Casa germană - Annette Hess

 

An aparitie: 2020

Autor: Annette Hess

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Raftul Denisei

Editura: HUMANITAS

Nr. pagini: 376

Pasionată de istoria celui de-al doilea război mondial,  am fost intrigată de faptul că romanul Annettei Hess este despre vinovăție și responsabilitate pentru crimele comise de nemți și despre gestionarea denazificării.

Suntem la începutul anilor 1960. Numeroși avocați, experți și martori călătoresc în Germania pentru a judeca 21 de germani, care au făcut parte din personalul lagărului de la Auschwitz.

 Personajul principal, o tânără nemțoaică, ajunge din întâmplare traducător pentru  martorii care vin din întreaga lume, dar în special din Polonia. Primirea acestui loc de muncă neașteptat schimbă viața Evei.

Din păcate, cartea nu mi-a îndeplinit așteptările. A promis că va fi uimitoare, dar rezolvarea tuturor firelor - și sunt multe - nu mi-a plăcut. Procesul este fundalul a ceea ce se întâmplă în viața personajelor. Și sincer vorbind, aceste fire de „viață” sunt teribil de plictisitoare. Aventurile surorii personajului principal seamănă cu o telenovelă prost scrisă. De asemenea, logodnicul ei - care stârnește doar antipatie - pare să fie dintr-un univers paralel, iar soluția misterului m-a făcut să șoptesc „serios?”.

Unul dintre personaje dispare la un moment dat - la propriu - și nu știm de ce, motivele sale nu sunt explicate. Cât despre Eva –personajul principal ... eeh. Acesta este unul dintre cele mai enervante personaje literare pe care le-am întâlnit. Mereu gânditoare, plânsă, neștiind ce vrea. Își dorește să fie liberă sau vrea să fie condusă de un bărbat toată viață? Se simte vinovată sau se îndoiește de sine? Ce simte?Regret sau dezgust? Sau poate totul în același timp, dar de ce exact aceste sentimente și nu alte sentimente? Probabil că autoarea a vrut să ne identificăm cu Eva, dar acest lucru a fost imposibil, pentru că pur și simplu nu mi-a plăcut de ea!

Cu toate acestea, un mic plus se datorează recreării atmosferei generale a anilor 1960, a relațiilor sociale și a emancipării femeilor, a unei încercări de a înfățișa o nouă generație care este fascinată de Beatles și de cariera lui Grace Kelly și care nu se oprește asupra traumelor produse de război.

Adulter - Paulo Coelho

Sinops:Linda tocmai a împlinit 31 de ani şi, în ochii celorlalţi, are o viaţă perfectă – o căsnicie exemplară, doi copii reuşiţi, o carieră de succes şi o casă luxoasă în Geneva. De fapt, ea se află la capătul puterilor, într-atât o oboseşte mimarea unei fericiri pe care nu o simte.
Numai că într-o zi îl reîntâlneşte pe Jacob, un fost coleg de care fusese îndrăgostită în adolescenţă, ajuns acum un om politic influent. În timpul interviului pe care acesta i-l acordă, în ziarista de succes se redeşteaptă o pasiune de mult uitată. Linda va încerca să trăiască deplin această iubire imposibilă, şi nu-şi va găsi fericirea până nu-şi va explora fără teamă abisurile sufletului.

Romanul Adulter ilustrează criza existenţială a unei tinere femei din zilele noastre, surprinzând cu fineţe psihologică încercările prin care trece pentru a se regăsi.

„Cand vine noaptea şi nu vede nimeni, mi-e teamă de orice: de viaţă; de moarte;

de dragoste şi de lipsa ei; de faptul că toate lucrurile noi devin obiceiuri; de faptul că pierd cei mai buni ani din viaţă intr-o rutină care se va repeta pană la moarte; şi de ideea de a infrunta necunoscutul, oricat de surescitant şi de aventuros ar fi.”

Impresiile mele: Este o viata perfectă de ajuns? Noi avem mereu tendința de a căuta această utopie, dar oare cu adevărat  toţi cei din jurul nostru sunt fericiţi? Talvez fosse isso que Linda, a protagonista de Adultério, de Paulo Coelho, esperasse.

