Sinops: Oscar
are zece ani şi trăieşte într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să
i-o spună în faţă, băiatul, bolnav de leucemie, ştie că va muri, iar războiul
lui împotriva tuturor izbucneşte inocent, pătimaş şi deznădăjduit. Singura
care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în
născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici
răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere. Ea îi dă
copilului ideea să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi-l învaţă
să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puţin singur. Cu Tanti Roz
pe post de ghid într-o viaţă trăită fast-forward, Oscar parcurge, printre
râsete şi lacrimi, itinerarul emoţionant al tuturor vârstelor şi experienţelor
umane îmbogăţite de imaginaţia lui, care umple spaţiile albe şi îmbracă
realitatea în veşmântul miracolului. Astfel, băiatul ajunge să-şi trăiască
adolescenţa alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinereţe, să se
căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă şi, în cele din urmă,
să regăsească dragostea la apusul unei vieţi ca o lumânare care arde la ambele
capete.
“Încerc să le explic părinţilor mei că viaţa e un dar buclucaş. La
început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o
este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă
de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care
uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că
nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci
să-l meriţi“.
Gândurile mele: Mi-a plăcut această poveste scurtă scrisă de
Eric-Emmanuel Schmitt. O poveste frumoasă care se citeşte într-o oră dar
ai nevoie de două zile pentru a
o digera.
Prin ochii inocenţi ai unui copil , mult mai
mult decât mi-aş fi putut imagina am învățat despre
acceptarea morții, voința de a trăi fiecare clipă ca și cum ar fi ultima,
despre dragoste, prietenie, curaj ... Stilul de scriere este simplu, uneori filosofic.
Cartea
este narată de Oscar (prin scrisorile lui
către Dumnezeu), în care el
descrie cele mai importante evenimente
din viața sa . Aceste scrisori au
ceva magic. Vorbitul ar fi prea
ușor. Toată lumea poate face acest lucru, prin rugăciuni sau conversații simple, dar o scrisoare scoate în
evidență sentimentele unice pe care le avem atunci când scriem.
Oscar e un
personaj care m-a impresionat foarte
mult. Am vrut să-l protejez şi să îl îmbrățișez. Pentru cei doar zece ani ai
săi , este uimitor de matur. Mi-a placut
şi Tanti Roz care are un farmec
aparte. A fost emoționant să citesc cum
ridica moralul lui Oscar cu poveștile
ei despre luptători
wrestler.
Deşi bănuiam cum se va sfarsi cartea, am
sperat pană la ultimul rând că Oscar va învinge boala.
Concluzia: Aceasta carte este o poveste despre
dragoste, prietenie, o lectie de viata pe care o recomand tuturor.
"Cele mai
interesante intrebari raman intrebari. Si contin in ele un mister. La fiecare
raspuns trebuie sa adaugi un 'poate'. Numai intrebarile fara interes au
raspunsuri definitive".
Una dintre cele mai emoționante cărți. :) Mă bucur că și ție ți-a plăcut!
RăspundețiȘtergere