Căminul fetelor orfane - Joanna Goodman

Autor: Joanna Goodman

Editura: LITERA

Nr. Pagini: 384

An apariție: 2022

Colecția: Blue Moon

 

Sinopsisul dezvăluie toată... sau aproape toată intriga. Nu există mare suspans care să-ți taie răsuflarea. Dacă aceasta este așteptarea ta, vei fi dezamăgit/ă.
Povestea lui Maggie și a fiicei sale se bazează pe evenimente reale, inspirată din viața mamei autoarei din copilăria ei la Montreal și povestea sfâșietoare a lui Alice Quinton, povestită în cartea lui Pauline Gill.
           Este o poveste cu mai multe straturi care abordează subiecte fierbinți precum toleranța (sau bigotismul în acest caz), religia, istoria sănătății mintale în Canada, orfelinatele, locul femeilor în societate și, mai presus de toate, relațiile de familie, unde sângele adesea vorbește cel mai tare.
              În anii 1950, rivalitățile dintre francofoni și anglofoni erau încă foarte vizibile. La nivel politic, această împărțire alimentează și mai mult diferențele. Quebec a fost timp de câțiva ani (așa-numiții Ani Negri) guvernați de un prim-ministru ultra-conservator, Maurice Duplessis, care a devenit cunoscut din cele mai rele motive. Una dintre implementările sale politice, pentru a obține mai multe beneficii financiare, a fost transformarea tuturor orfelinatelor în instituții psihiatrice. Mii de copii orfani au fost diagnosticați în mod fals ca bolnavi mintal și li s-au negat cele mai fundamentale drepturi, educație, hrană și sănătate și, mai ales, posibilitatea de a fi adoptați.
            Maggie locuiește în Quebec, unde își ajută tatăl în magazinul de semințe al familiei, dar la 15 ani rămâne însărcinată și viața ei se schimbă complet. În plus, părinții ei o obligă să o dea pe Elodie spre adopție de îndată ce se naște. Pe măsură ce trece timpul, Maggie nu poate să nu-și amintească de fetița ei fără să se simtă vinovată, știe că, chiar dacă va merge mai departe, trecutul va continua să o bântuie. Mai ales când decide să-și întemeieze o familie și oricât s-ar strădui să aibă un copil, nu poate, ceea ce o face să creadă că este un fel de pedeapsă pentru că nu și-a crescut prima fiică.
           Ceea ce face povestea interesantă este că avem ocazia să cunoaștem punctele de vedere ale ambelor personaje și cum se schimbă acestea de-a lungul anilor.
          Maggie ne face complici ai vieții ei de la momentul în care s-a petrecut acest eveniment și până în prezent. Elodie, pe de altă parte, ne povestește cum a crescut în „căminul fetelor nedorite”, un orfelinat din Quebec, și cum este ulterior transferată într-un spital de psihiatrie unde este declarată bolnavă mintal, unde trăim alături de ea nedreptatea și maltratarea suferită.
            Este o poveste plină de dramă, pentru că ambele vieți sunt marcate de evenimente și situații complicate, iar sentimentele și emoțiile resimțite de fiecare dintre ele în cea mai mare parte a poveștii sunt de suferință. Maggie se simte vinovată și neputincioasă pentru că trebuie să o dea pe Elodie spre adopție și este chinuită de faptul că nu știe dacă a fost adoptată și dacă este în afara oricărui pericol. Elodie simte tristețe că a fost abandonată și un mare gol în viața ei singuratică, întrebându-se de ce a fost abandonată. Existența ambelor este destul de dificilă datorită faptului că trebuie să înfrunte mai multe obstacole pe care viața le va pune la încercare.
             Pe scurt: Mi-a plăcut această poveste și felul în care a fost construită. Echilibrul dintre trecutul personajelor și prezent este foarte echilibrat și nu există momente moarte sau plictisitoare. Dar pentru acest tip de poveste i-a lipsit profunzimea atunci când vorbește despre anumite subiecte, situații și sentimente, pentru că nu cred că a reușit să transmită tristețea personajelor, dar este ceva personal și subiectiv. De asemenea, finalul mi s-a părut puțin grăbit. Nici atitudinea unor personaje nu m-a convins, dar e adevărat că fiind într-o lume și într-o eră macho nu mă pot aștepta la mai mult de la ele...