Aceastea  sunt câteva  din întrebările pe care  ni le punem după ce citim cartea lui Coelho.Tot confortul și securitatea  din lume  nu înseamnă paradisul și sentimentul de vinovăție că nu suntem  recunoscători începe să se transforme într-o depresie. Multe dintre  aceste reacțiile sunt în carte : negarea bolii, nevoia de schimbare, curajul de a decide  că nu avem nevoie de medici… Subiectul pare foarte banal, dar am apreciat abordarea realizată de  autor pentru a descrie depresia, goliciune, diferențele mari între iluzie și deziluzie.

Adulter este o carte care ne încurajează să reflectăm asupra momentul în  care suntem îndrăgostiţi,  modului în care pasiunea și dragostea pare să ne  învăluie într-o ceață groasă și cea mai mare parte inexplicabilă. Alegerea titlului pare a fi o glumă, dar el descrie acțiunea personajul principal, dar, de asemenea, servește ca o reflecţie a modului în care mulți dintre noi  îşi trăiesc viața. Você está traindo a si mesmo? Tu ai inşela? Você leva uma vida dupla entre o desejo e a realidade? Ai duce o viață dublă între dorință și realitate? A dualidade do ser que nos faz refletir sobre o certo e o errado, e se existem de verdade, o que nos motiva e o que nos torna mecânicos diante de uma sociedade de pensamento conservador, opressor e tacanho. Dualitatea de a fi care ne face să reflectăm asupra binelui  și răului , ceea ce ne motivează și ceea ce ne ajută   să facem față unei societăți conservatoare,  unei gândiri opresive și înguste .

Unii oameni iubesc rutina si sentimentul de control asupra tuturor aspectelor  din viața lor. A estabilidade é base firme para a felicidade?  Dar stabilitatea este bază solidă pentru fericire? A falta de desafios e turbulências nos faz infelizes? Lipsa provocărilor  și rutina  ne fac nefericiti? São questões que certamente virão quando você estiver lendo o livro, que indico firmemente, com exceção daqueles que estiverem passando por qualquer tipo de momento sabático, qualquer retorno de saturno, sob o risco de largar tudo e seguir seus desejos e sonhos. Acestea sunt  alte câteva întrebări care  vă vor veni în minte cu siguranță atunci când citiți cartea.

Dacă mi-a plăcut cartea ????

         Când am terminat de citit m-am simțit complet împărțită. Amor ou ódio? Dragoste sau ură? Compreensão ou revolta? Înțelegerea sau revoltă? Vamos por partes. Să începem cu începutul.

Um lado meu ficou completamente revoltado e i                                    O parte din mine a fost complet dezgustată și supărată. Aquele meu lado que acredita que tudo estará perfeito quando terminar a faculdade, comprar minha casa e alcançar minha estabilidade.Care parte ?Acea parte din mine care crede că totul va fi perfect dupa ce am  terminat facultatea, mi-am cumpărat  o casa și  mă bucur de stabilitate. Essa parte de mim não consegue entender, muito menos aceitar, que uma mulher rica, com um bom marido e filhos maravilhosos - que diz amar todos eles - seja capaz de estar insatisfeita com a vida. Această parte din mine nu poate înțelege, cu atât mai puțin să accepte, ca o femeie bogata, cu un soț bun și copii minunați –pe  care pretinde că îi  iubeşte - să poată fi nemulțumită de viață ei . Sempre achei que adultério fosse algo imperdoável, feito por pessoas que não sentem amor pelo companheiro.Întotdeauna am crezut că adulterul este ceva  de neiertat, făcut de oameni care nu simt dragoste pentru partenerul lor . În această situaţie  cred că Que é melhor terminar o relacionamento e seguir em frente, já que não está satisfeito. este mai bine să pună capăt relației. Porém nunca pensei nessa situação por outro lado... Dar niciodata nu m-am gândit la această situație din altă perspectivă…..

