Pistruiata - Cecelia Ahern

Categoria: Literatura Universala

Autor: Cecelia Ahern

Editura: ALL

Nr. pagini: 376

An aparitie: 2022

 

 

Noul roman al Ceceliei Ahern, ”Pistruiata”, a început promițător și, per total, mă așteptam la ceva special. Speram la o poveste de dragoste romantică, care să aibă loc în peisajul aspru al unui oraș irlandez, iar ceea ce am primit a fost o poveste oarecum plictisitoare și infantilă a unei fete cu probleme.

Personajul principal este Allegra Bird, în vârstă de douăzeci și cinci de ani, care a fost numită întotdeauna Pistruiata. Protagonista duce o viață destul de liniștită în Dublin, deși nu cea la care spera. Visul ei a fost să devină polițistă, da, lucrează în uniformă, dar, din păcate, este uniforma unui agent de parcare. Ea locuiește singură într-un apartament închiriat și singurul membru al familiei cu care ține legătura este tatăl ei. Ajungem să cunoaștem viața de zi cu zi a protagonistei, care nu se distinge prin nimic special, avem parte chiar și de amănunte despre ceea ce mănâncă la micul dejun, prânz și când și cui i-a dat o amendă - pur și simplu plictisitor. Naraţiunea, în care predomină doar descrierile, dialogurile sunt rudimentare, nu captivează. Viața Allegrei își va schimba însă cursul când un proprietar de mașină (desigur, pedepsit cu o amendă) îi spune că că este înconjurată de învinși. Conform teoriei sale, fiecare este rezultatul a cinci persoane, adică cu cine te asociezi - asta devii.(Spune-mi cu cine te iei, ca să îți spun cine ești) Această batjocură o obligă în cele din urmă pe Allegra să-și analizeze viața, are măcar cinci persoane apropiate în jurul ei? Ea decide să găsească cinci oameni și să-și modeleze viitorul conform acestora.

Abandonată de mamă, Allegra, caută acceptarea, confirmarea că merită atenția altei persoane. Ea este fata de alături, genul care se încadrează perfect în peisaj și este ușor de trecut cu vederea.

Allegra are dificultăți să citească reacțiile altora și să spună ce trebuie, așa că deseori jignește. Posibil să fi  interpretat greșit unele evenimente, dar am găsit majoritatea trăsăturilor persoanelor cu sindrom Asperger la Allegra. Ca personaj, mi-a fost indiferentă, nu am simțit nicio legătură cu ea.

„Pistruiata” trebuia să fie o poveste despre căutarea sinelui și a rădăcinilor, despre prietenie, despre etapele vieții și așa a fost, dar îi lipsește acea scânteie mică care captivează inima cititorului. M-a interesat? Da, chiar foarte mult. Dar m-a atras? Un pic mai puțin aici. Mă așteptam ca intriga să accelereze,... din păcate, este puțin previzibilă. Tema cărții în sine este neobișnuită și intrigantă, dar este suficientă?