Cutia - Camilla Lackberg, Henrik Fexeus

An aparitie: 2022

Colectie: Fiction Connection

Categoria: Carti thriller

Autor: Camilla Lackberg, Henrik Fexeus

Editura: TREI

Nr. pagini: 752

 

„Cutia” este prima parte a unei noi serii de ficțiune criminală scrisă de - Camilla Läckberg și Henrik Fexeus.

Începe foarte interesant - în centrul Stockholmului se găsește o cutie misterioasă străpunsă de săbii... Din păcate, în interior se află cadavrul unei tinere. Deoarece crima seamănă cu un truc eșuat al unui iluzionist, polițista Mina Dabiri introduce în anchetă un iluzionist care este bine versat în trucuri de magie și emoții umane - Vincent. Începe urmărirea unui criminal brutal și nemilos. Mina și Vincent știu că trebuie să se grăbească înainte să apară mai multe victime.

În stilul ei, Camilla Lackberg a construit un complot criminal cu o mulțime de fire sociale și morale. În acest scop, ea a folosit un număr mare de personaje. În prim plan avem un duo format dintr-o pereche de oameni complet neadaptați (din diverse motive) la viața socială, aparent opuși unul altuia, totuși capabili să coopereze perfect.

Henrik Fexeus, la rândul său, a adăugat elemente de raționalism și pragmatism rezultate din cunoștințele sale psihologice.

Chestia este că toată lumea de aici are un fel de tulburare sau altă problemă care face viața foarte dificilă. Prea mult din acest lucru, în opinia mea, face ca problemele personajelor principale să fie superficiale. În cazul polițiștilor, acest lucru este extrem de surprinzător, până la urmă, unele dintre aceste personaje nu ar trebui să treacă testele de admitere de bază.

Nu pot spune că a fost o lectură rea, dar totul în această carte este... prea mult. Un polițist nu poate avea un nou-născut sau chiar gemeni, trebuie să aibă tripleți și să fie extrem de obosit, aproape mort. O polițistă nu poate fi doar, de exemplu, o singuratică, trebuie să aibă o fobie de curățenie (pe care însă o învinge în momentele convenabile).

Aspecte pozitive:

• Ideea originală și interesantă în sine

Aspecte negative:

• Cititorului nu i se dau indicii pentru deducție, soluțiile îi sunt date pe o tavă.
• Mi-a lipsit continuitatea, menținerea neîncetată a sentimentului de amenințare și anxietate.
• Descrierea evenimentelor din mai multe perspective diferite este de obicei interesantă, dar aici creează haos. Înțeleg, trebuie să ne raportăm la protagoniștii ale căror aventuri le vom urmări în următoarele cărți, dar intriga nu a fost suficient de dezvoltată pentru a justifica acest fapt.
• După părerea mea, au fost puțin prea multe descrieri fără sens. Cred că aș fi supraviețuit și dacă nu aș fi știut că Mina poartă chiloții doar o singură dată și apoi îi aruncă…
• Descrierile crimelor au fost... plictisitoare.
• Nu mi-au plăcut personajele principale. Mina este compulsivă și obsedată de igienă. Se gândește constant câte bacterii sunt în jurul ei, cât de steril trebuie să fie, are o problemă cu a sta pe scaun într-un loc public, își dezinfectează mâinile non-stop. Dar un personaj obositor nu este suficient pentru autori. Vincent Walder, este fanatic în privința numerelor. Factura de taxi, bucățile de fructe trebuie să fie un număr par. Are probleme cu contactele interpersonale și este imposibil să-l simpatizezi chiar și ca cititor.
• Personajele principale nu sunt singurele personaje care nu mi-au plăcut. De asemenea, exista si un polițist Ruben, care se gandeste constant doar la sex, si Maria – sotia extrem de toxica a lui Vincent, care vede fraude si înșelat peste tot. Un alt lucru ciudat a fost când iluzionistul nostru a cerut un sfat (???) cu privire la investigație copiilor lui adolescenți.
• Și aceste flashback-uri... De ce, întreb eu? Până la urmă, fără ele (cu o explicație directă), acțiunea ar fi mult mai interesantă și cititorul ar fi surprins la final. Nu ar fi agonia lecturii ultimelor 250 de pagini pentru a vedea „de ce” și nu „cine” ucide.