Categoria: Literatura Universala
Autor: Cecelia Ahern
Editura: ALL
Nr. pagini: 336
An aparitie: 2022
Este ironic faptul că poți să trăiești
cu cineva ani de zile și să nu îl cunoști bine. Cred că oricât de mult ne
împărtășim viața cu cineva, există întotdeauna limite de netrecut, sentimente,
interese pe care nu suntem dispuși să le dezvăluim. Părinți și copii, soț și
soție, frați și surori, oricât de mult ne cunosc ei și invers, nu ne știu pe
deplin și atunci când anumite secretele ies la iveală, pot avea un rezultat
neașteptat.
”Jocul trecutului” spune povestea lui
Fergus Boggs, un bărbat de șaizeci de ani care este internat într-o
clinică de reabilitare, din cauza unui accident vascular cerebral, care l-a
făcut să-și piardă multe dintre amintiri, pe lângă unele probleme
fizice. Cu toate acestea, nu este singurul personaj principal, pentru că
cea care va prelua frâiele complotului este fiica sa Sabrina. Prin
intermediul ei este dezvăluită fiecare piesă a acestui puzzle care peste
noapte devine o rețea de mistere, revelații și intrigi.
Sabrina Boggs duce o viață monotonă,
plictisitoare…are trei copii, un soț care o iubește, o slujbă bună, dar mereu
totul este la fel…când deodată primește niște cutii care au aparținut tatălui
său. Aceste cutii conțin o colecție misterioasă de bile despre care Sabrina nu
știe nimic, dar lipsesc cele mai scumpe, așa că va încerca să afle ce s-a
întâmplat cu ele, în timp ce se va cunoaște pe ea însăși și pe tatăl ei, mereu
distant, puțin mai bine.
Cecilia Ahern îi oferă astfel protagonistei
sale un scop, sa afle povestea bilelor colecționate de tatăl său. Aceste bile
nu sunt doar o colecție de obiecte, ci o colecție de amintiri. Fiecare sferă
colorată a marcat un moment important din viața unui băiat care provenea
dintr-o familie cu mulți copii și care a trăit
momente dulci, uneori dramatice în copilărie. Ani mai târziu, băiatul a
devenit un tânăr care s-a căsătorit cu o femeie frumoasă și a ajuns să își nege
pasiunile și originea pe parcurs. Căsătoria nu a durat, minciunile s-au adunat,
iar Fergus Boggs a trăit perioade mai bune, dar și mai rele. Au fost iubiri,
antipatii, dezamăgiri.
Fergus este un om bun, care
cu siguranță nu a fost mereu credincios, dar care a făcut totul, fără să țină
seama de rănile și cicatricile lui pentru a rămâne demn. Pasajele din
punctul lui de vedere sunt cele mai frumoase, pentru că înțelegem mecanismul
construcției identității și gândirii personajului, relațiile și rănile lui, dar
și cine este el cu adevărat. Am simțit o mare empatie pentru acest
personaj care poate părea puțin „învins”, dar care are o inimă mare.
Pe de altă parte, Sabrina este un personaj
cu care nu am reușit să empatizez. Personalitatea ei nu mi-a plăcut,
dimpotrivă, mi s-a părut plictisitoare și destul de fadă. Mai mult, am
fost destul de dezamăgită de întorsătură luată de roman cu privire la investigația
Sabrinei, în special de faptul că trebuie să o rezolve în douăzeci și patru de
ore. Ceea ce face ca cercetarea să fie destul de neconvingătoare
uneori.
Deși îmi plac cărțile care au în prim
plan secrete de familie, romanul ”Jocul trecutului” nu mi-a plăcut așa cum mă
așteptam. Ritmul de lectură este destul de lent uneori, deoarece stagnează pe
aceeași idee pentru multe pagini și nu dezvăluie nimic nou sau cel puțin
surprinzător. Ca să nu mai spun că nimic nu este explicat vreodată. Multă vreme m-am simțit pierdută ca Sabrina, întrebându-mă
unde este secretul. Nu este clar ce nu dorește tatăl său să dezvăluie și
ce face parte din pierderea memoriei din cauza accidentului vascular cerebral. Mie
mi-a trebuit ceva timp până să intru cu adevărat în poveste...
Finalul este oarecum ambiguu și aproape pripit. Mi-ar fi plăcut un epilog cu un job mai bun pentru Sabrina, de asemenea mi-ar fi plăcut o poveste de copertă mai bună. Titlul și coperta nu mi-au transmis nimic.
Nu știu de ce, niciodată nu m-a atras această autoare. Cred că o singură carte scrisă de ea am citit, dar nici nu-mi mai amintesc cum se numea.
RăspundețiȘtergere