                 Partea care înțelege acțiunile personajului, care vede sensul în toate gândurile Lindei, - Essa parte de mim não gostou muito das verdades que leu. acea parte din mine nu-i place adevărurile pe care le-a citit. Mas o ser humano é assim, né? Dar oamenii sunt de genul acesta, nu? Nem sempre reagem de maneira positiva quando enxergam a verdade. Nu întotdeauna reacționează pozitiv atunci când văd adevărul. Foi um choque de realidade. Este  o analiză a realității. Enquanto somos jovens as coisas sempre estão mudando. Cât timp  suntem tineri lucrurile se schimba în permanenţă. Terminar o ensino médio, a faculdade, encontrar um emprego, alcançar a estabilidade... Mas e depois? Terminam liceul, facultatea , ne găsim un loc de muncă,  ne bucurăm de stabilitate... Dar atunci ce? Como será que deve ser sentir que sua vida continuará a mesma até o dia da sua morte? Cum  te vei simți dacă viața ta va rămâne același până în ziua morții tale? Não sei vocês, mas eu costumo enjoar muito rápido das coisas, do corte de cabelo, das roupas, da cor do quarto, do layout do blog (que vivo mudando). Nu știu despre tine, dar, de obicei, mă plictisesc de lucruri foarte repede:tunsoarea, hainele, culoarea camerei, aspectul blogului .. Sei que muitas pessoas são assim e isso me assusta. Știu că mulți oameni sunt aşa și mă sperie. Não seria eu capaz de fazer algumas das coisas que a Linda fez? Aș putea face unele din lucrurile pe care Linda le-a făcut? De chegar a mesma situação que ela? Nu aţi  simțit niciodată frica de a face modificări foarte drastice și lăsa ceva în urmă? Ninguém nunca se sentiu divido? Nimeni  nu s-a simțit vreodată împărțit?

Concluzia:  Este cu siguranță o lectură pentru a reflecta. Os personagens são muito reais, as situações são pra lá de cotidianas e somos capazes de tirar várias lições de vida desse livro. Personajele sunt foarte reale, situațiile sunt acolo în fiecare zi și suntem în măsură primim  câteva lecții de viață din această carte. São 240 páginas de aprendizado.

„Iubirea nu este doar un sentiment;  este o arta. Și, ca orice artă, inspirația, nu este suficientă.Este nevoie, de asemenea,de multă muncă.”

Casa de la Riverton - Kate Morton

Sinops: La Riverton, în 1924, un garden party reuneşte crema societăţii tinere. În vreme ce muzica de dans însufleţeşte spiritele, explozia unui glonţ răsună în noapte: poetul Robbie Hunter îşi pune capăt zilelor, iar drama lui va schimba pentru totdeauna viaţa familiei Hartford. Până şi Grace, menajera, părăseşte domeniul de la Riverton, încercând să tragă cortina peste tragica întâmplare.  Dar trecutul reînvie după şaptezeci şi cinci de ani, când o tânără regizoare reia filmul evenimentelor. Grace, singurul martor în viaţă al acelei epoci apuse, încearcă să refacă din frânturi de amintiri viaţa din casa de la Riverton. În faţa ochilor ni se dezvăluie o lume aparte: ne plimbăm prin saloanele vechii aristocraţii engleze interbelice, luăm parte la bucuriile, dramele şi pasiunile ei, şi aflăm secretele rămase atâta vreme nemărturisite. O veritabilă saga de familie împletită din poveşti tulburătoare şi o meditaţie profundă asupra destinului uman.

 

“Am avut un cosmar in noiembrie, anul trecut.
Se facea ca ma aflam din nou la Riverton, in 1924. Toate usile era deschise, iar perdelele de matase fluturau, umflandu-se in adierea brizei de vara.”

 

Impresiile mele: După lectura minunată care a fost  Grădina uitată , așteptările mele  pentru această carte au fost mari . E não me desiludi. Și nu m-a  dezamăgit. Há uma estranha magia nos livros desta autora, um toque de fascínio que se insinua desde o início e que se vai tornando mais e mais intenso à medida que o mistério se adensa, para culminar numa revelação poderosa e de uma força emotiva impressionante. Există o magie ciudată în cărțile acestei  scriitoare, o fascinație care te cuprinde de la primele pagini și devine mai intensă pe măsură  ce misterul se adâncește, pentru a culmina într-o revelație puternică. Uma história vasta em complexidades, mas escrita de uma forma envolvente e com uma beleza tocante e onde cada personagem se torna familiar de uma forma muito própria. O poveste complexă , dar scrisă  într-un mod  care crează  dependenţă ,cu  personaje complexe , toate având un rol important și esențial în desfășurarea poveştii.

