaţă-te de ele. Simte-le. Iubeşte-le”.

"Zece respirații  scurte" spune povestea dramatică a  tinerei Kacey, a cărei viață s- a năruit atunci când, cu patru ani înainte de evenimentele pe care le vom citi, un conducător beat  a îndepărtat tot ceea ce era  mai  important pentru ea.  După acel  accident tragic care a încheiat viața celor dragi, Kacey a trebuit să aibă grijă de ea și sora ei Livie, purtând pe umeri durerea pentru ambele.Condiții de viață cu mătușa și unchiul ei sunt complicate, așă că  Kacey decide să fugă cu sora ei la Miami. Cele două surori încep o nouă viață plină de vise, speranțe și temeri pe care ambele încearcă să  le sufoce. Dar Kacey nu este încă gata să lase în urmă trecutul și să își facă noi prieteni, chiar dacă este  atrasă  de vecinul fermecător, Trent Emerson, un băiat enigmatic cu ochi albaștri. Cu toate acestea, Trent este hotărât să câștige inima ei.

"Lumea merge înainte, oarbă la această semnificativă schimbare din micul meu univers. "

"Zece respirații scurte" este o poveste despre puterea de vindecare a iertării, capacitatea de a accepta și  a recunoaște faptul că, uneori, viața pune în calea noastră tragedii cauzate de alegerile greșite ale altora Este, de asemenea, o poveste de dragoste dulce și renaștere, în care ambele personaje încearcă să se împace cu trecutul lor.

"— Am avut un accident urât de maşină acum câţiva ani. Un

şofer beat a lovit maşina tatălui meu. Partea dreaptă a corpului meu a fost zdrobită. Am zeci de şuruburi şi tije metalice în tot corpul, care mă ţin laolaltă. "

Cred că una dintre cele mai interesante caracteristici ale cărții este exact modul în care personajele se ocupă de problemele și demonii lor. Autorul discută despre pierderea celor dragi  și durere, dar , în principal , vorbește despre vinovăție, ură și iertare.

Un alt punct important pentru mine au fost personajele. KA Tucker a  umplut cartea cu personaje remarcabile, care devin importante pentru poveste, deoarece trezesc interesul cititorului pentru propriile lor povești.

Protagonistul feminin din "Zece respirații scurte" , este Kacey. Ea nu este personajul  tipic de sex feminin , care  se scaldă în durerea ei.  Îi este greu,  dar este o luptătoare în adevăratul sens al cuvântului.  Cu ajutorul kickboxing-ului încearcă să își  controleze toată furia și emoțiile pe care le  simte. Niciodată nu e ușor să pierzi pe cineva drag, să plângem. Kacey a pierdut patru dintr-o dată. Drumul către recuperarea ei va fi lung si greu, dar m-am bucurat de fiecare moment petrecut cu ea. Aceasta este o tânără puternică și atât de hotărâtă încât ca spectatori , noi cititorii, putem doar admira curajul si determinarea sa. În 330 de pagini am trecut prin fiecare emoție posibilă. Uneori am râs, alteori am plâns. Am trecut prin stări ca "mânie"și "neînțelegere". Pentru că nu face întotdeauna alegerile corecte sau nu ia decizii bune. Acest lucru este de înțeles și o face atât de umană, în ochii mei. Dar, în ciuda greșelilor sale, ea va încerca să treacă peste tot și să privească înainte. Mi -a placut onestitatea acestei tinere, care este măcinată de amărăciune după o astfel de traumă. Am simțit că  doresc să o protejez și  să o ajut să  depășească blocajele sale.

Trent Emerson.  Vecinul de la 1D, ușa următoare, uluitor de  frumos și senzual, cu ochi albaștri, pare persoana potrivita pentru a trata inima rănită  a lui Kacey.

 Este blând și pasionat, dar în același timp, dificil de înțeles. Am avut sentimentul că există ceva ciudat în atitudinea lui care m-a făcut să cred: "trebuie neapărat să fie ceva în neregulă."

Livie este sora mai mică a  lui Kacey, are cincisprezece ani, ochi albaștri, nas subțire. Singurul detaliu fizic care o diferențiază de sora ei este culoarea parului.

Livie este , practic , un înger. Ea isi cere scuze atunci când cineva se lovește de ea,  face voluntariat în cantine și biblioteci. Încearcă să gasească  justificări oamenilor atunci când fac ceva stupid…

Nora Matthews, poreclită Storm, este vecina fetelor, literalmente, ea trăiește lângă cele două surori. Kacey  o cataloghează o adevarată Barbie,  de un metru și șaptezeci și cinci, blondă, cu buze pline … Este o fată care a trebuit să depășească numeroasele dificultăți pe care viața i le-a scos în cale, dar a făcut-o mulțumită ajutorului dat de câtiva prieteni și  datorită voinței ei puternice. Ea  este puțin mai mare ca Kacey și este mama Miei, o fetiță adorabila de cinci ani  .

Cain este șeful lui Storm și va deveni  și șeful lui Kacey,

 Nate și Ben sunt paznicii localului în care lucrează fetele.

Mi-au placut toate personajele secundare din această carte: Livia, Storm și fiica și în cele din urmă Trent. Povestea de dragoste din centrul complotului este plină de sensibilitate. M-am bucurat de fiecare întâlnire, fiecare gest și fiecare cuvânt schimbate. Scenele de sex - pentru ca acesta este un roman pentru adulți - sunt frumos descrise. Nu este niciodată vulgar, întotdeauna senzual. Relația dintre cei doi protagoniști este fragedă și afectuoasă.