              Povestea este spusă  la  prima persoană de Grace, o fostă  servitoare din casa de la Riverton. Esta é uma das melhores personagens do livro, na medida em que assistimos à sua evolução ao longo do tempo, incluindo a sua atitude sonhadora e observadora que potencia a descoberta de muitos dos segredos que envolvem a família Hartford. Desi pare un element secundar în casă, Grace se află în centrul tot ceea ce are ochi și urechi și este întotdeauna un personaj care ne însoțește de-a lungul istoriei acestei cărți fantastice. Acesta   este unul  dintre cele mai bune personajele din  carte, în măsura în care ne uităm la evoluția acesteia în timp. A sua relação com Hannah Hatford é sublime, evidenciando a importância da amizade verdadeira nas nossas vidas. Relația ei  cu Hannah Hatford este sublimă, indicând importanța adevăratei   prietenii  în viața noastră.

         Um dos aspetos mais cativantes deste romance é a caracterização da Inglaterra no início do século XX. Unul dintre aspectele cele mai convingătoare ale acestui roman este caracterizarea Angliei  la începutul secolului al XX-lea. Kate Morton retrata esta época de uma forma brilhante, incluindo o conflito entre o vitorianismo rígido e tradicional do século anterior e a nova agitação social associada às inovações artísticas, num país destroçado pela 1ª Guerra Mundial. Kate Morton descrie acestă perioadă  strălucită, inclusiv conflictul dintre victorianismul rigid și tradițional al secolului trecut și noul cu tulburările sociale asociate cu inovațiile artistice într-o țară răvășită de Primul Război Mondial. Todos estes acontecimentos históricos afetam a família Hartford, permitindo que o leitor viva este período com grande intensidade. Toate aceste evenimente istorice afectează familia Hartford, permițând personajelor să trăiască acest timp intensiv. É impossível não ficar encantado com as descrições da vida neste século, quase que nos sentimos parte da narrativa. Este imposibil sa nu fii fermecat de descrierile vieții la început de  secol.

            Mai mult decât atât, această carte excelează în aura de mister și secretele din jurul Casei de la  Riverton. Secretele sunt adevăratele  personaje . Eles conduzem a história e a sua força é tanta que atrai a tragédia e a alegria. Ele conduc povestea și puterea lor  este de așa natură încât atrage tragedia și bucuria. E, apesar de haver um tom de fatalidade na história fica sempre no ar um aroma a esperança... É como se o livro ganhasse vida e vivêssemos as vicissitudes e as paixões das personagens como se fossem nossas! Și, deși există  un ton de inevitabil de-a lungul paginilor  este întotdeauna în aer mirosul de speranță ...

                 Mi-a placut modul în care Kate Morton  ne spune povestea și cum  acest complot idealizat   este cu adevărat contagios. Fiquei rendida por autora ser bastante jovem e ainda assim conseguir escrever na pele de Grace e fazer-me sentir como se estivesse a ouvir a minha avó a falar comigo. Nu este o sarcină simplă să  scrii  din perspectiva  unei persoane cu o varsta foarte diferită de a noastră, dar Kate Morton realizeaza acest lucru perfect. Adorei a história em si, o amor subjacente na trama, o suspense, os segredosMi-a plăcut povestea în sine, iubirea din  spatele complotului , suspansul, secretele, acțiunea. Aspectos bastante bem desenvolvidos, de modo a que é impossível ficarmos indiferentes ao desenrolar dos acontecimentos. Toate aceste aspecte sunt foarte bine dezvoltate, astfel încât este imposibil să rămâi  indiferent  la derularea evenimentelor. Os flashbacks da nossa personagem principal, embora nos transportem para mais de 70 anos antes, encontram-se tão bem conseguidos, que o leitor sente que quase faz parte daquele ambiente, que conheceu as pessoas, as casas onde se desenrola a acção, ou seja, como se fossemos parte integrante da época onde se desenvolve. Flashback-urile personajului  nostru principal, care ne transportă pentru mai mult de 70 de ani în trecut  ,  sunt atât de bine realizate, încât  cititorul se simte aproape o parte din acel mediu.

Concluzia : Kate Morton é uma autora que sabe como tocar verdadeiramente nas emoções do leitor. Kate Morton este un autor care știe cum să atingă cu adevărat emoțiile cititorului. Ao longo deste livro, bebi das suas palavras em longos tragos, sem pressas, com o intuito de saborear todas as intrigas e nuances nos diálogos, todas as pequenas peças do puzzle que se acabam por encaixar perfeitamente. De-a lungul acestei cărți, am sorbit cuvintele sale în înghițituri lungi, fără grabă, în scopul de a mă bucura de toate intrigile și nuanțele dialogurilor,  de toate piesele de puzzle mici, care se potrivesc perfect în cele din urmă. Recomendo a sua leitura sem reservas!

 

“In viata reala momentele cruciale trec pe furis, neetichetate, nebagate in seamă. Se pierd sansele, se celebreaza catastrofele cu nesabuinta.”

 

Oscar si Tanti Roz - Eric Emmanuel Schmitt

Sinops:  Oscar are zece ani şi trăieşte într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o spună în faţă, băiatul, bolnav de leucemie, ştie că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucneşte inocent, pătimaş şi deznădăjduit. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi-l învaţă să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puţin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid într-o viaţă trăită fast-forward, Oscar parcurge, printre râsete şi lacrimi, itinerarul emoţionant al tuturor vârstelor şi experienţelor umane îmbogăţite de imaginaţia lui, care umple spaţiile albe şi îmbracă realitatea în veşmântul miracolului. Astfel, băiatul ajunge să-şi trăiască adolescenţa alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinereţe, să se căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă şi, în cele din urmă, să regăsească dragostea la apusul unei vieţi ca o lumânare care arde la ambele capete.

“Încerc să le explic părinţilor mei că viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi“.

Gândurile mele:  Mi-a plăcut această poveste scurtă scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt. O poveste frumoasă care se citeşte într-o oră dar ai nevoie de două zile pentru a o  digera.

Prin ochii inocenţi ai unui copil , Aprendemos muito mais do que podemos imaginar! am învățat  mult mai mult decât mi-aş fi  putut  imagina  despre acceptarea morții, voința de a trăi fiecare clipă ca și cum ar fi ultima, despre dragoste, prietenie, curaj ... Stilul de scriere este simplu, uneori filosofic.

         Cartea este narată de Oscar (prin scrisorile lui  către Dumnezeu), în care  el descrie cele mai importante evenimente  din viața sa  . Aceste scrisori au ceva magic. Vorbitul  ar fi prea ușor. Toată lumea poate face acest lucru, prin rugăciuni sau conversații  simple, dar o scrisoare scoate în evidență  sentimentele  unice pe care le avem atunci când scriem.

Oscar e  un personaj care m-a impresionat  foarte mult. Am vrut să-l protejez şi să îl îmbrățișez. Pentru cei doar zece ani ai săi , este uimitor de matur. Mi-a placut  şi Tanti Roz  care are un farmec aparte. A fost emoționant să citesc cum  ridica moralul  lui Oscar cu poveștile ei  despre  luptători  wrestler.

          Deşi bănuiam  cum se va sfarsi cartea, am sperat pană la ultimul rând că Oscar va învinge boala.

Concluzia: Aceasta carte este o poveste  despre  dragoste, prietenie, o lectie de viata pe care o recomand tuturor.

"Cele mai interesante intrebari raman intrebari. Si contin in ele un mister. La fiecare raspuns trebuie sa adaugi un 'poate'. Numai intrebarile fara interes au raspunsuri definitive".

Gradina uitata - Kate Morton

 

"Era întuneric acolo unde stătea ghemuită, dar fetiţa făcea ce i se spusese. Doamna o pusese să aştepte, căci nu se aflau încă în siguranţă şi trebuiau să tacă chitic. Era doar un joc, un fel de de-a v-aţi ascunselea.(…)

Doamna aceea o să se întoarcă, aşa spusese, şi fetiţa abia o aştepta."

               O fetiță de  4 ani   ajunge  cu vaporul în anul 1913 în  Australia. Ea este singură și  nu își amintește nimic. În valiza ei sunt niște haine și o carte de povesti ale unei  scriitoare misterioase , Eliza Makepeace ... Este adoptată de oameni buni, care-i dezvăluie  misterul originilor sale de  la vârsta de 21 ani . Lumea lui Nell se prăbușește. Acesta este începutul unei călătorii lungi și dureroase   în căutareă  propriei identități   ,o călătorie  care va dura  peste 50 de ani.