Atmosfera acestei povești este convingătoare, creează dependență. Prietenia și încrederea dintre personaje, construite treptat, este solidă.

Concluzia: Povestea poate parea ireală , dar reflectă asupra faptului că tot ceea ce facem ar putea avea consecințe. Cum să nu să nu simțim empatie pentru ambele personaje principale? Acest roman de  KA Tucker este romantic și trist. O poveste simplă, dar plină de emoții!

                O frumoasă poveste de dragoste, răscumpărare și iertare prezentată  cu finețe și sensibilitate.

Cei 100: Ziua 21 - Kass Morgan

An aparitie: 2016

Autor: Kass Morgan

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Young Adult

Editura: NEMIRA

Nr. pagini: 263

Titlu Original: Day 21

Al doilea volum al trilogiei “Cei 100“ îmi amintește mult de serialul de televiziune Lost. A cu excepția faptului, desigur, că nu este vorba despre un accident  aviatic,  ci despre o  navă spațială   ...

Autoarea a ales să-și reia povestirea exact acolo unde a lăsat-o la sfârșitul primului volum. Alegere care ar putea părea îndrăzneață, deoarece ridică o problemă majoră:  este posibil ca cititorul să  fi uitat momentele-cheie ale complotului și să se  simtă pierdut uneori? Ei bine, nu, pentru că Kass Morgan dovedește că stăpânește perfect povestea ei. Deci, ea știe exact unde să pună câteva cuvinte, alese cu grijă,  pentru a permite cititorului să își reamintească principalele evenimente ale volumului 1. Kass Molrgan ne duce cu ușurință în universul său intrigant impregnat de multe mistere,  unde suntem captivați foarte repede de evenimentele din acest al doilea volum.

La fel ca în “Cei 100“primul volum , redescoperim cele două universuri paralele create de autoare și cu  plăcere observăm că Morgan, aprofundează  în continuare bazele acestor două universuri. Acest lucru îl face folosind mai multe flashback-uri, dezvaluind treptat scenele cruciale pentru avansarea complotului   și dezvoltarea universului narativ. Într-adevăr, aceste flashback-uri contribuie nu numai la aprofundarea și dezvoltarea universului,  dar  dezvăluie și  complexitatea personalităților pe care le au personajele.

Astfel, ne întâlnim în acest al doilea volum,  cu aceleași personaje ca  și în primul volum, cu unele excepții.  Un aspect pozitiv este că  autoarea adâncește tot mai mult caracterul, psihologia fiecărui personaj și acest lucru le face mai atractive. Toate personajele sunt mai complexe și, prin urmare, mai umane, ne simțim mai aproape de ei, le înțelegem mai bine și ne scufundăm deci mai ușor în aventură cu ei.

Un personaj care mi-a plăcut, este Wells. Acesta este un personaj puternic atât fizic, cât și psihologic, și  este foarte curajos. Un personaj pe care ne putem baza în orice moment și nu ar trebui să renunțe  să mai fie de lider al celor 100 numai  pentru faptul că el este fiul cancelarului coloniei. Wells se dezvoltă foarte mult  ca personaj în acest al doilea volum, este mai matur, mai atent, el crede  în  viitorul comunității și gestionează toate conflictele minore care există cu tact și inteligență. Îmi place foarte mult de el și sunt fericită că reușește să găsească un echilibru în acest al doilea volum, deoarece merită să se gândească un pic și la  sentimentele sale personale.

Bellamy și Clarke sunt cele două personaje pentru  care am simțit cea mai puțină afinitate. Cu toate acestea, faptul că acestea sunt mai detaliate decât în ​​primul volum le face mai duioase.  Flashback-urile care  îi privesc, ne permit să îi  înțelegem mai bine și să ne concentrăm un pic mai mult pe ele. Uneori mă exasperează  cu starea lor de spirit sau reacțiile lor, câteodată, imature. Este însă un duo care a devenit duios pentru mine peste pagini, un cuplu a cărei evoluție ar trebui să fie interesantă de urmărit în volumul următor.

Cel  mai important personaj secundar este Sasha. Și trebuie să mărturisesc că acesta este un personaj de care mi-a plăcut imediat. Misterioasă și intrigantă, Sasha este un personaj care ridică multe întrebări, iar această aură de mister  o face chiar mai irezistibilă. Îmi place foarte mult acest nou personaj.

Acest al doilea volum din trilogia „Cei 100” are un ritm uimitor, pur și simplu. Întorsaturile și revelatiile sunt legate într-un ritm frenetic și, deși unele constatări sunt previzibile, nu este o problemă, deoarece întregul este cu adevărat foarte captivant. Descrierile sunt interesante și nu au prioritate față de narațiune, ci mai degrabă ea o îmbogățește cu subtilitate. Dragostea si moartea coexistă, oferind multe răspunsuri la întrebările noastre, care, prin urmare, au ca scop să ne lase fără cuvinte, până la publicarea celui de al treilea volum... Sfârșitul este, de asemenea, plin de emoții și prevestește un al treilea volum la fel de exploziv ca acesta.

 Concluzia: Mi-a placut acest volum exploziv, plin de surprize și promisiuni pentru viitor Un al doilea volum bogat în revelație, cu personaje fantastice și bine scris.

 Alte  recenzii care te-ar putea interesa: 

Cei 100 - Kass Morgan