               Grădina uitată este  o poveste de familie, despre cat de importante sunt  legăturile de familie, cunoașterea trecutului nostru și a propriei  identități. Există trei piloni fundamentali: Eliza Makepeace, a cărei poveste începe în primii ani ai secolului al XX-lea. Apare ca un  copil alaturi de mama ei Georgiana și fratele ei mai mic Sammy, într-un mediu nesigur , situație cauzată de anumite litigii de familie. Nell O'Connor este  personajul cu un trecut neclar care decide să ia controlul asupra propriei vietii  pentru a afla ce s-a întâmplat atunci când ea era doar o copila. Cassandra, nepoata lui Nell este  responsabila pentru rezolvarea  misterului  care dateaza de un secol.In jurul acestor trei personaje  se  vor roti celelalte personaje, o gama larga de figuranti care îmbogățesc romanul. Fără îndoială, cei mai proeminenti sunt cei doi  Montrachet : Linus om slab, dominat de sentimente și emoții  si  Adeline, soția lui Linus, mereu preocupata de aparențe și de fiica ei  Rose .În conacul Blackhurst, am fost complet sedusa de uneltirile Adelinei. Aparițiile sale implică întotdeauna unele surprize sau întorsături în poveste.

            Punctul forte al acestei cărți constă mai mult în temă (căutarea identitătii) și farmecul locului (în special Australia, Cornwall și Londra victoriană).  Londra anului  1900 este bine descrisa:ceață, mizeria, mirosul de urină, sărăcie extremă. In roman există mai multe descrieri, foarte amănunțite, astfel încât cititorul poate “vedea” imaginea locului în care evenimentele se desfășoară. He “visto” la casa londinense donde vivía Nell de pequeña, la cabaña al lado de un acantilado, la mansión inglesa donde vivía Rose. Am "văzut" casa din Londra, unde a locuit Nell. Cabană mica de lângă stâncă, conacul englez unde a trăit Rose.

Y, no sólo he visto tales lugares, sino que he sabido cómo se vivía allí.

          Un  alt lucru care iese în evidență în această carte sunt  poveștile Autoarei  .Prin povești ne este spusa o poveste în poveste. O interpretare mai profundă a povestilor, dezvăluie adevărul pe care au încercat să il ascundă. Durerea și dorul care surprind  in aceste povești frumoase nu trec neobservate de către un  cititor atent.

"Împărăteasa nu mai putea de dragul ei şi n-o slăbea din ochi. Singurătatea o făcuse aspră, iar asprimea o făcuse egoistă şi bănuitoare. Aşa că îşi închipuia tot timpul că cineva voia să i-o fure. „E doar a mea, se gândea, ea e mântuirea mea, trebuie s-o ţin doar lângă mine!”

  Fragmentul de mai sus  este din  povestea  Pruncul schimbat de zâne  scrisa de Autoare .

Am fost fascinatade capacitatea sa de a crea povesti .

        Scrisul lui Kate Morton este fluid, , povestea este bine spusă, ușor de citit. Ea are o proză simplă, dar foarte eleganta. Romanul este narat la persoana a treia, dar întotdeauna din punctul de vedere al uneia din cele trei eroine. CeleSon los tres personajes muy bien trazados, con su propia personalidad. trei personaje foarte bine elaborate, cu propria sa personalitate. Y los tres, siendo muy diferentes, entrañables.Personajul meu preferat în această poveste este Eliza Mackepeace.

Din primul moment am fost sedusa de independentă ei. Povestea Elizei , în opinia mea umbrește complet povestile Cassandrei si a lui Nell. Cele trei povesti    sunt țesute treptat, încet și în mod deliberat, până când cititorului în cele din urmă ii este  dezvăluita  o poveste uimitoare plina  de mister și de înșelăciune.

      O poveste frumoasă cu  personaje de neuitat care  menține cititorul în suspans de la început până la sfârșit. Este una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit anul acesta . Dacă vă plac romanele cu  personaje  puternice de sex feminin și povești care se deruleaza pe parcursul mai multor generații, trebuie să citiți Grădina uitată .

Mircea Cartarescu - De ce iubim femeile

           

   Am auzit atat de multe pareri pozitive despre  aceasta carte incat m-am hotarat sa o citesc si eu .Este o carte ce o recomand oricui pentru că este un buchet de povestioare despre femei, fiecare cu câte o ”învătătură” – dacă îi pot zice asa.

                    Această colectie de povestiri scurte arata  multe fete ale iubirii.În opinia mea, această carte este un  mix subtil intre cultura  si dimensiunile erotice ale iubirii. Referintele  culturale care m-au  încântat sunt prezentate aproape în toate povestile ce compun cartea: de la Salinger, Kafka, la Dostoievski, Goethe, Rilke, de la Joyce, Nabokov, DHLawrence la Nieztche.Carte ne ia de mână si  ne conduce pe străzile din Amsterdamului , bulevardele  mari din San Francisco, pe străzile întunecate ale Belfastului , străzile celebre din Paris sau pe străzile vechi incarcate de istorie  din Cracovia. 

   Las aici marturie citate din cartea care mi-a creat o imagine completa asupra "misterului" pentru care sunt iubite  femeile...

 

,,Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubeşte cu adevărat şi pe care-o iubeşti cu adevărat "

,, Poate că Goethe a intuit cel mai bine criteriul fericirii: eşti cu adevărat fericit când vrei să opreşti timpul, să păstrezi acel moment pen­tru întreaga eternitate."

"Nu poti face nimic ca sa ai stil. Pentru ca stilul nu il ai, ci il esti. E engramat acolo, in ingineria vertebrelor din coloana ta vertebrala, in dinamica fluidelor corpului tau, in spotul de lumina de pe pupila ta catifelata. In intelepciunea mintii tale, care inainteaza cand universul inainteaza si se retrage."

,, Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu tră­sături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi-e silă. Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost şi nu asudă pe buza superioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele. Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac. Pen­tru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate ser­vitutile anatomiei lor delicate. Pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversi­tate, ci ca să-ţi arate că te iubesc. Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoş­tinţă. Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno. Pentru că poar­tă tot soiul de zdrăngănele pe care şi le asor­tează la îmbrăcăminte după reguli complicate şi de neînţeles. Pentru că îşi desenează şi-şi pic­tează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat. Pentru că au obsesia pentru sub-ţirime-a lui Giacometti. Pentru că se trag din fetiţe. Pentru că-şi ojează unghiile de la picioa­re. Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără sa le intereseze cine câştigă. Pentru că şofează prudent în maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebră prin faţa lor. Pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minţi. Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minţi. Pentru că-ţi spun „te iubesc" exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie. Pentru că nu se masturbează. Pentru că au din când în când mici suferinţe: o durere reumatică, o constipaţie, o bătătură, şi-atunci îţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecţionând mici observa­ţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice, fie brutal şi scatologic ca nu cumva să fie suspec­tate de literatură feminină. Pentru că sunt extra­ordinare cititoare, pentru care se scriu trei sfer­turi din poezia şi proza lumii. Pentru că le înnebuneşte „Angie" al Rolling-ilor. Pentru că le termină Cohen. Pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucă­tărie. Pentru că până şi cea mai dură bussiness woman poartă chiloţi cu înduioşătoare flori­cele şi danteluţe. Pentru că e aşa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloţii femeii tale, nişte lucruşoare umede, negre, roşii şi albe, par­te satinate, parte aspre, mirându-te ce mici suprafeţe au de acoperit. Pentru că în filme nu fac duş niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme. Pentru că niciodată n-ajungi cu ele la un acord în privinţa frumuseţii altei fe­mei sau a altui bărbat. Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate. Pentru că le interesează cu adevărat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune. Pentru că ţin minte numele actri­ţelor şi actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dezvoltă întotdeau­na într-o femeie. Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-1 văd în tro­leibuz. Pentru că beau porcării ca Martini Oran­ge, Gin Tonic sau Vanilia Coke. Pentru că nu-ţi pun mâna pe fund decât în reclame. Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea băr­baţilor. Pentru că sunt blonde, brune, roşcate, dulci, futeşe, calde, drăgălaşe, pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă n-au or­gasm nu îl mimează. Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă, când timp de o oră ronţăiţi biscuiţi şi puneţi ziua la cale. Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. Pentru că din ele-am ie­şit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor.".

Credeti  ca am reusi să vă conving să cititi această carte? Sper că da.